Voulez vous coucher avec moi?

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Sam 15 Mar 2014, 21:49

ACASA LA SASUKE: COSMAR SAU VIS?

Cu mana la frunte, alba la fata si stupefiata, ma uit la o conversatie pe care Sayura o are pe Facebook.Respiratia mea devine greoaie, incep sa transpir si imi vine sa vomit.Sasuke vine si imi aduce paharul cu apa, se pare ca si el este destul de speriat de reactia mea.Sayura ma intreaba ce sa intamplat.Dupa ce iau cateva guri de apa ii spun:

-Sayura ce mama d***u vorbesti acolo, vrei sa ma omori? Spun eu cu o voce stinsa.

-Sakura nu am de ales! Vreau sa fac nunta cu Sasuke, iar tu nu ma poti opri.

-Sayura, nu fi nebuna, nu trebuie sa-ti risti viata penru o nunta.O sa vedem noi ce o sa facem, dar asta este ultimul lucru pe care trebuie sa-l faci.

-Sakura, trebuie sa o fac! Trebuie sa ma marit cu Sasuke, chiar daca inseamna sa-mi vand un rinichi.O voi face fara pic de remuscari!

-Sayura nu mai esti sanatoasa.O sa regreti amarnic! Spun eu, vocea mea fiind din ce in ce mai slabita dupa socul pe care l-am avut.

Plec din camera, sprijinand-ma de ce pot ca sa ma pot duce in alta camera, oriunde altundeva.Sasuke apare in stanga mea, intinzand mana in fata zicandu-mi ca ma va conduce la camera mea.Acesta imi ia bagajele care erau pe holul de la intrare si mi le duce in camera.Ajunsa acolo, decorul camerei ma impresioneaza, fiind diferit de restul casei.Camera este acoprita cu un tapet cu zodia leu, se pare ca a lui.Mobila esye neagra, lucioasa, pat matrimonial, si covor alb, fin ca blana de catel.Sasuke imi aseaza bagajele langa pat, dupa care inchide usa si sta lipit cu spatele de ea.Acesta adopta o pozitie excitanta, foarte masculina si imi spune pe un ton barbatesc, specific lui:

-Saptamana asta nu o sa te plictisesti, mai ales ca o sa fiu si eu.

-Si cam ce ar vrea sa insemne asta, macho-ule? Spun eu in timp ce dezleg fermuarul la bagaje, fiind aplecata.Aud niste pasi, si simt doua maini puternice pe solduri, si o impingere pe fundul meu, se pare ca a bazinului.Ma ridic cu fata spre el, si incep sa-mi iau avant la mana, vrand sa-i dau o palma.La cativa centimetri ca palma mea sa-i loveasca fata perfecta, acesta o cuprinde si ma trage brutal catre el, lipindu-ma cu corpul, dar si cu buzele de el.Ma desprind de el, dar privirile noastre se intersecteaza, cad iar in capcana, de data asta de buna voie.Ochii mei sunt inchsi, singurele atingeri pe care le simt sunt pe spatele meu si pe buze.Capetele noastre sunt amandoua orientate spre dreapta, buzele noastra mulandu-se unele pe altele, simt cum sarutul devine din ce in ce mai umed, dar imi place.In cele din urma ii dau lui Sasuke voie sa patrunda in lacasul meu umed, limbile noastre dansand acum vals, alunecand din cand in cand una pe alta.Sunetele saruturilor rasuna in toata camera, iar atunci cand vrea sa respir pe gura, Sasuke imi prinde buza inferioara cu dintii lui albi si ma face sa adancesc mai mult si mai mult sarutul frantusezc, care altul locuind acum la Paris?

Sarutul de 2 minute se incheie, dupa care ne uitam unul in ochii celuilalt aproximativ zece secunde, dupa care Sasuke imi face cu ochiul, dandu-mi de inteles ca va fi o saptamana lunga.Sasuke deschide usa si se face disparut, eu inca privind lung usa, scenele derulanduse chiar si acum in mintea mea.Ma runc pe spate in pat acoperindu-mi fata cu palmele.Nu-mi vine sa cred ce am facut.Pur si simplu ma simt atrasa asa de mult de el, nu pot sa ma abtin sa nu-l privesc, pentru mine este perfect.Chiar nu inteleg, inainte sa ajung la paris il uram si vroiam sa o protejez de Sayura de el, iar acum il iubesc ca pe ochii din cap.Are un mod aparte de a privi,vorbi si gesticula, vocea lui groasa si barbateasca te face sa ingheti, fiecare atingere a lui fiind una puternica, dar care te excita peste masura bunului simt.Venele care dau sa-i iasa din piele arata ca beteala care impodobeste bradul, se imbraca cool, cu haine rupte,mulate, ptin care i-i se observa patratelel pe care poti juca pana ,,x'' si ,,0''.Sa nu mai spun de blugii si geaca cu lanturi care ii confera o atitudine gen:,,Pot sa mi-o p*n cu toate''.Na am cum sa nu-l sarut, nu am cum sa nu-l privesc ca pe un trofeu maiestuos de aur.Prin ochii mei el este echivalentul stralucirii a o mie de stele, Sasuke este soarele meu.Chiar m-am indragostit, chiar la prima vedere in ciuda faptului ca multi nu cred in asta, totul este clar acum.M-am indragostit de atitudinea perversa si rea care am simtit-o pe pielea mea, m-am indragostit de modul cum arata si iubirea pe care mi-o transmite.Da, m-am indragostit de el!

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Dum 16 Mar 2014, 12:34

Aww, ce-mi place capitolul;3
M-am cam speriat și eu puțin la prima parte, pentru că nu înțelegeam de ce are Sakura o reacție ca asta, dar mă rog, a fost foarte incitantXD
Încă o dată m-a surprins perversitatea și prefăcătoria pe care poate să o aibă în el, dar totuși, pe lângă toata atitudinea aia super „Hot!”, are și puțina inocență, în sensul că spune exact ce gândește(oarecum) față de Sakura și cum face așa cu ochiul, mi se pare așa Kawaii♥.
Oricum, abia aștept next-ul!
Ja nee!

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Dum 16 Mar 2014, 18:23

Foarte tare! Imi place ficul tau si chiar sper sa aduci nextul mai repede si poate sa fie putin mai lung. Abia astept sa il citesc si sa vad ce se mai intampla

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Mar 18 Mar 2014, 20:11

AM TERMINAT-O !

Dar cum spune un proverb, daca este prea bine ca sa fie adevarat, asa si este ! Nu pot sa cred ce vrea sa faca Sayura, imi vine sa o omor cu mana mea! Asa a ajuns pentru un baiat, chiar daca e un cuceritor de inimi, nu merita.Nu poti sa faci asa ceva, nu poti sa-ti mutilezi corpul pentru o ceremonie care este mai mult simbolica.

Ah si cand ma gandesc ca acum Sasuke mi-a luat si mei mintile, imi vine sa ma duc cu capul de pereti.As vrea sa nu ma mai ascund, dragostea noastra a devenit evidenta dupa acest sarut.Sayura nu se va desparti de el, e innebunta dupa el, chiar mai mult ca mine.Eram sigura ca o va insela pe Sayura, am stiut asta cand am aflat ca este si cu Olga.Totusi, sunt fericita ca o inseala cu mine, chiar daca sunt sora ei si poate credeti ca sunt ultimul om, dar chiar il iubesc.Nu stiu ce mi-a facut,poate mi-a facut farmece, vraji, nu stiu... Stiu doar ca ma simt atrasa de el, este prima data cand simt dragostea dupa atata timp, nu o sa-l las sa-mi scape printre degete de data asta, chiar daca va trebuii sa pornesc un razboi impotriva surorii mele.

Imi inchid ochii incercand sa dorm, vreau sa ma debarasez de toat grijile si greutatile si sa vegetez in pat, fara sa-mi pese de nimic.Evident ca trebuie sa se intample ceva, spun asta fiinda aud cum asa camerei mele se dechide, urechile mele fiind deranjate de un scartait care te zgarie pe creieri.Nu stiu cine e asa ca mai stau putin intinsa, dar dupa ce aud sunetul tocurilor, bine-cunoscut mie, strang din dinti si ma ridic rapid in sezut.Vreau sa am o discutie serioasa cu Sayura, sa-i aduc odata mintile la capul ala gol.Se apropie de patul meu, putin nesigura sau speriata as putea spune.Se aseaza incet pe pat lasand privirea spre covorul alb si dregandu-si mainile, in timp ce eu ii arunc fulgere prin priviri.Sayura isi da dupa ureche parul rosu de pe partea dreapta, intr-un final isi face curaj si imi spune:

-Sakura... Imi pare sincer rau de ce am facut. Faptul ca am plecat de acasa dupa Sasuke la Paris, si ce ai vazut astazi.Dar te rog frumos surioara, crede-ma ca il iubesc! Modul cum vorbeste cu mine, ma priveste cu acei och negrii ca taciunele, felul cum ma atinge este atat de tandru, mana lui nici prea calda sau rece imi trimite fiorii in tot corpul, facandu-mi pielea de gaina.Parul lui ma face sa ii analizez fiecare siuvita rebele, reflectandu-i perfect personalitatea de care m-am indragostit cu atata ardoare.Crede-ma Sakura, il iubesc din adancul inimii, ata de adanc incat nimeni nu a putut sa ajunga pana acolo, decat Sasuke, iubirea vietii mele.

Toate aceste cuvinte ale Sayurei, nu am mai vazut-o niciodata asa.Chiar il iubeste... Dar si eu o fac, insamna ca nu putem sa-l impartim pe Sasuke ! Nu stiu ce sa fac, am zis ca nu o sa las pe nimeni sa o raneasca, dar se pare ca eu fac asta chiar acum, prin simplul fapt ca vrea sa i-l iau pe Sasuke.Dar pana la urma eu nu i-l iau, nu a fost niciodata al ei.El a fost al meu chiar din prima zi in care Sayura l-a adus acasa.Imi pare rau, dar si eu vreau sa am parte de dragostea lui, ea nu este mai presus ca mine ! Totusi nu pot sa-i spun :,, Sayura,scuze, dar eu il iubesc pe Sasuke, imi vine sa sar pe el si vreau sa ti-l fur !'' .Asa ceva nu se poate, trebuie sa gasesc o solutie.Ah, este asa de greu...

-Te inteleg chiar mai mult decat crezi.Dar totusi gandeste-te, cum poti sa-ti vinzi parti din corpul tau pentru un baiat pe care il cunosti de cateva zile? Este peste intelegerea mea, nu stiu cum poti sa gandesti asa ! Nu ai mai facut atatea sacrificii prostesti pentru nimeni. Iti spun asta ca sora a ta, NU MERITA !

-Eu pot sa vreau ce vreau cu corpul meu, iar daca il iubesc merita sa fac orice ! Si daca vrei sa stii am 2 rinichi, nu unul !

-DOAMNE APARA-MA ! SAYURA TREZESTE-TE I*****-O !

-Oh, cum poti sa-mi vorbesti asa? Vasazica il vrei si tu pe Sasuke, hm?

Ma ridic in picioare, clatinandu-ma putin dupa tentativa de lesin in urma cu putin timp, imi iau avant la mana, si ii trantesc o palme Sayurei, parul rosu ca buzele ei i-i zboara prin aer, si sprijinindu-se cu cotul drept pe pat.Inima imi bate cu un ritm ca ploaia, Sayura se intoarce cu capul spre mine extrem de incet, obseravndu-i cu usurinta gura cascata si privirea ucigatoare.Fara sa mai am timp sa reactionez, Sayura isi infige mainile in parul meu, si ma arunca fara mila pe pat, si tinandu-ma de par, imi misca capul in fata si in spate, intr-un final o iau si pe ea de par si o trag spre mine, cu o ura pe care nu am mai vazut-o la mine pana acum.Amandoua tipam ca din gura de sarpe, Sasuke intrand repede in camera, se pare ca a auzit toata harmalaia.Amandoua cu ochii in lacrimi, ne aranjam parul, in timp ce Sasuke o duc pe ,,iubita'' lui in camera lor.

Nu pot sa cred ce e in stare sa faca, este total schimbata, chiar nu o mai recunosc.Nu mai este sora mea, chiar nu mai este. Este un strain pentru mine, chiar nu imi dau seama cum o sa pot traii cu ea in aceeasi casa de acum.Banuiesc ca Sayura ii spune numai minciuni acum, dupa care Sasuke va venii la mine si intrebandu-ma ce sa intamplat si bla bla bla...

Ce mai conteaza, Sasuke acum este al meu, si chiar pot spune ca sunt in plin razboi cu sora mea, premiul fiind,evident, Sasuke.Voi face orice ca Sasuke sa fie al meu, indiferent de consecinte.Aud un zgomot in bugataria de alaturi, un strigat tare si grav al lui Sasuke spunand:,,SAYURA !''...

