Este abia inceputul povestii deci nu va asteptati sa fie foarte interesanta. Actiunea adevarata incepe putin mai tarziu. Deci, hai sa incep sa postez.



Capitolul 1. Un nou inceput oare?

Intr-o lume in care doar exteriorul mai conteaza, iar ce se afla pe interior nu prea, ba chiar deloc, unii se chinuie cu greu sa supravietuiasca. O lume in care in trecut se punea accent pe ceea ce ai in cap, iar cu ce te imbraci mai putin, s-a schimbat. In ziua de azi e total invers. Consuelo, o fata inteligenta, si frumoasa a indurat niste ani grei in generala, batjocora, chinuri, rasete. Nici primul sau an de liceu nu a fost prea grozav, sau ma rog, primul semestru. Dar sa o luam cu inceputul…

Prima zi de liceu, pe Consuelo nu o prea incanta ideea,  toti o priveau ciudat, din cauza stilului sau ciudat. Majoritatea erau scosi ca de pe reviste, iar cei ce erau mai mari deja isi alesese victimile pentru batjocora.  Totusi ea avusese noroc de o clasa de treaba, intelegatoare, cu doua , trei exceptii . Dar asta nu reprezenta o problema pentru ca acele exceptii urmau sa aduca o schimbare in viata protagonistei noastre.
Incetul cu incetul, Consuelo se obisnuii cu noua scoala. Era popular in liceu, dar nu datorita aspectului. Era cea mai inteligenta din scoala, iar asta ii aducea avantaje dar si dezavantaje. Premii peste premii, toate cu locul I. Era ceva chiar remarcabil, era cea mai inteligenta eleva din toate generatiile ce le avuse acel liceu.  Era o fata foarte talentata la muzica, si astea se vedea pentru ca facea parte din clubul liceului . Consuelo era privita ciudat de cei din jur pentru ca ii era frica sa se arate pe ea, cea adevarata.  Anii de generala au inchis-o in propriul ei corp.  o fata simpla, cu un stil mai baietos, ce isi purta mereu parul prins intr-un coc si o pereche de ochelari ce ii ascundeau ochii. Elevii mai mari nu o vedeau foarte bine, dar nici boboacele aspirante la titlul de miss boboc. Dar ele nu o priveau asa ca fiind o concurenta cid oar pentru ca era favorite profesorilor, dar ce-I drept merita.

Consuelo P.o.V.
“Imi place, oarecum… nu e ca si cum istoria s-ar repeta. Macar aici nu mai sunt luata in ras de toti. Imi place ca liceul este foarte mare si ca mai sunt elevi ca mine. Din pacate, imi este teama sa ma exteriorizez mai mult, cand am incercat nu mi-a mers asa de bine, asa ca am decis sa raman inchisa in mine. E bine si asa… macar sunt invizibila pentru toti… O Doamne! Am intarziat la ora. Cititul asta imi aloca prea mult timp.”

In timp ce fugea pe scari, din greseala se izbi de cineva care la fel fugea ca si ea sa ajunga la ora. Amandoi se aflau pe jos, iar in jurul lor era un dezastru total, numai foi si carti. Tanarul, un gentleman ii oferi ajutorul. Cand o privi scurt, sa vada de cine s-a lovit, observa un chip ce era asemant unei papusi, cu ochi albastrii ametitori si un par blond lung cu cateva suvite roz pe ici pe colo. Tot ce apuca sa zica baiatul era doar numele, ca ea disparuse. Eduard, ea stia despre el, auzise ca e cel mai popular din liceu, un baiat de bani gata si plin de fite, dar dupa care totusi umblau cam toate fetele din liceu.

Consuelo ajunsa in clasa, toti se uitau uimiti la ea, ca avea parul desprins, intra repede, cu echii inchisi ca nu cumva cineva sa ii ibserve nuanta. Sa va mai spun ceva despre acei ochi? Se spune ca acea nuanta de albastru te face sa te pierzi in ei, te conduc catre abis, exact ca un cantec de-al sirenelor catre marinari. 


Ei bine nu e cel mai reusit si nici foarte lung. As vrea daca cineva citeste, sa aud cateva pareri. Voi pune continuarea cand voi avea macar 2 comentarii. Va multumesc si va pup dulce.

