Hey, după lungi aşteptări, am venit şi eu cu next-ul, sper să vă placă, oh da capitolul nu este corectat! So fară să mă mai lungesc (tobele, vă rog)!

Capitolul 4

Cât de blonzi sunt ăştia din F.B.I. o să-şi dea şi ei seama peste o oră că e un manechin. Eu stau pe craca unui cireş, mai exact cireşul în faţa căruia cei doi au vorbit. Merg pe crăci cu atenţie, să nu se mişte vre-o cracă mai mult sau să mă vadă. Când ajung pe o altă alee îi aud gura lui tipului de lângă Sasuke, Itachi parcă.
-Ce un manechin cu peruca roz? Ţipa el cât îl ţineau plămâni.
„Aşa îţi trebuie când eşti şeful haitei de băieţi în roz.” Îmi spune fericită că am scăpat. Scot telefonul lui Karin, cine e Karin şi cum de i-am luat telefonul? Ei bine Karin este roşcată, vopsită brunet, ochii căprui şi este o nesuferită la puterea a patra, cum i-am luat telefonul? Simplu i-am zis că o să îi cos obiectu muncii şi îi fac o freză de o să fie spiriduşul chel şi ghinionist. Ce mă freacă pe mine e cum de are ea numărul lui Itachi, e cred că şi el i-a trecut prin pat. Pun telefonul la ureche şi aştept să sune.
-Ce Sfântul porc mai vrei şi tu Karin? Spune el nervos.
-Ce e botic? Nu m-ai prins şi s-a enervat băieţelul? Am spus eu în batjocură şi rece ca un cub de gheaţă.
-Haruno? Întreabă el surprins probabil privind ca un extraterestru.
Râd scurt apoi închid şi las telefonul lui Karin pe jos şi-mi văd de drum. Pe ajung în centul parcului şi văd numai agenţi F.B.I care par băieţii răi sau îndrăgostiţi. Pe chip îmi apare un zâmbet malefic, mă urc într-un cireş unde mă schimb într-o rochiţă crem cu flori, la mijloc mi-am pus o curea maro şi pe deasupra un cardigan alb, lung, în picioare o pereche de sandale gladiator, sub genunchi tot albe. Mi-am prins părul şi mi-am pus o peruca din păr natural, neagră, mi-am făcut un machiaj simplu, puţin creion dermatograf, un roz închis pe pleoape, şi la urmă mi-am pus lentilele de contact albastre, am băgat hainele într-un compartiment al genţii, mai special şi am coborât din copac. Se pare că i-am păcălit. Trec încet, ca o puştoaică normala, bucurându-mă de natură şi mirosul fin al cireşilor. Când trec de toţi agenţii care se prefăceau normali şi ei habar nu aveam ca eu sunt cea pe care o caută, cred că aş putea dansa Hula în faţa lor că tot orbi ar fii. Ies din parc şi pornesc aşa către casă. Când sunt bună sunt, când nu găsesc eu portiţe de ieşire. Cu paşi mici mă apropii de un apartament, de ce nu mă duc acasă direct? Ei bine aşa ar afla reşedinţa noastră secretă ăştia din F.B.I şi aş ajunge la cântatul la gratii. Intru într-un bloc de nouăsprezece etaje, totul arată frumos, marmură maro pe jos, pereţii în culori calde, liftul care vine repede. Intru în lift şi apăs butonul care indica etajul optsprezece şi aştept ceva până ajung. Când uşile din fier se deschid ies şi eu şi intru în apartamentul 88, deschid uşa din fier, grea şi intru în apartament. Aprind lumina pe hol, cea din bucătărie şi din sufragerie. Arunc geanta pe fotoliu iar eu mă trântesc pe canapea.
