Incomplet

Subiect: Re: Incomplet Dum 02 Mar 2014, 09:28

Foarte frumos capitolul si mersi de PM.Adu repede nextul ok?

Subiect: Re: Incomplet Dum 02 Mar 2014, 15:44

Mi-a placut mult capitolul.Esti ungeniu.Chiar nu credeam ca a trecut prin atatea.Eu aveam impresia ca e doar un baiat fitos de bani gate care e obisnuit sa primeasca totul pe tava,dar se pare ca m-am inselat.Asta e.
Spor la scris in continuare. kiss

Subiect: Re: Incomplet Lun 03 Mar 2014, 09:23

Îmi placee foarte mult . Abea aștept să văd ce se întâmplă în continuare . Sper să continui să mă anunți și pe mine .
P.s: Ești un geniiuu :>

Subiect: Re: Incomplet Lun 03 Mar 2014, 10:54

De ce te-ai oprit ?

Ce ti-am facut noi tie ca sa ne lasi in suspans ?

Imi cer scuze, mai intai : Buna ! Iertare ca nu am trecut mai devreme pe la acest next minunat.

Ma bucur ca l-ai adus si ma mir cum de reusesti sa ai atatea idei, avand in vedere cate fic-uri ai inceput de curand.

E uimitor ce caracter are Sasuke in afara scolii si faptul ca el nu e atat de fericit pe cat pare. Ma presus de asta se pare ca e un las cand vine vorba de iubire, din moment ce nu a putut macar sa stea de vorba cu Sakura pana acum.

Acum vreau sa vad care e reactia Sakurei cand il vede in apropierea casei ei *.* .

Abia astept next si sper sa il aduci repede.

Sper sa ma anunti asa cum faci de fiecare data.

Ja ne !

Subiect: Re: Incomplet Lun 03 Mar 2014, 12:46

A fost un next foarte frumos.Mi-a placut din toate punctele de vedere.Trebuie neaparat sa mai scrii.Fic-ul tau este printre preferatele mele.Totusi,nu inteleg de ce te-ai oprit atat de repede din scris.Puteai sa faci un next mai lung.
Nu mai conteaza.....Multumesc de anunt si sper s-o faci si data viitoare.
Bye,Bye! hi!

Subiect: Re: Incomplet Joi 06 Mar 2014, 17:40

Capitolul 5.

