Capitolul 1


   Era o zi obisnuita de vara. Cald , ca de obicei , in aceasta perioada. Nu se vedea picior de om afara. Toata lumea se refugiase in case sau piscinele supraaglomerate , care nu mai faceau fata numarului enorm de oameni ce cautau un refugiu in fata arsitei. Doar Alexei mergea cu pasi mici pe asfaltul fierbinte , aproape topit. Nu ii pasa de lume , de arsita , de prieteni -sau asa-zisii lui prieteni- , nu ii pasa de nimic. Simtea ca viata isi batea joc de el in ultimul hal. Nu mai credea de mult in Dumnezeu sau Lucifer. Religia isi pierduse farmecul pentru el. El era genul rational , care gandeste de doua ori inainte de a taia o data. Nimeni nu il iubea. Mama sa il amenintase -dupa lungi ore de discutii in biroul directorului scolii in care invata Alexei- ca il va da afara din casa. Aceasta era o femeie disperata. Muncea din greu la un magazin care vindea medicamente in mod ilegal , castigand astfel doar 200 de dolari pe luna. O duceau greu. Se mutasera din Louisiana in Arizona , dupa ce tatal lui Alexei murise intr-un accident la fabrica la care muncea. S-au acomodat greu , iar banii au disparut fara nicio urma in primele doua luni. De atunci , mama lui Alexei a inceput sa munceasca pe branci , ajungand astfel intr-un cerc vicios , care facea bani prin moduri mai putin legale. Bineinteles , Alexei nu stia de toate astea. Scoala ii acapara toata atentia , desi notele lui nu prea aratau bine. Avea perioade cand stralucea , si lua numai note de 10 , dar avea si perioade in care cadea in cea mai neagra ignoranta , cand profesorii si colegii sai il urau de-a dreptul.
   Merge cu pasi bine calculati pe suprafata fierbinte a asfaltului negru. Trebuia sa gaseasca un loc umbrit , si asta cat mai repede. Grabi pasul , apoi traversa strada pustie pe care rareori trecea vreo masina , ajungand intr-un loc de joaca total parasit , dar ferit de razele uigase ale soarelui. Merse incet printre jucariile ruginite , abandonate , savurand racoarea oferita de coroana copacilor care aparau parcul de arsita. Pasari grabite se asezau pe bancile goale , se uitau ciudat la Alexei , apoi zburau grabite la treaba lor , ferindu-se parca de privirile incarcate de ura ale baiatului. Acesta se aseza pe o banca si contempla jucariile abandonate , caderea lenta a frunzelor si razele soarelui care se filtrau printre frunzele verzi.
   Voci se aud. Din nou. Alexei duce instinctiv mainile la urechi , acoperindusi-le. Voci soptite , groaznice , care uneori il viziteaza noaptea pe Alexei , torturandu-l incet in intunericul noptii. Aceste voci l-au urmarit pe Alexei de cand se stia. Desi le auzea ocazional , toate se aflau intr-un colt intunecat la mintii sale. Erau permanent dupa el , mereu il vanau. Odata , nu a mai putut indura tortura si a inceput sa urle in intuneric , de parca limbi de foc i-ar fi ars trupul. Mama sa a venit in graba si , in loc sa ii aline durerea si sa il linisteasca , a inceput sa dea animalic in el , readucandu-l , intr-un final la tacere. De atunci , Alexei tinea toate astea pentru el. nimeni nu stia de ce , uneori , in timpul orelor isi acopera urechile si strange din ochi. Nimeni nu stia de ce tresarea de fiecare data cand cineva il intreba ceva. Nimeni nu avea un raspuns pentru toate aceste intrebari. Toti colegii lui credeau ca , pur si simplu el este un alt rebut al societatii si ca trebuie ignorat.
