STAB: The Masked Terror

CAPITOLUL 14

Kakashi se uita indecis catre usa. Isi mai indreapta o data privirea catre Sasuke, Sakura, Seiko, Aki si Mizuki. Momentul tensionat este intrerupt de un apel anonim pe telefonul sau.
-Haide, Kakashi, vino afara si infrunta-ma. Vrei sa afli cine ti-a ucis iubita ta sotie, nu?...
-Nenorocitule!
Seriful intra intr-o transa din care nu mai poate iesi. Este furios. Dar ce voia sa spuna criminalul?... Incearca sa isi scoata din minte gandul negru si merge spre usa, oftand sonor in clipa in care apasa manerul acesteia. Iese afara pe veranda, fiind intampinat de aerul rece. Vede ca este o duba parcata afara. Nu are timp de investigat, caci atunci, el este impins de cineva, fiind trantit pe jos. Persoana este chiar Shin, ce e legat la maini si glezne. Cei doi cad inauntrul casei. Peste ei cade in acea clipa si Usagi, aflata in aceeasi stare ca prietenul ei. Nu intarzie sa isi faca aparitia si doi GhostFace, ce se privesc si apoi se uita catre cele posibile opt victime. Sakura, in ciuda faptului ca este inca putin ametita, observa cu groaza ca unul dintre mascati il tine de manuta chiar pe Yoshiki. Copilul pare sa incerce sa fuga la parintii sai, dar ucigasul nu ii da drumul sub nicio forma. Nimeni nu scoate un cuvant. Criminalul care il tine ostatic pe fiul Uchiha ii face semn celuilalt spre duba parcata afara. Acesta alearga precaut pana acolo si, tragand de usa glisanta, dezvaluie spre socul tuturor ca inauntru se afla tinut legat strans Takeo. Mizuki este bulversata, dar in acelasi timp usurata sa vada ca cel pe care l-a crezut mort este inca printre ei. Omul in roba neagra il ia cu forta din vehicul si il taraste pe aleea pietruita, apoi ajungand in fata usii, il ridica in sus si il impinge langa ceilalti. Se intoarce la duba si vine cu niste canistre, lasand de inteles martorilor ce plan diabolic au in minte acesti ucigasi ce nu scot o vorba, facand suspansul sa ii omoare aproape la propriu pe ostatici. Acelasi mascat se duce in bucatarie si ia niste scaune de lemn. Le pune ordonat in mijlocul living-ului si apoi, pe rand ii ia pe fiecare si ii pune brutal pe scaune fara voia lor. Apuca niste scotch cu sfoara si ii atinteste de scaune. Apoi, da din cap aprobator catre al doilea GhostFace ce admira spectacolul. Acesta trage aer adanc in piept si se duce in fata victimelor fara aparare, care aparent nu mai incearca sa faca ceva. Parca vor doar sa se termine totul. Cei doi GhostFace isi dau jos masca, cel ce il tin pe Yoshiki eliberandu-l. El fuge de indata catre mama sa. Bucuria Sakurei dispare intr-o clipita cand ii vede pe cei ce au fost de vina pentru tot calvarul. Kakashi ramane efectiv cu gura cascata, vazand ca persoanele pe care se baza in rezolvarea cazurilor l-au tradat in acest mod. Sunt... ajutorul sau de serif si recrutul. La vazul celui din urma, Seiko simte ca primeste un pumn in stomac. Cum putea tocmai cel de care s-a indragostit, Eiji, sa ii faca asa ceva?! Iar cei trei supravietuitori se simt acum mizerabil: ultimul prieten care le-a ramas dupa primele patru masacre, Ino, a fost sefa din spatele acestor omoruri teribile... Ino ranjeste si spune, folosind blestematul de modificator de voce:
-Haha. Ce ma bucur ca va surprinde. Imi place sa le fac oamenilor surprize!