„Bravo măi Sakura, i-ai adus aici, dar proastă mai eşti, aici nu ai nici un pistol, o sabie sau un amărât de nunceag, am noroc că am la mine mereu un sai.” Ce este sai? O armă mortală, specifică Yakuza, ce e aşa de măreţ la acest sai? Ei bine dacă ştii cum să le foloseşti, adversarul este mort în câteva secunde. Scot telefonul şi îi trimit mesaj lui Pain să vină să mă ia la ora trei. Merg să-mi fac un duş, pun peruca într-un prosop, îmi desfac părul, mi-l spăl cu un şampon cu miros de trandafiri, gel de duş cu miros de portocale. Ies in baie cu peruca intr-o mana, un prosop făcut turban pe cap şi halatul mov pe mine. Intru în cameră, îmi usuc părul şi îmi pun iar peruca, iau telefonul şi încep să caut numărul lui Itachii printr-un fel de localizator. Nu mare mi-a fost mirarea când îmi indica uşa, pot intra că o să găsească o fată brunetă, dacă o să mă tragă de perucă, pot trage până o să li se facă rău că am prins-o foarte bine cu lipici, apoi am dat foc la tub. Mă îmbrac cu un tricou negru, o pereche de blugi mulaţi cu câteva tăieturi şi îmi scot o pereche de botine. Mă trântesc în pat şi dau drumul la televizor. De-o pe uşă apar diferiţi agenţi F.B.I. iar eu ca o actriţă bună ce m-a făcut mama m-am speriat şi am ţipat.
-La pământ Haruno! A ţipat Sasuke cu pistolul înainte.
-Ce Dumnezeu de întâmplă, cine e Haruno asta de care vorbiţi, bă băieţi eu vă recomand nişte ochelari cu cele mai mari dioptrii. Spun eu cu frică-n voce.
-Dacă nu eşti Haruno, legitimează-te. Spune alt picat din cer.
Merg şi din ghiozdan îmi scot buletinul şi fără tragere de inimă îl dau unui tip blond cu ochii albaştri.
Acesta verifică, mă caută şi în baza de date a poliţiei şi mă găseşte, într-un final primeşte confirmarea şi toţi rămân cu gurile căscate.
-Ne pare rău Aiko, oricum te rog să nu spui, dacă vrei ceva spune, dacă nu uită toate astea. Spune Itachi.
Tocmai cuvintele magice. Mi-am pus mâna pe buze şi am început să par gânditoare.
-Primiţi-mă în F.B.I. Spun eu fără tragere de inimă. Dacă nu mă primiţi, ne vedem la tribunal şi v-ă pun să-mi renovaţi şi remobilaţi casa şi dacă nu-mi place o să o faceţi şi de douăzeci de ori. Spun eu calmă.
Tuturor le-a picat faţa când au auzit de renovat şi remobilat şi Botic m-a primit extrem de repede.
Aceştia ies din casă cerându-şi scuze de mii de ori. Când încui uşa sau ce a mai rămas din ea, pe chip îmi apare un zâmbet diabolic, o să aflu toate secretele F.B.I. O să fiu în rol dublu, criminala şi spion, în luptele cu mine o voi pune pe verişoara mea să se lupte cu mine, da, m-am dat drept Aiko, verişoara mea. Într-un final se face ora trei iar eu ies din bloc. Urc într-o maşină neagră în care mă aştepta Pain şi el sub deghizare, îmi sărut iubitul, apoi pornim. Când ajungem acasă îmi scot peruca, mă îmbrac într-un trening şi merg la subsol, unde tata se antrena cu un manechin.
-Deci, ce ţi-a luat atât? M-a întrebat tata nervos, venind spre mine şi ştergându-şi transpiraţia cu un prosop alb.
-Nu-ţi pot dezvălui totul dar tot ce îţi pot spune este că antrenamentele trebuie avansate. Spun punându-mi mânuşile pe mâini.
-Bine, te voi învăţa cum să foloseşti acele de acupunctură pentru a paraliza un adversar. Până acum te-am învăţat doar cum să îl omori, să fi silenţioasă, rapidă, cum să te aperi şi lista poate continua. Vrei să devii o adevărată lideră Yakuza, fie ca tine. Spune tata luând un set de ace care mii le înmânează. La noi vine un cobai care mă privea calm, ştiind că voi da greş.
„Haide Sakura, nu eşti aşa proastă încât să nu reuşeşti să-l paralizezi pe idiotu acesta cu nasul în cosmos.” Îmi spun privindu-l enervată.
Îşi dă jos tricoul lăsându-şi corpul bine lucrat la vedere, probabil să o fată normala ar leşina după unu ca el, nu şi eu, de mică am crescut cu ademenea băieţi, bărbaţi în jurul meu şi eram bătaia tuturor de joc, mai ales că nu ştiam cum să mă apăr.