   O fata de care lui Alexei ii placea l-a intrebat daca vrea sa vina la petrecerea pe care o dadea. In acea zi avusese ore extrem de grele , iar Vocile (sa le spunem asa , va fi mult mai usor) l-au torturat din nou , drept pentru care Alexei abia se mai stapanea. Fata doar aparuse in fata lui si ii pusese invitatia in mana , cand Alexei a inceput sa injure , sa urle si sa planga , in vazul intregii scoli. Asta i-a mai adaugat putina "faima".
A fost dus imediat la director , i-a fost scazuta media la purtare , iar mama sa a fost apelata insusi de catre directorul scolii. Aceasta a venit cat de repede a putut , emanand un miros de parfum ieftin. Directorul i-a aratat notele , apoi i-a explicat pe scurt incidentul. Mama sa l-a luat de mana si a promis in fata directorului ca situatia se va remedia. In acea seara a mancat o bataie crunta , sora cu moartea. L-a adus pe baiat in pragul inconstientei. Apoi , a doua zi , au mers la doctorul de familie care i-a facut toate analizele lui Alexei. Rezultatul? Negativ pentru orice boala. Alexei si mama sa au mers inapoi acasa , unde baiatul a primit inca o bataie tiranica , pe motiv ca banii nu pica din cer si ca analizele au costat prea mult.
   Alexei isi duce incet si nesigur mainile de la urechi. Vocile s-au oprit. Genunchii ii tremura , firele de par de pe piele s-au ridicat si o sudoare rece ii curge pe frunte. Este intins pe nisipul fierbinte a locului de joaca. Se ridica incet , picioarele inca protestand de pe urma socului. Se scutura de nisip , se uita la ceas , apoi pleaca din parc , exact asa cum a venit.

Capitolul 2


   Soarele ardea inca pamantul , cand Alexei intra in casa. O gasi pe mama sa la masa , luand pranzul , inainte de a pleca la munca. ii arunca o privire fugara , apoi urca in fuga scarile , parca fugind de ea. Mama sa se ridica de la masa si , inainte ca Alexei sa poata ajunge in camera sa , striga :
   - Alexei , ai un moment?
   Pasii lui Alexei se aud greu , in timp ce coboara scarile incet. Se apropie de masa , apoi se aseaza pe scaunul pe care mama sa il indica cu degetul aratator. Isi ridica privirea absenta , apoi spune pe un ton grav :
   -Da , mama.
   -Vroiam sa iti spun ca sambata asta vom merge in parcul de distractii.
   Alexei se uita uimit la mama sa. Nu intelegea. O zi il injura si il batea , iar in alta il scotea in parcul de distractii? Poate vroia totusi sa recupereze timpul pierdut si sa repare relatia cu fiul sau. Sau poate nu. Ceva din privirea mamei sale ii spunea lui Alexei ca era vorba de mai mult decat o iesire in parc. Cand vorbea , obrajii reveneau la viata si ochii scanteiau vesel. Alexei nu mai observase acest comportament bizar al mamei sale pana acum. Nu stia ce se petrece , dar nici nu il interesa.
   -Deci? se auzi vocea mamei sale ca o plesnitura de bici in bucataria mica.
   Alexei tresari. Ca de obicei , gandurile il cuprinsesera in mrejele lor si il facusera sa uite unde era. Trebuia sa dea sa da un raspuns , sau mama sa se va infuria. Calm , baiatul spuse :
   -Deci ce?
   Mama sa ramase cu gura cascata , dar isi reveni repede.
   -Niciodata nu ma asculti , mai baiete. Nu stiu ce ai in ultima vreme. Pare ca viata s-a saturat de tine si tu de ea...Nu stiu ce sa mai fac sa iti ridic moralul si sa te fac fericit...Spuse mama sa . Vocea ii crestea cu fiecare cuvant.
