And all I loved

Subiect: And all I loved Dum 23 Mar 2014, 20:39

And all I loved

...I loved alone

            Capitolul unu

    În faţa ei stătea Ino. Era incoştientă de câteva minute, iar privirea ce-o avuse Shikamaru în timp ce năvălise în spital, căutând-o parcă cu privirea pe Sakura, denota o necontenită teamă. Aidoma unui bărbat îndrăgostit şi nestingherit, îi şoptise la ureche, înainte să-i lase trupul pe patul de spital, că îşi va ţine promisiunea şi îi va căuta tatăl. Avea muşchiul oblic extern secţionat, cât şi cvadricepsul femural de la piciorul drept, iar muşchiul zigomatic mic era împărţit în două, adâncitura ajungând până la osul zigomatic; iar în partea opusă, rana superficială i se reliefa într-o line orizontală deasupra orbicularului ochiului.
    Sakura îşi suprimase orice fel e atitudine neprielnică şi îşi prinse părul scurt la spate. Mănuşile medicale din latex îi treceau de încheieturi, iar halatul verde pe care îl purta în ziua aia, era cu o mărimea mai mare, lărgimea acestuia nefemininzând-o. Se apropiase de patul în care trupul prietenei ei îşi găsise suflul, şi încercă să-şi modereze respiraţia. Îşi trase un scaun cu rotile şi se aşeză în dreptul trunchiului ei, îndepărtându-i braţul de corp şi concentrându-şi mai apoi o cantitate de chakra în ambele palme. Avea să-i vindece rana adâncă din dreptul muşchilor anterolaterali ai abdomenului, kunaiul de aproximativ şapte centrimetri izbutise să-i atingă una din cele şapte coaste articulate cu un capăt la stern şi cu celălalt la vertebre. Organele vitale însă, nu erau afectate.
    Tsunade probabil a început intervenţia chirurgicală, gândi Sakura. Choji suferise o ruptură de tendon, respectiv tendonul lui Ahile, cel mai voluminos tendon din organism care asigură inserţia muşchiului triceps sural pe calcaneu. Durerea brutală îl va copleşi pe Choji, îşi spuse, bandajând coapsa lui Ino. Tsunade avea să-i imobilizeze glezna într-o gheată gipsată pe o durată de aproximativ trei luni. Trei luni sfâşietoare.
    Îşi îndepărta transpiraţia rece de frunte cu antebraţul drept şi îi vindecă şi rănile de pe faţă, bandajându-le ulterior. Cicatricile erau iminente, colţurile buzelor Sakurei căzând cu câţiva milimetri de linia orizontală specifică, întărindu-i astfel supărarea.
    Înlăturase mănuşile din latex şi le aruncă într-un coş amplasat într-un colţ al camerei, apoi întredeschise geamul şi ieşise. Aproape că se ciocni de Inoichi Yamanaka.
        - Aş putea s-o văd? întrebă.
        - Da, răspunse automat. E încă inconştientă, completă.
    Inoichi prinse umărul Sakurei în podul palmei şi, înainte să minimalizeze distanţa dintre el şi fiica lui rănită, spuse:
        - Îţi sunt recunoscător.
    Cumpărase ceva de mâncare înainte de-a ajunge acasă, iar drumul iluminat de lumina slabă a amurgului îi crease un gol în stomac. De aproape cinci ani încerca să-şi înăbuşe definitiv stările covârşitoare pe care le avea în fiecare noapte. Sau în zilele în care era liberă şi nu avea altceva de făcut decât să-şi complice existenţa cu imaginea unui cadru satiric, prelucrat de propria imaginaţie. Era stingheră şi incapabilă de-a menţine o conversaţie mai mult de câteva momente, indiferent dacă interlocuitorul era un apropiat sau un necunoscut. Aidoma turburării de personalitate bordeline, Sakura îşi controla cu greu mania, iar instabilitatea afectivă datorată unei reactivităţi marcate a dispoziţiei, cât şi ideatia paranoidă, indicau o trivială realitate. În astfel de momente era anxioasă şi încerca să-şi suprime, pe cât posibil, eforturile disperate de-a evita abandonul real şi imaginar.