-Tu. Tu... Tu?! striga Kakashi terminat psihic.
-Oh, te rog. Serios acum, cat de batuti in cap sunteti? Voi nu ati observat, asa putin, ca eu nu sunt prea prezenta? M-am gandit ca v-a dat de banuit. Fraierilor.
-Eiji? De ce... cum ai putut sa imi faci asa ceva? tipa Seiko straduindu-se sa se elibereze.
-O sa afli in curand de ce. Mai intai, cred ca ar trebui sa o ascultati pe Ino.
-Hm, multumesc, Eiji. Acum, Sakura si Sasuke, adica tampitilor, cred ca ar trebui sa aflati un mic detaliu despre Kakashi. Credeti ca stiti totul despre el? Ca nu va ascunde nimic? Va inselati amarnic. Sigur habar nu aveati ca el si Tsunade au avut un copil dupa masacrul de la studiourile Sunrise, pe care l-au dat spre adoptie, pentru ca biata de Tsunade nu il voia...
-C-ce... Kakashi... Poftim? rosteste aproape fara glas Sasuke uitandu-se catre cel care se presupunea ca ii este amic.
-Ah, da. Si probabil va intrebati unde este acel copilas, care acum are 16 ani, continua Ino. Este in aceasta incapere. Mizuki, vrei sa te prezinti?...
-Huh... Serif Kakashi... tu esti tatal meu biologic? zice Mizuki, parca lumea ei se prabuseste.
-Stiai ca esti adoptata?! intreaba socati Usagi, Takeo si Shin in acelasi timp.
-Da... Parintii mi-au spus. Dar nu au vrut sa imi zica niciodata cine sunt parintii mei biologici. Imi cer scuze ca nu v-am zis... Presupun ca ati facut o intelegere cu cei adoptivi, nu tata?
-Crede-ma, eu si mama ta am vrut sa te protejam... A fost numai spre binele tau. Nu stii cat de mult am plans dupa ce te-am lasat in grija parintilor tai adoptivi. Mama ta a suferit foarte mult. Dupa tot calvarul de la Hollywood, am decis ca nu este momentul potrivit sa avem un bebelus... Dar s-a intamplat. Si nu am vrut sa riscam sa patesti ceva. Daca te-am fi pastrat, si tu erai cu noi can a avut loc valul de crime de acum patru ani, nu vreau sa ma gandesc ce ar fi putut iesi. Asa, ai fost in siguranta...
-Oh, si a mers de minune dupa cum se vede. Dar stai putin. Inseamna ca mama a fost--
-Ucisa, spune Ino razand. Acum e partea amuzanta! Kakashi, in totii anii astia ai incercat sa afli cine ti-a ucis sotia... Pai, hehe, vinovata e in fata ta!
-Cum... Tu?! Tu ai ucis-o?... De ce ai face asa ceva? De ce? Cu ce ti-a gresit? intreaba exasperat Kakashi incercand sa smulga sfoara cu care este legat, dar este retinut de Eiji, care il strange de gat pentru a-l linisti.
-Ha. Stii, e numai vina ta. Niciodata nu m-ai observat. M-am dat atat pe langa tine, dar tu te-ai purtat cu indiferenta. Nciodata nu imi acordai atentie. De ce crezi ca te ajutam mereu? Voiam sa iti castig respectul. Sa iti castig dragostea. Totusi, cand am aflat de acest copil secret, am cedat... Vezi tu, au fost expediate niste documente la sediu de la o sursa necunoscuta. Pe ele scria ''Hartii de adoptie''. Eram prea curioasa sa te anunt si pe tine, asa ca le-am deschis. Erau pentru parintii dragei tale Mizuki. Pe cea foaie, tu si idioata de sotie a ta erati mentionati. Am simtit ca lesin. In tot timpul asta, am facut eforturi sa te fac sa ma iubesti, iar tu nici nu ti-ai intors capul. Si stii cum se zice, cu totii innebunim cateodata!
-Psycho 1960, spune Usagi, stiind replica celebra.
-Bravo, Usagi. Vezi, nu doar tu te uiti la filme horror!