   Alexei decise ca era mai bine sa se retraga de pe campul de lupta decat sa ia taurul de coarne. Mama sa putea sa se transforme dintr-o femeie normala intr-un demon cat ai bate din palme. Alexei stia bine asta. In majoritatea timpului , partea demonica a mamei sale o domina pe cea parinteasca. In unele seri cand Alexei se retragea pe canapeaua prafuita din sufragerie , mama sa venea si il alunga , trimitandu-l la temele pe care Alexei nu si le mai facea din clasa....de fapt , de cand a devenit constient ca Vocile il urmaresc. Alexei parasea sufrageria , urca in camera sa , apoi cobora pe trunchiul nucului batran din spatele casei si mergea pe iarba uscata , incercand sa isi elibereze mintea din capcana Vocilor. Dar nu a reusit niciodata pana acum. A reusit doar sa isi se afunde intr-un amestec de furie si frica.
   Alexei intra in camera sa , cufundata in semiintuneric. Se culca pe covorul ce emana nori de praf , uitandu-se la tavanul cu vopsea scorojita de deasupra sa. Isi ura mama , asta stia sigur. Il aduse in pragul disperarii. Vroia doar sa scape de ea si de discutiile interminabile despre banii care nu ajungeau niciodata.
   "Daca tata ar vedea toate astea , probabil ar plange" , isi spuse el inchizand ochii.
   Tatal sau ii fusese alaturi in noptile in care era bebelus si Vocile ii raneau mintea. O stia sigur , si putea paria pe orice.
   "Dar mama? Oare mi-a fost alaturi vreodata? Inainte ca tata sa....plece , cred ca ma iubea." isi spunea el. Se ridica incet , apoi da la o parte draperiile din fata ferestrei , lasand lumina sa intre in camera. Strada parea la fel de goala , soarele era la fel de fierbinte. Nimic nu se schimbase. Alexei nu se astepta sa vada oameni mergand sau masini circuland pe arsita aceea.
   Baiatul se intoarce cu spatele la fereastra si imbratisa camera cu privirile sale. Se duse langa birou si dadu la o parte placajul care masca gaura din podea in care Alexei isi ascundea jurnalele. Da , jurnalele. El a inceput sa scrie in ele de cand avea noua ani. Pe atunci , Vocile nu erau o noutate pentru el. Stia de ele si incerca sa le gaseasca o explicatie logica.
   Alexei rasfoi paginile ingalbenite , citind in gand randurile scrise cu cerneala neagra :
   "Ziua intai. Sunt posedat de demoni? Nu stiu. De mult timp am vrut sa scriu un jurnal , dar m-am abtinut pentru ca , pentru mine , jurnalele sunt un semn de dementa. Oare sunt dement? Oare sunt nebun? Nu am raspuns. Ma tem de noapte , de intuneric , de tot ce inseamna intuneric sau necunoscut. Ele imi vorbesc in fiecare noapte si nu ma lasa sa dorm , imi strapung mintea si ma fac sa strig de groaza. Mama vine si ma bate - nimic nou - iar eu ma prefac ca ma linistesc , desi inauntru sunt ingrozit. Ele vor veni din nou la noapte , stiu sigur. Ma vor tine treaz. Mama iar va veni la mine si va da in mine. Imi e dor de tata."
   Aceasta ultima propozitie ii aduse lacrimi in ochi lui Alexei. Tatal sau chiar nu mai era langa el. Trebuia sa treaca peste asta. Sa accepte situatia si sa incerce sa traiasca mai departe.
   Deodata , se intampla. Vocile ii lovira mintea , spunand cu voci soptite :
   -Stim ca vrei sa scapi de mama ta. Stim ca vrei sa o ucizi , stim TOT , Alexei.  Nu te poti ascunde.
   Alexei se ridica innebunit de pe podeaua camerei sale si fugi in bucatarie , dar Vocile nu se oprira.
   -Nu ai unde fugi , Alexei. Suntem tot timpul langa tine , tot timpul cu tine.
   Alexei cazu in genunchi si isi acoperi urechile , strangandu-si capul in maini. Un raset diavolesc se auzea in toata casa , reverberand in pereti , si lovindu-l pe baiat din toate partile.
   Trupul baiatului deveni moale , si Alexei cazu pe gresia rece si murdara , inconstient.

