A doua la comm. Deci ce sa spun, imi place felul in care scrii. Nu vad greseli de ortografie mai deloc pe aici. Descrierea este buna desi puteai sa o imbogatesti mai mult dar nu e nik, sigur o sa te perfectionezi. Cat despre ce ai scris, nu pot sa cred ca se casatoreste! Pe bune? O lasa pe Sakura a nimanui? Fa ceva repede ca sa nu te . Vezi ca nu glumesc! Hai cu next-ul si ms ca m-ai anuntat. Te rog dulce rau sa ma anunti in continoare. Zbye !
A ta Biby!!

imi pare bine ca ai cintinuat ficul si vreau next-ul pentru ca mia aiat respiratia numai pot spune nimic

Dupa lungi ani revin si eu. Sper sa va placa, atentie capitolul nu este corectat si am lucrat la el toata noaptea deci nu am mai avut energie de corectat.

Capitolul 14

Stateam intr-un colt si il asteptam de desteptul ala de tata cu Rock langa mine care tot musca o jucarie din plus. Dintr-o data primesc o poza pe telefon, o deschid si il vad pe Sasuke langa o alta tipa cu parul roscat ochii caprui, imbracata intr-un corset negru. Asta iti doresti domnule Uchiha? Asta primesti. Pornesc catre dressing de unde imi iau un maieu mov care-mi lasa spatele tatuat la vedere, niste pataloni scurti negrii, in picioare nelipsitii skaterii, ma urc pe motor si pornesc la drum catre casa tatalui meu. In timp ce gonesc ca nebuna pe strazi in cap imi tot revine acea poza. Cum poate sa-mi faca una ca asta? Am accelerat pana am ajuns la 170 de km nu m-am lasat. Intr-un final ajung si eu dupa o suta de ani, ca de obicei ma imbrac intr-un kimono, de data asta am ales unul rosu cu modele negre, parul lung l-am lasat despins si in el mi-am pus un trandafir negru. Cobor jos si intru intr-un alt corp al casei foarte bine pazit. Ochii mei intr-un final isi revin la normal acea privire dinainte de al cunoaste pe agentul Sasuke Uchiha, adica la acei ochii vezi, care exprima doar ura. Intru fara sa mai bat, facandu-l pe tata sa tresara cand ma vede asa nervoasa.
-Sakura…imi pronunta tata numele cu o urma de regret, vazand ca m-am intors la aceeasi masinarie de ucis de odinioara. Imi pare rau dar sa revenim la normal. Ce facem cu astia de la FBI?
-Nu semnezi nimic, asta ar inseam o rusine pentru tot clanul Yakuza! Nici nu stiu unde Dumzeneu mi-a fost mintea cand ti-am propus asta. Am spus tare si clar.
-Asta este fata mea, mai intai vreau sa-ti dau o misiune. Trebuie sa omori cinci persoane, vrei ajutor? Intreaba tata in gluma.
-Haide, arata-mii. Spun eu tare si clar in timp ce tata intinde pe birou 5 poze.
-Yori, Shin, Mey, Lee si Aki. Spune tata in timp ce ma privea de sus. Sunt undeva cu Ice. A spus tata calm.
-Multumesc de informatii, tata. Spun eu plecand.
Telefonul incepe sa-mi vibreze in mana, imi las privirea in jos catre telefon si vad ca am primit un nou mesaj. Sasuke o tine de mana pe aia si se pare ca se distreaza de minune. Pasesc nervoasa in timp ce sufletul imi cere sa las lacrimile sa se joace pe chipul meu.
“Chiar asa ai ajuns? Vai de capul tau!” Imi spun nervoasa in timp ce urc scarile. Imi pun o peruca neagra, lentile de contact albastre, imi pun o rochie roz, imi conturez ochii cu dermatograf imi iau o posetuta in care-mi pun un pistol, otrava si un cartus in caz ca raman fara si telefonul apoi ma urc la volanul unei masini negre cu numere false.