    Locuia de o vreme singură, casa părinţilor ei aflându-se în nordul satului, aproape de ieşirea din sat. Îşi dădu jos fusta şi maieul, îndepărtându-şi mai apoi sutienul şi slipii negri. Era ostenită şi obosită muscular, şi deşi aprovizionarea cu oxigen nu fu limitată, îşi supralicitase musculatura în ultimele câteva zile, practicând constat exerciţii fizice şi atrenându-se.
    Adormea dezbrăcată de cele mai multe dăţi şi se trezea în mijlocul nopţii, uneori chiar şi înaintea de-a se lumina de zi, acoperită de un strat de transpiraţie rece. De fiecare dată avea impresia că doi irişii întunecaţi o iscodeau din obscuritatea camerei. Îi iscodeau nuditatea trivială. Şi privirea curprinsă de mâhnire.
    Renunţase în a mai mânca, doar băuse un pahar plin cu apă şi se aşezase în pat cu coloana vertebrală lipită de suprafaţa plană a patului. Nu-şi desprinse părul, îl lăsase strâns la spate cu un elastic negru, iar geamul uitase să-l întredeschidă. Se simţi însă incapabilă de-a se mai ridica. Îşi înclină capul înspre dreapta, irişii ei verzi fixând cadrul natural, limitat de geamul transparent. Razele lunii pline ofereau suficientă iluminare încât obscuritatea să nu domine, şi gândi ca în scurtă vreme felinarele vor fi aprinse.
    Aţipise pentru o vreme, iar când îşi dezlipise pleoapele, luna încă era pe cer, ipozantă şi sfredelitoare. Remarcase după ce se ridicase în capul oaselor că pielea ei nu era acoperită de niciun strat superficial de transpiraţie, iar respiraţia şi bătăile inimii erau regulate. Limba ei trecu fulgerător peste buze, în intenţia de-a înlătura senzaţia de uscăciune. Contactul limbii ei cu pielea sensibilă a buzei inferioare produse un geamăt pe care nu încercase să şi-l înfunde în vreun fel. Cu degetele mâinii drepte desprinse părul din strânsoarea elasticului şi-l aşezase pe noptieră, lângă un pahar pe jumătate plin cu apă şi o vază cu trandafiri albi. Se sprijini în coate şi îşi dădu capul pe spate, lipindu-şi pleoapele una de alta. Ai spus că mă vei proteja, gândi, încreţindu-şi fruntea.
        - Ai spus că mă vei proteja, repetă pe un ton grav, suprimându-şi tentativa de-a rânji, lipindu-şi interiorul antebraţului de buzele întredeschise. Nenorocitule!
        - Nu am spus că te voi proteja de propria ta nebunie, auzi.
    Gura i se umpluse cu saliva şi, oricât de mult ar fi încercat să o înghită, nu reuşea. Se ridicase în capul oaselor şi privi drept în faţă, trupul lui care impuse întodeauna un respect şi o admiraţie necontenită, se profila în semiîntunericul apăsător. Îi revăzu ochii stăpâniţi de puterea copleşitoare a sharinganului după cinci ani, poate şase, şi pierduse orice control.
Emoţia i se citea pe chipul crispat.
        - Sasuke.
    Îi şopti numele cu aceeaşi intensitatea ca şi ultima dată.
        - Sakura.
    Murmurul o lovise cu asprime.
        - Mi-am petrecut toată viaţa făcându-mi griji, în mod repetat, pentru tine, reuşi să spună pe un ton sugrumat. M-ai rănit şi, vru să continue, dar se poticni din cauza lacrimilor, tu eşti cauza durerii mele şi a maniei. Mi-am pierdut sanitatea din cauza ta.
    Bărbatul nu-i răspunse.
        - M-ai distrus, Uchiha!
    Sakura nu prevăzuse vreo mişcare din partea lui, iar când îi simţi trupul peste al ei, şi una din mâini pe pielea descoperită a omoplatului, amuţi. Mâinile ei stăteau nemişcate de suprafaţa plană a patului, iar ochii mari priveau trăsăturile feţei încă cunoscute. Se apropiase de lobul urechii ei strivindu-i carnea cu dominaţie, şi prinzându-i părul în pumn.
        - Şi voi continua să te distrug, fu răspunsul lui întârziat.
    Era doar o imagine fantasmagorică, proiectată de subconştientul ei.