Capitolul 3
 
 
   Alexei deschise ochii incet. In fata sa inca mai dansau in cerc luminite ciudate. In jurul sau , bezna afunda totul in umbre tremuratoare. Se ridica incet de pe podeaua rece si se scutura de praf. Vocile nu mai vorbeau. Totul era cufundat intr-o liniste de mormant. Alexei aprinse lumina din sufragerie , apoi se tranti pe canapeaua veche si aprinse televizorul. Imaginile se succedau in fata lui , tremuratoare si totusi , lipsite de sens pentru Alexei.
   Niciodata nu il mai atacasera Vocile inainte. Si-ar fi amintit. Alexei incerca sa isi imagineze toata scena din nou. El alearga pe scari , se lasa in genunchi , apoi cade pe gresie , inconstient.
   "De ce?" se intreba Alexei. "Niciodata nu mi-am mai pierdut cunostinta ca acum. Sunt pe moarte?"
   Un fior rece ii ingheta coloana vertebrala. Oare mama sa va plange la inmormantarea sa? Nu avea de unde sa stie , dar putea presupune.  Mamei sale nu ii mai pasa de el , dar totusi , de ce il ducea sambata in parcul de distractii? De ce se mai obosea? Pe Alexei il enervau la culme aceste intrebari fara sens.
    Restul noptii trecu ca un fulger , iar Alexei se simtea din ce in ce mai rau. O apasare ii strivea sufletul , sugrumandu-l , blocandu-i caile reespiratorii , mistuindu-l incet si dureros. Zorii se ivira curand , iar Alexei iesi din casa , apoi lua bicicleta sa de mult abandonata si incepu sa pedaleze de parca viata sa conta de asta. Simtea nevoia sa evadeze , sa fuga unde vedea cu ochii. Nu vroia sa se mai intoarca in acea casa plina de demoni , de Voci si de cosmaruri. Vroia doar sa fie singur. Aerul rece ii racorea fata si mainile , in timp ce Alexei pedala repede de-a lungul strazii pustii.
   Alexei nu observa , dar era aproape ziua. Inca o zi oribila , isi spuse acesta. Dar aceasta zi era totusi , una cu advarat deosebita , deoarece azi , mama sa il ducea in parcul de distractii. Baiatul nu mai intelegea nimic. O zi il batea , iar in alta il rasfata. Mama sa era un cufar cu surprize.
   "Mai bine zis , un cufar cu orori!" isi spuse Alexei in timp ce opri bicicleta intr-un mod brutal. Rotile aproape dezumflate protestara , apoi se oprira pe asfaltul crapat , lasand o urma neagra de-a lungul soselei. Alexei lasa bicicleta pe asfalt. Nu vroia sa piarda timp. Stia ca mai e putin timp pana cand mama sa va ajunge acasa si il va lua in Parc. Intra pe portile metalice , direct in depozitul de fiare vechi al orasului. Da , depozitul de fiare vechi. Aici , Alexei avea un singur prieten care il intelegea cu adevarat. Alexei mergea printre mormanele de metal contorsionat , apoi gasi ruleta care , in ciuda metalului mort din jur , inca era in viata. Alexei stia asta dupa muzica radioului care razbatea pana la el. Batu de trei ori la usa mancata partial de rugina , si se dadu doi pasi inapoi , asteptand un raspuns.
    In cele din urma , cineva raspunse. Era prietenul lui Alexei. Inalt , bine facut , cu ochii albastri si un zambet larg pe fata.
   -Alexei , tipule , de cand nu te-am mai vazut...exclama tanarul.
   -De o saptamana , raspunse Alexei scurt , intrerupandu-l. Wayne , vreau sa iti vorbesc despre....Voci , spuse Alexei scurt.
   Zambetul lui Wayne , caci asa il chema , disparu cu desavarsire , in locul lui aparand un chip temator.
   -Intra , te rog , spuse Wayne , indicand interiorul rulotei cu degetul aratator al mainii drepte. Alexei se conforma si intra in rulota , iar Wayne inchise usa dupa el.