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Mar 18 Mar 2014, 20:40

Nu pot să cred cât de scurt mi s-a părut capitolul! Știu că n-a fost chiar scurt, a fost mai degrabă potrivit, dar mi s-a părut scurt. A fost atât de incitant capitolul ăsta, ca și cum m-aș fi uitat la un film și aș fi văzut o luptă, o bătaie dramatică intre surori.
Mă sperie ultima parte...ce se întâmplă acolo în bucătărie? think

Mi-l și imaginez pe Sasuke țipând la Sayura: „Sayura!”. Îi dă aerul ăla...nu știu cum să îi spun...înțelegi tu:))
Aștept next-ul foarte mult, am niște nervi, vreau să știu ce se întâmplă în continuareXD
Ja nee!

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Joi 20 Mar 2014, 23:12

PRIMUL EPISOD AL DRAMELOR

Ma opresc instantaneu din plans, pupilele marindu-se considerabil, iar corpul tremurandu-mi, ma gandesc cu groasa ce gest necugetat ar fi putut sa faca Sayura de data asta.Mie frica sa mai gandesc sau sa fac vreun pas.Aud tipete si din partea lui Sasuke si Sayura, accentuandu-mi frica si nesiguranta.Fac mici pasi extrem de lenti, deschid cleanta, nu mai pot sa-mi controlez corpul, frica este stapuna peste corpul meu acum.Oare ce a mai facut Sayura de data asta? Nu vrea sa vad ce se intampla acolo, dar dragostea si sentimentul de grija pe care il port surorii mele ma impinge spre bucatarie.Holul sprea aceasta pare ca nu se mai sfarseste, sunt constienta ca fiecare pas facut ma aduce mai aproape de posibila imagine a Sayurei.Ajung in dreptul usii, iar cand imi intorc capul, il vad pe Sasuke cum ii insafoara bratul plin de sange, acesta avand o culoare rosu inchis.Lichidul rosu ca petatele de trandafir i se prelinge lin pe mana alba ca varul.Nu pot sa cred, Sayura si-a taiat venele! La vederea acestei imagini macabre, simt un gol in stomac, campul vizual incepe si mi se ingusteze, iar picioarele nu-mi mai pot sustine greutatea corpului.De fiecare data cand vad sange imi vine rau.Sasuke care tocmai ii bandaja mana, se uita la mine, fata lui perfecta este acum una speriata, manjita cu sangele Sayurei.Sasuke incepe sa sa se ia cu mainile de par, nemaitinand cont ca e plin de sange, fara pic de ezitare suna la salvare.Se pare ca Sangerarea Sayurei s-a oprit putin dar starea mea nu este deloc buna.Dupa ce inchide telefonul, o imbratiseaza pe Sayura spunandu-i ca totul va fi bine.Sora mea cea inocante, cu chip angelic si trasaturi ca de zana este acum ca fantoma indurerata, fata ei alba are doar putina culoare rosie si o vopsea transparenta.Lacrimile.Lacrimile care acum i-i inunda fata, este dovada unei dragoste nebune si certurilor noastre din ce in ce mai violente si aprige.Amandoua ne-am saturat, ne-am saturat de atata suferinta si incercari, greutatile ne apasa din ce in ce mai tare.Am pornit in viata ca surori, eram o pereche de nedespartit, ne completam una pe alta, facea totul impreuna.In dorinta noastra arzatoare de a primi chiar si o picatura de dragoste, ne-am indepartat din ce in ce mai mult, devenind in cele din urma dusmane ale dragostei.Nu mai vreau nimic acum, nici macar pe Sasuke, vreau ca totul sa fie ca inainte, vreau ca totul sa redevina la normal.Inainte sa-l cunoastem pe Sasuke eram asa de apropiate, ne uitam la filme impreuna, ne bateam cu mancare, ne plimbam, faceam totul impreuna.Aceast baiat care te arunca fara mila in abisul ochilor lui a distrus dragostea care ne lega, dand nastere la alte doua, fiind loc doar pentru una, asa a inceput rivalitatea.Este loc doar pentru una, iar eu nu voi ceda.

Aud sirenele afara, exact in acel moment, eu cu Sayura ne intersectam privirile, amandoua aveam o privire fixa, ne vedeam una pe alta transmitand un mesaj ca prin telepatie:,,Cum am ajuns, surioara...''.Echipa smurd intra in apartament, in timp ce eu cu sora mea inca ne mai privim lung.Medicii o iau pe Sayura, iar o doamna se apropie de mine, se pare ca a observat rana mea de la cap si faptul ca sunt intinsa pe jos.Aceasta ma ia si ma duce la salvare, Sasuke ne urmeaza, citindu-se usor ingrijorarea in privirea lui.Haha, nu pot sa cred ca Sasuke poate sa aiba si alt instinct, cel de frica, inafara de cel de reproducere...

Urcam in masina impreuna cu Sasuke si Sayura, medicii incercand sa opreasca hemoragia, Sasuke stand in pozitie lui preferata, chiar si a mea, cu picioarle defacute, sprijinindu-si fruntea in palme.Se pare ca si el este destul de tensionat, mica lui urechiusa sexy fiind acum rosie ca cireasa.Stau asezata pe un... Ahh nici macar nu stiu pe ce stau, ma simt asa de rau de la vederea sangelui ala, imi vine sa vomit, mai rau de atat chiaru nu se poate.Ma uit la mana Sayurei, acum fiind ingrijita de echipa de medici, mici cristale iesind din ochii mei verzi ca fisticul.Ma simt asa de prost, nu-mi vine sa cred ce sa intampla, vreau sa se termine odata, vrea sa se TERMINE TOTUL! Suntem intru-n hal care nu poate fi descris, cel putin eu. Ma simt dezgustata de mine pentru ce se intampla cu Sayur acum, ma simt penibila pentru ca am venit tocmai pana aici pentru ca Sayura doar a plecat cu Sasuke pentru o saptamana cand puteam sa stau bine mersi acasa si sa vegetez si sa continui sa ma duc la scoala, ma simt obosita dupa atatea intamplari care au avut loc in toate aceste zile si cate si mai cate. Chiar daca totul se va termina, eu cu Sayura n-o sa mai fim niciodata ca inainte.Nu sa mai vorbim ca inainte, n-o sa mai fim asa de apropiate, o sa fim ca doua straine.Simt ca in acest moment am pierdut-o si pe ea, eu sunt singura care pierde totul si nu acopera acel gol cu nimic.Vreau sa am ceva de care sa ma bucur, cat de mic este, macar voi avea ceva.Dar am.Pe Sasuke.El este acum medalia pe care va trebuii sa o capat, look-ul meu gingas si personalitatea sensibila vor fi date la o parte pentru acest baiat.Nu ma voi da in laturi de la nimic, cu siguranta va fi al meu !

Masina se opreste, se pare ca suntem la acelasi spital in care am fost tratata la rana de la cap.Medicii o dau jos pe Sayura cu targa, iar Sasuke ma ajuta sa ma dau jos intinzandu-mi mana, cum altfel decat ca un adevarat gentleman.In timp ce merg ma sprijin de mana lui, sunt inca destul de ametita, se pare ca nu sunt decat un fulg pentru mana lui musculoasa.Ajungem in sala mare a spitalului, Sayura este dusa la centrul de transfuzie, iar eu ma asez pe scaun, vreau sa ma odihnesc putin.In sala de asteptare, dau de Anca Craciun, fata din avion:

-Buna, Sakura.S-a intamplat ceva cu rana, sau ce?

-Ah, nu... un mic accident cu sora mea.Spun eu in timp ce Sasuke care se afla langa mine asista destul de curios la discutie.

-Ce accident, spune-mi !

-Am avut o cearta mai nasoala si imediat dupa asta am gasit-o cu venele taiate in bucatarie.

-Vai, Doamne fereste ! Sper ca nu a pierdut mult sange.V-ati certat din cauza iubitului ei nu? I-ai spus ca trebuie sa o termine, asa cum mi-ai zis mie in avion si s-a suparat.Totusi, asa as fi facut si eu...

Saske rade pe sub mustati, iar eu ii dau un cot foate brutal.Anca observa ca a dat cu bata in balta, dandu-si seama ca el e iubitul ei si pleaca fara sa mai scoata un cuvant, lasandu-ma singura cu Sasuke care evident auzise totul.

-Ma barfesti cu prietenele, ha?

-Te rog frumos, nu am chef de aberatiile tale, vezi foarte bine ce se intampla.

-Eh... niste sange nu e mare lucru... spune el pe un ton plictisit.

-Am impresia ca doresti cu mare ardoare un dos de palma, frumuselule !

-Multumesc.

Inchei discutie, pentru ca se vede clar nu pot sa o scot la capat cu el. Erica Mladin, cealalta asistenta, ne spune pe tonul ei mieros, specific ei, ca au dus-o la camera 7, chiar aici la parter.Il intreb daca putem si noi sa mergem la ea, dar Erica refuza, spunandu-ne ca trebuie sa se recupereze pentruca tocmai ii se administreaza sange, dar dupa o ora putem intra si ca o vor tine sub observatie cateva zile.Sasuke se duce intre timp sa ia o cafea de la tonomat, in timp ce eu asteot sa treaca aceasta ora pentru a putea merge la ea.Primesc un telefon, se pare ca este Hinata:

-Alo? Buna Hinata, ce faci?

-Uite, bine, te sun ca sa vad ce mai faci, n-ai mai dat niciu semn de viata, nici la scoala n-ai mai venit...

-Ah, mi-am luat o scurta vacanta.Apropo ai minute internationale, nu?

-Da... de ce?

-Sunt la Paris dragaaa !

-Doamnee ! Ce cauti acolo, printul pe cal alb?

-Poate deja l-am gasit...

-Nici nu vreau sa-mi imaginez ! Stii ca Olga nu mai vine la ore in ultima vreme? Cica a plecat.

-Oricum nu venea la ore nici macar cand era la scoala...

-Asa e dar...

Nu mai ascult ce imi zice Hinata pentru ca ceva imi atrage atentia. Inchid telefonul fara sa-mi iau la revedere, si ma aproprii cu pasi repezi spre scena socanta...

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Vin 21 Mar 2014, 12:18

Trebuie să o spun. Mi se pare că ficul tău chiar a evoluat de la primele capitole.
Cât despre capitol, n-am cuvinte. Pentru numele Sfântului Cartof că mă surprinzi de fiecare dată.
Când am văzut că Sayura și-a tăiat venele credeam că a murit. Mă întreb ce s-a întâmplat în bucătărie de a reacționat Sayura așa. Și pe mine m-a amuzat un pic partea aia cu Sasuke la spital, chiar mi l-am imaginat cu chicotește lângă Sakura la cele spuse de prietena eiXD. Nici eu nu aș fi crezut că am să-l vreodată pe Sasuke așa speriat. Îmi și imaginez fața lui palidă speriatăXD
Ei bine, aștept next-ul în continuare!
Ja nee!

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Sam 22 Mar 2014, 21:33

NESIMTIRE FARA LIMITE

In fata mea era un hol lung, pe lateral era brazdat cu patratele verzi de piatra, ca la orice spital.Vad o usa deschisa, se pare ca este a asistentelor.Vad umbre care parca danseaza vals, si incerc sa vad ce se intampla acolo prin simpla descifrare a miscarilor.Ceve este ciudat.Cand ajung in fata usii, o priveliste socanta imi este asezata pe tava in fata ochilor.Anca era pe perete, cu picioarele incrucisate in jurul bazinului, tinandu-se de gatul lui decorat cu un lant de argint si fluturandu-si parul in timp ce se saruta patimas cu Sasuke ca ii dadea de cateva ori parul de pe frunte la o parte, si o impingea mai sus atunci cand gravitatia o facea pe Anca sa alunece.Raman stana de piatra in fata usii, nu stiu ce sa fac.Sa ii intrerup, sau sa plec ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Ahah, Sasuke nu o sa scape usor:

-Cum va permiteti sa faceti asa ceva intr-un spital, perversilor, v-i se urcara hormonii la cap? Spun eu cu un ton vehement.

La auzul vocii mele, acestia intrerup pozitie si observ cum Sasuke isi inchide fermoarul la blugi, iar Sayura isi inchide acea camasa alba care o poarta asistentele.

-Sakura! A vrut sa ma violeze! Cheama politia!

-Te rog, parca nu te-am vazut cat ti-a placut deasupra (Kakashi.: atenţie la limbaj) lui Sasuke! Tu ar trebuii sa stii mai bine despre hormoni !

-Sakura spun adevarul! Cautam foaia de internare a surorii tale, cand acest pervers a intrat peste mine si ma trantit brutal de perete si a inceput sa ma dezbrace si sa ma sarute!

