Capitolul opt: [size=18.18181800842285]Bound Souls[/size]
[size=12.727272033691406]Cand doua suflete se indragostesc, nu exista nimic altceva decat dorinta de a fi apropape unul de celalalt. Prezenta care se simte printr-o mana tinuta intinsa, o voce auzita sau un zambet oferit cu caldura...[/size]
[size=12.727272033691406]Sufletele nu au calendare sau ceasuri, ele neintelegand notiunea de timp sau de distanta. Ele doar stiu ca este bine sa fie unul cu celalalt.[/size]
[size=12.727272033691406]Acesta este motivul pentru care iti este dor de cineva atat de mult cand aceasta persoana nu este acolo, langa tine- chiar daca se afla in cea mai apropiata camera. Sufletul tau ii simte doar absenta, nerealizand ca separarea este doar temporara.[/size]
[size=12.727272033691406]Doua personalitati separate, total diferite, dar neseparate de tot, doar legate inexplicabil, suflet, corp si minte, unul de altul...[/size]
***
Intuneric, agonie si frica. Erau numai trei dintre sentimentele care ma incercau. Ma simteam ca o alta persoana, una complet diferita.
Era ca si cum as fi in corpul unei alte persoane simtindu-i sentimentele coplesitoare ce navaleau asupra mea ca o tornada fara de sfarsit. Amintirile ei erau sfasietoare facandu-ma sa imi fie mila pentru aceasta.
Subconstientul meu realiza ca toate acestea nu pot fi reale, dar cu cat incercam mai mult sa ma trezesc din acest cosmar cu atat ma afundam mai mult, pierzandu-ma in intuneric si singuratate.
La inceput tot ceea ce puteam vedea era intunericul, dens si cleios ca si cum ar fi prins printr-un mod miraculos viata. Apoi imagini pline de culoare reprezentate de amintiri vagi din care nu imi puteam da seama de nimic au inceput sa apara asemeni unui vartej luminos alungand intunericul si oarecum si singuratatea pe care o simteam si care imi macina sufletul cu fiecare secunda.
Mi-am inchis ochii incercand sa ma trezesc, dorind sa scap de acele sentimente agonizante care navaleau peste mine intr-o cascada interminabila. Dar nu am reusit si atunci cand mi-am deschis ochii am observat ca intunericul disparuse, la fel si vartejul colorat al amintirilor.
Ma aflam undeva pe o plantatie de levantica in toiul noptii. Era o liniste inspaimantatoare care ma facea sa tremur involuntar. Luna isi arunca razele argintii care ofereau o lumina slaba si rece asupra peisajului.
La prima vedere as fi spus ca eram singura, dar cand m-am uitat mai atent am zarit o silueta, cel mai probabil una a unui barbat care statea intins in mijlocul pajistii printre parfumatele flori de lavanda. Nu se misca ci statea pur si simplu privind absent stelele ce licareau slab pe bolta intunecata a cerului.
M-am apropiat incet nevrand sa il sperii, incercand sa ii zaresc chipul mai bine. Nu parea sa ma observe nici macar cand am ajuns langa el.
Hainele ii erau ravasite, parul ca de abanos era incurcat si rasfirat in toate directiile, ochii sai negrii inca priveau cerul fiind neexpresivi si reci.
Parea pierdut in ganduri si am realizat cat de mult mi-as fi dorit sa ii pot auzi gandurile si framantarile. Poate ca daca as fi facut-o as fi putut sa il scot din acea transa.
,,De ce?''
Pe neasteptate o soapta se auzi din neant spargand linistea aceea ca de mormant. Nu imi puteam da seama cine vorbea deoarece brunetul nici macar nu clipise.
M-am apropiat mai mult de el avand gria totusi sa nu il sperii.
,, De ce ma port atat de ciudat in preama ei? Ce mi-a facut de ma simt asa ciudat? Parca mi-am piersut controlul atunci, doream doar sa o stiu aroape si nu i-as fi dat drumul daca nu m-ar fi trezit la realitate. Oare am inceput sa ma indragostesc? Si daca da, atunci este bine ceea ce fac? Oare ea chiar mai tine la mine dupa tot ceea ce s-a intamplat? ''
Eram scata, nu stiam cum ar trebui sa reactionez. Se parea ca ii puteam auzii gandurile si asta era ceva chiar foarte ciudat. Am vrut sa ii vorbesc, sa ii spun cat de mult il iubesc si cat de mult tin la el. Am vrut sa il ating sa ii trec degetele prin parul lui negru, sa ii mangai fata alba ca neaua, dar cand l-am atins totul s-a pierdut intr-o lumina alba orbitoare si inainte sa imi dau seama m-am trezit in camera obscura.
Eram transpirata si respiram greu. Am privit in ur dezorientata incercand sa il gasesc pe Sasuke, dar nu era nicaieri... Eram singura din nou, pierduta in intuneric.