Plouă. Picurii micuți se izbesc de geam cu putere, producând sunete liniștitoare, frumoase. Plouă, iar eu mă gândesc numai la desenele pe care am să le desenez de îndată. Plouă, dar inspirația mă bântuie în continuu, mă prinde în palmele ei invizibile și mă conduce până la cer și înapoi. Și-mi convine. Inspirația nu e un lucru care să-mi displacă, din contră chiar. O aștept în fiecare minut din zi, îmi doresc cu ardoare să-mi pășească pragul ca să mă viziteze. E a doua care mă interesează după singurătate. Am răsuflat greoi, vrând să mă depărtez de lângă geamul curat, transparent. M-am așezat pe scaunul din fața biroului acoperit cu ustensilele pentru pictat. O coală albă de hârtie ședea în fața mea parcă strigându-mi mut că dorește să o umplu, să-i dăruiesc o formă colorată ori un desen alb-negru. Cu mâna dreaptă am apucat un creion pe care l-am așezat între buze începând să-l ronțăi gânditoare. Cum spuneam mai înainte, ideile îmi ocupă mintea, alergând după bunul plac prin spațiul acela pe care-l pot vedea numai eu. Într-un moment de strălucire, dintr-o dată, mâna a început să mi se miște singură pe suprafața albă și subțire, conturând un chip albicios de femeie. Fratele meu spune că tind să desenez persoane feminine fiindcă am respins apropierea dintre mama mea și mine de nenumărate ori, dar eu consider că se înșeală amarnic. Desenez ce îmi vine în minte, iar sentimentele mele nule n-au nici o treabă aici. Nu simt nimic pentru femeia aceea și nici n-am s-o fac vreodată. Nimeni nu-mi merită mila, considerația, să mă deschid înaintea lor, decât prea dulcea și sincera singurătate.
Ușor, ușor, străina ce domnea în imaginația mea a căpătat ochi cu care să vadă, să mă privească, gură pe care nu poate să o folosească oricum, un năsuc mic ce nu-i permitea să inhaleze oxigen oricum, urechi ascunse de părul negricios și-o bluză colorată în gri. Involuntar am zâmbit. Creațiile mele mă adoră, la fel cum o fac și eu. E frumoasă, am constatat, doar că expresia feței o face să pară singuratică, cu o inimă permanent închisă față de lume, cam ca mine. După ce am terminat desenul am pus creionul pe suprafața lemnoasă și lucioasă a biroului, concentrându-mă asupra ei ca să văd dacă n-am uitat ceva. Nu. Totul părea a fii în regulă.
După câteva minute m-am întins în pat. Așternuturile moi și reci îmi răsfață spatele încordat și obosit. Mă simt aiurea când părăsesc locul din fața biroului, căci poziția aceea mă înțepenește grav, totuși, am ales să nu mă mai gândesc la lucrurile ăstea banale, ci, la școală. Până astăzi n-am căpătat niciodată detenție, o pedeapsă ce își are existența pentru a-i pedepsi pe elevii care încalcă regulile institului de învățământ. Eu n-am greșit. Nemernicul de Asuma m-a trimis în încăperea aia cu Sasuke fiindcă nu i-am susținut punctul de vedere, ceea ce a fost și este în continuare nedrept. Fiecare ființă ce-și are gândirea intactă are păreri diferite, căci de am fii toți la fel viața n-ar mai avea farmecul ăsta aparte. Printre buzele-mi întredeschise își găsi un oftat sfârșitul. Proful ăla are noroc că nu sunt persoana care să se răzbune, că de eram, regreta amarnic. Presupun că o să trec cu vederea, ignorând regretabilul incident.
Afirmațiile sincere a băiatului cu părul ca de tăciune m-au uimit. Poate că nu mă așteptam ca el să se atașeze în sensul ăla de mine, deoarece părea altfel decât restul. Chiar dacă n-am vorbit până să fim târâți în detenție împreună, l-am observat în tăcere. Frumusețea lui îi pune în umbră pe ceilalți din școală, pe când privirea aia negricioasă ar fii în stare să înghită pe oricine care-o studiază. Fetele ar muri să le acorde atenție, și dacă ar opta numai pentru una sigur ar arunca cu fulgere în direcția fetei ăleia. Din păcate m-a ales pe mine. Din fericire nu mă interesează. Nu vreau o relație amoroasă, căci n-ar face decât să mă distragă de la studii, să-mi alunge singurătatea și să mă amețească. Nu-mi imaginez cum aș fii eu îndrăgostită. Cum aș arăta? E inacceptabil, cu siguranță.
Mi-am părăsit așternuturile, alugându-mi de asemenea gândurile ălea supărătoare. N-am nevoie să îmi imaginez chestii ce n-or să se întâmple vreodată. Trebuie să mă axez pe prezent acum, iar acum atât el cât și stomacul îmi cerșesc încontinuu mâncare. În treacăt mi-am așezat halatul pe umeri, apoi am ieșit din cameră cu-n mers legănat. După ce mănânc mă bag la somn, altfel n-o să fiu aptă mâine la școală.