-Anca...Suntem prietene si nu as vrea sa stricam tot ce am cladit intr-o zi.Decat lasama singura cu Sasuke, ca stiu eu ce-i poate capul.

Anca pleaca rusinata din camera, in timp ce eu inchid usa dupa ea si ma indrept catre Sasuke, aproape ca scoteam fum pe nari.

-Dragul meu Sasuke, sper ca poti sa-mi explici dorinta ta de a te satisface cu prietena mea, cand Sayura e internata.

-Hai Sakura... Ce te bagi tu, fac ce vreau, sunt barbat in toata firea...

-Daaa si daca esti barbat este musai sa o faci si in spital ca daca nu, ramai impotent, hm?

-Da de ce iti dau tie explicatii?

-Pentru ca te iub...

Cand imi dau seama ce aveam sa scot pe gura, mi-o astup si strang din ochii rugandu-ma ca Sasuke sa nu fi auzit.Doamne ce proasta mai sunt, Doamneee lecuieste-ma de prostie !

-Cee?Ce ai zis, mai spune o data ca nu am auzi bine.

-Pe naiba am zis ! Hai sa iesim afara, stii ca n-avem voie aici.

Sasuke ma prinde de mana si imi spune acum pe un ton foarte hotarat sa mai zic odata.Este clar ca a auzit.Am tinut atat de mult in mine incat am dat pe afara.Of, ce n-as da sa-mi petrec viata impreuna cu el, sa-i calc camasa pentru servici, sa-i gatesc si sa-i cumpar bere de la magazin, sa ne crestem copilul fericiti, sa dormim imbratisati seara de seara, pielea lui decorata cu o linie de par pe piept si de la linia buricului in jos sa-mi gadile spatele, sa-mi ceara sa-i aduc un prosop dupa ce face dus timp in care eu arunc o mica privire la locul lui interzis.Ahh ce vise... Vise care nu stiu daca vor deveni vreodata realitate.Am atat de multe obstacole in cale:Sayura, frica mea de a impartasi sentimentele, frica de a nu fi ranita, varsta.Nu stiu daca un Sasuke s-ar uita la o fata de 16 ani.Pentru el conteaza sa fiu dezvoltata fizic, si sa ma foloseasca seara de seara pentru a-si satisface perversiunile./m-am indragostit de el pentru aspectul lui fizic, dar si de energia care mi-o transmite, este un bol de sentimente care te face sa te indragostesti de el, sa rosesti atunci cand te priveste, inima sa-ti ia razna atunci cand te atinge, pielea se transforma intr-una de gaina atunci cand ii simti respiratia vesnic a menta mirositoare, parfumul de pe gatul lui care te face involuntar sa-ti dai ochii peste cap de placere, sa-ti musti buza si sa scoti gemete mute.Sunt neputincioasa, dragostea, acum sub forma unui nisip miscator,am cazut in capcana ei, iar eu ma afund tot mai mult si mai mult si mai mult.Iar acum? Ce ar trebuii sa-i spun? Din tot ce s-a intamplat in aceste zile, Sasuke mi-a dat de inteles ca are sentimente pentru mine.Sau poate doar o dorinta de a pune mana, sau mai bine spus ... pe corpul meu.Dar daca este alceva? Daca in adancul dufletului lui pervers se ascunde o bucatica din inima lui care dezvolta afectiune pentru alte persoane.Dar daca el nu simte nimic pentru mine, iar tot ce s-a intamplat a fost o farsa, o manipulare a unei fete naive de 16 ani?Nu stiu... Trebuie sa iau o decizie.Sarutul de astazi s-a intamplat, dar nu stiu daca a fost unul adevarat si din partea lui.Poate a vrut doar sa sa se joace cu mine, sau o invitatie la o partida.Trebuie sa iau o decizie:

-Sasuke, o sa fiu sincera ! Imi este foarte greu dar nu am de ales, trebuie sa clarific ce se intampla intre noi! Eu...

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Sam 22 Mar 2014, 22:15

Wo, wo, wow. Stai puțin. Sasuke se săruta cu Sayura sau cu Anca? Nu am înțeles.
În orice caz, capitolul a fost super. Deci știi cum mă simțeam când Sakure îi scăpase propoziția?XD
Vroiam să citesc în continuare mai mult ca orice. Mă așteptam ca Sasuke să nu audă:)) ceva de genul, „Huh? Ai spus ceva?”
Dar, câți ani are Sasuke?(O3O) Am pierdut noțiunea anilor*-*
Pot să bag mâna în foc că Sakura îi va zice lui Sasuke ce vroia să zică, dar nu o fac pentru că habar n-am ce se va întâmpla:)). M-am obișnuit cu surprizele taleXD
Deci, aștept capitolul următoor.
Ja nee!

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Dum 23 Mar 2014, 19:59

Este un capitol nemaipomenit si-l astept cu nerabdare pe cel ce va urma care sunt sigura ca va fi la fel de reusit ca si acesta.

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Dum 23 Mar 2014, 22:20

Ai grijă la exprimare de azi înainte, căci e de prost gust asocierea organului sexual masculin cu alte tâmpenii. Cel mai favorabil lucru pe care l-ai putea face ar fi să renunţi la detaliile privind tensiunea sexuală şi orice ţine de acest aspect, dacă nu realizezi ce scrii.

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Mar 25 Mar 2014, 00:05

MARTURISIRE

-Eu...Nu mai rezist la atata presiune! Sakura a vrut sa se sinucida, avionul mai ca era sa se prabuseasca, iar acum tu...Felul cum imi vorbesti cu acea voce grava, de fiecare cand ma atingi simt o placere sufleteasca pe care n-am mai avut-o pana acum.Te iubesc! Acesta este adevarul. TE IUBESC! Si tocmai din acest motiv, va trebuii sa stam departe unul de celalalt.Atunci cand ne vom vedea pe strada vom lasa capul in pamant, nu ne vom arunca nici o privire.

Sasuke ramane stupefiat la cuvintele pe care le-am spus, evident, din inima.Imi doresc ca Sasuke sa fie al meu, mi-am zis ca voi calca peste cadavre pentru Sasuke dar...Nu pot.Din cauza mea s-a ajuns la asta, la tentativa de sinucidere a Sayurei.Ma simt ca ultimul om, o criminala care ar fi putut sa o omoare pe Sayura, o hoata care vrea sa-i ia iubitul surorii ei.Trebuie sa-mi iau gandul de la el si stiu ca imi va fi greu, il voi visa in fiecare noapte, tot si toate imi vor aduce aminte de el.Totusi nu pot permite ca cineva sa-i faca rau Sayurei, chiar daca eu am facut-o.Nu vreau sa-i dezamagesc pe parintii mei, totul va fi bine, iar acesta va fi doar un episod al vietii mele.Haha... Cat am visat la o relatie cu acest baiat, cat de mult l-am privit, l-am sorbit din priviri, ma hraneam cu fiecare atom al corpului lui.Imi imaginam diferite ipostaze in care eram impreuna cu el, unele cuminti, altele... obraznice.

-Sakura.Ce naiba vorbesti acolo? Spune el apropiindu-se de mine atat de mult incat ma obliga sa ma lipesc cu spatele de perete si sa-i privesc ochii negrii ca cerul noptii.

Nu obisnuiesc sa vorbesc asa, dar sub masca mea perversa si grosolana si eu te iubesc.Cand iti privesc picioarele de zeita ma trec toate apele, acele gesturi feminine imi insamanteaza in minte cele mai murdare ganduri, parfumul tau ma face efectiv sa sar pe tine dar ma abtin cand iti vad corpul fragil.Nu trebuie sa stam unul departe de celalalt, fom vi impreuna dar Sayura nu va stii, iar noi...

-NU! Spun eu hotarata, timp in care mici cristale lichide incep sami inunde fata.Nu pot sa-i fac asta surorii mele! Te iubesc atat de mult, te ador, te vreau langa mine, iti vreau corpul, iti vreau vocea, iti vreau atingerile, iti vreau compimentele, totusi nu vreau sa o ranesc pe sora mea.Nu se poate...Nu se poate.

Sasuke imi ia barbia intre degetul aratator si cel mare, obligandu-ma sa ma uit in ochii lui.Oh, vad atat de multe acolo...Este ca o groapa fara fund in care stau ascunse atat de multe ganduri, secrete si sentimente.Ce as vrea se le aflu, vreau sa stiu totul despre el,cand si ce mananca, cand si cum se spala, cand si cum conduce, absolut tot.

Sasuke se apropie de mine, acum ochii fiind atintiti catre buzele lui tanjind dupa ale mele.De ce sa nu fiu o doamna si nu i-i le daruiesc pe ale mele cadou? Asa ca inchid si eu ochii la randul meu si imi orientex capul in asa fel incat sa nu dam nas in nas.Ne unim buzele intr-un sarut pasional si fierbinte.Buzele lui iau prizoniere fiecare buza de a mea pe rand, muscandu-le fara mila, dar nu ma doare.Limbuta lui naravasa se infiltreaza in lacasul meu umed, parca cautandu-si iubita cea rapita.O gaseste, aceasta fiind evident limbuta mea, iar cand se regasesc, incep un dans alert, unde miscarile sunt alunecarile si impungerile.Sarutul devine din ce in ce mai apasat si rapid, respiratia fiind aproape imposibila.Viteza cu care isi misca instrumentul de sarutat ma uimeste, limbuta mea mica si subtire cade prada rapiditatii celeilalte, devenind fara vlaga, acum fiind ca o papusa.

Dar aceasta explozie a iubirii nu este prezenta doar la nivelul cavitatii bucale, ci si pe restul corpului.In timp ce ne sarutam patimas, mainile lui imi dezmiarda soldurile, ajungand sin ce in ce mai jos,mainile fiind acum pe funduletul meu micut.Cu mainile sale puternice, imi impinge funduletul neajutorat, acum fiind lipiti, pozitie care imi trezeste gandurile perverse.Simt cum pielea lui Sasuke devine din ce in ce mai calda, mici bobite transparente prelinganduse pe tampla lui, evident perfecta.Nemai suportand caldura, Sasuke isi da tricoul jos, lasand la vedere corpul lui scuplpat, separat la mijloc de o linie subtile da par care se pare ca ajunge pana la locul lui interzis.Hmm, oricum ajungem si acolo.La vederea coprului sau imi dau ochii peste cap de placere, imi musc buza inferioara si scot un geamat mut.Sasuke incepe o noua partida de sarutat, de data asta din ce in ce mai dornica.Sunt aruncata cu brutalitate pe pat, acesta fiind dor un burete amarat.Imi desfa picioarele, corpul lui fiind acum intre ele.Sasuke imi linge buzele ca si cum ar fi miere pe ele, isi baga mainile in parul meu se incepe sa il infoaie, cred ca arat acum ca o oaie.Sasuke desface iar sarutul, eu ma uit la el cu o privire gen:,,Vino inapoi, armasarule'', in timp ce acesta isi deface cureaua, aratandu-mi fara jena boxerii lui albi.

Deodata usa se deschide, iar pe ea intra un doctor, cu o fata foarte alarmata.Se uita la noi nedumerit, iar Sasuke ii spune ceva in franceza, doctorul spune si el ceva la randul lui.Sasuke se uita la mine cu niste ochi mari ca cateii Puppets si imi spune cu o voce stinsa, parca tocmai a fost impuscat.

-Sayura...

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Mar 25 Mar 2014, 11:24

~suspanss din nou~
Am râs la ultima parte=))
Gen, vine doctorul cu o fața „:O” și apoi: „Mda, să revenim la subiect”.
Sayura? Sayura a murit? huh?

Nu înțeleg de ce Sasuke ține la Sayura dacă o minte, o înșală cu propria ei soră?
În fine, aștept următorul capitol!
Ja nee!

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Mier 26 Mar 2014, 09:08

Buna. Svuze ca nu am mai comentat, dar chiar nu am avut timp. Am citit si celelalte capitole si mi-au placut. Sper ca Sayura sa nu moara.... oricum abia astept sa citesc capitolul urmator si sa aflu. Te rog sa nu uiti sa ma anunti.

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Joi 27 Mar 2014, 00:20

ZI NEAGRA

Auzind cuvintele lui Sasuke, ma sperii putin, iar Sasuke se da jos intru-un mid asa de gratios incat imi vine sa-l mananc.Doctorul spune ceva in franceza si inchide usa.Sasuke se inchide la fermoarul de la pantaloni, asa de lent, lasandu-se usor pe spate, lasand gura deschisa.Am impresia ca Sasuke vrea sa innebunesc...Ma ridic in fund, sunt asa de ciufulita, si nici macar nu am un pieptan la mine.Imi trec unghiile prin parul rozaliu, astfel incat ,,coafura'' mea sa fie cat de cat decenta.Sasuke se agita si se pare ca cauta ceva, asa ca il intreb.