Capitolul 4


   Alexei se aseza pe unul din scaunele prafuite din rulota. Privi in ochii albastri ai lui Wayne. Nu stia de unde sa inceapa. Toate il copleseau. Vocile , afectiunea neasteptata a mamei sale , jurnalele sale , amintirile cu tatal sau... Toate acestea reuseau sa stoarca macar o lacrima din ochii lui Alexei. dar acum , Alexei nu vroia sa isi expuna trairile , ci voia sa afle ceva anume.
   -Deci , ce vroiai sa ma intrebi despre...stii tu ce? sopti Wayne.
   Alexei se indrepta in scaun , apoi spuse:
   -Aseara , eram in camera mea , cand deodata , vocile au inceput sa imi vorbeasca. Dar nu ca de obicei , ci mult mai agresiv. Mi-au spus ca Ele stiu ca eu vreau sa o ucid pe mama.... Am fugit pe scari pana in bucatarie , si acolo s-a intamplat ceva mai ciudat...mi-am pierdut cunostinta. Totul in jurul meu s-a facut negru , iar eu am cazut.
   Wayne avea o privire incruntata. Nu stia ce sa zica. Si el experimentase Vocile , dar pe el nu il atacasera niciodata. Si lui , la fel ca lui Alexei , ii vorbeau in somn , torturandu-l , dar niciodata nu il adusesera in pragul inconstientei.
   Isi ridica privirile catre Alexei. Acesta astepta un raspuns. Wayne spuse , incet :
   -Nu am un raspuns. Nu stiu de ce te-au atacat Vocile. Nu stiu de ce ai cazut. Nu stiu de ce ai cedat. Nu stiu.
   Vocea lui Wayne era atat de trista , incat lui Alexei ii parea rau ca adusese vorba de asta. Trebuia  sa taca.
   -Vreau sa iti mai spun ceva , Wayne. Si nu e vorba despre Voci. Mama vrea sa ma duca azi in parcul de distractii. Pe mine niciodata nu m-a tratat asa. Nici cand tata inca traia.
   Wayne zambi. El nu mai avea parinti. Ii murisera amandoi acum patru ani , in urma unui accident la fabrica in care lucrau. De atunci , Wayne traia in rulota. Certurile cu politia erau aproape zilnice , pana cand , intr-o zi , in timp ce ofiterul incerca sa ii explice ca acest teren nu e al sau si ca trebuie sa plece , Vocile isi facura aparitia in mintea lui Wayne. Practic , Vocile il luasera pe nepregatite si vorbisera prin Wayne. Wayne isi amintea foarte bine prima sa intalnire cu Vocile. Stia si durerea pe care acestea i-o provocasera de-a lungul timpului. Dar , de atunci , politistii ocoleau rulota lui Wayne , de parca se asteptau ca ceva sa sara de acolo si sa ii muste. noaptea puteai auzi tipetele de disperare ale lui Wayne rasunand printre mormanele de metal vechi si ros de rugina.
     -Nu ar trebui sa iti faci griji. Asta nu inseamna ca s-a schimbat , sa nu iti faci iluzii desarte. Mama ta a ramas la fel cum o stii , doar ca acum are un motiv pentru care te duce acolo.
     -Mersi mult , Wayne , dar acum trebuie sa plec , pentru ca daca voi intarzia , mama ma va ucide.
     -Cu placere , tipule , spuse Wayne , zambind incet. Il conduse pe Alexei pana afara din rulota , apoi ingenunche langa baiat si ii spuse :
     -Ai grija de tine acolo.
     Wayne nu stia de ce , dar simtea nevoia sa il protejeze , sa ii fie ca un frate mai mare , sau chiar un tata.
     -Nu iti face griji , probabil ca acolo o sa stau pe o banca si o sa mananc vata de zahar. Nimic special.
     Alexei se indeparta incet in lumina soarelui , pierzandu-se printre mormanele de metal. Se simtea din ce in ce mai rau. Picioarele ii tremurau la fiecare pas facut , iar capul ii bubuia. Era aproape de iesire , cand un ofiter il lua de gulerul tricoului si il arunca pe jos.