- Gaara? Ești acasă?
- Sunt jos, îmi răspunse o voce melodioasă, ușor bărbătească.
Am coborât scările lent, apoi am intrat în bucătărie. La masă stăteau Gaara, Naruto, Neji și... Sasuke. Bineînțeles, nici n-o să-mi pun întrebarea banală „Ce caută el aici?”, pentru că toată lumea știe că ei sunt prieteni buni. Bănuiesc că nu-mi rămâne decât să-i ignor, chiar dacă îi simt privirea insistentă până în măduva oaselor.
- Sakura-chaan ~~ , strigă blondul, aruncându-se cu brațele deschise în direcția mea.
M-am ferit de așa-zisa îmbrățișare, provocându-i blondului un râs forțat.
- Ce rece... șopti, dezamăgit, Naruto.
Ceilalți se puseseră pe un râs de aproape că mă provoca și pe mine să-i urmez, aproape. Cu pași calculați m-am îndreptat spre frigider ca să-mi procur hrană. Bănuiesc că un iaurt acru acompaniat de puțină pâine e o masă suficient de bună pentru astă seară. Plus că nici nu îngrașă. Acum, chiar dacă lumea mă consideră o ciudată, părinții și ceilalți din familie mai mult, asta nu înseamnă că nu mă preocupă deloc fizicul meu. Îmi place să fiu slabă, dar atractivă. Îmi acordă plusuri acum și-o să fie la fel și când o să optez pentru vreo slujbă. Oamenii nu angajează la birou o persoană urâtă, chiar dacă eu nu fac diferențe între oameni, asta nu se aplică și la bătrânii influenți cu mintea perversă.
- Sakura, eu și băieții o să ieșim ca să cumpărăm ceva băutură, dar Sasuke o să rămână aici-
- Pentru că sunt plictisit, îl completă pe Gaara.
- Sigur, sigur, rosti Naruto contrariat. El vrea să rămână singur cu Sakura-chan! continuă mârâind enervat în direcția lui.
- Îți imaginezi chestii, Naruto. Sakura nu-i genul lui Sasuke, îl calmă roșcatul pe blond, timp în care Neji ne arunca priviri bănuitoare amândurora.
- Greșești Gaara, se făcu și glasul șatenului auzit. Între ăștia doi se întâmplă ceva, o să vezi.
- Kyaaaa ~ , zbieră blondul scos din pepeni. Nu mai cobi atât deșteptule și hai să mergem. Cu cât ne întoarcem mai repede cu atât mai bine!
După ce toată lumea în afară de mine și brunet se făcură dispăruți după ușă, o liniște apăsătoare înconjură întreaga încăpere cu palmele ei invizibile. M-am așezat la masă, punând iaurtul și pâinea în fața mea, apoi am început să mănânc, fiindcă urăsc să-mi aud mațele războindu-se în interiorul meu. Sasuke nu făcea decât să mă privească în tăcere, să mă studieze liniștit, întrebător, poate? Confesiunea lui m-a surprins, trebuie să recunosc, însă el nu se comportă chiar ca un băiat îndrăgostit. De obicei aceia mă sufocă în fiecare secundă, declarându-mi cât de bine și mult m-ar iubi dacă i-aș accepta, că eu le sunt sortită și c-o să aibă grijă de mine mai mult și bine decât mi-aș imagina vreodată. Vorbe în vânt. Lumea pleacă, lumea vine și totuși, nu vreau să-mi dau cu părerea despre el și acțiunile lui. Ar părea că-mi pasă și nu-i așa. După ce-am terminat de mâncat am aruncat recipientul și-am spălat lingurița, apoi mi-am ocupat, din nou, locul. Încă mă privea. Insistent.
- Presupun că nu mai pot să-ți urez „poftă bună”, începu să vorbească într-un sfârșit, c-o privire vinovată întipărită pe chip.
- Dacă n-ai spus-o la timp, nu o mai spune deloc.
Tăcu. Din nou.
- Spune... ți-ar displace dacă te-aș chema să ne plimbăm pe afară?
Mă pregăteam să-i refuz politicos invitația, însă atunci când mi-am ridicat capul și i-am văzut privirea rugătoare am rămas pur și simplu fără glas. Durerea și dorința se luptau înauntrul lui, distrugându-se reciproc precum nebunele. Era închis într-un război interior cu sentimentele ălea distructive. Și văzându-l astfel mi-am amintit de o persoană ce avea aceleași probleme pe care nu dorea să le recunoască. Mama. Dorința ei de a o accepta se lupta cu durerea interioară cauzată de respingerea pe care i-o aruncam în față de nenumărate ori, lacrimile împodobindu-i chipul până la urmă ca două mini-cascade strălucitoare. Am oftat ușor, dându-mi halatul jos, apucând de o geacă aruncată neglijent pe unul din scaune.
- Să mergem, i-am spus, trezindu-mă cu el pe urmele mele.
Poate că o plimbare n-are să-mi facă rău. Am pierdut lupta asta.