-Ce ai?

-Nu-mi gasesc tricoul.

-Ehh, lasa ca e mai bine asa.Spun eu cu un zambet pervers pe fata.

-Trebuie sa mergem la Sayura, nu pot sa merg asa...

Il cautam noi ce il cautam, pe sub biroul asistentelor, pe sub noptiere, pe sub hartii, dar nimic.Observam insa dupa un timp ca geamul este deschis.Ne intoarcem lent capul unul spre celalalt, amandoi afand pe fata o mutra gen:,,Nu cred!''.Ne repezim spre geam, si fiind la parter, ne apare chiar in fata noastra tricoul lui Sasuke, care zacea bine-mersi pe asfalt.Imi dau o palma peste frunte, si zicandu-i lui Sasuke:

-Da' l-ai aruncat, nu gluma !

-Lasa...Mai bine zimi cum iesim de aici, decat sa dai din gura aia micuta si frumoasa.

-Nu ma mai lingusi ca...Stii ca nu merge.

Ma uit spre coltul camerei din stanga mea si observ niste halate albe, pe care le poarta asistentele.Ma duc repede si iau unul, intinzandu-i simplu halatul pentru al lua pe el.Dar Sasuke, evident ca face mofturi !

-Hai, Sakura...Iau halat de femei?

-Hai,hai nu mai stramba din bot, ia asta pe tine si nu mai comenta !

Sasuke se indeasa efectiv in halat, eu razand pe sub mustati.Halatul are o marime asa de mica, iar el fiind asa de musculos, chiar este o provocare ! Acesta reuseste intr-un final sa isi ia halatul pe el, iar printr-o simpla privire, ma bufneste rasul, rasunand in toata incaperea.

-Parca esti Naomi ! Spun eu asezandu-ma in pat, nemaiputand stapanii rasul.

-Eee,bine ca sunt !

Sasuke deschide usa, cu miscari de robot, eu amuzata dar si speriata ca halatul s-ar putea rupe din cauza presiunii, acesta fiind doar o tesatura fina, un fel de camasa.Ne indreptam catre salonul Sayurei, ghidat de doctor care ne asteptase la usa.Saske si doctorul poarta o conversatie, in franceza evident, intelegand decat ,,je'' si ,,oui''.Nu ma judecati, dar chiar sunt bata ! Doctorul arunca cateva priviri asupra tinutei lui Sasuke, facand ochii mici ca intr-un emoticon.Evident, ma face si acesta sa rad, se pare ca sunt foarte binedispusa.

Deodata Sasuke se opreste, nu pot sa-i vad expresia fetei deoarece este in stanga mea, el privindu-l pe doctor care era tot in stanga lui.Acestia grabesc pasul, Sasuke lasand o dara fina de parfum, care ma face sa inchid ochii si sa savurez mirosul.Eu insa nu grabesc pasul, sunt oarecum speriata, nu inteleg ce se intampla.S-a intamplat ceva cu Sayura, a mai facut ceva? Vreau sa trag mata de coada, dar nu pot trage de tmp cand e vorba de sanatatea surorii mele.Cei doi se dau dupa colt, pierzandu-i din campul meu vizual, accentuandu-mi nesiguranta.Ma grabesc si eu la locul unde Sasuke si doctorul s-au intors, iar ajunsa acolo cativa pasi mai in fata, vad numarul camerei Sayurei, unde vad ca usa era la perete.Incep sa am emotii, palmele mele albe incep sa transpire, ureche inrosindu-se in culoarea ciresii si ma pregatesc sa vad ce a mai facut si acum.Dupa reactia lui Sasuke, nu este ceva bun.Cand ma apropii de usa, inchid ochii pana ajung in tocul usii, ii deschid, iar o scena socanta imi apare in fata ochilor.Mainile, picioarele, capul, absolut tot aratau ca niste spini albastrii care ii strabateau corpul Sayurei.Venele erau de un albastru atat de evident, incat ii conferea Sayurei o infatisare de monstru.Cad in genunchi, chipul meu angelic este invadat de o ploaia de lacrimi, lasand din ce in ce mai mult capul in jos, intr-un final ajungand cu fruntea lipita de gresia cea rece.Spatele imi este arcuit de parca ceva ma intepat in burta, dar durerea nu este in burta...Ci in inima. Durerea care mi-o provoaca pierderea surorii mele, ma face sa imi arcuiesc spatele de durere, hohotele si tipetele mele cu nuante de disperare rasuna in tot parterul spitalului.Sasuke se apropie de mine, incercand sa ma ia in brate dar eu il imping cu mare forta facandu-l sa cada cu spatele de gresie.Acum furie imi stapaneste inima, setea de razbunare este stapana, imi voi face dreptate singura.

Ma indrept cu pasi repezi catre docotor, ajungand in fata lui imi bag mainile in gatul lui, strangand din ce in ce mai tare, doctorului ii cad ochelarii pe jos, uitandu-se la mine cu o privire care cerseste iertare, dar a mea transmite ura.Sasuke si alte asistente printre care si Erica ma iau de langa doctor, acesta stand jos in fund si punandu-si ochelarii la loc.

-CE I-ATI FACUT, NENOROCITILOR? Spun eu tipand din tot sufletul, mici picaturi de saliva facand mici sarituri peste tot.

-Je ne sais pas que tu parler !

-ITI DAU EU PARLER DE NU TE MAI VEZI, MOSULE !

-Sakura linisteste-te, o sa-l intreb eu.Spune Sasuke care este si el destul de interesat.

Cat timp Sasuke vorbeste cu doctorul, ii fac semn Ericai sa-mi dea drumul ca m-am linistit, iar eu ma asez pe pat, cerandu-i totusi un pahar de apa cu zahar.Aceasta mi-l aduce, il beau, dupa care Sasuke, cu o fata destul de mirata imi spune:

-Sayurei i se dadea sange prin perfuzie, dar la analize se pare ca sangele era albastru. Sayura a fost injectata cu cerneala !

La auzul acesotr cuvinte fac ochii mari, las capul in pamant si ma gandesc cine ar fi putut face asta. Ma ridic lent de pa pat si ma indrept catre trupul Sayurei.Chipul ei este asa de lipsit de expresie, zambetul ei vesnic este acum inlocuit de somn, pielea ei este rece ca gheata, totusi nu mie frica sa o ating.Ii mangai liniile albastre de pe brate ca o nebuna drogata, ii iau ficare vena vizibila si o mangai pana aceasta se termina.Cu miscari robotice, si privirea fixa, dupa socul si durerea intensa traita, nu pot avea nici macar o expresie.Ma simt asa de singura, ma simt abandonata, parasita.De cand parintii nostrii au murit, am fost un stalp de sustinere una oentru alta.Acum, fara ea, cum voi mai putea sa raman in picioare, sa merg mai departe? Cum voi putea trai in casa lasata de parintii nostrii, sa ma trezesc in fiecare dimineata singura, intr-o liniste deplina, sa nu mai pot sa ii intind hainele pe sarma surorii mele, sa nu o mai intind la par, cum voi putea traii stiind ca Sayura este in pamant, viermii mancand-o incetul cu inetul, misunand cu corpurile acelea murdare prin toate organele ei.Ce cosmar pot sa traiesc, loviturile vin una dupa alta, nu am niciun ragaz sa respir sa ma refac ca sunt lovita din nou fara mila.Il iau pe Sasuke de mana, dandu-i de inteles ca vreau sa plecam.

Mergem catre masina, Sasuke imi deschide usa, eu ma asez prin dreapta si ma cuibaresc in partea stanga, uitandu-ma visatoare la geam.Sasuke se urca si el, masina lasanduse putin in jos, porneste si imi spune ca vom ajunge repede acasa.Acesa incepe sa conduca cu viteza mare, se pare ca este destul de nervos.

Ma uit la viteza lui Sasuke:100km/h.Ma uit pe fereastra, ma gandesc a asta este sansa mea, acum ori niciodata.Ma uit obsedata la manerul are deschide usa, cu gandul de a ma arunca din masina.Tin pana pe el si apas fara pic de remuscari...

P.S.:Zoey, nu pot sa te anunt ca nu stiu, nu te supara:3 .

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Joi 27 Mar 2014, 20:13

Tu ești „d-aia”?=)))
Cum poți să faci un capitol atât de genial-trist-șocant? Asta da imaginație. Deci e vina doctorilor că i-au injectat cerneală în loc de sânge? Nu cred că este ceva întâmplător, banuiesc că cineva i-a vrut răul. Se va simți atât de ciudat fără Sayura în continuare.
Și este A 2-A TENTATIVĂ de sinucidere a Sakurei. Și de data asta este într-un mod atât de dureros, încât mă doare pe mine numai când îmi imaginez.
Trebuie să aduci next-ul repede! Excesul de suspans dăunează grav nervilor!
Ja nee!

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Joi 27 Mar 2014, 23:25

Buna. Nu este nimic daca nu ma anunti se pare ca pot sa tin pasul. :D oricum mi-a placut capitolul. Putin ciudata faza cu cerneala.... E nebuna rau Sakura asta acum mai vrea sa se si omoare?

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Sam 29 Mar 2014, 08:17

Hurrem a scris:: ZI NEAGRA

Auzind cuvintele lui Sasuke, ma sperii putin, iar Sasuke [ Mereu faci repetiții de genul, nu știu, probabil ție nu-ți funcționează normal creierul și nu te deranjează să tot citești Sasuke de o sută de ori în aceeași propoziție, ori probabil eu sunt aia cu probleme. Încearcă să înlocuiești cu alt cuvânt, de exemplu pronume, că d-aia și există. ] se da jos intru-un mid [ Tu-ți verifici vreodată capitolele după ce le scrii? 1000000% că nu. Corect, ori cel puțin așa sper că trebuia să fie: într-un mod. ] asa de gratios incat imi vine sa-l mananc. [ După orice semn de punctuație se pune space, nu numai după unele ori cum ți se trezește ție. Nu-ți voi scrie de fiecare dată că trebuia space, că altfel mă apucă bătrânețea aici și tot nu termin. ] Doctorul spune ceva in franceza si inchide usa.Sasuke se inchide la fermoarul de la pantaloni, asa de lent, lasandu-se usor pe spate, lasand gura deschisa. [ Acțiuni, acțiuni și iarăși acțiuni. Nu poți să descrii mai amănunțit fiecare mișcare, fără să dai într-o extremă neplăcută? Îmi înșiri lucruri cum fac ăia din piață " Uite și țelină, doamna, avem roșii, castraveți chiar și x, z, y etc. ] Am impresia ca Sasuke [ Iar te repeți cu numele brunetului " Sasuke". Folosește și alte structuri care să trimită cu gândul la el. ] vrea sa innebunesc... [ Nu era necesară pauza în vorbire aici, nu cred că era așa de tensionat sau erotic momentul. ] Ma ridic in fund [ Te ridici în picioare în mod normal. Cum se presupune că te ridici ÎN fund? Îți împingi fundul-n scaun și îți iei avânt până ești perpendicular cu pământul? ( Asta înseamnă că ești în picioare. ) Așa te ridici tu? A te așeza în fund e corect, altfel nu. ] , sunt asa de ciufulita, si nici macar nu am un pieptan la mine.Imi trec unghiile prin parul rozaliu, astfel incat ,,coafura'' mea sa fie cat de cat decenta.Sasuke se agita si se pare ca cauta ceva, asa ca il intreb.
-Ce ai?
-Nu-mi gasesc tricoul.
-Ehh, lasa ca e mai bine asa.Spun eu cu un zambet pervers pe fata.
-Trebuie sa mergem la Sayura, nu pot sa merg asa...
Il cautam noi ce il cautam, pe sub biroul asistentelor, ~~pe sub~~ noptiere, ~~pe sub~~ hartii, dar nimic.Observam insa dupa un timp ca geamul este deschis.Ne intoarcem lent capul unul spre celalalt, amandoi afand [ Corect: având. ] pe fata o mutra gen:,,Nu cred!''.Ne repezim spre geam, si fiind la parter, ne apare chiar in fata noastra tricoul lui Sasuke, care zacea bine-mersi pe asfalt.Imi dau o palma peste frunte, [ Fără virgulă. ] si zicandu-i lui Sasuke:
-Da' l-ai aruncat, nu gluma !
-Lasa...Mai bine zimi [ SE SCRIE ZI-MI. Despărțit. Cum naiba să nu știi cum să scrii zi-mi la 15 ani. Ai o grămadă de greșeli de bază, nu știi când să folosești cratima, la primele capitole existau cuvinte precum " întrebându-mă, atingându-mă " etc, care erau scrise LEGAT. L-E-G-A-T. Nu poți să scrii pronumele reflexiv legat de verb, Jesus, tu chiar nu știai asta? Sunt lucruri de bază, gen clasa a 5-a, 6-a, dacă nu mă înșel. Se scrie absolut întotdeauna DEZLEGAT. ] cum iesim de aici, decat [ Decât se folosește numai în propozițiile negative, adică cele care conțin " nu'. Doar se folosește în cazul celor afirmative, ca cea de față. Deci, corect era" doar să dai din...". ] sa dai din gura aia micuta si frumoasa.
-Nu ma mai lingusi ca... [ Pauză pusă degeaba. Nimic interesant sau culminant. ] Stii ca nu merge.
Ma uit spre coltul camerei din stanga mea si observ niste halate albe, pe care le poarta asistentele.Ma duc repede si iau unul, intinzandu-i ~~simplu halatul~~ [ Ca să eviți repetiția, pe care văd că o iubești și o folosești mereu, scriai în loc de " întinzându-i ", " întinzându-l ". Pe el întându-L. Halatul. Da? ] pentru al lua pe el. [ Virgulă, dacă vrei să folosești dar în cazul de față. ] Dar Sasuke, evident ca face mofturi !