Flashback
-Uite-o şi pe mucoasa lui şefu, nu e în stare să omoare o muscă. Spune un bărbat în batjocură.
-Care muscă că ei ăi e frică şi de proprie umbră. Spune alt bărbat privindu-mă.
Ochii mei verzi erau trişti, plini de ură, cu greu mă abţineam să nu plâng.
Un an mai târziu. Ochii mei verzi erau la fel de plini de ură. Stăteam cu faţa la asfalt şi-mi priveam mâinile.
-Încă o sută. Îmi spune tata luând-o o gură din cafea.
-Pain, treci aici, nu o deranja pe fiica şefului. Ţipa un bărbat alergând după fi-ul său.
Acesta se aşează lângă mine şi începem să facem împreună flotările, îl priveam uimită cum nu îi păsa cine sunt şi nu îşi bătea joc de mine ca toţi ceilalţi. Mă concentrez pe flotări şi fără să-mi dau seama le termin. Iau coarda şi încep să o sar, rapid, picioarele abia atingând asfaltul dur şi rece. Toţi copii erau uimiţi, în câteva luni de antrenament intensiv, la zece ani reuşeam să pun un adult puternic din Yakuza la podea, tata m-a obligat să mă antrenez şi mai mult, făceam şi gimnastică pentru a fii cât mai flexibilă şi pentru a reuşi să mă ridic de la sol pe o ţeavă subţire de cupru. Ani au trecut, eu am reuşit ca putere să-mi întrec tatăl şi am devenit a doua cea mai respectata persoană, de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) feminin din Yakuza, prima rămânând mama.
End Flasback.

Înfig acele la nimereală, lăsând impresia că ştiu ce fac. Dintr-o dată cobaiul cască ochii, geme uşor, apoi moare. Eh experimente eşuate, tata mă priveşte uimit, cu gura deschisă ca la dentist.
-Cu mde ştii de aceste puncte, mă întreabă tata scoţând acele din el.
-Sincer, le-am luat la nimereală, nu credeam că o să moară.
-Sakura tu nu eşti o simplă Haruno, o simplă fata din mafia Yakuza, eşti cea mai dorită criminală. Am dat lupte dure cu Chinezii să te păstrez şi văd că nu mă dezamăgeşti. Spun tata privindu-mă pentru prima dată mândru.
Continuăm până la ora şase când începe să-mi sune telefonul şi-mi aduc aminte că am primele antrenamente ca şi Aiko în F.B.I. intru în duş, dau drumul la apa rece iar picăturile reci de apă îmi lovesc piele uscată, dându-mi un sentiment pe proaspăt şi nou născut. Ies destul de repede din duş, îmi lipesc peruca şi ies din casă îmbrăcată într-un trening roşu. Urc în maşină şi ajung destul de repede la sala indicată de Itachi. Cobor repede din maşină şi intru în acel loc imens unde se antrenează băieţii iar fetele stau şi bârfesc. Toţi stau şi se uită la mine, lăsându-se o linişte de mormânt, în faţa mea apare brunetul privindu-mi ochii albaştrii, simt cum în mine se aprinde o flacără, ca şi Sakura, acesta trece pe lângă mine împreuna cu gaşca lui. Mă aşez lângă o uşă şi aud o parte dintr-o discuţie.
-Itachi îţi spun, fata asta nu e de încredere, e o Yakuza.
-Sasuke nu fii prost, nu are nici o legătură cu Yakuza, am verificat-o, nici cea mai mică apropiere de ei. Spune acesta calm.
„Of Sasuke de ai ştii câtă dreptate ai, cred că te-ai da cu capul de perete o săptămână” Spun eu lăsându-mă pe spate, pe uşă îşi face apariţia Sasuke care mă priveşte nervos.

ow... e super atre sia cest capitol dar urmatorul? il puneti?

Salut! Va rog sa imi scuzati intarzaierea milenara pe care am avut-o. V-am adus un nou capitol care sper sa va placa si la care sper sa imi scuzati greselile necorectate din lipsa de chef.