Subiect: Re: Incomplet Joi 06 Mar 2014, 19:16

~~Primaa edit.~~
:P am primit mesajul, scuze. Imi place fooarte mult , ai mult talent in arta scrisului. Astept sa vad ce se intampla si cum evolueaza ideea. Te pup

Subiect: Re: Incomplet Joi 06 Mar 2014, 19:58

Supeeeeeerb capitol.Nemaipomenit!Te iubesc pentru acest capitol.Nu pot crede ca l-ai adus atat de devreme.Esti super.Mi-a placut la nebunie next-ulMult,mult,mult de tot mi-a placut.
Iti multumesc de anunt si s-o faci si data viitoare.
Hai te pup kiss

Subiect: Re: Incomplet Vin 07 Mar 2014, 09:38

Foarte frumos capitolul este plin de atractie,iar Sakura dintr-o pisicuța speriata sa spun asa s-a transformat în pantera abia astept nextul si hai repede cu el.

Subiect: Re: Incomplet Vin 07 Mar 2014, 09:52

Hey, scumpo! Scuze ca am trecut atat de traziu. Ambele capitole sunt geniale, mi-a placut faptul ca Sakura a acceptat invitatia lui Sasuke. Mi-e mila de el, parintii lui l-au abandonat, iar el a suferit asa mult. Naruto o place pe Sakura sau mi s-a parut mie? Abia astept nextul, sigur va fi interesant, ca de obicei. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Te pup! :*

Subiect: Re: Incomplet Vin 07 Mar 2014, 13:24

Buna !
Ma bucur ca ai adus next atat de repede si multumesc mult de anunt, sper sa il primesc si data viitoare.
Cum am mai spus de multe ori, ador atitudinea Sakurei, atat de rece, calculata, detasata de orice sentiment cald. Explici in detalii frumoase absolut tot ce gandeste ea si felul in care vede lumea, care de altfel o vedem si noi, in aceleasi culori sterse, palide. Ma bucur ca a acceptat sa iasa cu Sasuke la o plimbare, dar ce idee mai e si asta, mai Sasuke ? Sa scuti fata la o plimbare in ploaie ? Vrei sa raceasca ? Deja pot sa simt cum zidul de raceala care o inconjoara incepe sa se disipeze si sa lase loc si pentru altceva in afara de singuratate.
Abia astept next, atat la fic-ul asta cat si la celelalte, sper ca iti vei gasi timp sa ne mai scrii next-uri si la ele.
Ja ne !

Subiect: Re: Incomplet Vin 07 Mar 2014, 17:23

Heeeiiii :)
Mulumesc pentru PM, si waa ce repede a venit nextul puppy eyes

Capitoul acesta este evident, foarte frumos. Daca eram in locul lui Sasuke il faceam una cu pamantul pe Naruto din simplul fapt ca tot spune ”kyaaa” biciuitor

Deci, o plimbare, huh ? well? awesome right?

Abia astept sa vad ce se intampla ;;)

Nu uita sa ma anunti kiss

Bafta

Nu, stai;

Kyaaaa lough

*citandu-l pe Naruto*

Subiect: Re: Incomplet Vin 07 Mar 2014, 18:41

Frumos , îmi place din ce-în-ce mai mult . Descrii așa de bine ceea ce gândește Sakura și îmi place în ce direcție o ia povestea . Sper să mă anunți în continuare . Te puup . Ja ne ! :*

Subiect: Re: Incomplet Sam 08 Mar 2014, 16:59

Cu siguranta va fi o plimbare interesanta.Abia astept sa vad ce se va intampla.Spor la scris si sper sa aduci cat mai repede nextul.