Subiect: Re: And all I loved Dum 23 Mar 2014, 20:41

Cum am mai spus, o să șterg tot ce am scris până acum și nu voi mai avea tentative de capitole niciodată! Dumnezeule, ultima parte mă omoară, e plină de sentimente și nici nu cred că am respirat cât am citit-o, a fost mult prea tare. Cum hăluia ai scris ceva atât de perfect într-un timp atât de scurt, tu nu ești sănătoasă? Deja e ficul meu preferat, bine, înainte sau după cele scrise tot de tine. Bănuiesc că Sasuke va fi badass-ul pe care îl știam. I mean, once a badass, always a badass, oricum asta e cea mai bună variantă a lui, în special pentru că te pricepi impecabil în a-l contura exact cum trebuie. Deja m-am îndrăgostit, și nu de tine. Relația himerică a Sakurei pare parazită, însă sunt sigură că și cea reală, din care a fost ruptă, este la fel. Am înțeles că a fost un produs al imaginației ei, dar mor de nerăbdare să citesc și despre preabunăciunea de Sasuke - the real one - deși nu cred că voi rezista. Sper să ți se facă milă și să postezi repede, poate mâine, dacă nu ai astăzi timp să scrii...
Pwpwpwpwpwpwpwpwp

Kakashi: Ik, de mine deja erai indragostita. Nici Itachi nu ma va inlocui. Pwppwpwpwpwpwpwpwp back.

Itachi: BB.

Subiect: Re: And all I loved Dum 23 Mar 2014, 22:40

Nu cred ca te impresioneaza prea mult daca iti spun ca esti GENIALA, deoarece stii deja asta. Ficul acesta m-a facut sa tremur si la propriu si la figurat. Imi place la nebunie ca este tema animeului. Ma surprinde, totusi aparitia lui Sasuke in camera Sakurei. Abia astept sa vad cum vei contura povestea, genialo! Te pup si anunta-ma de nextulex ! kiss

Kakashi: Ty. Si eu am inceput sa iubesc ficurile anime. Si eu sunt curioasa cum o s-o conturez, srsly.

Subiect: Re: And all I loved Lun 24 Mar 2014, 18:32

Woow. Totul a fost atât de genial și plin de sentimente amestecate. A fost pur și simplu genial.
Mai ales ultima parte, în care totul a părut atât de real înainte de ultima propoziție.
Deci, nu mai am cuvinte, decât să îți spun că ești un geniu.
Aștept capitolul următor:D
Ja nee!

Kakashi: Oh, descrierea sentimentala e fix aia care imi creeaza dificultati. Sunt departe de-a fi geniala, dar multumesc.

Subiect: Re: And all I loved Lun 24 Mar 2014, 19:47

OH.MY.GOD!
Doamne, tu esti intreaga la cap? :-w Pur si simplu nu mai pottt!! Acest mini capitol a fost atat de maxim incat de abia pot respira, chiar si dupa ce am citit! OF, nu pot sa-mi revin! Asa cum a spus si Itachi, m-a omorat de tot ultima parte, a fost incarcata de sentimentul ala de ura atat de tare incat respiratia mea s-a oprit instantaneu!
NU.STIU.CE.SA.MAI.ZIC. Am ramas fara cuvinte. Esti maxim de geniala, sper ca stii asta! Adu repejor capitolul urmator! Te pup!

Kakashi: Clar, tu eşti aia care nu-i întreagă la cap. Pwp şi eu.