P.S: Sper ca v-a innebunit nextul acesta! ;)

Omg!!!!! Nu pot sa cred asa ceva......... Nici nu stiu ce sa spun!
Adu nextul cat mai repede :*

Ideea centrală a ficului tău mi se pare interesantă, întrucât ai ieșit din tiparele romance și te-ai axat pe ceva original. Dar cam aici se sfârșește creativitatea, căci oricât de interesantă este o idee, dacă nu o dezvolți astfel încât să-i facă pe cititori să o înțeleagă pe deplin, nu rămâi decât cu o simplă idee. În toate cele cinci sezoane (căci am citit de la început ficul pentru a-mi da seama de evoluția ta) există unul sau mai mulți psihopați care atacă victime alese după un anumit tipar și care, în final sunt prinși, identitatea lor fiind un adevărat șoc pentru protagoniști. Ei bine, pentru mine nu este deloc un șoc și nu pentru că m-aș fi așteptat ca x sau y să fie criminalul, ci pentru că n-ai dezvoltat subiectul într-atât încât să cunosc acele personaje, să știu care-s relațiile lor cu ceilalți, cum sunt afectați reciproc unii de alții. Singurele detalii pe care mi le dai sunt cele cu privire la modul în care sunt omorâte victimele și nici aici nu pot spune că-s mulțumită, deoarece te rezumi la informații superficiale, chiar previzibile.
Mă gândesc că dacă acționează în modul în care o fac, criminalii vor să transmită un mesaj. Care-i mesajul? Eu nu văd decât că omoară și omoară și atât. Le place să-și vadă victimele suferind? Dezvoltă, spunând exact ce reacție le produce această suferință pe care o induc, cum îi afectează pe ei etc. Nu-i de ajuns să-mi explici niște chestii de suprafață pe care, chiar și fără să le menționezi tu explicit, le-aș fi dedus cu ușurință. Intră în mintea personajelor, descoperă-le încetul cu încetul personalitățile, slăbiciunile, orice care să le caracterizeze în mod unic. Spunând asta, deja m-am legat și de descriere, care, acolo unde e prezentă, nu face decât să umple spațiul. Nu pot spune că sunt impresionată de modul în care îmi descrii peisajele, obiectele, ca să nu mai zic de personaje și emoțiile lor. Singurul lucru remarcabil e numărul imens de victime, care, sincer, mi se pare inutil, dacă omorurile se petrec pe bandă rulantă, fără vreun motiv palpabil, fără latura psihologică a întregului proces.
În ceea ce privește dialogul, am văzut o evoluție de la început și până acum, în sensul că nu-l mai folosești atât de mult. Totuși, țin să-ți spun că a rămas cam la același nivel, adica sec, în cea mai mare parte. Nu reușești să-mi transmiți nimic prin intermediul său, sunt doar niște replici fără rost, rostite ca să mai zică și personajele alea ceva. E adevărat că este importantă prezența sa într-un fic, mai ales dacă aceasta are la bază acțiunea, însă dacă nu-l stăpânești cum trebuie, mai bine te lipsești.
Acțiunea mi se pare grabită mai ales din cauză că tot mor personaje și nu-mi lași deloc timp să analizez situația, să descopăr cine ar putea fi criminalul și să mă ghidez după niște indicii pe care tu nu ni le oferi. Efectiv bâjbâi și ghicesc că x sau y pot fi implicați, însă n-am nicio dovadă care să-mi ateste presupunerea. Înțeleg că te axezi pe latura horror a ficului, însă poți la fel de bine dezvolta urmărirea criminalilor și acțiunile pe care le întreprind celelalte personaje pentru a scăpa din tot acel coșmar. Unii din protagoniștii tăi mi se par de-a dreptul fără logică, căci fac niște chestii care n-au logică și care nu-i ajută absolut deloc având în vedere situația în care sunt. Firul narativ mi se pare dezorganizat, iar unele dintre omucideri nu prea au sens, am impresia că sunt acolo doar ca să fie.
Exprimarea este un alt capitol care nu mi se pare cine știe ce. Vocabularul tău nu mă impresionează, deoarece folosești cuvinte și expresii uzuale, nimic ieșit din comun. Pentru a-ți dezvolta vocabularul, trebuie să citești cât mai mult, de preferat din genul romanelor polițiste/ psihologice/ thrillere, ca să poți căpăta o idee despre cum se scriu și organizează astfel e povești. Greșeli grave n-am văzut, însă ai grijă la cele de tastare, căci s-au mai strecurat pe ici, pe colo. Cu punctuația stai acceptabil, mai pui virgule aiurea, însă nu este foarte grav. Ai mai multă grijă totuși și nu abuza de ele. Și nu mai pune două semne de punctuație unul dupa celălalt decât în cazul "?!". Punctele de suspensie se folosesc independent.
Estetica este okay, însă te sfătuiesc ca, pe viitor, să folosești alineatul, codul fiind "& nbsp" fără acel spațiu, deoarece altfel textul apare ca un bloc și este greu de urmărit.

Cam atât am avut eu de comentat, dacă ai nelămuriri mi le poți adresa în privat. Baftă în continuare.