Subiect: Re: Incomplet Mar 11 Mar 2014, 15:53

Capitolul 6.

Viața nu e mereu ceea ce pare. Poți să ai cel mai bun aspect și cea mai frumoasă prietenă posibilă, pe când interiorul să-ți fie umplut cu regrete și urlete mute, dureroase, dar fără ca cineva din jurul tău să-și dea seama. Nimănui nu-i pasă cu adevărat. Oamenii se dau interesați de soarta ta, de povestea pe care urmează să se scurgă dintre buzele întredeschise numai ca să te atace mai târziu. Nu trebuie să ai încredere în persoane, căci singurele ființe capabile să te înțeleagă sunt animalele. Doar ele parcurg atente rândurile ce-ai putea să le așezi la fel de bine și pe-o coală albă, ca mai apoi să o arzi, dar fără ca măcar să aibă vreun interes. Plus că câinii nu pot să vorbească, nici pisicile ori orice alt animal. Oamenii pot, în schimb. Ei sunt acolo în momente neprielnice, apoi merg la alții cu vorba, înflorindu-ți povestea pe parcurs.
Dacă stau să mă gândesc mai bine, poate că din cauza asta m-am rezumat la tăcere în legătură cu problemele mele. Niciodată nu m-am destăinuit cuiva, nici măcar unchiului Madara, om care a stat alături de mine în clipele grele. Probabil că mi-a fost frică să nu fiu trădat din nou. Brunetul m-a sfătuit să consult un psiholog, însă n-am avut nici o intenție să-l ascult. În plus, cu ce mă poate ajuta faptul că îmi vărs problemele în fața unui străin? Și de ce aș vrea să fac asta? Nu sunt naiv, și ar trebui să le mulțumesc părinților mei pentru asta. Ei au avut grijă să mă arunce în cruda realitate, ba mai mult, au lăsat-o să mă bată, să mă abuzeze fizic și psihic, să-și izbească palmele invizibile cu putere de trupu-mi obosit, de adolescent rănit. Încep să resimt iritarea de mai devreme. Iritarea ce-a apărut odată cu cuvintele egoiste a femeii ce mi-a dat viață.
- Încetează!
- Poftim? am întrebat, șoptit, trezit din transă.
- Ți-am spus să încetezi! repetă, oprindu-se înaintea-mi.
- Dar ce fac?
Privirea ei de-un verde crud mă urmărea, mă analiza până la oase, tremurul cuprinzându-mi corpul slăbit și înfrigurat. Deja au trecut doi ani de la începerea liceului și, chiar dacă sunt colegul ei de bancă tot de atâta timp nu știu mai nimic despre gândirea fetei ăsteia. Adică, nu e greșit? Până la urmă într-o clasă se leagă prietenii ce-o să se destrame de-a lungul anilor, dar ceea ce vreau să spun e că n-ai cum să nu ști aproape nimic despre o persoană ce locuiește atât de aproape de tine și mai mult, ți-e colegă de bancă. Mi-a lăsat capul într-o parte, aruncându-i o privire întrebătoare. Pur și simplu nu pot să înțeleg ce gândește, ce lucruri se ascund în mintea ei, în capul ei acoperit de-un păr roz, neobișnuit. Își dădu o șuviță după ureche, continuând să mă omoare încet cu ochii ăia ca de pisică.
- Nu te preface că nu știi! A fost o greșeală să ies cu tine, spuse, încrucișându-și mâinile la piept.
- Nu, ar fi fost o greșeală să nu ieși cu mine pe afară, am corectat-o, apropiindu-mă tot mai mult de corpul ei micuț.