Subiect: Re: And all I loved Mar 01 Apr 2014, 20:37

Ahaââm. :-L
Mă simt oribil că nu am trecut mai repede pe aici.

cum am mai spus, ador ficurile tale, tu fiind una din autoarele mele preferate. Nu mă satur niciodată de ficurile tale. :3

Ştii, mi-ar fi plăcut să nu-ţi fi uitat şi tu parola de la mess ca să mă poţi anunţa. :-L (Aştept un pm :o3)
Revenind la primul capitol: genial, minunat, superb ... dar urmtorul pe unde îl ţi ascuns? Sper să apară cât mai repede. Spor la scris! :** Şi nu uita să mă anunţi, te rog!

Subiect: Re: And all I loved Mier 02 Apr 2014, 10:43

Wow..Din fericire am ajuns in rai!
Supermegaultra genius! Pe langa faptul ca a fost un capitol minuscul fata de cum te stiam eu in alte ficuri, a fost intra-adevar genial..Deci mi s-a facut pielea de gaina!
Te rog sa ma anunti si pe mine cand aduci nextul!

Kiss ya! kiss

Subiect: Re: And all I loved Mier 02 Apr 2014, 17:45

Bună, bună. Deci nu cred că am ratat un aşa fic :O Eşti întreagă, mey? Când am citit ultima parte am încremenit, am uitat să respir şi aproape că-mi venea să-mi arunc un pahar cu apă în cap ca să îmi revin. O M G
Prea profund, prea romantic-sadic. Sasuke ăsta, e aşa sexy... chiar şi în scenele în care el e tipul cel rău, dar presupun că o şti şi tu :-". Btw, de descriere şi restul nici nu are rost să mai spun. Eşti un geniu şi basta + uite aici se vede cine citeşte mult ! Oricum, sper că next-ul o să apară cât mai curând şi că, bineînţeles, o să pui capitolele următoare şi la restul fic-urilor tale :-w - cu toate că imediat vin tezele şi timpu-i scurt... Adu continuarea :3

Subiect: Re: And all I loved Joi 17 Apr 2014, 14:24

Degeaba bati tu campii ca e naspa. Mie imi place chiar foarte mult! Nu stiu de ce, dar din cauza (sau datorita, I'm not sure) au inceput sa imi placa si mie extrem de mult ficurile anime. Poate incep si eu unul. Poate. Sasuke asta e la fel de batut in cap ca de obicei, jur, ceea ce ma bucura. E Sasuke al nostru, asa prost cum e. Sunt curioasa la ce te vei gandi in viitor, cum vei contura ideea si ce ne pregatesti noua. Stiu ca desi scrii rar, mereu iti dai silinta sa iasa ceva foarte bun, deci am incredere ca ne vei surprinde, iar asteptarea chiar va merita. As always. Nu stiu ce sa mai spun, caci m-as repeta a nu stiu cata oara daca ti-as spune ca esti geniala (si lenesa), ca ai idei super, dialog marfa, titluri misto s.a.m.d. Poate scrii si tu mai repede, ce zici?

Saluuut :)
Cum naiba să încep acest comentariu? Cred că am o idee... nu, am greşit, n-am. Nu pot să exprim într-un comentariu admiraţia mea şi stima care o simt faţă de ceea ce scrii... Cum se poate să creezi ceva atât de minunat şi incitant? Sincer, nu am cuvinte. Totul este atââât de... nu şziu. Dar este atât de. Cred că deja am găsit un început pentru comentariul care voiam să îl las, şi, chiar dacă este banal şi presupun că eşti obişnuită ca lumea să îţi aprecieze munca, vin şi eu, să le dau dreptate laudelor. Ai un dar, unul foarte minunat şi special. Sunt doar câteva persoane pe forumul acesta care chiar îmi place ceea ce fac şi cum dau frâu liber imaginaţiei.

Spor în continuare şi anunţă-mă negreşit de următorul capitol care, sper să fie adus curând ;;)

Blocat la cererea mea.