Dau drumu la radio si aud fosta mea melodie si a agentului Sasuke Uchiha. Nu o bag in seama si-mi continui drumul. Cand ajung cobor si intru pe la VIP-uri cand intru in club am avut o mare surpriza, Sasuke care atunci cand ma vede incremeneste, cum si-a dat seama? Purtam lantisorul primit de la el cu o noapte inainte, mi l-am smuls de la gat si am luat-o intentionat pe langa ei si i-am bagat lantisorul in buzunar cand nu era atent. Incepe melodia lui Rihanna You Da One, ma urc pe scena si incep sa dansez miscandu-mi corpul pe ritmul melodiei. Sasuke ma privea uimit, eu incercam sa nu-l bag in seama si chiar culmea reusesc sa-l ignor. Ochii imi cad pe cei cinci si pornesc catre ei. Acestia imi privesc corpul pofticiosi si ma asez in poala lui Mey si incep sa dansez sub privirile gelosului de Sasuke in timp ce mainile blondului imi umbla pe corp. Ma aplec putin permitandui acesuia sa se uite la bustul generos pe care-l asteapta.
-Papusa unde te gasesc? Imi spune acesta soptit.
-Ne intalnim in 5 minute in fata clublui si merg cu tine si baietii unde vreti. Spun eu cu o voce cat mai seducatoare.
-Fie ca tine, daca nu apari in 5 minute dam noi de tine. Spune acesta sarutandu-ma.
Ii raspund fara a mai sta la discutii, rup sarutul lasandu-l cu buza umflata. Plec catre bar si ma asez intr-un colt.
-Cu ce te pot servi frumusete? Ma intreaba un barman cu parul brunet si doua semene pe obraji.
-Vodka, fara gheata. Spun eu clar.
Acesta ma examineaza pofiticios in timp ce-mi face bautura mult dorita. In spatele meu apare Sasuke care-mi apuca brutal un san si-mi musca gatul.
-Ce crezi ca faci? Ma intreaba acesta tare si raspicat.
-Agent Sasuke Uchiha, o deosebita placere sa dau peste tine aici, carui fapt datorez acest salut deloc politicos si deloc serios din partea unui om logodit. Spun eu in batjocura.
Acesta face ochii cat cepele si ma priveste uimit, plin de durere. Ochii mai verzi il privesc pe brunet cu duritate, suprerioritate si ura. Dau bautura pe gat si pornesc catre iesire fara sa ma uit in urma. Ma opresc in fata clubului si ii astept pe baietii. Intr-un final apar si ei si pornim catre masina lor. Ma urc in bratele lui Mey care imi saruta, musca si linge gatul pana ajungem la hotel. Cand ajungem comand o sampanie, si cat timp eu pregatec paharele pun in fiecare pahar inafara de al meu otrava. Dupa ce baietii beau sampania incep sa moara pe capete si eu il injunghii pe Aki care seamana destul de bine cu Sasuke de vre-o 7 ori apoi scriu cu sangele acestuia pe perete mare “Yakuza”. Ies pe geam si pornesc catre club de unde-mi recuperez masina si pornesc catre casa. Telefonul incepe sa-mi sune si cand ma uit pe ecran imi apare poza lui Sasuke resping apelul sic and ies din parcare apas pe acceleratie fara sa-mi pese de un posibil accident. “Sa macani tu mult si bine Uchiha, lasa-ma odata in pace!” Imi spun eu incercand sa ramn calma. Cand ajung acasa arunc peruca, ard rochia si merg catre o cascada secreta, intru sub apa rece si incep sa meditez. Fara sa-mi dau seama ca se face dimineata. De-o data simt o prezenta, este a bunicului din partea tatei. Deschid ochii si-l privesc pe batran care ma privea cu blandete. Ies de sub apa, imi pun un halat uscat pe umeri si pornesc catre el.