CAPITOLUL 15

Eiji se uita catre Ino, care da din cap aprobator. El incepe sa vorbeasca:
-Stii, Sakura, cata suferinta ai putut cauza? Doar prin simplul fapt ca este inca in viata? Eu sunt una din ''victimele'' tale. Vezi tu, dupa teroarea de la Hollywood, parea ca totul s-a terminat. GhostFace a disparut. Dupa cum stii si tu, nu a fost asa. Idiotii de la studiourile Sunrise au decis sa faca si filmul Stab 4 in 2003. Ai idee ce s-a intamplat in acel an? Iti amintesti sa fi vazut la stiri despre un caz socant, petrecut intr-un orasel mic numit Monroe? O serie de crime in urma carora patru oameni au fost ucisi, de un mascat necunoscut, ce purta, supriza, chiar costumul de GhostFace... Si s-a zis ca ucigasul nu a fost gasit niciodata, o fata a fost data disparuta, si a existat doar un unic supravietuitor. Un baiat de doar 13 ani. Unul ce acum inca mai traieste, si are 25 de ani, care tocmai a devenit ofiter de politie.
-Tu esti baiatul acela, spune Sakura socata sa vada de ce a fost capabil Eiji.
Kakashi, precaut, isi intinde mana cu efort spre buzunarul pantalonilor de la uniforma, apucand un mic cutitas. Usor, il indreapta spre spatele sau, incercand fara sa atraga atentia sa taie sforile...
-Aplauze. Si fata aia era sora mea. Stii cat am suferit? Nu am mai gasit-o. Si in totii anii astia, am cautat criminalul ala nenorocit. Apoi, crescand, am aflat de la cine s-a inspirat. Ghici. Din cazul tau. Am descoperit ca tu ai reusit sa scapi din trei masacre, lasand atatia oameni nevinovati ucisi. Doar din vina ta. A ta, a sotului tau, si a prietenilor vostri retardati, care au scapat mereu. Nici nu stii cat m-am bucurat cand am vazut la stiri ca a fost omorata sotia ta, Kakashi. Dar apoi, a fost raportat faptul ca tu, Sasuke si Sakura ati scapat din nou. Am simitit ca innebunesc. Si, ca si Ino, mi-am facut un plan. Am facut academia de politie din L.A., si dupa astia patru ani, am ajuns politist aici. Original, nu planuisem sa am un partener care sa ma ajute cu crimele. Totusi, cand Ino mi-a propus micul ei plan nebun, am acceptat. Adica si voi stiti, unde-s multi puterea creste! Acum, ca am ajuns aici... vreau sa iti multumesc, Ino. Nu puteam sa fac asta fara tine.
-Oh, stai linistit, a fost distractiv sa lucram impreuna. Vreau sa iti spun ceva...
Intr-o secunda, timpul nu mai poate fi dat inapoi. Eiji o priveste pe Ino. Corpul incepe sa ii tremure. Privirea i se incetoseaza. Se uita spre podea si observa stropii mici de sange ce se inmultesc. Isi pune mana pe abdomen si simte lama rece si uda. Nu mai apuca sa zica nimic, caci cade la pamant, rapus de rana adanca. Ino ranjeste. Ii place imaginea partenerului ei acoperit de sange... Victimele legate de scaune se uita bulversate la scena: Ino tocmai si-a injunghiat partenerul. Fara nicio farama de mila si fara remuscari. Ino ii priveste pe toti si zambeste, apoi isi intoarce atentia catre canistrele umplute cu benzina. Le ia pe rand si le toarna in jurul scaunelor. In acest timp, Yoshiki sta infricosat intr-un colt al camerei, plangand si strigand dupa parintii sai. Criminala il ignora si ia un pachet cu chibrituri. Aprinde unul si il arunca pe jos. In momentul acela, iadul se dezlantuie. Flacarile se ridica din ce in ce mai sus, atingand usor tavanul ce incepe sa se innegreasca deja. Mizuki, Takeo, Shin si Usagi urla disperati, pe cand Seiko si Aki se uita una la alta, gandurile lor fiind incetosate. Nu au ce sa faca. Sunt cuprinsi de un cerc de foc!... Ino admira privelistea ingrozitoare, stand pe canapea. Rade copios la auzul tipetelor celor opt captivi. Yoshiki, intr-un moment de panica, realizeaza pericolul in care se afla parintii lui si alearga catre Ino, strigand dupa ajutor, fara sa isi dea seama ca cea careia ii cere ajutorul nu va face absolut nimic. In scurt timp, fumul ajunge la alarma din bucatarie. Aceasta se declanseaza. Sunetul strident rasuna puternic in urechile tuturor. In acea clipa, Eiji deschide ochii, fiind trezit din lesinul cauzat de zgomot. Se ridica spre socul lui Ino, si ia cutitul sau in mana. Inainte ca cea care l-a tradat sa faca ceva, isi infige arma direct in fruntea ei, lasand-o instant fara viata. Sangele tasneste de indata din rana deschisa, stropindu-l pe Eiji pe fata. El ofteaza. In secunda de liniste, realizeaza ce se intampla in spatele sau. Se intoarce cu privirea, doar ca sa fie lovit de Kakashi, ce s-a eliberat din sforile stranse slab, in timp ce criminalii nu erau atenti. El il loveste cu pumnul in fata de ucigas, dupa care il tranteste cu toata forta la pamant. Il izbeste cu talpa in rana de pe abdomen, facandu-l sa urle de durere. Ii ia cutitul si intr-o fractiune de secunda, ii taie gatul, cauzand sangele sa curga abundent. Eiji piere in cateva clipe. Seriful alearga catre fixul din bucatarie, alertand ofiterii de la sectie si pomiperii care se echipeaza si pornesc la drum. Kakashi se uita catre cercul de foc. Incepe sa tremure putin, uitandu-se la celelalte sapte suflete blocate. Analizeaza situatia. Sa sara prin foc ca sa ii elibereze? Sa astepte dupa intariri?
Nu se gandeste de doua ori si sare.