Enjoy! ^_^

Cap. 5

Am trecut nervos pe langa rivalul cel mai cautat al F.B.I. care acum era deghizat iar idiotul de Itachi a primit-o sa faca parte din organizatie. Ies din sala de antrenamente si iau o tigara si o aprind. Nu fac asta decat cand sunt nervos, dar acum as fuma pana as lesina. Soarele disparea incet incet dupa norii gri si pufosi spunandu-mi fara cuvinte ca imi va placea mult sa raman pe afara in urmatoarele cinci minute. Merg in spatele salii de antrenamente si ma asez cu spatele la zid, pe betonul rece. Imi sprijin capul de peretele din spatele meu si incerc sa ma calmez. Picaturile usor caldute de apa, planse de norii grei, ma indeamna sa ies de sub streasina acoperisului cladirii si sa merg sa ma plimb. Dupa doua minute incepe sa ploua cu galeata iar eu dau ture pe aleile organizatiei. In zece minute deja aratam de parca as fi sarit in ocean cu toate hainele pe mine.
Un fel de curent electric imi strabate sira spinarii, moment in care decid sa merg sa vad cum decurg antrenamentele “noii noastre colege”. Privesc pe geamul mic al salii fata ei inocenta, asa de dulce incat… imi vine sa o mangai in fiecare secunda, in timp ce i-as sopti vorbe dulci… atat de fina. Dar ar trebui sa ma mai gandesc si la realitate: una dintre cele mai dorite criminale, Sakura Haruno, este o actrita atat de buna incat un idiot ca fratele meu care mai e si seful F.B.I. ar primi-o cu mare drag in organizatie fara sa stie adevarata ei fata. Privirea incantata pana peste limite de pe fata lui Itachi ma dezgusta.
Intru rapid in sala de antrenamente si il imping pe Itachi catre biroul sau. Trantesc usa in timp ce acesta imi cauta un prosop. Mi l-a aruncat pe umar dar i l-am trimis inapoi printr-o miscare scurta si bine calculata.
-Itachi. O sa fiu scurt.
-Frate, ce-i cu fata asta? Vrei sa vorbin despre ceva? m-a intrebat acesta ingrijorat.
-Poate nu acum. Ti-o voi spune scurt si clar: daca nu vrei sa fii prudent si sa ma crezi ca Aiko este defapt Sakura Haruno, am de gand sa parasesc organizatia.
-Voi avea grija. Promit, fratioare.
Telefonul acestuia incepu sa sune sgomotos in buzunarul fratelui meu. Raspunse iar expresia de pe fata lui deveni in cateva secunde foarte alarmata. Asculta cu atentie fiecare detaliu care i se spunea. Inchise rapid si ma rivi inens in ochi.
-Sakura Haruno se plimba prin parc.
Am fugit din sala de antrenamente in timp ce toti ma urmau cu viteza, inclusiv “Aiko”. Scot din buzunar o camera de filmat foarte mica pe care o lipesc cu grija intr-o zona care nu se observa usor din dubita. O ajung din urma pe rozalia mascata care fugea zvelta asemeni unei caprioare. Ii pun fin mana pe umar iar aceasta mentine pasul cu mine.
-Stiu cine esti. i-am spus pe un ton jos, dupa care am intrecut-o fugind si mai rapid catre parc.
Nu a fost greu sa o gasim pe asa zisa Sakura. Imi pun mana in jurul gatului sau in timp ce ea incerca sa scape. Nu aveam sa o strangulez, dar asa o imobilizam usor. Ii pun un pistol la tampla iar aceasta renunta. Am dus-o in dubita iar “Aiko” sta de paza cu ea. Urmaresc de pe telefonul conectat la camera cum isi dau jos perucile si lentilele de contact pe care le ascund in borsetele atasate de curele.
-Nu pot sa te las in inchisoare, i-a spus adevarata Sakura adevaratei Aiko.
Aceasta o privea resemnata. Ajung la inchisoarea organizatiei in scurt timp si intru sa vad ce face rozalia in celula. Parea destul de implinita, nu se simtea nevoita sa plece. Iau chieile si ii descui celula.
-Ce faci? Credeam ca vrei sa ma vezi aici, nu in afara celulei, mi-a spus pe un ton matur.
-Daca vor observa cei de la scoala ca lipsesti vom avea amandoi probleme. Se va afla chiar foarte usor. Deci, e mai bine asa. Ii spun eu lui Itachi…cumva. i-am replicat rece.
Aceasta mergea gratios pe hol. Era totusi precauta, nu voia sa fim prinsi.
Gata, nu ma mai poit abtine, nu ma mai pot controla. O stang in brate cat de tare pot fara sa o omor. Sunt surprins sa vad ca nu ma respinge, ci chiar o lasa putin mai moale.
-Sasuke. Sasuke, trebuie sa vorbim. mi-a spus cu un ton plin de remuscari.