-Hai, Sakura...Iau halat de femei?

-Hai,hai nu mai stramba din bot, ia asta pe tine si nu mai comenta ![ Replici seci, consum de spațiu și litere degeaba. ]

Sasuke se indeasa efectiv in halat, eu razand pe sub mustati. [ E o expresie, deși pot să jur că se folosește cel mai probabil în cazul sexului masculin. Dacă nu, atunci eu îi propun Sakurei să-și mai ia mustața. ] Halatul are o marime asa de mica, iar el fiind asa de musculos, chiar este o provocare ! Acesta reuseste intr-un final sa isi ia halatul pe el, iar printr-o simpla privire, ma bufneste rasul, rasunand in toata incaperea. [ Replici pline de verbe, nu știu dacă pot să-ți explic mai simplu de atât. Nu ai descriere deloc, ești pur și simplu monotonă, până și un copil de a 5-a mi-ar zice despre primăvară mai multe detalii decât ai scris tu în tot ficul. Și nu mint. ]

-Parca esti Naomi ! Spun eu asezandu-ma in pat, nemaiputand stapanii rasul. [ Ce sens are asta?! Zău, zău că ai scris asta? ]

-Eee,bine ca sunt !

Sasuke deschide usa, cu miscari de robot, eu amuzata[,] dar si speriata ca halatul s-ar putea rupe din cauza presiunii, acesta fiind doar o tesatura fina, ~~un fel de camasa~~.Ne indreptam catre salonul Sayurei, ghidat de doctor care ne asteptase la usa.Saske [ Corect: Sasuke. ] si doctorul poarta o conversatie, in franceza evident, intelegand decat ,,je'' si ,,oui''. [ Ce să-i ceri. Presupun că nu știi franceză de zici asemenea lucruri. Atunci nu te înțeleg de ce ai ales tocmai limba și țara asta, ori puteai să spui foarte bine că medicul știe engleză, puneai și tu două-trei propoziții în engleză, dialogul lor, ca să știe și lumea ce vorbesc ei acolo. Să nu se interpreteze faptul că sunt g*y și vor să și-o tragă, că cel puțin eu la asta mă gândesc. Data viitoare când vrei să folosești o limbă străină, asigură-te că e una pe care o cunoști în proporții de 80%. ] Nu ma judecati, dar chiar sunt bata ! Doctorul arunca cateva priviri asupra tinutei lui Sasuke, facand ochii mici ca intr-un emoticon. [Pentru numele lui Dumnezeu, mă abțin să nu țip, nu ai idee cât. Unde ai mai văzut tu asemenea descriere? În ce carte de copii -10 ani ai citit asemenea descriere? Tu realizezi ce înseamnă să scrii? Ca să scrii se presupune că tu știi la perfecție limba română, ori măcar 90%, să ai un vocabular dezvoltat, să reușești să exprimi anumite acțiuni, lucruri prin cuvinte cât mai aproape de felul în care ochiul uman le vede. De ce nu ai pus direct emoticonul? Ori ai scris tot ficul într-o manieră mizerabilă? Puteai foarte frumos să te exprimi în felul următor: doctorul îl privește prudent pe Sasuke, încruntându-se câteodată, formându-se cute între sprâncene,lucru care îi intensifică expresia facială. Parcă sună cu mult mai bine, nu? ] Evident, ma face si acesta sa rad, se pare ca sunt foarte binedispusa.

Deodata Sasuke se opreste, nu pot sa-i vad expresia fetei deoarece este in stanga mea, el privindu-l pe doctor care era tot in tanga lui.Acestia grabesc pasul, Sasuke lasand o dara fina de parfum [ Sună oribil combinație intre " dâră" și " fină". Sunt complet opuse, ceva urât în frumos, nu știu, chiar nu sună bine. Puteai să zici " lăsând un fin miros în urma lui. Idk, e un exemplu, pe moment. ] , care ma face sa inchid ochii si sa savurez mirosul.Eu insa nu grabesc pasul, sunt oarecum speriata, nu inteleg ce se intampla.S-a intamplat [ Iar repetiție. ] ceva cu Sayura, a mai facut ceva? Vreau sa trag mata de coada, dar nu pot trage de tmp cand e vorba de sanatatea surorii mele. [ Nonsens. ] Cei doi se dau dupa colt [ Se duc, se ascund după colț. Nu știu, încearcă să slefuiești vocabularul normal pe care îl ai măcar când scrii. Nu poți să vorbești liber atunci când scrii ceva, trebuie prelucrate cuvintele și dezvoltate. Acțiuniile trebuie descrie prin substantive/adjective. Chiar nu pot să-ți explic mai simplu de atât. ] , pierzandu-i din campul meu vizual, accentuandu-mi nesiguranta.Ma grabesc si eu la locul unde Sasuke si doctorul s-au intors, iar ajunsa acolo cativa pasi mai in fata, ~~vad~~ numarul camerei Sayurei, unde vad [ Iar te repeți. Tu chiar nu observi asta? ] ca usa era la perete.Incep sa am emotii, palmele mele albe incep sa transpire, ureche[a] inrosindu-se in culoarea ciresii [ Și de unde știe ea că i se face urechea roșie? Zău că nu înțeleg. Dacă narai la persoana a 3-a, atunci mai ziceam să precizezi acest lucru. ] si ma pregatesc sa vad ce a mai facut si acum.Dupa reactia lui Sasuke, nu este ceva bun.Cand ma apropii de usa, inchid ochii pana ajung in tocul usii, ii deschid, iar o scena socanta imi apare in fata ochilor.Mainile, picioarele, capul, absolut tot aratau ca niste spini albastrii care ii strabateau corpul Sayurei.Venele erau de un albastru atat de evident, incat ii conferea Sayurei o infatisare de monstru.Cad in genunchi, chipul meu ~~angelic~~ [ Sună oribil, toți folosiți cuvântul ăsta când e vorba ori de Sasuke ori de Sakura. Sună fals. ] este invadat [ Adevărul e că lacrimile apar din fața ta și se opresc pe chip, îți invadează nasul, gura și ochii. Da. ] de o ploaia de lacrimi, lasand din ce in ce mai mult capul in jos, intr-un final ajungand cu fruntea lipita de gresia cea rece.Spatele imi este arcuit de parca ceva ma intepat in burta, dar durerea nu este in burta... [ Pauza nu-și are rostul. + Totul sună superificial, este descris superificial. ] Ci in inima. Durerea care mi-o provoaca pierderea surorii mele, ma face sa imi arcuiesc spatele de durere, hohotele si tipetele mele cu nuante de disperare rasuna in tot parterul spitalului.Sasuke se apropie de mine, incercand sa ma ia in brate dar eu il imping cu mare forta facandu-l sa cada cu spatele de gresie.Acum furie [ Poate " furia". ] imi stapaneste inima, setea de razbunare este stapana, imi voi face dreptate singura.

Ma indrept cu pasi repezi catre docotor, ajungand in fata lui imi bag mainile in gatul lui, strangand din ce in ce mai tare, doctorului ii cad ochelarii pe jos, uitandu-se la mine cu o privire care cerseste iertare, dar a mea transmite ura. [ Câte timpuri folosești într-o propoziție? Câte acțiuni descrii într-o frază? Citește ce-ai scris cu voce tare. Eu, eu din mintea mea, sunt sufocată după ce-am citit fraza. Trebuia să scrii ce se întâmplă aici în câteva propoziții bune. + Deși un om poate să înnebunească din cauza durerii, nu mi se pare normală reacția Sakurei de a sări la gâtul doctorului, indiferent de cauză, mai ales imediat după ce-a aflat de moartea Sayurei. În perioada apropriată unui impact puternic, omul nu innebunește, ci este într-o stare de negare și imobilitate. Nu știu dacă ai trecut prin momente de genul, dar imediat ce-ai aflat că cineva ți-a murit nu sari la gâtul cuiva. Nu e o reacție umană. ] Sasuke si alte asistente printre care si Erica ma iau de langa doctor, acesta stand jos in fund si punandu-si ochelarii la loc.

-CE I-ATI FACUT, NENOROCITILOR? Spun eu tipand din tot sufletul, ~~mici~~ picaturi de saliva facand ~~mici~~ sarituri peste tot. [ Puteai să zici " murdărindu-i pe cei din jurul meu de salivă în timp ce țip, nereușind să-mi controlez corpul. " Oricum sună urât și să precizezi faptul că îi scuipă. ]

-Je ne sais pas que tu parler !

-ITI DAU EU PARLER DE NU TE MAI VEZI, MOSULE !

-Sakura linisteste-te, o sa-l intreb eu.Spune Sasuke care este si el destul de interesat.

Cat timp Sasuke vorbeste cu doctorul, ii fac semn Ericai sa-mi dea drumul ca m-am linistit, iar eu ma asez pe pat, cerandu-i totusi un pahar de apa cu zahar.Aceasta mi-l aduce, il beau, dupa care Sasuke, cu o fata destul de mirata[ Dacă ai pus virgulă după Sasuke, mai pui una și aici. ] imi spune:

-Sayurei i se dadea sange prin perfuzie, dar la analize se pare ca sangele era albastru. Sayura a fost injectata cu cerneala ![ Mare îți e grădina, Doamne. ]

La auzul acesotr [ Acestor. ] cuvinte fac ochii mari, las capul in pamant si ma gandesc cine ar fi putut face asta. Ma ridic lent de pa [ Pe] pat si ma indrept catre trupul Sayurei.Chipul ei este asa de lipsit de expresie, zambetul ei vesnic este acum inlocuit de somn, pielea ei este rece ca gheata, totusi nu mie [ MI-E!!!!!!!!!!!!!!!!!!] frica sa o ating.Ii mangai liniile albastre de pe brate ca o nebuna drogata, ii iau ficare [ Fiecare. ] vena vizibila si o mangai pana aceasta se termina [ Da, îți bagi mâna prin piele, îi apuci vena și o mângâi, eventual tragi puțin de ea și o spargi să te asiguri tu că e sângele albastru. Such intelligent. ] .Cu miscari robotice, si privirea fixa, dupa socul si durerea intensa traita, nu pot avea nici macar o expresie.Ma simt asa de singura, ma simt abandonata, parasita.De cand parintii nostrii au murit, am fost un stalp de sustinere una oentru [ Pentru] alta.Acum, fara ea, cum voi mai putea sa raman in picioare, sa merg mai departe? Cum voi putea trai in casa lasata de parintii nostrii, sa ma trezesc in fiecare dimineata singura, intr-o liniste deplina, sa nu mai pot sa ii intind hainele pe sarma surorii mele, sa nu o mai intind la par, cum voi putea traii stiind ca Sayura este in pamant, viermii mancand-o incetul cu inetul [ încetul. ] , misunand cu corpurile acelea murdare prin toate organele ei.Ce cosmar pot sa traiesc, loviturile vin una dupa alta, nu am niciun ragaz sa respir sa ma refac ca sunt lovita din nou fara mila.Il iau pe Sasuke de mana, dandu-i de inteles ca vreau sa plecam.

Mergem catre masina, Sasuke imi deschide usa, eu ma asez prin dreapta si ma cuibaresc in partea stanga, uitandu-ma visatoare la geam.Sasuke se urca si el, masina lasanduse [ LĂSÂNDU-SE!!!!!!!!!!!!!!!!!] putin in jos, porneste si imi spune ca vom ajunge repede acasa.Acesa [ Acesta. ] incepe sa conduca cu viteza mare, se pare ca este destul de nervos.

Ma uit la viteza lui Sasuke:100km/h.Ma uit pe fereastra, ma gandesc a [Că] asta este sansa mea, acum ori niciodata.Ma uit obsedata la manerul are [Care] deschide usa, cu gandul de a ma arunca din masina.Tin pana [ Mâna.] pe el si apas fara pic de remuscari...