    -Copil distrus! De ce ai venit aici? E doar o groapa de gunoi , copile? Ai venit la nebunul ala din rulota? La posedatul ala? Asta a fost ultima ta vizita , baiete.
    Ofiterul ridica pistolul , si se pregati sa traga. Baiatul era intins pe pamant , tremurand.
    Wayne era pe cale sa se intoarca in rulota sa , cand il auzi pe Alexei strigand. dar nu era Alexei cel care striga. Era altcineva. Sau , mai bine zis , altceva. Wayne cunostea prea bine acel strigat inuman. Erau Vocile. Alexei avea o criza. Din nou. Tranti usa rulotei si incepu sa fuga printre mormanele metalice , cu toata viteza si energia pe care o avea la dispozitie. Il gasi pe Alexei stand in picioare , cu capul cazut in barbie si un firisor de sange scurgandu-i-se din gura , si un politist in genunchi tremurand din toate incheieturile de frica. Deasupra lui , Alexei isi continua discursul groaznic :
   -Vierme uman , crezi ca o amenda sau un pistol sau o pereche de catuse ma pot retine? Nu , omule. Eu sutau si veghez tot timpul , nevazut , in cotloanele cele mai intunecate ale mintii si astept. Politia crede ca ne este superioara , doar pentru ca detine pistoale? Ei bine , nu e asa. In curand , politia va fi coplesita de numarul de crime din acest oras imputit. Eu voi fi declicul care va declansa moartea , omule. Nu ai inteles?
   Alexei ridica mana deasupra politistului , ii lua pistolul si il indrepta spre capul ofiterului.
   Wayne sari asupra lui , si il imobiliza , aruncand pistolul cat de departe cu putinta. dar Alexei nu se opri aici.
   -Nesabuitule , tu crezi ca ma poti opri sa ucid? Nu. Esti la fel ca mine , omule. Eu si cu tine suntem la fel. poate ca nu semanam , in anumite privinte , dar la minte suntem la fel. Dezechilibrati.
   Wayne nu mai suporta. Incepu sa strige la Alkexei ca la un caine:
   - OPRESTE-TE! NU ESTI TU! VOCILE TE CONTROLEAZA , ALEXEI , NU VEZI? REVINO-TI IN FIRE!
   Ofiterul urmarea scena ingrozit. Observa pistolul aruncat la picioarele baiatului nebun. Fugi intr-acolo , apoi il lua si , cu maini tremuratoare , trase un foc.
   Wayne incremeni. O durere alba ii traversa trupul. Wayne o simtea. Valuri noi de durere ii strabateau corpul. Cazu pe pamant , langa Alexei , intr-o balta de sange. Soarele batea cu putere asupra lui Wayne. Alexei tremura mai tare ca niciodata , apoi se trezi.
   De ce era intins pe pamant? Ce cauta Wayne aici? Alexei se ridica in picioare si vazu tragedia :
Wayne zacea intr-o balta de sange. lacrimile de furie se scurgeau pe chipul lui Alexei Se intoarse incet spre politistul criminal , se apropie de el , apoi ii dadu un pumn cu toata puterea. Alexei era mai puternic decat se credea. Ofiterul cazu lat. Alexei se intoarse catre Wayne , care acum soptea incet.
   -Wayne , nu incerca sa vorbesti , te rog! striga Alexei innebunit.
   Dar wayne nu soptea decat un singur lucru :
   -Ma duc la mama si la tata , acum. La mama...si..la..ta..ta....
   Alexei nu mai astepta . Lua telefonul ofiterului si suna la numarul de urgenta. Cineva ii raspunse. Lui Alexei nu ii pasa daca persoana de la celalalt capat era barbat sau femeie. Doar striga :
   -Ajutor! Am nevoie de o ambulanta! Sunt la depozitul de fier vechi! Veniti repede , striga Alexei cu ultimele puteri.
   Trupul ii ceda , iar Alexei cazu lat , pe pamantul tare , langa Wayne.

Fanfic original blocat din cauza inactivitatii.