P.S: Sper ca v-a placut capitolul! :) Au mai ramas doua, plus unul special. :D Urmatorul va fi si el plin de momente tensionate... ;)

Nu imi vine sa cred... cei 2 criminali s-au omorat reciproc. Nu vezi/ citesti asta in fiecare zi.
Si cand te gandesti ca de aceasta data GF putea reusi sa-i omoare...
Astept finalul :*

CAPITOLUL 16

Kakashi isi acopera fata si cu pasi usori ii dezleaga pe cei sapte ostatici. Vazand ca focul se extinde rapid si fumul devine sufocant, seriful le striga tuturor sa se grabeasca. Cei patru tineri ies primii din casa, urmati de Seiko si Aki. Cuplul Uchiha vin din spate, fiind ghidati de ofiterul precaut. In acel moment, ajung si doua ambulante, doua masini de politie si un vehicul de pompieri. Paramedicii se grabesc sa ajute victimele. Sakura refuza ingrijirile, spunand ca se simte in regula. Se uita terifiata catre casa care arde. Fumul gros se ridica la mare inaltime, facand privelistea sa para ca din iad. Atunci, un gand negru ii strabate mintea Sakurei... Yoshiki este inca in casa. Ea striga exasperata si fuge catre casa, dar este oprita de un pompier. Sasuke ii vede nelinistea si fuge catre ea. Incercand sa o calmeze, isi da si el seama de ce tocmai s-a intamplat. Kakashi le aude strigatele de ajutor si se repede pe scarile din fata casei. Impinge usa de lemn afumata si se uita panicat prin camera larga cuprinsa de flacari. Ii striga numele lui Yoshiki. Un mic scancet se aude la mica distanta. Privind atent, politistul realizeaza ca sunetul vine de la etaj. Luand un prosop aruncat pe jos, isi protejeaza fata si urca pe treptele ce scartaie deja sub presiunea caldurii inabusitoare. Kakashi respira greu, dar indura starea de ameteala si ajunge in holul larg. Ii mai striga inca o data numele copilului, care se face vazut. Kakashi goneste spre el si il ia in brate, acoperindu-i chipul cu prosopul pentru a-l ocroti de gazul sufocant. Isi indreapta atentia catre scarile pe care a venit si vede naucit faptul ca flacarile s-au extins alarmant in sus, facand imposibila trecerea. Yoshiki este speriat, plangand dupa parintii sai ce stau afara, neputand face absolut nimic sa il salveze. Seriful analizeaza situatia si intelege ca singura cale de scapare este... in capatul holului, prin fereastra. Rasufla usor, inchide ochii si incepe sa alerge spre geam, tinandu-l strans in brate pe baiat. Isi ia avant si sare prin fereastra, cazand de la etajul intai pe iarba rece. Clipa este ireala: Sasuke o tine pe Sakura langa el, amandoi uitandu-se catre trupul prienetului lor, ce il tine pe Yoshiki. Usagi, Shin si Takeo simt un fior pe sira spinarii. Seiko si Aki isi lasa capul in jos, nevoind sa asiste la scena greu de privit. Politistii, paramedicii si pompierii se opresc din lucru, examinand. Mizuki, fiind in ambulanta, nu pricepe de ce nu se mai aude niciun sunet. Zgomotul provocat de lemnul ce plesneste este singurul lucru ce anima intr-un fel locul. Vantul adie usor, calmand imprejurimile. Din casele din jur ies oameni, care isi indreapta ochii spre casa transformata in torta vie. Mizuki coboara din ambulanta si vede corpul tatalui ei. O lacrima ii curge pe obraz. Fuge disperata catre el, incercand sa il trezeasca. Atunci, baietulul isi misca o manuta, trezindu-i pe parintii lui din transa. Cei doi alearga la el si il iau in brate. Mizuki spera. Si inca spera... ca si tatal ei isi va deschide ochii. Dandu-si seama ca nu se va intampla..., ea zice tinandu-l de mana:
-Te rog, nu muri... Nu acum cand te-am gasit dupa 16 ani. Te rog, trezeste-te, tata!
Ochii politistului se deschid, iar fiica sa il ia in brate.
-Ce-- Ce? Ce s-a intamplat? intreaba inca nedumerit Kakashi.
-Ne-ai salvat, eroule, asta s-a intamplat, spune Sasuke, zambind si uitandu-se spre casa ce arde.
Kakashi zambeste si isi imbratiseaza fiica. Pompierii incearca sa stinga incendiul. Seiko si Aki se alatura celorlalti, fiind urmate de Shin, Usagi si Takeo. Cosmarul a luat sfarsit. Se simte in aer. Toata teroarea, toate tipetele ingrozite, tot sangele improscat, mastile care ascundeau adevarul, totul a disparut. Criminalii au fost toti ucisi. Visul urat s-a terminat. Sufletele celor ce au suferit atat si care au murit pe nedrept pot fi, dupa tot acest timp, in pace. Cei care au supravietuit pot rasufla usurati. Sasuke, Sakura si Kakashi au rezistat celor cinci masacre. Au luptat pentru vietile lor, nelasandu-se prada celor intunecati. Toti pe care i-au pierdut pe acest drum tragic pot zambi din nou. Cei noua care au scapat din aceasta nenorocire terifianta se imbratiseaza. Au iarasi un motiv sa zambeasca. In clipa aceea, casa se prabuseste sub flacari, lasand in urma doar moloz. Momentul este intrerupt de telefonul lui Seiko care suna. Ea vede ca apelantul este chiar mama ei.
-Seiko!?! Dumnezeule, esti in regula?! De ce nu m-ai sunat? Ma intorc imediat in Woodsboro!
-Mama, linisteste-te. S-a terminat. Am scapat de trecut.
In departare, trei dube intesate de reporteri gonesc pe strada deja aglomerata de cam douazeci de privitori.