P.S.:Zoey, nu pot sa te anunt ca nu stiu, nu te supara:3 .

Titlu: Este sec, banal, neinteresant, precum și ideea.
Idee: Totul este previzibil, mă așteptam ca Sasuke să fie iubitul Sayurei, cel care s-a sărutat cu profesoara de română. Mă așteptam și ca Sakura să se îndrăgostească de Sasuke, dar nu atât de repede pe cât s-a întâmplat, și eu nu m-aș bucura de asta. Bineînțeles că era previzibil și faptul că vei dramatiza niște momente, precum moartea Sayurei, și că sentimentele să fie unele superficiale. Eu nu pot să-ți dau sfaturi pentru idee, totul ține de imaginația, originalitatea și inteligența scriitorului, pentru că trebuie să te gândești atent la acțiunile pe care dorești să le prezinți. O carte se scrie cu răbdare, atenție și multă muncă. Personajele trebuie să fie bine conturate, fie că acest lucru se întâmplă până când cartea se termină, ori prima jumătate a cărții. În cele din urmă cititorul trebuie să realizeze ce tip de personaj a fost cel principal.
Descriere și exprimare: Stai foarte prost, scuză-mă că-ți zic, dar și un copil de 10 ani ar putea să-mi descrie mai bine decât tine + să aibă și o oarecare logică și să nu mă facă să mă încrunt la fiecare frază. Lucrurile pe care încerci să le descrii sunt lipsite de sens, ori sunt niște forțări de a evidenția anumite caracteristici. Descrii pe fugă, folosești mai multe verbe într-o frază decât substantive și adjective. Trebuie să descrii mișcarea/acțiunea personajului, cu ocazia asta poți să evidențiezi un defect sau o trăsătură. Nu acorzi atât de multă atenție sentimentelor personajelor, ori locurilor în care se petrece acțiunea, în schimb descrii imediat vestimentația lor, de parcă acest lucru ar conta cel mai mult. Da, este un mod indirect de caracterizare, dar mai importantă este descrierea sentimentală, care la tine apare ici colo și este superficiala, falsă. Trebuie să te pui în pielea personajelor, să-ți lași amprenta asupra lor. Eu nu cred că tu ai lăsa un băiat să te sărute așa ușor, presupun că ai niște principii. Nici nu cred că ai sări la gâtul doctorului dacă acesta te anunță că ți-a murit/este într-o stare gravă o rudă, probabil ai plânge până când ți-ai scoate și sufletul din tine. Să fim realiști, multe lucruri scrise aici nu au sens și sunt niște mari bazaconii, iar exprimarea lasă mult de dorit, e sub orice nivel la care m-am așteptat. Plus de asta, nu știu dacă ai citit regulamentul, nu avem voie cu scene +18, mă mir că îți permiți să scrii asemenea lucruri cu lejeritate la 15 ani, dar să scrii românește corect și cu sens, nu. Chiar mă mir, mi-e una mi s-ar face rușine.
Ai un vocabular subdezvoltat, nu-ți vor recomanda să citești cărțile pentru scoală în schimbul celor pe care le citești, dacă faci asta, pentru că sigur nu ai face față. Încearcă să citești mai mult, pentru că altfel vei observa o multitudine de stiluri ale autorilor, astfel poate o să-ți descoperi aptitudinile. De exemplu există persoane care scriu perfect un dialog, din toate punctele de vedere ( gramatical, să aibă o logică, amuzant, interesant, etc), dar nu se pricep la descriere, ori viceversa, stăpânesc narațiunea fără probleme, în schimb la dialog nu se descurcă. Rar există cazuri, chiar și pe forum, când dialogul și narațiunea se îmbină perfect, iar dacă acest lucru se întâmplă înseamnă că respectiva persoana a depus o muncă de câtiva ani + multe cărți citite. Ai avut și o exprimare foarte urâtă la început, chiar mizerabilă pot spune. Nu am întâlnit cărți în care se înjură, poate doar cele ale lui Stephen King, dar nici nu te pot aduce în discuție cu el. El are un umor sobru, personajele lui mereu vorbind urât cu celelalte, mai ales în situații de maximă tensiune, astfel el reușește să amuze cititorul în ciuda gravității problemei de față. Ăsta e talent pur, ai putea să citești ceva de el, poate vei observa anumite tehnici. Reține un lucru, nu pari mai interesantă vorbind vulgar și adoptând perversitatea de prost gust într-un fic.

Hurrem a scris:: "Acum am ajuns sa traiesc din amintiri, e ca si cum esti inchisa intr-o camera intunecoasa iar o data pe zi ti se da o stafida sfoiegita"

Ce ai vrut să spui aici? Nu înțeleg, stafidă wut?! N-are logică, chiar n-are logică. Am fost pokerface când am citit.

Hurrem a scris:: Dar stiu ca nu se va intampla niciodata,va trebui sa innot prin mocirla asta jegoasa numita ,,viata'' incercand sa ajung la mal , dar bratele imi vor obosi si ma voi scufunda,iar sufletul se va elibera si voi putea ajunge la adevarata destinatie:dragostea.

Sună atât de fals și de pompos, cred că ți-a luat s-o gândești pe asta ceva vreme. Nu mai încerca să scrii așa, e chiar nasol. Sincer.

Hurrem a scris:: Doamnele din avion sunt foarte amabile, ne roaga cu alune si apa, chiar imi place

Da, și pe mine cu căpșuni și vanilie. Observi cât de lipsite de logică și sens sunt frazele tale? Sper că da.

Hurrem a scris:: -Te citesc ca pe o carte deschisa, Sakura.Te vad cum ma privesti, te vad cum arunci mici ochiade la slitul meu.Totul este asa de clar.Chiar nu sunt prost, crede-ma.

Ce-i asta? Ce-i chestia asta? Sincer, nu poți să spui așa ceva, chiar nu poți. Ce fel de gândire e asta? Ai vrut să fie ceva amuzant? Te-ai făcut de râs.

Ah, da, mi-am amintit. Ai avut încercări de a-l descrie pe Sasuke, care au fost un eșec, pentru că ai repetat cam de fiecare dată cum i se văd venele pe sub stratul de piele, că are mușchi și că e arogant. Inteligența unde e? Asta nu se numește dragoste ci atracție fizică. Nu i-ai descris deloc inteligență, e viclean ce-i drept, dar cred că toate personajele tale sunt la fel de proaste, unele mai naive decât altele.
Acțiunea: Bineînțeles că este grăbită, cum naiba să se indrăgostească Sayura de Sasuke în 3 zile? Asta ori nu e dragoste, ori are probleme cu mintea. Ești lipsită de sens prin simplul fapt că nu judeci și nu pui situațiile din fic în realitate, pentru a le contura cât mai realist. Când o să ai descriere sentimentală atunci acțiunea o să aibă o durată normală.
Dialog: Îți recomand să te lași de folosit acest mod de exprimare, așa cum le-am spus tutoror membrilor pe care i-am criticat, și să te axezi pe descriere până vei ajunge la un nivel mediu, deși ai mult de muncă. Dacă o să te focusezi numai pe descriere, în acest mod vei evolua mult mai repede decât în mod normal, așa vei descoperi noi tehnici de descriere, etc. Despre dialogul actual pot să zic că ai avut tentative de a părea amuzantă, dar ai sfârșit prin a da cu bățul în baltă. Sper că știi ce înseamnă asta.
Estetică: Mă așteptam ca măcar aici să stai mai bine, dar nu. În primul rând nu mai scrie titlul capitolului cu majuscule, este inestetic. 2. Nu mai scrie deloc titlul capitolului, este sec și chiar nu atrage cititorul să vadă ce se întâmplă. În schimb poți numerota capitolele, ceva de genul:

Capitolul 16/XVI

Revenind, nu mai scrie îngroșat ca să pară și mai mult decât e, renunță la textul centrat și scrie cu alineat. Nu mai delimita fiecare paragraf între ele. Poți delimia în schimb narațiunea de dialog, ori deloc. Eu de exemplu scriu bloc, adică nu am delimitat decât dialogul, dacă țin bine ( n-am scris de vreo 2 luni). Știu unii membrii care delimitează fiecare paragraf, în schimb replicile din dialog nu. Te întinzi foarte mult cu capitolului, arată inestectic. E alegerea ta pentru cum aranjezi capitolul, dar să nu mai fie așa.
Greșeli de ortografie/tastare/gramatice: Mare rușine că nu știi la 15 ani că verbele care au pronume reflexiv se scriu dezlegat, că "zi-mi" se scrie dezlegat, că "mi-e", în situația din fic se scrie dezlegat. Presupun că ai trebuit să treci un examen de română, cum ai făcut-o cu astfel de greșeli? Sunt cele mai de bază lucruri, chestii de clasa a 5-a/6-a. Scuză-mă că-ți zic așa, dar e chiar rușinos să nu știi asemenea lucruri, dar să te încumeți să scrii capitolele cu o așa lejeritate fără ca măcar să verifici dacă este corect sau nu, în cazul în care există dubii. Mai presus de asta și să descrii scene necorespunzătoare vârstei tale. Nu zic că nici eu nu abordez perversitatea într-un fic, dar la tine este o perversitate de cartier, de colțul străzii, de mahala, fără pic de senzualitate. Îți zic de acum că n-am stat să pun virgulele unde trebuie, am specificat de câteva ori atunci când era foarte evident pentru mine că acolo lipsește ceva. Sunt sigură că stai prost și la aspectul ăsta, dar nu am avut suficienta răbdare să menționez unde trebuia și nu trebuia virgulă, că nici că mai terminam critica. Cu altă ocazie, dacă o să mai ceri critică și mă voi putea ocupa, o să-ți spun acolo mai pe larg despre virgule. Momentan este bine și dacă îndrepți actualele probleme pe care le ai. Revenind, faci foarte multe repetiții, în condițiile în care se puteau înlocui foarte ușor cu alte structuri. Să nu mai folosești deloc punctele de suspensie, rar sunt cazuri în care este necesară o pauză în vorbire, asta se întâmplă mai mult în dialog, când replica unui personaj este tăiat de cea a altuia. În narațiune rar se pune. Îți recomand să citești de câteva ori capitolul înainte de a-l posta, astfel o să-ți observi greșelile și corecta. Și când îl citești, s-o faci cu voce tare, așa nu există riscul de a trece peste greșeli.

Atât am avut eu de spus. Am fost cât se poate de sinceră și obiectivă. Sper să înveți ceva de aici și să fie mult mai bune următoarele capitole.

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Sam 29 Mar 2014, 23:43

Ultima zi la Paris

Am ochii inchisi, asteptand cu sufletul impacat impactul cu solul, dar nu se intampla nimic.Imi deschid incet ochii si constat ca siguranta masinii este pusa.Murmur o injuratura si trac o ochiada la Sasuke care ma privea cu o atitudinu mustratoare prin oglinda.Imi mut privirea pe geam deoarece nu vreau sa comentez situatia, plus ca ochii incep sa scoata mici cristale lichide care se preling lin pe obrajii mei.Sayura, sora mea, am pierdut-o si pe ea si simt ca totul este din vina mea.Daca nu ma duceam la el acasa in acea zi, daca nu ma indragosteam de el nebuneste poate ca ar fi fost altfel.Totusi, suferinta Sayurei era inevitabila, eu si Sasuke ne iubim, ar fi aflat pana la urma.Chiar daca uneori ma enerva, facea pe sefa si se credea superioara, era surioara mea, cea cu care ma jucam in nisip cand eram mici, ne desenam ca clovnii cu fardurile mamei, eram perechea perfecta.Faceam atat de multe nazdravanii, ne placea sa ne suparam parintii, dupa care eram pedepsite, fiind incuiate in camera o ora, dar cine statea atat, noi tot fugeam sarind pe geam, iar totul se relua.Imi si amintesc de o zi pe care nu o voi uita niciodata.

Era o zi frumoasa, de Mai, natura era trezita la viata, insectele roiau pe langa mine, parfumul florilor de primavara ma incanta, ma simteam fresh, plina de viata.Stateam pe afara cu Sayura, aveam paturile intinse pe iarba verde si frageda, cateodata furnicutele curioase se rataceau pe ele, noi ajutandu-le sa se reintoarca in iarba, desi mereu altele soseau. Imaginatia noastra de copii dadea pe afara in jocul cu papusi. Eu de obicei eram mama, iar Sayura era colega mea de serviciu. Personajele noastre fictive nu aveau mare lucru de vorbit, doar se duceau acasa, se imbracau, ieseau in oras si tot asa.