-Pare a fi o problema care cu adevarat te macina asa este magomusume? Ma intreaba batranelul.
-Ojichan wai. Anata wa tadashi, watashi wa iku koto ga dekinai. Spun eu lasand suvitele lungi si rozalii sa-mi mangaie chipul.
-Haide cred ca ai tai isi fac griji. Spune bunicul incercand sa para mai vessel intinzandu-mi bratul.
Nu am mai spus nimic doar m-am uitat la acesta amintindu-mi de vremea cand era inca tanar. Bunicul a devenit opusul tatei, inainte era dur acum este foarte calm, bland si ma ajuta in orice, mai ales cu ceea ce nu le pot spune alor mei. Bunicul are 1,88 in inaltime, ochii negrii, parul odata negru acum este grizonat, inca este in “vana”. Cand ajungem in fata casei pe usa tasneste tata care ma ia in brate probabil ingrijorat. Dupa o lunga imbratisare acestia imi dau drumul il salute pe bunicul iau eu intru in casa ma imbrac in niste pantaloni scurti mov, un maieu negru si ma arunc in pat, adormind fara vise sau ma rog…
Telefonul incepe sa-mi sune. ”Blestemat fie telefonul asta cu zilele si cazaturile si cu baile accidentale pe care le-a incasat, piuitor fara moarte!” Imi spun eu nervoasa. Ma intind lenesa dupa telefon si cand dau peste el vad ca cel care ma apeleaza este Sasuke. Inchid si in gand continui sa-i zic numai de dulce. Ma ridic din pat intru in baie, imi fac repede un dus, apoi ma imbrac cu un tricou care-mi lasa un umar dezgolit alb cu un emoticon cu doua inimi in loc de ochii si un zambet ciudat, dupa niste pantaloni scurti din blug si in picioare niste skaterii albi. Cobor jos si ma trantesc pe canapea cu parul ud in timp ce pun mana pe telecomanda si incep sa schimb programele ca o nebuna. Ochii imi cad pe cer si observ ca soarele incepe sa apuna, ies afara si urc sus pe terasa si ma intind pe un sezlong, bucurandu-ma de ultimele raze ale soarelui. Ma uit la nori si vad un iepuras, apoi un catel, dupa o pisica si la final imi apare in minte imaginea lui. “Doamne trebuie sa mi-l scot pe copilul asta din cap, nu mai am ce sa caut langa el, e logodit, iar eu am fost indeajuns de toanta sa-i cad in plasa., era prea frumos sa fie adevarat.” Imi spun eu oarecum nervoasa. Cobor si merg catre bucatarie, imi fac o omleta, dupa ce mananc ma pregatesc sa urc sus dar soneria incepe sa sune ca disperata. Ma uit la vizor si il vad pe el, vreau sa plec dar el suna in continuare, o trimit pe Sasha sa deschida si sa-i zica ca eu nu mai sunt acasa. Aceasta face intocmai cu i-am spus iar eu am stat dupa un stalp si am ascultat discutia.
-Buna seara. Spune Sasha politicoasa.
-Buna seara, Sakura este acasa? Intreaba brunetul putin nervos.
-Imi pare rau, domnisoara Sakura nu este acasa dar daca aveti un mesaj il voi transmite eu. Spune aceasta calma.
-Doar spune-tii ca a cautat-o Sasuke, atata tot. Multumesc. Spune aceasta si pleaca.
-O seara placuta in continuare. Spune aceasta si inchide usa.
Eu nu am mai rezistat si am lasat o lacrima sa mi se prelinga pe chip. Sterg repede lacrima, ma ridic, urc scarile si intru in camera mea. Dau drumul la muzica si incep sa cant melodia celor de la Simple plan ft. Natasha Bedingfield – Jat Lag. Incep sa cant nedandu-mi seama ca mai este inca cineva care canta aceasta melodie privind apusul.