Se întoarse rapid cu spatele la mine, murmurând ceva ce pun pariu că nimeni în afară de ea n-ar fii înțeles, apoi am pornit din nou la drum, de data aceasta fiind condus de ea. Mă purta prin întreg cartierul fără să țină cont de faptul că eu sunt mult mai dezbrăcat decât oricine altcineva, că picuri reci de ploaie continuau să se lovească cu putere de mine, provocându-mă să tresar la fiecare atingere de-a lor. Pe mâine o să fiu bocnă, căci deja mă și imaginez stând în pat îmbrăcat în pijamalele groase, având într-o mână telecomanda și-n cealaltă bolul cu supă de găină. Imaginea îmi provoacă chicote, dar adevărul e că nu-mi doresc să resimt daunele unei răceli tocmai acum. Și chiar dacă s-ar întâmpla fix ca în imaginea aceea, prefer să fie așa dacă asta înseamnă că pot sta puțin mai mult în compania Sakurei. Nu știu cum gândește, care sunt și celelalte fețe a ei, însă tare mi-aș dori să le aflu și, bineînțeles, să mai pierd vremea plimbându-mă cu ea prin prea friguroasa ploaie.
De fiecare dată când sunt în preajama Sakurei mă doare inima, căci o durere dulceagă o copleșește, ea strigându-mi că are nevoie de jumătatea ei dragă. Pulsul mi se accelerează, galopează liber prin canalele ce oamenii le numesc vene, iar palmele încep a-mi transpira, doar că până acum, slavă domnului, am reușit să-mi păstrez calmul. Deja știu că nu e doar un moft, căci n-aș arunca-o dacă aș reuși să pun mâna pe ea. O vreau, o doresc, o... iubesc? Nu sunt sigur și nu pot să mă gândesc acum la asta. Tot ce văd e spatele ei micuț, parcă legănat de neastâmpăratul vânt, hainele ei umede și părul ce dansează liber prin ploaie fără să-i pese că o să se ude și el. Să-i descopăr gândirea, să aflu răspunsurile la întrebările ce-mi zac în minte în fiecare noapte e ceea ce vreau să fac. Să-i fiu alături... să scap de singurătatea pe care se încăpățânează s-o țină lângă ea, să o iubească.
Plimbându-ne fără să avem o destinație anume, m-am trezit propunându-i să mergem la un suc și spre mirarea mea a acceptat fără să stea pe gânduri. O știu mai calculată, mai negativistă, dar se pare că vremea aceasta oribilă ține cu mine. Am optat pentru prima cafenea ce ne-a ieșit în cale. E un loc pe care obișnuiam să-l frecventez cam rar, așa că, nimeni n-o să ne întrerupă și nu o să ne deranjeze cu compania lui, sper. Am întrebări. Are răspunsuri de dat, nefiind obligată să se supună mie, totuși. Amândoi am ocupat loc pe scaune, trezindu-ne stând față-n față, privindu-ne de parcă lumea ar depinde de asta. Mă rog, presupun că doar eu făceam asta cu atâta ardoare. Ea-mi părea plictisită și dornică să plece acasă. O deranjez? O rețin din alte activități? Îi consum timpul prețios cu compania mea jalnică? Vrea să... ? O grămadă de întrebări neînsemnate au năvălit pe mine asemenea șacalilor flămânzi, strivindu-mă ca pe o furnică cu greutatea lor imensă, încâlcindu-mi mintea și așa vai de capul ei. În așteptarea unui ospătar care să ne servească, stând cu buzele întredeschise, am făcut o idioțenie.
- Ce ai mormăit atunci?
Îmi susținu privirea, analizându-mă din nou și din nou, apoi îmi răspunse.
- Am spus că mă enervează să te văd în halul ăsta. Părinții tăi nu merită un așa fiu. Nimeni nu o face.
Vorbele ei mă izbiră cu putere, punându-mă la zid. De ce?

Subiect: Re: Incomplet Mar 11 Mar 2014, 17:10

Prima foarte bine deci un capitol foarte frumos mersi ca m-ai anunțat.între ei se înfiripeaza ceva astpt urmatorul capitol.