Consuelo ajunsa in clasa, toti se uitau uimiti la ea, ca avea parul desprins, intra repede, cu echii inchisi ca nu cumva cineva sa ii ibserve nuanta. Sa va mai spun ceva despre acei ochi? Se spune ca acea nuanta de albastru te face sa te pierzi in ei, te conduc catre abis, exact ca un cantec de-al sirenelor catre marinari. Dar nu asta era cea mai mare problema, un secret, un secret despre care… ve-ti afla abia data viitoare.




Secretul sau era… nu nu e timpul. Continuam. Sfarsitul orei se apropia. Din nou avea parul prins si ochelarii la ochi.  Orele erau gata, deja toti elevii stiau de ciocnirea celor doi. In fata liceului, la intrare, se aflau trei fete. Toate trei erau superbe.  Erau cele mai populare, nimeni nu avea curajul sa le priveasca sau sa ridice vocea la ele.  Dar cu toata frumusetea lor, erau si cele mai slabe la carte.  Cele trei o asteptau pe Consuelo.  Ce-I mai nasol, e ca toti se uitau la ea cand trecea. Isi spuneau in minte cat de neatenta e, sa se loveasca de Eduard.  Consuelo nici nu iesise bine pe usa, ca a fost trasa cu brutalitate si impinsa  in iarba.  Sara, asa o chema pe una dintre ele.  Pe cea care parea sa fie sefa celorlalte doua. Ai putea spune ca ele stateau cu Sara din teama si pentru a fi populare.  Una din din ele ii arunca o galeata cu apa in cap. A urmat o serie lunga de amenintari din partea Sarei. Cand sa ii de-a o palma peste fata, mana ii este oprita imediat de catre cineva. Era Eduard, care parea destul de nervos.


         -Edy, iubitule, ce faci? De ce mai oprit? Merita totul, zise Sara deranjata de gestul acestuia.
         -Spunemi ce ti-a facut ea? A fost un simplu accident. Sara te rog sa ma astepti in masina. Acum! Iar voi 2, ce mai stati? Dispareti Amy si Nina. Zise Eduard, incercand sa para calm.
Sara si prietenele ei plecara. Consueolo inca se afla pe jos, plangand.  Eduard se apleca spre ea si o ajuta sa se ridice.
          -Hei esti bine? Uneori are asemenea apucaturi, dar e o fata buna daca ajungi sa o cunosti, ii zise fetei.
          -Poate, dar sincer nu prea imi vine sa cred. Eu trebuie sa plec. Si pleca.


 Urmatoarea zi in scoala era liniste. Sara isi relua activitatea, de ai tachina pe toti si de a sta numai dupa Eduard. El nu prea parea fericit de acest lucru, dar nu avea de ales. Se pare ca Consuelo lipsea, la fel si doua dintre colegele ei.  Nu prea I se simtea lipsa, dar a celorlalte fete da. Erau cele mai galagioase si destul de populare. 


Primele trei ore au trecut imediat si toti asteptau pauza mare.  Cand pauza veni, in fata liceului tocmai aparu o masina neagra si decapotabila din care coborara trei persoane. Toti le cunosteau pe doua dintre ele, inafara de una, cea mai frumoasa dintre ele. Cu o pereche de blugi foarte mulati albi, un tricou la fel de mulat ce ii scoteau in evidenta toate formele, cu un par foarte lung si niste ochi albastrii abisali, misterioasa fata pasi in liceu urmata de celelalte doua fete.  Toti o priveau, parca trecea pe acolo regina Angliei. Dar nu era decat o eleva ce si-a facut o mica schimbare de look.  Baietii care se aflau in hol cu iubitele lor se uitau la ea. Dar la cum arata, pana si fetele se uitau. Toti se intrebau cine e si de ce nu au mai vazut-o pana acum.  Nu multi o recunosteau, inafara de colegii ei si inca o persoana. Acela era Eduard. El a recunoscut-o dupa ochi, fiind singura persoana care ii vazuse.


         - Fata aceea care tocmai a trecut, e… Nu se poate. Nu are cum o asemenea schimbare. Dar ea e…. e fata de care m-am lovit ! Zise Eduard.




Uploaded with ImageShack.us
         

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.