Dex:
Magomusume = nepoata
Ojichan wai. Anata wa tadashi, watashi wa iku koto ga dekinai. = Da bunicule. Ai dreptate, nu pot sa spun.

Ashley: http://media.animegalleries.net/albums/userpics/198289/anime85636uz1.jpg?=123
Rihanna - You Da One https://www.youtube.com/watch?v=b3HeLs8Yosw&ob=av2e

Ok, se pare ca sunt prima pe aici! Mi-a placut acest capitol moolt, totusi sper sa se impace curand cei doi. Sa vi repede cu next-ul te rog moolt. Merci ca m-ai anuntat si sper sa ma anunti si in continuare. Zbyer

Abea astept continuareaaa

Intervenit de Cappuccino :
Te rog nu scrie comuri sub 10 cuvinte . In cazul tau is cinci si na :)) Treci te rog la regulament .

AM AJUNS SI EU PE LA ACEST FIC SI VREAU SA SPUN UN SINGUR LUCRU CARE IMI TRECE PRIN CAP FANTASTICCCCC!!!!
NU MAI AM CUVINTE..DECI E SUPER TARE FICUL SI IDEEA E UNA CAM DES INTALNITA DAR TU AI REUSIT SA UIMESTI INTREG CITITORII
IMI PARE ASA DE RAU CA NU AM VAZUT ACEST FIC MAI DEVREME DAR ACUM AM SA IL URMARESC CU BINOCLUL SA FIU SIGURA CA NU PIERD NIMIK
SPER SA MA ANUNTI CAND PUI NEXT-UL
TE PWP DULCE,DULCE SI SPOR LA TASTAT SI HAIDE REPEDE CU NEXT-UL :pleas:

hey hey,
Va ador ficul, e asa de...nu am cuvinte
sper sa aduceti nextul cat de repede puteti
va pwp dulce, si spor la scris!!! Ja ne!

În primul rând vreau să le cer tuturor scuze că acum apar şi eu. Revenind la găinile noastre. Here we go!