Subiect: Re: Incomplet Mar 11 Mar 2014, 21:06

Ma deranjeaza faptul ca ai facut o cacofonie de toata frumusetea "ca cainii".Nu m-am putut abtine,okey?Lasand,totusi,acest detaliu la oparte,next-ul a fost......minunat.Mi-a placut foarte mult.Imi place ca postezi regulat la acest fic,dar cu celelate ce faci?"Eu sau fratele meu?" stam de obicei o gramada pana apare next-ul,desi fic-ul acela este PREFERATUL MEU DIN TOATE CREATIILE TALE.
Multumesc ca m-ai anuntat si sper s-o faci si data viitoare!

Subiect: Re: Incomplet Mier 12 Mar 2014, 09:27

Buna, scumpo! Capitolul este foarte frumos, dar as fi vrut sa fie mai lung. Mi-a placut cum a decurs actiunea, dar la ultima replica de dialog am zis ca mor de nervi. Daca Sakura era in fata mea as fi plesnit-o bine, n-a gasit si ea alt subiect?! Bietul Sasuke o place pe Sakura, iar ea il raneste. :'(
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la scris si la inspiratiw. Pup! :*

Subiect: Re: Incomplet Mier 12 Mar 2014, 14:47

Foarte frumos capitolul,dar as fi vrut sa fie putin mai lung.In felul asta aflam mai multe mai repede.
Multimesc pentru mesaj si spor la scris.

Subiect: Re: Incomplet Vin 14 Mar 2014, 09:14

Heiii , în sfârșit am ajuns și eu . Scuze de întârziere , dar știi tu .. școala . Ok , deci : îmi place foartee mult . Cred că între cei doi se înfiripă încetișor o legătură ce nu se va rupe prea repede . Abea aștept next-ul . Sper să mă anunți în continuare . :**

Subiect: Re: Incomplet Vin 21 Mar 2014, 15:55

Superrr..imi place muult...
sa ma anunti si pe mine cand pui next ul
Pupiceiiiiiiiiii kiss

Subiect: Re: Incomplet Sam 22 Mar 2014, 10:38

Dragă, Lexxu, ca de obicei, talentul tău mă impresionează pe zi ce trece! Ştiu că în toată această perioadă am fost total absentă pe aici, dar nah... timpul nu este de partea mea. Mă bucur nespus de mult că am reuşit să recuperez capitolele necitite şi sunt şi mai fericită că totul a fost pe placul meu. Aş putea spune că mă intrigă nespus de mult tensiunea, dacă o pot numi aşa, prezentă între cei doi. Sunt absolut sigură că Sakura nu îi va ceda atât de uşor brunetului, deci -spre norocul meu şi al tuturor cititorilor, cred- acest joculeţ va mai conţinua ceva timp. Pune-te pe scris, căci doar mă ştii, sunt nerăbdătoare de fel. :D Vreau următorul capitol cât mai repede! :o3 Bisous.

Subiect: Re: Incomplet Sam 22 Mar 2014, 11:50

Ce cool e ficul tău. Îmi place atitudinea Sakurei, sper să fie în continuare o nenorocită, atât cu ceilalţi, cât şi cu Sasuke. Să-şi bată puţin joc de el şi de sentimentele lui, cel putin acum, când abia s-au cunoscut. Ai reuşit să mă faci să mă întreb cum ar fi DACĂ în anime situaţia ar fi fost diferită, iar Sasuke s-ar fi îndrăgostit de Sakura, iar ea, cel mai probabil, i-ar fi arătat cât de neimportantă e persoana lui. Jesus, ce-ar fi fost.
Din câte am observat atracţia pentru personajul feminin principal s-a dezvoltat, deşi el nu e convins de sectimentele pe care i le poartă. Oricum, mă întreb ce întorsătură va lua conversaţia lor din cafenea. Pwp.

Fanfic blocat datorită inactivităţii.