P.S: Sper ca v-a placut! :) Saptamana viitoare voi posta un capitol special, iar urmatoarea capitolul final din seria Stab.
BONUS: Melodie la acest capitol!

Edit maine :*
Scuze de intarziere. Imi place foarte mult cum ai aranjat toata scena, chiar am simtit starile prin care au trecut personajele.
Dintre toare sezoanele, cel mai mult mi-a placut sezonul 5 pentru ca ai evidentiat foarte bine motivele criminalilor; am putut intelege foarte clar de ce au procedat astfel.
Astept ultimele doua capitole

CAPITOLUL 17

Capitol Special

Ianuarie 1995

O ceata densa se asterne peste strazile de altfel pustii ale unui mic oras din statul California, numit Woodsboro. Pe o margine a unei alei retrase este o casa tipica americana. O lumina slaba se vede de la etaj. Draperiile sunt intr-o parte, lasand sa se vada doua umbre. Una dintre acestea se face descoperita a fi a unei femei, ce pare grabita, ea tragand perdelele. Se intoarce apoi cu capul, usor nelinistita, oftand. Isi indreapta privirea catre patul larg din camera intesata de diferite lucruri nefolositoare. Intr-un colt sunt azvarlite niste haine mototolite. Sunt cele ale persoanei misterioase, amestecate cu ale strainului asezat confortabil pe pat. Femeia se pune pe pat si se duce catre barbatul aparent mai tanar ca ea cu vreo cinci ani. Acesta o saruta pe amanta sa pe gat, dar momentul este atunci intrerupt de un telefon. Fixul pus pe noptiera de lemn de stejar anunta apelul, trimitand parca atmosfera intr-un void monoton. Probabil frigul si fulgii de zapada de afara, ce au acoperit totul sunt de vina. Si totusi, pentru sotia ce isi inseala sotul, trebuie sa fie vina pe care o simte in adancul sufletului. Se gandeste si la fiica pe care o are. Nu vrea sa ii franga inima. Dar tentatia e posibil prea mare... Barbatul tanar intinde mana lent catre receptor si raspunde anonimului. O voce ce iti taie respiratia de frica il trezeste din transa sa. Strainul ii zice:
-Stiu ce ati facut. Veti plati amandoi.
-Poftim? De unde nai... cine este la telefon?
-Ultima persoana pe care tu si amanta ta o veti mai vedea. Ati face bine sa incepeti sa fugiti, poate va mai prelungiti viata cu cateva clipe. Acum... sa incepem jocul.
Cealalta linie cade. Amorezul ii spune femeii in varsta de cam patruzeci de ani despre amenintare, la care aceasta spune indignata ca este sigur sotul ei, ce a aflat de aventura care, asa cum vor afla si ei in cateva minunte, se va dovedi fatala. Tanarul se da jos din patul ravasit, tinand inca in mana tigara aprinsa pe care o avea. Se duce catre usa, dar se opreste instant cand vede ca aceasta se deschide intr-un mod sinistru, dezvaluind un om intr-o roba neagra, a carui fata este acoperita de o masca alba, cu gluga de aceeasi culoare ca restul costumului. Intr-o mana tine un telefon mobil. In cealalta, tine un cutit cu lama ce luceste in lumina lustrei din holul interminabil. Necunoscutul se repede catre barbatul de treizeci si ceva de ani. Cu o miscare brusca, ii ia tigara din mana cu forta si fara sa clipeasca, i-o infige victimei sale direct in ochiul drept, cauzandu-i o rana sangeranda. Acesta striga de durere, tinandu-si mana peste ochi. Se vede clar cum lichidul rosu i se scurge abundent de la taietura grava. Stropii cad pe podea. In acest timp, femeia analizeaza situatia: amantul ei tocmai a fost ranit de un mascat ce a intrat in camera lor, decis sa ii ucida. Pentru a se salva, ea fuge, ocolind bratul ucigasului si lasandu-si iubitul in urma. Alearga tipand pe hol, dar este prinsa de atacator. In cateva secunde, isi da seama cu teroare ca tipul armat o ia in brate cu forta si o taraste fara ezitare catre dormitorul in care il vede pe iubitul ei, lasat in urma. El abia mai respira, avand si o rana adanca in apropierea inimii. Din perspectiva femeii, totul se misca acum cu incetinitorul, ca o scena socanta dintr-un film. Isi revine in simtiri si cand isi da seama ca este aruncata pe pat, zbiara la vederea criminalului. Nu apuca sa se lupte, deoarece este lovita cu capul de tablia patului. In cateva clipe, incepe sa vada incetosat. Atunci, simte o durere ascutita. Una ce nu se mai termina. Mascatul vorbeste cu ea:
-Shh, meriti asta. Pentru tot ce mi-ai facut. Pentru ca m-ai uitat si m-ai inlocuit cu idioata aia rozalie. Acum taci si indura. Durerea asta fizica sper sa te faca sa intelegi ca m-ai distrus psihic! Am sa te abuzez asa cum ai facut si tu! Meriti tu ce o sa iti fac acum!
Terminand ce are de spus, ia cutitul aruncat intr-o parte si o strapunge pe femeia neajutorata. Suferinta ei se sfarseste cand lama armei ii taie gatul, lasand un siroi rosu sa tasneasca peste ea, si pe asternuturile acum patate. Ea mai apuca sa zica un singur lucru:
-Sa... nu te atingi... de Sakura...
Apoi inchide ochii. Criminalul isi da jos masca, aratandu-si identitatea: este chiar regizorul ce lucreaza la studiourile Sunrise. Acum, ca si-a terminat treaba, fuge din casa, lasand in urma cadavrele.
Dupa cateva minute, o masina parcheaza in fata casei. O fata cu parul rozaliu si zambetul pe buze se da jos din vehicul, multumindu-i soferitei cu parul negru ca abanosul, dupa cum spune ea, ca a condus-o acasa.
-Ne vedem maine la scoala, ok Hinata? intreaba Sakura, parand extenuata ca dupa o petrecere.
-Sigur, raspunde tanara facandu-i cu mana.
Sakura urca treptele casei. Se uita ciudat la usa. Observa ca este descuiata. Intra precauta inauntru.
Un urlet se aude din casa, ce o face pe Hinata sa se panicheze si sa mearga catre prietena sa ce are fata palida.
Pe peretele stang al holului luminat este scrijelit un mesaj cu sange:
Tu urmezi, Sakura.