Capitolul 15


Stau întinsa in pat, ascultând melodii de dragoste, dar se pare că melodiile astea nu-mi fac bine la digestie așa că normal că voi asculta ceva care îmi distrage atenția de la tot ce se întamplă în jurul meu. După o lungă căutare am găsit o melodie pe care i-o pot dedica lui Mr. Uchiha fără să mă ascund după deget. Fit for Rivals – Damage. De parcă ar ști el ceva despre mine, singura care știe ceva despre mine e Ten Ten, în rest, pauză. Dintr-o dată, gândurile îmi sunt întrerupte de blestematul meu telefon, mă uit și văd că de data asta tata este vinovatul. Încerc sa par cât se poate de calmă și răspund.
- Da tata? Spun eu pe un ton dulce.
- Sakura, vino la mine în birou imediat! Țipă acesta la mine gata să mă omoare prin telefon.
- Dar…
- Fără comentarii! se răstește iar la mine.
Intru repede în baie, îmi fac repede un duș, îmi aranjez puțin părul iar apoi mă îmbrac cu kimonoul găsit pe pat, ciudat, un kimono alb cu flori albastre. Totuși, revenind, mă încalț cu o pereche de sandale cu puțin toc și pornesc către biroul tatei, dar nu înainte de a lua un evantai negru cu mine. Cobor scările și merg ghidată de picioare până în fața imensei uși din lemn de cireș. Bat încet la ușă apoi intru fără prea mult zgomot, când ridic privirea rămân cu gura cascată în momentul în care îl văd… era… dar... e imposibil! În faţa mea este nimeni altul decât Gaara. Să îl prezint puțin pe Gaara: ochii îi sunt verzi-albăstrui, parul roșcat, 1.89, mușchi cât cuprinde și mereu cu un zâmbet răutăcios. Da, o dată am fost cu Gaara, dar l-am lăsat viu, ce pot face. Tata mă priveşte roşu la față, transpirat și nervos, iar Gaara se uita la mine cu o superioritate de parcă ar fi preşedintele. Îl tratez cu indiferentă, mă apropii de tata și fără ca cineva din încapere să se aștepte îi trag o palmă de îi înroșesc obrazul. Toți se uită la mine uimiţi, minunatul meu tată se aşază calm în scaunul său iar eu mă întorc cu faţa către Sabaku.
- Ce mai vrei acum? întreb eu cu venin în glas.
- Poate ar fi mai bine să fi mai dulce cu mine că până la urmă eu am informaţii destul de preţioase care te-ar putea ajuta să te infiltrezi în FBI.
- Ooo, da am trăit să o aud și pe asta, și ce vrei în schimb? întreb eu cu un surâs rece pe chip.
- Poate doar să uitați de datoria pe care o am față de Yakuza și ceva bani. spune roșcatul punându-şi teatral mâna pe bărbie.
- Ştii ce? Ia uimește-mă și dupa poate iți dau ceva bani. Spun eu calmă.
- Încearcă să fii cu unul din FBI, de preferat Sasuke Uchiha. spune roșcatul mâncând niște bomboane de pe biroul tatei.
„Ooo da, deja îmi creşte tenstiunea.” îmi spun eu enervată.
-Ieși de aici bou siliconat! Ţip eu tare și clar.
Roşcatul speriat iese din birou și plecă, unde? Nu ştiu şi nici nu-mi pasă. Mă uit la mama care mă privește oarecum uimită în timp ce-şi savurează ceaiul de trandafiri. Ies din încăpere şi intru în vila imensă, desfac kimonoul și rămân doar în lenjeria inimă, încet dar sigur urc scările și merg direct la mine în cameră, arunc hainele pe undeva pe jos, îmi pun pe mine un sutien de la un costum de baie şi nişte pantaloni scurti și fac săritura vieții mele în pat. Mă uit prin cameră să văd ce pot face fără să depun prea mult efort, să mă uit la televizor? Hmmm o idee bună dar nu, să desenez? Da, în cel mai rău caz. Până la urmă mă hotărăsc și iau o sticlă de vin, alta de vodka, gheața și un pahar. Mă așez mai comfortabil și încep să beau și pahar după pahar, timp de 30 de minute, am golit sticla de vin roșu.
„Traiască vodka!” îmi spun eu ăn gând deschizând sticla și punându-mi în pahar. Și după primul pahar înca unul și încă unul și după altul și tot așa până la ultima picătură. Iau telefonul și incep să scriu un mesaj, dar cui îl trimit? Cred că nebunului de Sasuke. Așa, dar ce să scriu? După cinci minute în care m-am tot gândit am început să scriu minunatul mesaj.
„Dragul meu bou cu masterat și doctorat, vreau să-ti zic că de acum încolo îți urez casă de piatră și copii de blană cu minunata ta iubire, sper să mori într-un accident dacă nu de mâna mea. Nu e nimic personal la mijloc, sunt doar sentimentele mele sincere pentru tine.