~ Va urma! ~


Sper ca v-a placut. Bye!

super nnnnnnnnnnnnnext

oau e superrrrrrrr....abia astept nextul:*)

e super nextul... scz ca nu am dat comm mai devreme dar nu am mai intrat

next!

deci ador ficul tau...nu am nimic de comentatat
vreau doar nextul:D

vreau next-ul neaparat
te poop

iarasi eu...vreau nextu ca iubesc ficu asta:*

Well sis şi-a pus partea ei, probabil ca acum vine şi randu meu nu? Well sper ca lenea să mă lase în pace si o sa vin cu nextul în seara asta, îhi. Oricum mulţumin pentru comentarii!

Mulţumesc frumos, acum postez nextu şi la cel cu Angel dacă îl termin în seara asta, îl postez. Oricum aici, în direct şi în reluare, nextu-l care este cam varză. Înainte vreau să spun că nu este corectat.

Capitolul 6

Acele braţe puternice, acei ochii negri, părul negru, pielea fină şi fermă. Parcă ar fii un demon care ţine încătuşat înăuntru un înger, iar eu sunt opusul. Întruchiparea unui înger înăuntru în demon însetat de sânge şi răzbunare. Mă întorc şi îi privesc ochii de onix, ochii săi care acum sunt exprimă numai bunătate şi calm.
-Trebuie să spun nu. Dacă află cei din clan sunt în stare să vă îngroape de vii. Nu vreau să păţeşti asta. Spun ridicându-mă puţin pe vârfuri, gustându-i buzele cărnoase şi fine. Rup sărutul, mă întorc şi plec, lăsându-mi lacrimile să-mi invadeze chipul.
O iau prin parc şi din nefericire mă aud strigată. Mă întorc şi văd că nu este nimeni altul decât Sasuke.
-Atunci de ce ai făcut asta? Spune el gâfâind.
Mă uit la el, amintindu-mi sărutul de mai devreme.
-Uită-l, vezi-ţi de blonda aia a ta care te tot „Sasuke draguţule”. Spun eu văzându-mi de drum.
Brunetul nu mai spune nimic doar se întoarce şi-şi vede de drum. Într-un final ajung acasă şi îl văd pe tata care mă aştepta nervos, lângă el Pain şi mama.
-Sakura vino la mine în birou, acum! Ţipă tata la mine.
„Doamne acum ori tac pe vecie, trebuie să înveţe că nu sunt o jucărie!” Îmi spun strângând din pumn.
Merg după tata şi când ajungem doi papiţoi se pun în faţa uşii.
-Haruno Sakura ce crezi că faci? Întreabă tata aşezându-se pe scaunul lui de piele.
-Vin acasă. Răspund sec.
-Mă înşeli! Rozalio. Spune Pain nervos.
Mă ridic se pe scaun, încercând să par calmă, fără să-şi dea seama că nu ştie cu cine se pune. Scot pistolul şi îl lipesc de tâmplă.
-Mi-am mai omorât iubiţii, nu eşti primul. Dar de tine ce să zic tâ*fă masculină? Karin, Kaya, Miko şi multe altele. Scot repede o sabie şi i-a înfig în inimă, mă urc pe el şi încep să-l înjunghii de nenumărate ori. După ce mă asigur că e mort mă dau de pe el şi-mi privesc hainele pline de sânge.
-Unul din F.B.I? Sunt atâţia bărbaţi frumoşi şi învăţaţi în clanul acesta imens, Sakura ştii că nu poţi avea o relaţie cu unul din exterior. Spune tata privindu-mă rece.
-Ascultă aici bătrânule, nu să mai joc după regulile tale! Ca se devin o adevărată şefă Yakuza trebuie să fac ca mine şi ca mine o să fie. Spun înfigând katana în masă.
Mama mă privea uimită, la fel şi tata, mă întorc şi plec, când mă văd toţi rămân cu gurile căscate, la mine vine Suido, spunându-mi că mă aşteaptă cineva în sala de antrenamente. Dacă regret ce i-am făcut lui Pain? Nici gând, mă bucur din tot sufletul, la câte mi-a făcut el cât am fost împreună, mai bine tac. Merg în casă, îmi fac un duş, apoi mă îmbrac într-un trening alb şi cobor jos. Când acea persoană iese la lumină român uimită. Forul meu profesor care a rămas cu o mână paralizată era aici. Mă aplec puţin în faţă, el făcând acelaşi lucru.