Un an mai tarziu...

Septembrie 1996, orasul Woodsboro, statul California

Aerul rece de toamna ii face pe cei mai multi sa se retraga in casele calduroase. Intr-una dintre acestea, o fata blonda, numita Temari, isi pregateste popcornul sa se uite la un film horror. Atunci telefonul suna. Ea se duce sa raspunda. O voce infricosatoare o intampina:
-Iti plac filmele de groaza?

P.S: Si asa a inceput toata teroarea din seria Stab. :D Am facut acest capitol ca sa arat tuturor ce s-a intamplat in noaptea in care mama Sakurei a fost ucisa, eveniment mentionat in primul sezon. Cum probabil v-ati dat seama, regizorul este fratele vitreg al Sakurei, ucigasul din Stab 3. Sa va spun acum de ce Itachi este criminalul in sezonul I: fratele Sakurei fiind bogat, il scoate subtil din inchisoare... si il angajeaza sa ii aranjeze pe Sakura si pe apropiatii ei. Totul are sens acum! ;) Acum, teroarea se va sfarsi... maine, cu capitolul final din STAB. :)

Hei:*
Ms de anunt.
Imi place foarte mult cum ti-a iesit acest capitol special, felul cum te-ai exprimat si modul cum ai descris scena crimei.
Abia astept ultimul capitol in love