P.S. Sper să te mănânce prazul sau un ananas.
Cu multă ură, ăsta caterincă, nu dragoste, Sakura.”
Trimit mesajul și iau o pernă în brațe și într-un final somnul mă cuprinde.
* * *
Dintr-o dată telefonul începe să-mi sune iar eu mă trezesc cu greu din minunatul meu somn de frumusețe.
-Ce mai vrei acum? Mă răstesc eu la telefon.
-Ne vedem la Trip la ora 10.
-Să te pupe naiba pe gogoașă! Spun eu și închid.
Arunc telefonul în perete și mă întorc pe partea dreaptă, închid ochii și îmi aduc aminte de acele momente frumoase petrecute cu Sasuke, dintr-o dată un sentiment de vinovăție mă cuprinde. De ce eu? Ce i-am facut eu? Adica nu ar fi normal sa-și vada de viața lui și viitoarea lui soție și familie? Atâtea întrebări fără răspuns... dacă aș putea, aș arde toate amintirile cu el, dar uite că amintirile astea mă vor bântui o bună bucată de timp. Încetișor mă ridic din pat, și încep să umblu prin cameră. Îmi scot o pereche de pantaloni scurți, negri cu dungi roșii și un sutien roșu cu flori galbene, intru în duș, mă descotorosesc de haine și intru în cabina de duș, bucurându-mă de îmbrățișarea rece și comfortabilă a picăturilor de apă, nu după mult iau gelul de duș cu miros de trandafiri și încep să-mi spăl leneș corpul. După aproape o oră în care am mai lenevit în baie ies cu un prosop în jurul corpului și unul pe cap, mă îmbrac și îmi las părul liber, ud. Cobor jos unde mă așteptau vreo 5 servitoare una mai agitată decât cealaltă.
-Domnișoara Haruno. îmi spun femeile în cor.
-Bună dimineața. Le răspund politicoasă intrând în bucătărie, așezându-mă la masă și privindu-le pe cele cinci femei cu niște ochi de copilaș micuț și drăgălaș. Când se întorc acestea încep să zică că sunt mai drăgălașă decât un prunc abia născut.
„Da, de ați ști voi că înăuntru este un demon…” îmi spun eu in gand, zambind calm.
-Demon contra demon, interesant. șoptesc eu ca pentru mine.
-S-a întamplat ceva domnișoara Haruno? mă întrebă o femeie cu ochii căprui, părul satin grizonat și ochii căprui calzi.
-Nimic, știți că după ce îmi pregătiți masa vreau să vă luați liber restul zilei, nu-mi pasă care au fost ordinele tatei dar trebuie să le urmați pe ale mele. spun eu privind absentă pe fereastră. Acestea nu mai zic nimic si continuă să-mi facă de mâncare.
Dupa ce au terminat, mă trezesc cu vreo zece farfurii cu mâncare în față. Încet încep să mănânc butonând telefonul, vazând că este ora zece fix, respirația mi se oprește pentru câteva secunde dar după îmi revin. Închid ochii nepăsătoare față de tot ce se întâmpla si urma să se întâmple.
„Nu are rost să mă obosesc.” îmi spun calmă gândindu-mă la Sasuke care probabil acum își mănâncă salata înghițind în sec după fundul cuiva. Să se ducă toți în iad, în special Uchiha.
Mă ridic de la masă și abia ținâdu-mă picioarele, merg în dormitorul alor mei. Mă trantesc în pat, pornesc aerul condiționat și dau drumul la televizor. Încet, dar sigur, moda poate deveni plictisitoare iar somnul mă cuprinde…ochii încep să mi se închidă, mintea să intre în pauza iar fiecare partitică din corp să se relaxeze dar fără prea mare succes, telefonul începe să sune ca disperatul alungându-mi somnul. Iau telefonul în mână și văd că este doar un mesaj. Îl deschid și surpriză. Sasuke care îmi zice de dulce ca să fac diabet și să ajung pe insulină. Iar la final minunata aia întrebare: „De ce nu ai venit?”. Nu i-am răspuns. O să-l sun mai târziu. Poate deloc de ce nu? Într-un final după vre-o 20 de apeluri nepreluate și 49 de mesaje închid telefonul și mă culc nepăsându-mi de el și de viața lui. Pe ușă apare tata care părea destul de vesel, din ce motiv nu știu.
-Sakura vreau ca la 20:30 sa vii la restaruantul Lilith. îmi spune ferm și apoi părăsește dormitorul.
Mă uit la ceas și uimită văd că este deja 17:45 dar mai am destul timp așa că încep să schimb programele până dau de știri. Mă uit și dintr-o dată pe prezentatoare o apuca sughițatul și tot sughite până mă apucă râsul. După ce termină de băut 3 pahare cu apă ia o moacă de broască sterilă și termină de spus știrile.