M-am ridicat lenasa din pat dupa un timp si m-am indreptat cu pasi mici spre baie. Mi-am dat incet hainele os aruncandu-le intr-un colt al baii si am intrat in dus. Am tresarit cand corpul meu a facut contact cu apa rece ca gheata. Lacrimile au inceput sa curga incet pe obraii mei lasand dare fierbinti si amare pe fata mea. Mi-am lipit spatele de peretele cabinei de dus si m-am lasat usor in jos.
Nu stiam de ce plangeam doar simteam nevoia sa ma descarc cumva.
Pana la urma am iesit agale din dus infasurata intr-un prosop alb si pufos. M-am dus in dreptul sifonierului si mi-am luat niste haine lejere pe care le-am luat rapid pe mine. Am iesit din camera indreptandu-ma spre bucatarie, dar m-am oprit cand am vazut slaba lumina care venea din aceasta.
Am pasit precauta facand pasi mici pentru a nu speria persoana care putea sa fie acolo. Cu miscari agile de felina am ajuns in spatele necunoscutului. Incordarea mi-a disparut cand l-am vazut pe Sasuke stand ganditor la masa.
L-am imbratisat cu caldura de la spate fiind fericita ca pana la urma nu ma parasise asa cum vrezusem eu.
Acesta s-a intors pe jumatate spre mine si mi-a zambit din toata inima. Am ramas surprinsa cateva secunde, dar dupa i-am intors zambetul si i-am sarutat jucaus varful nasului. Ochii sai au starlucit de fericire si in urmatoarea secunda m-a prins strans in bratele sale puternice si m-a sarutat mai pasional ca niciodata. I-am raspuns la sarut nedorind sa ma las mai prejos. Buzele noastre se mulau perfect una peste cealalta, iar limbile noastre se duelau intr-un duel pe care nici unul dintre noi nu isi dorea sa il piarda.
,,Fata asta ma omoara, dar o iubesc atat de mult...''
Am tresarit dintr-o data si m-am indepartat putin de el rupand sarutul. Si-a ridicat o spranceana si m-a intrebat daca s-a intamplat ceva. Nu i-am raspuns ci l-am privit analizandu-i fiecare particica a fetei, reflexia mea oglindita in ochii lui...
-Gandeste ceva am spus pe nerasuflate, fara a-mi putea da macar seama.
-Cum? Esti bine? S-a incruntat in timp ce se apleca spre mine pentru a-mi atinge obrajii.
-Da. Doar gandeste ceva, te rog. A tacut pentru cateva secunde, analizand ceea ce tocmai ii spusesem.
-Bine... M-a privit fix in ochi in timp ce degeuul sau mare trasa mici cerculete pe obrazul meu drept.
,,Nu stiu ce naiba se intampla, dar se poarta tare ciudat... Oare am facut eu ceva?''
Am facut ochii mari si am simtit cum incep sa tremur. Inima mea batea nebuneste si nu stiam cum sa o opresc pentru a nu imi sari din piept.
-Sakura! Uita-te la mine si spune-mi ce naiba se intampla! Parea enervat si inrgijorat in acelasi timp.
Mi-am facut curaj si i-am raspuns pana la urma ferindu-mi privirea:
-Pot...adica...iti pot citi gandurile. Pot auzi ce gandesti.
A ramas blocat privindu-ma inexpresiv pentru cateva minute. Apoi si-a scuturat capul si mi-a spus privindu-ma fix in ochi:
-Adunci...
Buna! Ma scuzati ca v-am tinut atat de mult. Am avut sa spun o pana de idei. Sper sa va placa cat de cat. Eu nu sunt prea incantata de acest capitol, dar totusi... Lectura placuta si va astept comentariile.
Va multumesc frumos pentru sprijin!
Localizare
Nr. mesaje
Reputatie
Hobby-uri
Stare de spirit
Subiect: Re: I Will Love You Forever 
Lun 24 Feb 2014, 20:27
si 
si 
si 
. Capitolul tau e genial, e pur si simplu minunat. L-as fierbe in ulei pe Sasuke de drag ce-mi e 
. Scuze ca am intarziat atat de mult timp cu comentariul, dar am facut-o pe motiv de scoala. Sincer, azi am o critica, pe care cred ca am mai repetat-o, dar asta e. Mi-as dori din tot, Tot sufletul meu ca Sakura sa nu mai planga.
[/size]
acebook
, care a fost si el GREAT! 
Iti multumesc ca m-ai anuntat in primul rand 
, si mi-a placut la nebunie faza in care Sakura i-a zis tot tot tot lui Sasuke. 
A fost , WoW! 
Si cand s-a intalnit cu Naruto...mi s-a parut ceva ciudat...i-a fost putin mila de a acceptat? Poate...dar stau si ma gandesc in continuare... 
oare va fii o ,,lupta” intre Sasuke si Naruto? Asa , ca intre prieteni , pentru Sakura 
Astept next! Nu uita sa anunti! 
Ja ne! 
*
. Sakura citeste ganduri..dar oare Sasuke gandeste ? 
. Eu de ce nu pot citi ganduri ?! 
.
imi voi cumpara un bici si voi face trucuri ieftine cu el. Te amenint, sunt netalentata.