In timpul jocului nostru, auzim un glas cristalin, ca de zana, de inger, un glas care ne linistea, ne oferea siguranta.Glasul mamei. Cum am auzit-o, fara a sta pe ganduri ne-am aruncat in bratele ei, strangand-o in brate cat puteam.Observam ca in mana dreapta avea o plasa alba si micuta.. Noi, doua curioase, ne-am napustim asupra ei si am observat ca erau 11 legaturi de cirese.Mama ne-a spus ca va pleca si ca sa fim cuminti.Noi aprobam, dar stiam ca nu vom fi cuminti, eram cele doua nebune.Asezam punga in mijlocul paturii si incepem sa mancam.Cu mana stanga luam o cireasa, iar cu cealalta indesam samburele in pamant, in speranta cu vor creste alti ciresi.In ciuda faptului ca eram asa de micute, am reusit fiecare sa mancam 5 legaturi de cirese.In cele din urma in punga a ramas 1 legatura de cirese.Sakura, cu o vice de fetita, mi-a zis:

-Surioara, ti-o dat tie. Spune ea intinzandu-mi legatura cu manuta ei alba.

M-am asezat in dreapta ei, i-am dat un pupic pe obraz si i-am zis:

-Sayura.Eu te iubesc pe tine, si o impartim.Am desfacut legatura in care se aflau 8 cirese, i-am dat ei 4 si mie patru si le-am mancat impreuna zambind.

Asta este dragostea devarata de surori, se sprijina la greu, impart si bune si rele, se apara si nu permit nimanui sa-i faca rau celeilalte. Dar oare...Eu asa am facut? Oare am protejat-o de Sasuke, oare nu am facut-o sa sufere furandu-i iubitul, lasandu-l sa ma pipaie si sa o facem in spital in timp ce e era internata? Am fost oare o sora adevarata, asta este intrebarea.

Nu stiu daca ma intelegeti, dar inainte as fi dat orice sa ma intalnesc cu parintii mei in vis, dar acum nu vreau deloc.Dar de ce? Pentru ca ma simt vinovata de tot ce se intampla, fiecare gura de aer o simt de parca as fura-o, simt ca nu merit sa traies, ma simt asa de vinovata.Ma simt de parca am ucis-o pe sora mea, cred totusi ca eu am impins-o la toate acestea, amandoua avem o parte din vina.Dar de ce trebuie sa am si eu una? Cert este ca o vreau inapoi, vreau sa mancam iar cirese impreuna, dar stiu ca niciodata nu o s-o aduc inapoi.Am pierdut-o pe veci, de acum incolo doar o piatra gravata cu numele ei si o poza imi vor alina durerea din suflet.

Motorul se opreste si observ ca am ajuns la casa lui Sasuke. Nu vreau sa ma ridic, vreau sa vegetez aici toata ziuaa si sa ma uit pe geam, sa stau aici in coltisorul pe care l-am incalzit tot drumul.Lacrimile mi s-au uscat pe fata, nici macar nu am mai avut puterea sa plang.Nu mai am lacrimi, le-am terminat pe toate.Ma intreb oare daca exista cineva in lumea asta are sufera mai mult ca mine.Poate ca da, dar din motive neintemeiate, sa-ti pierzi parintii si sora, oare cineva intelege?

Sasuke imi deschide usa, iar eu ma uit in ochii lui care ma copatimesc, emana atata parere de rau fata de mine, desi reputatia lui de baiat rau nu poate sa o ascunda. Masca lui perversa devine din ce in ce mai transparenta in ochii mei, nu mai poate sa se ascunda.Sasuke imi intinde mana, o accept si ma ridic in picioare, acum Sasuke putand sa observe cu usurinta ochii mei rosii si darele pe care lacrimile amare le-au lasat pe chipul meu. Stiu ca observat, trebuie sa fii orb sa nu o faci.Totusi nu vreau sa imi ascund suferinta, nu vreau ca niste draperii imaginare sa-mi acopere tristetea si durerea. Oricum, voi pleca de la Paris in curand, Sasuke presupun ca va ramane aici. Chiar daca va ramane, eu va trebuii sa plec, trebuie sa trec peste tot ce sa intamplat intre noi. Oare daca am fi trecut mai departe atunci la spital, oare ce-ar fi iesit? Poate ca as fi ramas la Paris, cine stie? Of, mereu trebuie sa fie un ,,daca'' si un ,,oare''. Daca mereu imi voi imagina o realitate deformata de imaginatia mea, nu ma voi maturiza niciodata, traind in trecut si plangand in pat, vegetand ca o leguma tot repetand ,,daca n-ar fi fost''... Nu vreau sa fiu asa, vreau sa fiu puternica, un om cu capul pe umeri care stie ce sa faca in viata.

Urc lent scarile spre apartamentul lui Sasuke, nu am chef de nimic, vrea doar sa iau un bilet de avion si sa plec odata. Ajungem in sfarsit acasa la Sasuke, iar odata ajunsa, ma trantesc pe canapea incepand sa plang iar ca o proasta. Sasuke, vazundu-ma in starea asta, hotaraste sa puna ceva muzica pentru a distinge atmosfera. Sasuke ma invita la dans, dar eu il refuz spunandu-i ca nu prea am chef de dans, dupa cum se vede.Acesta insa nu accepta un refuz, ridicandu-ma cu forta de pe canapea.Adoptam o pozitie de dans, provocatoare dupa parerea mea. Trupurile noastre sunt lipite, eu avand mana pe umarul lui, iar a lui pe soldul meu, privindu-ne unul in ochii celuilalt, ai mei plansi, iar ai lui dragastosi si calzi in ciuda culorii inchise a acestora. Incepem sa dansam, vad cum totul se invarte in jurul meu, mai putin el. Ma priveste in asa fel incat ma face sa-i daruiesc un zambet, el rasplatindu-mi darnicia cu complimente care ma fac sa rosesc in obrajori. Acesta este Sasuke, ingerul care imi readuce zambetul pe buze in cele mai triste si dureroase momente...

P.S.: Melodia capitolului, si melodia pe care cei doi porumbei dansau:) :

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Dum 30 Mar 2014, 00:16

Hei!:)
Capitolul ăsta a fost super sentimental. Pff, știam eu că o să fie ceva care o să o împiedice pe Sakura. Credeam că va fi Sasuke, dar s-a dovedit a fi siguranța mașinii:)))
Se pare că lui Sasuke i se sparge masca:3. Ar trebui să o lipească cu scotch lough

Și totuși, încă nu pot să cred cum poate trece Sakura de la o stare de rău, în care se simte oribil pentru moartea surorii ei, la o stare în care Sasuke poate să o facă să zâmbească chiar dacă pe interior nu este așa. Nu cred că aș putea face asta, nu am să o înțeleg niciodată. Poate DACĂ se va întâmpla...
Anyway, am deviat de la subiect, a fost foarte frumos capitolul, aștept continuarea happy2

Ja nee!

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Mier 02 Apr 2014, 23:55

Adio, Sasuke...

Sasuke ma invarte, ne despartim in pasi de dans, dupa care Sasuke isi lipeste trupul de al meu, privindu-ne in ochi si simtind respiratia celuilalt pe fata.Totusi, in incercarea lui Sasuke de a-mi sterge durerea si lacrimile, nu pot uita ceea ce s-a intamplat astazi. Mi-a fost data lovitura de gratie, poate ca acum mai e cum e, dar cand voi ajunge acasa si voi stii ca Sayura nu mai este cu mine ma va distruge incet-incet. Cum poti sa straiesti stiind ca sora ta este inchisa intr-o cutie aflata in pamant si ca in curand doar oasele vor mai ramande din aceasta. Oh, nici nu vreau sa ma gandesc ce va fi la inmormantarea Sayurei, sa o vad alba ca varul si rece ca gheata ma va face efectiv sa izbucnesc in plans. Nu o sa pot privi cum o baga cu funiile intr-o groapa murdara, plina de viermi si rame. Imi este asa de greu stiind-o pe lumea cealalta, oare ce face ea acum? Poate ca acum sta cu parintii mei, vegheandu-ma din cer. As fi vrut si eu sa fiu acolo, sa fim iar impreuna. Pentru totdeauna. Evident, nu putem uita de Sasuke. A doua zi voi pleca, iar chiar daca nu va veni cu mine, el va avea mereu o parte din inima mea. Chiar daca cateodata ma enerva si ma ,,saluta'' cu atingerile lui perverse, il iubesc si simt o dragoste adevarata fata de el.

Cand melodia se termina, ma napustesc asupra lui Sasuke pentru al imbratisa, strangandu-ul cat pot, fata mea fiind acum in parul lui destul de dur, cu miros de Garnier. Acesta imi raspunde, mangaindu-ma gentil pe spate, soptindu-mi ca totul va fi bine. Hah, este asa de usor sa vorbesti, dar daca s-ar pune in locul meu, va intelege cat este de greu. Pana la urma, oare a putea un baiat ca el sa ma inteleaga. Stiu ca doar incearca sa se poarte frumos cu mine, se forteaza asa de tare, dar cui ii pasa, macar minte frumos.

Ma departez de trupul acestuia, dar mainile inca ne sunt impreunate, Sasuke nu vrea sa-mi dea drumul. Acum parca imi vine sa plang din orice, chiar si la un gest emotionant din partea lui Sasuke. Ma uit la mainile brunetului care le tin captive pe ale mele, vrea sa fiu langa el sa stam impreuna, dar trebuie sa ma inteleaga. Incerc sa-mi stapensc plansul, stiu ce vrea sa-mi transmita Sasuke, dar pur si simplu am obosit, nu mai suport nimic, vreau sa ma lase si el in pace, sa fiu singura si sa vegetez oriunde plangand oricat.

-Sasuke, te rog, nu mai vreau ! Poate tie ti-e usor, dar mie nu ! Vreau sa fiu singura ceva timp, nu intelege gresit.

-Bine, daca asa vrei... Spune Sasuke dandu-mi drumul la maini plecand spre alta camera cu mersul lui mortal. Isi lasa capul in jos, parul atarnandu-i si cu un mers scuturat. E clar ca s-a suparat, dar chiar simt nevoie sa iau o pauza la tot ce se intampla.