So cam asta a fost capitolul, nu e cine știe ce, destul de plictisitor. Oricum pentru eventualele greșeli de exprimare, punctuație și ortografie îmi pare rău.
Melodia
https://www.youtube.com/watch?v=xusC01JShvU&feature=BFa&list=FLkELXRVm7G_CO86KJzp0wHw
Multumiri lui Lonley_Tears s-a intors si m-a ajutat la corectarea capitolului (lenea asta) >:D<

Hey! Pur si simplu ador povestea ta. Te rog, anunta-ma la next!

buna ma trecut si eu pe aici vreau sati zic ca

Bunăăăă!! M-am întors pe la voi, și v-am pregătit un capitol cu care sper să mă revanșez pentru că am lipsit atât de mult. Îmi cer scuze în caz ca am ratat vreo greșeală în timp ce crectam capitolul. Anyway, sper să vă placă, lectură plcută! ^_^


Cap. 16 – Un mic cadou. Iartă-mă…


Sasuke:

… Cu un zgomot puternic și asurzitor, am oprit mașina la marginea pădurii. Razele soarelui erau ținute cu succes la distanță de ochii mei de geamurile fumurii, dar în curând aveau să îmi atingă pielea și să îmi aducă aminte de atingerea de satin a buzelor ei. Oh, tată, îți promit, îți jur că vei plăti scump pentru că ai îndepărtat-o de mine pe singura fată pe care o iubeam cu adevărat. Acum ochii ei sunt lipsiți de sentimente, cu siguranță m-ar ucide doar din priviri dacă ar fi posibil. Poate că singura trăire sufletească pe care o arată verdele mirific al privirii sale în preajma mea este ura.
-Sasuke, s-a întâmplat ceva? o aud pe firava Ashley lângă mine. Pari supărat.
Am luat mâinile de pe volan și i-am mângâiat cu grijă mandibula roșcatei. Am privit-o adânc în ochii roșiatici și am gesticulat o negație cu capul. Mi-am luat geaca de piele de pe bancheta din spate și am coborât din mașină, pentru ca apoi să îi deschid portiera logodnicei mele.
Logodnică… nu pentru mult timp. Colțurile gurii mi s-au ridicat involuntar, așa că am rămas cu dantura perfectă la vedere. Zâmbi și ea, asemeni unui mielușel care se joacă în jurul tău, fără să știe că ai un cuțit la spate.
-Nu am mers niciodată în vreo drumeție în pădure. Tot timpul pe care l-am petrecut în aer liber a fost în cadrul jocurilor stupide de golf ale tatei. Niciodată nu am putut să ies din casă… Am fost exact ca o sclavă.
Am rămas rece când i-am auzit cuvintele. Pe de o parte, îmi pare rău pentru ea, dar pe celaltă parte, nici că m-ar fi gâdilat în vreun loc. Știam că fetele ca ea sunt concepute și crescute doar pentru a face bani. Erau doar niste jucării cu telecomandă, create special pentru “mami și tati”. Îmi pare rău că vă las fără unul din sclavi, “socri” dragi.
Mi-am scos din buzunarul de la spate pachetul de țigări și am luat una, după care i-am dat foc. Trăgeam cu sete din ea și împrăștiam apoi fumul în jurul meu, mai ceva ca în filme. Ashley culegea flori, exact ca un copil de cinci ani. Am dat instinctiv ochii peste cap, fără să îmi imaginez că o fată poate fi atât de copilăroasă, aproape de vârsta majoratului.
-Sasuke, voiam să îți spun… Că eu cred că tu te aștepți, ca orice bărbat, ca viitoarea ta soție să fie a ta pentru totdeauna. Chiar dacă nu voi fi a ta, îți dau cuvântul meu că îți voi fi o soție fidelă și iubitoare. Datorită familiei în care am crescut, ei bine… eu nu mai sunt virgină de la o varstă foarte fragedă. Încă de la zece ani, trupul meu a fost oferit pe bani. a spus roșcata cu ochii plini de lacrimi.