-Sakura, ştiu că ai învăţat să foloseşti acele de acupunctură. Vreau să faci în aşa fel încât să-mi mişc măcar puţin degetele. Îmi spune el calm
-Ce, nu credeţi că nu sunt destul de pregătită? Adică am omorât un om încercând doar să-l paralizez. Spun eu temătoare.
Acesta aprobă din cap şi se urcă pe masă. Încep să îi bag uşor acele în piele, temătoare. Trag aer adânc în piept şi înfig ultimul ac. Acesta începând să-şi mişte degetele încet, îi privesc mâna uimită în timp ce el, mai are puţin să face pe el de fericire. Urc sus şi alt tip îmi spune că cineva mă aşteptă la poartă şi spune să este destul de nerăbdător. Întreb cine este şi el îmi spune că nu a vrut să-şi spună numele. Alerg până la poartă dar acea persoană plecare şi-mi lăsase doar un buchet de trandafiri, fără să-mi dau seama să într-un trandafir era o cameră minusculă de filmat. Le pun într-o vază pe biroul meu iar eu merg în baie. După o baie lungă cu spumă ies într-un prosop negru şi intru în cameră şi atunci observ camera de filmat. Intenţionat mă dezbrac şi stau aşa câteva până-mi aleg lenjeria inimă albastră şi pijamalele formate dintr-o pereche de pantalon i scurţi gri şi un tricou turcoaz. Mă urc în pat în încep să cânt până începe telefonul să-mi sune.
„Hello, cineva cânta aici!” Îmi spune eu nervoasă.
Iau telefonul în mână şi răspund fără să mă mai uit la cine sună.
-Ce Dumnezeu suni la ora asta? Nu mai poate lumea să cânte? Spun gata să sar prin telefon la gâtul celui de la celălalt cap al firului.
Acea persoană doar râde şi-mi închide. Da ştiu cine râde. Dar de unde are Sasuke numărul meu de telefon? Altă întrebare capcană. Mă duc la trandafirul cu pricina, iau camera şi mi-o bag în decolteu.
-Acum e bine Sasuke? Spun nervoasă la culme.
Mă pun în pat şi într-un final adorm, până razele blânde ale soarelui îmi încălzesc chipul. Mă întorc şi observ că ceasul este de zece şi câteva minute, am peste cincizeci de apeluri nepreluate şi mesaje cât nu pot să duc. Încep să citesc mesajele de îngrijorare ale Hinatei şi în special ale lui Ten Ten. Le răspund la mesaje, zicându-le că sunt bine şi că ne vedem în club la ora 23:45. Mă ridic leneşă din pat, deschid uşa balconului şi când vreau să ies, pe uşă apare Sasuke. Rămân mască, cum de a intrat el aici? Cine s-a mai dat să intre aici?
-Mama ta e o femeie minunată. Îmi spune brunetul făcându-mi cu ochiul.
-Ce? Cum? Nu asta e important, ce cleştele meu cauţi tu aici şi cum ai intrat? Întreb eu punându-mi o mână după ceafă.
-Cam multe întrebări, păi eşti a mea şi nu-mi pasă prin ce probe trebuie să trec. Îmi spune brunetul hotărât.
Mă apropii de el, când mai am doi paşi şi sunt în faţa lui. O ameţeală pune stăpânire pe mine şi mă dezechilibrez, aşteptând să fac contact cu podeaua tare. Când deschid ochii întâlnesc privirea întunecată a lui Sasuke. Nu mai rezist…e inuman. Îl trag mai aproape să-mi unesc buzele cu ale lui, buzele sale precum petalele trandafirilor, parcă ar fii primul sărut. Simt cum fiecare muşchii şi se relaxează, bucurându-mă de buzele brunetului. Îi muşc uşor buza inferioară, dându-i de înţeles că am chef de joacă, când brunetul vrea să mă urce pe birou pe uşă apare mama care ne strică toată distracţia.