CAPITOLUL 18

Finalul

O SAPTAMANA MAI TARZIU

La centrul de autoajutorare al lui Seiko si Aki, cele doua impacheteaza niste cutii solide. Din cladire ies Mizuki, urmata de Takeo, Shin si Usagi, care aduc in brate mai multe lazi. Usagi ofteaza, plangandu-se de greutatea lor, facandu-i pe ceilalti sa rada de reactiile ei ce sunt se invechesc. Aki se uita spre strada prinicipala si observa o masina rosiatica. Soferul parcheaza in fata ei, pe marginea trotuarului. Din vehicul coboara Sasuke, care se grabeste sa ii deschida usa Sakurei. Yoshiki sare si el, tinandu-si in mana iepurasul mult iubit de plus. Sakura o priveste amuzata pe Mizuki cum se forteaza sa care o cutie de carton plina de carti prafuite, spunand:
-Pai, avand in vedere ca nu are nimeni chef de treaba acum, ce spuneti de o plimbare pana la Los Angeles?
-OMG. Te rog! striga Usagi punandu-se in genunchi si implorand.
Ceilalti aproba.
-Tata, nu vii? intreaba Mizuki uitandu-se inauntrul centrului la seriful ce aranjeaza niste scaune.
-Sigur, raspunde el luandu-o de mana pe fiica sa.
Aki urca in masina ei, Seiko alaturandu-i-se. Mizuki si cei trei amici ai ei iau vehiculul de politie condus de Kakashi, iar familia Uchiha se urca in vehiculul lor. Cele trei automobile gonesc pe strada, facandu-le vant frunzelor aramii. Dupa o calatorie de doua ore, ajung la resedinta Uchiha, unde Sasuke si Sakura locuiesc de cincisprezece ani. Casa, asezata pe un deal la ale carui poale se afla asezat stralucitorul Oras al Ingerilor, este imediat animata de cele zece persoane. Mizuki si compania se aseaza pe veranda, admirand peisajul idilic ce se desfasoara in fata lor. In departare, se vede faimosul semn Hollywood, panorama pe care Usagi o considera perfecta pentru niste selfie-uri. Yoshiki alearga de zor peste tot prin gradina, in timp ce adultii stau in casa, relaxandu-se dupa tot calvarul prin care au trecut. Aerul cu siguranta pare mai usor, fara tensiuni. Kakashi se scuza si se ridica de pe canapea, ducandu-se langa Mizuki. Shin analizeaza un specimen de trandafir, obligandu-l pe Takeo sa asculte atent, spre disperarea lui, bineinteles. Ofiterul de politie o imbratiseaza pe Mizuki, ea sprijinindu-se de umarul sau.
-Nu stiu cum ai facut, dar ai reusit. Esti un tata grozav.
-Si tu esti fiica pe care mi-am dorit-o intotdeauna. Intepata, indrazneata si buna la suflet, exact ca mama ta! exclama seriful.
-Stii, ma gandeam sa devin reporterita. Sa duc mostenirea mamei mai departe.
-Orice vrei sa faci, te voi sustine.
Fetelor celor doi se insenineaza, realizand ca au gasit o legatura stransa, dupa saisprezece ani despartiti. Inauntru, Sasuke vede iubirea, prietenia si cel mai important, bucuria ce pluteste in aer. Sakura il saruta bland, zicandu-i pe un ton calm:
-Am reusit.
-Da. Da, asa e, afirma sotul ei.
Yoshiki vine spre ei, aruncandu-se in bratele parintilor lui. La televizor, incepe deodata sa se difuzeze primul film Stab, din 1997. Sasuke intinde mana spre telecomanda sa il inchida, dar Sakura il opreste:
-E in regula. Stiu acum ca putem trece peste. Nu pot lasa trecutul sa ma bantuie pe viata, ca o fantoma. Stiu ca va am pe tine si pe Yoshiki alaturi, atat conteaza... Te iubesc.
-Si eu te iubesc.
-Si eu va iubesc! spune copilul zambind larg.
Sasuke o imbratiseaza pe sotia sa luptatoare, baietelul lor punandu-se in mijlocul lor, tinandu-si inca animalutul de jucarie dupa el.
Dupa douazeci de ani, eroii unei natiuni si-au gasit linistea. Atata timp cat familia si prietenii vor fi alaturi de ei, vor fi fericiti.

SFARSIT.

P.S IMPORTANT: Wow. Dupa aproape un an si jumatate si cinci sezoane, STAB a ajuns la final. Vreau sa va multumesc mult tuturor carora ati urmarit acest fic pana la capat. Acesta este ultimul pe care il voi posta pe acest forum. Dar, nu ma las de scris! :) Mi-am facut un cont oficial de Wattpad: @SPeterG. Sa fiti siguri sa imi dati follow. ;) Acum, planurile pentru viitor, pentru Wattpad: vreau ca in octombrie pe 30, sa postez... un nou Stab! Nu, nu Stab 6, haha. :D Voi rescrie sezonul original, pentru o noua generatie, ca sa zic asa. Dar de aceasta data nu va mai fi SasuSaku. Si va avea o poveste diferita si originala, care sunt sigur ca o sa va placa. :) Pentru mai multe detalii, contactati-ma pe contul de WP, cum am mai spus.
Din nou, va multumesc enorm! :*

24 octombrie, 2015: *EDIT*: AM POSTAT STAB PE WATTPAD: https://www.wattpad.com/176528806-stab-scene-%26-casting

Nu imi vine sa cred ca s-a terminat.

Mi-a placut mult ficul tau si abia astept sa iti mai citesc si alte creati

Merci ca mi-ai impartasit si mie din ideile tale

Bye