Tremura toată, așa că i-am cuprins talia și am tras-o aproape de mine, într-o îmbrațișare care ar trebui să o consoleze. Mi-am atins ușor buzele de fruntea ei, străbatută de un strat fin de sudoare. Lacrimile începeau să curgă, dar le-am șters rapid, după care am luat-o de mână și i-am spus că mai bine am începe plimbarea.
Ajunși în mijlocul pădurii, ne-am așezat pe un trunchi de copac prăbușit în urma unei furtuni, cel mai probabil. Ochii ei roșiatici sorbeau cu privirea fiecare detaliu din peisaj, parcă dorind să întipărească totul în memoria fetei. O veveriță a coborât din copaci, iar acum se plimba vigilentă printre niste ferigi. Ashley s-a îndreptat căre acele ferigi pentru a privi micul animăluț de aproape.
Am decis că atunci era momentul, așa că planul la care m-am gandit toată noaptea începea. Am scos batista și sticluța cu Cloroform din buzunarul interior al gecii de piele, după care m-am îndreptat cu pași silențioși către roșcată, care stătea cu spatele la mine. Am creat o diversiune, astfel încat i-am cuprins talia cu mâna liberă și o sărutam pe gât, iar după doua secunde, batista îmbibată cu soluția respectivă se afla pe fața ei.
Ashley a adormit imediat, iar eu am prins-o în brațe să nu cadă. Am pus-o ușor pe pământ, după care am scos telefonul din buzunar și l-am sunat pe nebunul de Naruto.
-Naruto, într-un minut te găsesc cu Jeep-ul la marginea pădurii. Adu-mi o cutie din lemn, de mărimea unui sicriu, găsești tu în depozit. Imediat! am spus pe un ton hotărât si sever.
M-am dus pe drumul pe care am venit, înapoi la marginea pădurii, cu Ashley în brațe. Naruto parca mașina. În portbagaj am văzut cutia de care aveam nevoie. I-am spus să îmi deschidă cutia și să ma ajute să o pun pe fată în ea.
-Când ai devenit atât de macabru, frate? mă întrebă blondul nedumerit.
-De când o iubesc pe Sakura iar ea ma urăște, i-am răspuns scurt și la obiect. Du-mă la o florărie te rog.
Nu am mai stat pe ganduri, am inchis portbagajul Jeep-ului si am plecat. Am cumpărat o felicitare cu un trandafir negru. “Pe tine te iubesc, nu pe ea. Îți las ție plăcerea de a o ucide. Sasuke.” Am scris cu un pix negru pe ea cât blondul aștepta în spatele câtorva mașini la semafor. Nu a spus nimic, și mă bucuram că nu voia să pună sare pe rană cu vreo întrebare idioată.
Am ajuns la casa Sakurei. Am luat împreună cu Naruto cutia de lemn din portbagaj și am pus-o în fața ușii. Am strecurat felicitarea în cutie, dupa care am legat-o cu o panglică de un roșu sângeriu, groasă, făcând o fundă frumoasă. Am lipit de un capăt al panglicii un bilețel pe care era scris “Domnișoarei Sakura Haruno”.
Am sunat la ușă după care m-am cățărat rapid în cireșul bătrân din fața vilei. M-am așezat pe una din crengi și m-am uitat la ceas. Cinci minute. Se putea să dureze și mai puțin, dar a fost bine, destul cât roșcata să doarmă adânc în continuare.


Ei bine, cam asta a fost. Sper că v-a plăcut!

Super capitolul
Mi s`a parut chiar amuzant la sfarsit faza cu sicriul.
Doamne Sasuke Sasuke, ce iti poate coace mintea :))))
Ei, sper sa aduceti repejor nextul fiindca sunt curioasa sa vad ce se intampla.
Va rog sa ma anuntati cand aduceti nextul.
Thanks!
Spor la scris si la idei! See ya!

Imi place ficul tau. Astept urmatorul capitol.

Daca-mi ?! Il ador!!!!!!

WOW ce imi vad ochii?! inca un super fic!
Este super tare te rog mult mult sa ma anunti cand pui nextu!
Te dulce

hei ! e foarte frumos ficul. imi place si cand aduci nxtu anunta-ma si pe mn

Fic inchis. :) Ultima postare dateaza din 8 iulie 2012. Au trecut 5 luni si 3 zile.