-Copii vreţi ceva de băut? Ne întreabă mama cu un zâmbet dulce pe faţă.
-Tata e acasă? Întreb eu calmă.
-Da, plecăm diseară din oraş. Spune mama cu o urmă de tristeţe în voce.
Îi fac semn brunetului să vina cu mine, coborâm scările şi mergem prin grădină. Când ajungem ă uit la brunet care mă privea încrezător.
„Doamne Sasuke de ai ştii prin ce o să treci, deja-mi vine să plâng pentru tine.” Îmi spun tristă.
Intrăm şi îl văd pe tata care ne priveşte mâinile şi înţelege imediat.
-Puştiule ştii în ce te bagi? Mai ales că eşti F.B.I. Întreabă tata cu o urmă de nervozitate în voce.
-Da domnule, şi cu ocazia asta, noi cei din F.B.I. vrem să vă propunem o alianţă. Spune Sasuke trăgându-mă mai aproape de el.
-Sakura nu i-ai spus nu? Mă întreabă tata în timp ce eu dau din cap în semn că nu.
-Băiete îşi doreşti asta din tot sufletul? Îl mai întreabă tata pentru ultima dată.
Sasuke dă din cap, iar tata îi spune că noi vom sta despărţiţi atâta timp cât el se va antrena pentru a putea intra in Yakuza şi eu am rămas singură. Într-un final se face 23:30 şi eu pornesc alături de Ayume. O prietenă din copilărie cu ochii albaştrii, pielea albă şi părul blond. Ayume mereu mi-a fost aproape şi mai ceva ca o soră, când a auzit de roşcat a început să facă mişto pe seama mea ştiind ce aş fii in stare să-i facă dacă l-aş prinde că face prostii cu alta. Oricum tata îi va trimite tot felul de fete, testându-l. Pain a rezistat destul de greu, mie că Sasuke la prima o să cedeze. Telefonul începe să-mi vibreze în geantă îl scot şi văd un mesaj de la Sasuke.
„Când soarele apune şi întunericul este pretutindeni, tu cobori din ceruri iar lumina zâmbetului tau topeşte orice urmă de tristeţe din inimile oricărei persoane.” Rămân în mijlocul drumului, pe chip apărându-mi un zâmbet dulce, inima începe să-mi bată cu putere, obrajii să mii se încălzească şi mii se fluturi să-mi învăluie corpul. În faţa noastră apare o vrăjitoare care se apropie de mine.
-Cel care te iubeşte cu adevărat, va trece şi prin focurile iadului cu capul sus. Va veni la tine cu zâmbetul pe buze. În faţa lui, focul de închină, apa îi vindecă trupul, aerul îi este armă iar pământul îi oferă cele mai bune roade iar rănile sufleteşti doar tu ii le vei vindeca. Îmi spune aceasta, apoi dispărând în întuneric.
-Poate are dreptate. Îmi spune blonda.
-Adică? Întreb eu gândindu-mă la vorbele femei dem ai devreme.
-Sasuke, dacă el îţi este sortitul…Îmi rpune această.
În următoarele minute vântul porneşte, jucându-se cu şuviţele mele rozalii.

vai de mn...
ador capitolul asta
este incredibil....
astept next-ul..

este super capitolu...abia astept nextu:**

NEXT!!!!

Ok poate am mai zis, poate nu. Sis (Lonley_Tears) nu intră decât în weekend şi de asta ea postează numai Sâmbătă seara sau Duminică. În toată chestia asta apar şi eu care încerc să pun nextul cât mai târziu posibil ca nextu să vină repede. Oricum mulţumin pentru comentarii si vă aşteptăm cu braţele deschise.

hai cu nextu ca ma sinucid.........
nu glumesc sunt cu streangu la gat.
hai la o bere si nextu vine mai repede