Ma indrept catre camera mea, vreau doar sa dorm si sa ma odihnesc putin. Atunci cand ma pun in pat, parca ma debarasez de toate relele care s-au intamplat in ziua respectiva, parca le pun intr-o cutie si le arunc pe fereastra, chiar daca stiu ca ziua urmatoare o voi lua de la capat, noaptea este refugiul meu. Nici nu mi-as fi imaginat atunci cand Sayura la cunoscut pe Sasuke ca peste cateva zile voi ajunge sa dorm la el, dar totusi iata-ma, vegetand in patul lui. Oare cate nebunii a facut brunetul in patul acesta, scotand ragete ca un leu tanar si grohaind de placere. Oare voi fi oare protagonista al acestui spectacol? Nu poti stii niciodata! Ce as vrea sa imi infig unghiile in spatele lui, facandu-l sa se contracte. Poate suna sadic, dar fiecare are preferintele lui, iar cu aceste ganduri perverse cad on lumea viselor.

~~~

Oh, deja m-am trezit? Dar de abia m-am culacat. Ma ridic in fund, deschid ochii, iar o pajiste plina de flori colorate, cat si deferite feluri ale acestora. Simt iarba umeda pe fundul meu, acoperit doar de o rochita subtire alba, acum pe alocuri verde. Ma simt usor dezorientata, stiu ca visez, dar nu stiu ce sa fac, unde sa ma duc? Ma asez pe spate, poate daca adorm si in vis ma voi trezi, chiar daca suna prostesc. Lumina puternica a soarelui nu ma lasa sa stau intinsa, facandu-ma sa strang din ochi. Simt o atigere rece pe mana stanga care ma face sa tresar. Ma ridic aproape instantaneu in fund, incercand sa zaresc vreo fiinta pe campul nemarginit. O imagine insa incepe sa se formeze. Cand aceasta devine clara, silueta inconfundabila si parul de culoare focului imi atrage atentia. Sora mea, Sayura. Nu stiu de ce, dar nu pot sa alerg catre ea, insa aceasta dispare. Simt o atingere pe umarul drept, imi intorc capul, iar zambetul care mi-a inseninat toate zilele isi face dinnou aparitia. Are aceeasi tip de rochita, insa de aceasta data, mirosul care imi invadeaza narile este unul de vanilie. Sora mea imi ininde mana zicandu-mi:

-Surioara, ciresica mea, ia-ma de mana si vom fi din nou impreuna. Doar atinge-ma, nu te speria.

Ma uit sceptica catre mana ei alba inconjurata de o aura cetoasa. Ma tenteaza ideea, este tot ceea ce am asteptat. Ii zambesc Sayurei, aceasta raspunzandu-mi cu un raset colorat. Ma mai uit putin la chipul ei, energia ei ma inconjoara sufletul cu caldura, ma simt fericita sa o vad din noi vie. Insa ceva imi atrage atentia. Din coltul drept al gurii Sayurei, incepe sa se prelinga un lichid albastru. In cateva secunde, niste linii albastre ii impanzesc coprul Sayurei, aceasta apropiindu-se cat mai mult cu mana intinsa catre mine.

-Haide surioasa, doar atinge-ma putin, haide ! Spune ca indemnandu-ma cu ardoare. Ma indepartez taras cu fundul de roscata, dar deodata nu mai pot sa ma misc. Simt pe spate un fel de perete, in poala fiindu-mi aruncata o sticluta cu cerneala.

-Sakura?...

Ma trezesc imediat, si constat ca este dimineata. Visul, sau mai bine spus cosmarul m-a facut sa transpir in ultimul hal, bataile inimii fiind acum extrem de alerte. Soarele insa ma mai linisteste, dar imi si da o stare de tristete amestecata cu un sentiment de eliberare, deoarece este vremea sa ma intorc in Romania. Facutul bagajelor a durat ceva, cat gasirea unei tinute potrivite, nu prea am venit cu multe haine la Paris care sa fie cat de cat decente. Am vorbit cu Sasuke, se pare nu voi avea probleme cu Sayura in calatorie. Se pare ca totul este pregatit, nu am uitat nimic. Sasuke imi deschide usa de la masina, ca de obicei, dar palma peste fund fiind nelipsita, sunt obisnuita.

Atmosfera in masina este destul de tensionata, nu se aude nici macar respiratia lui, doar motorul masinii. Ma simt foarte prost ca s-a suparat, dar asta e, ce ar vrea sa fac sa sar in sus, sa merg pe pereti? Doamne, stiu ca ar vrea acte nepotrivite in orice secunda, dar sa fim realisti pana la urma mi-a murit sora, nu ma intereseaza daca se supara sau nu. In orice caz am ajuns la aeroport, Sasuke m-a ajutat cu bagajele, iar inainte sa ma urc in avion l-am salutat, ca sa nu par nesimtita. Ah, nu pot sa raman suparata pe el, e asa de frumos, cum ai putea sa fii suprarata pe el? Sunt asa de trista ca ne despartim, dar trebuie sa merg inainte, nu am de ales. Ori tii pasul cu viata, ori ramai la coada.

Melodia capitolului:

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Joi 03 Apr 2014, 19:37

Hei, hei!:)
Ador capitolul ăsta! A fost foarte sentimental, cu toate că încă nu înțeleg sentimentele Sakurei. Deci la o fază a spus că vrea să fie cu el împreună mereu și blah, blah...și o propoziție mai încolo spune că vrea să o lase și el în pace. N-o mai înțeleg=))(nu că aș fi înțeles-o...e o fată abstractăXD)
Nu cred că Sasuke s-a supărat chiar așa rău. Adică nu îmi pare genul sensibil(în sensul că se supără ușor) și totuși, i-a pus mâna pe fund lough

Capitolul a fost superb, aștept next-ul, dear. heh

Ja nee!

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Mar 08 Apr 2014, 00:58

LUCRURILE INCEP SA SE ASEZE

Stau pe scaunul avionului, imi dreg mainile, capu-mi sta-ntr-o parte si ma gandesc doar la un lucru: Sasuke. Inca mai am in minte expresia fetei lui atunci cand l-am salutat si am pasit in avion. Avea sprancenele incruntate, mainile in buzunare si un zambet neutru. Nu stiu daca a simtit ceva, dar cred totusi ca i-a parut rau. Vrea sa mentina acea aparenta de baiat rau, dar pana si o inima de gheata se topeste cand face contact cu focul mistuitor al iubirii. Ma uit pe geam si ma gandesc cat de mult mi-a schimbat viata aceasta tara, primul sarut, prima tentativa de aventura, dar ce n-as fi dat sa nu fie doar o tentativa, ci o aventura in adevaratul sens al cuvantului. Am trecut repede de la extaz la agonie, sintimentul de iubire si afectiune care Sasuke mi l-a oferit imi ungea inima, ma simteam asa de bine in preajma lui, ma simteam protejata, aparata. Dar acum cu ce am ramas? Doar cu niste amintiri frumoase cu un baiat de care m-am indragostit cat ai clipi. Simt inauntrul meu o contradictie de sentimente, nu stiu ce sa mai fac, ce sa mai cred. Oare cand il voi mai revedea pe Sasuke? Sa fiu afara, in casa, oriunde, sa-l vad cum se aproapie de mine cu acel mers inconfundabil, ceasul si bratara de argint sa straluceasca in lumina puternica a soarelui, blugii usor lasati care ii lasa la vedere partea superioara a boxerilor, si in cele din urma zambetul, usor mai accentuat in partea dreapta, sa ne sarutam, limbutele noastre naravase luandu-se la tranta. Ah, ce vise... Cum pot visa atunci cand sora mea sta cu mainile incrucisate pe piept intr-o cutie de lemn. Ma simt asa de vinovata de moartea ei, ma simt asa de prost atunci cand doctorul a venit la noi sa ne anunte decesul, noi mai aveam putin si o faceam. Ma simt un om de tot r*****l, parca fiecare gura de aer este furata, parca nu o merit, nu stiu ce se intamla cu mine. Poate va intrebati de ce nu am cerut explicatii spitalului. Nu am facut-o pentru ca nu mai vroiam sa ma mai lupt, ma simteam coplesita de atata durere si lupta fara rost. Incercarile mele zadarnice de a indrepta lucrurile de la bun inceput au facut numai rau, ma si gandesc acum cate prostii am facut si eu si Sayura. Se pare ca nu ne-am schimbat deloc, asa eram si cand eram mici. Faceam prostiile impreuna, dar de data asta miza a fost un baiat, iar certurile noastre prostesti fara rost au dezvoltat un deznodamant tragic. De fiecare data cand se intampla ceva rau, ma gandeam daca totul este adevarat, daca este o iluzie sau un vis. Ma intrebam daca suntem doar niste subiecti care trebuiau sa treaca de niste teste puse de ,,papusari''. Evident, acest gand doar ma amagea, doar incercam sa gasesc explicatii la ce se inatmpla, insa mereu reveneam cu picioarele pe pamant. As fi vrut in clipele grele sa imi apara o mica zana cu o bagheta ornata cu o steluta in capat, emanand praf auriu, sa-mi permita sa dau timpul inapoi, chiar daca stiam ca niciodata nu se va intampla, vroiam doar sa ma agat de un fir de speranta, sa ma consoleze si sa ma faca sa merg mai departe. Totusi, trecutul nu mai poti sa-l schimbi, dor viitorul, prin faptele si deciziile pe care le ei. I-l modelezi, in speranta ca va iesii ceva frumos, ca un olar. Incerci sa fii puternic, sa adopti o figura serioasa, dar pana la urma iti spui:,, Pe cine naiba vreau sa pacalesc?'' si incepi iar sa plangi. Pot sa spun ca sunt o fire in cautare de senzational, vreau sa aflu cat mai multe lucruri socante si intrigante, dar tot sunt miscata de intamplarile triste din viata mea, in ciuda atiutinii puternice si indiferente pe care o afisez, si care si altii o fac. Cine spune ca nu i-i pare rau sau ca nu este trist sau supara MINTE cu nerusinare. Toti avem astfel de momente, nu putem sa evitam lacrimile care isi fac aparitia in urma intamplarilor tragice.

Oricum, am deviat de la subiect, imi este asa de greu sa mai gandesc limpede cu galagia de o fac doua babe din spatele meu. Capre-n sus, capre-n jos, numai asta ! Bine macar ca am bun simt si ca pot totusi sa suport mirosul de branza pe care il emana cele doua distinse doamne. Insa ceva imi atrage atentia, un dreptunghi negru poate fi vazut cu coada ochiului meu. Se pare ca una dintre doamne scoate din haine ei cea scamosata, un cochet si frumos telefon inteligent. Cealalta doamna si exprima surprinderea printr-un ,,e'' lung si incepand sa il magaie pe ecran. Incerc sa-mi revin in fire dupa ceea ce tocmai am vazut scuturandu-mi capul de cateva ori. Mi se pare nostim, nu stiu de ce. De fiecare data cand n-am ce face imi place sa ma uit cu atentie la oameni, observandu-le reactiile, gesturile, si modul de actiona. Fiecare este unic in felul sau, mi se pare chiar fascinant. Facand asta, o persoana anume imi atrage atentia. Parul lung si drept, prins cu un elastic aproape de varfuri, niste ochi mari, gri, unici ca culoare, piele alba, silueta de atlet. Barbatul se ridica cu scopul de a merge la baie, iar cand trece pe langa mine, mirosul acestuia imi incanta simturile, facandu-mi pielea de gaina si afisand pe fata o expresie gen:,,Hmm...Nu-i rau !''. Ahh, iar ma gandesc la baieti, deabea am plecat la Sasuke si acum sunt dornica de altul. Totusi, Sasuke este In Franta, iar noi mergem catre romania, merita sa fac o incercare, doar de distractie. Ma mut pe scaunul de la geam, am 2 libere. Im var degetelul in gura, si incepand sa ma manjesc cu saliva de la ochi pana la barbie. Scot batista si incep sa scot suspine false, facandu-mi numarul inventat pe moment. Se pare ca talentul meu actoricesc va fi pus la incercare, dar si acel baiat, oare va fi destul de gentleman incat sa se aseze langa mine si sa ma consoleze?

Barbatul iese de la baie, am incercat sa aud sunetele facute in cabina dar nu am putut, din cauza ,,prietenelor'' mele din spate. Incep sa ma sterg la ochi si sa ,, ma abtin'' sa nu plang, supsinand fals si dandu-mi parul rozaliu dupa ureche. Satenul se opreste in dreptul scaunului meu si se aseaza, aplecandu-se in jos pentru a-mi vedea chipul.

- Hei, ai patit ceva? spune acesta pe un glas asa de bland si mieros incat m-a impiedicat sa mai scot un cuvant.

Numele meu este Neji, imi pare bine de cunostinta !

Imi ridic privirea din pamant si mi-o atintesc spre chipul frumuselului care avea mana intinsa catre mine.Ne strangem mana si ii spun ca numele meu este Sakura si ca am patit ceva foarte trist.

-Mie poti sa-mi spui, sunt de profesie psiholog.

-Pai, mie imi place de un baiat, dar sunt asa de timida ca nu pot sa-i spun ceea ce simt. Ma doare inima sa stiu ca nu stie ce simt pentru el. Zi-mi, ce ar trebuii sa fac?

-Trebuie sa-ti faci curaj, nu ai nimic de pierdut, eu cand am de facut ceva greu imi spun in gand ,,ce o fi, o fi'' .

Ahh. ce imi place sa ma joc ! Ma simt ca o pisicuta care se joaca cu un ghem de blana. Oricum asta nu este decat o atractie fizica, vreau ceva actiune.

Satenului ii suna telefonul, scuzandu-se la mine zicand ca trebuie sa raspunda, insa cuvintele pe care le scoate pe gurita lui mieroasa ma socheaza si ma intriga la un nivel extrem de ridicat...

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Mar 08 Apr 2014, 16:53

Hellooow:D
Ce dor mi-a fost de next-ul ăsta-3-
Deci, deci. Ador descrierea din acest capitol! Îmi place la nebunie, atâtea rânduri pur și simplu mă atrag. Aham. Sakura se face fată rea? Bine jucat Sakura, bine jucat. Cel puțin, m-am bucurat când am văzut că „acel băiat” este „Neji - my kawaii love”. Pun pariu, că Sakura se mira pentru că Neji avea prietenă. Saaau, poate, îl cunoaște pe Sasuke sau e mafiot. Gahh! Abia aștept să aflu. Mult succes la scris următorul capitol^^
Ja nee!

Subiect: Re: Voulez vous coucher avec moi? Mar 08 Apr 2014, 21:38

Nicaieri nu-i ca acasa

- Da, Ino? spune acesta departandu-se cat mai rapid de mine. A spus cumva INO? Oare de unde se cunosc? Se pare ca va trebuii sa aflu despre ce este vorba.

Te-ai ocupat? Foarte bine, se pare ca vom termina repede toata aceasta mascarada, iar la mine, totul decurge coform planului. Oare despre ce sa fie vorba?

Neji imi zambeste si se aseaza din nou pe scaun, iar eu nu ma pot abtine sa nu-l intreb:

-S-a intamplat ceva? spun eu ridicand din spranceana.

-Ah, nimic important, doar o mica problema.

-Am auzit ca vorbeai cu o fata pe nume Ino, nu-i asa?

-Da, asa este.

- Nu stiu daca, stii dar este colga mea de la liceu. Aveti cumva o afacere? spun eu cu un pic de sarcasm presarat cu un ton de gluma.

-Ce coincidenta, dar nu, nu avem o afacere, doar ceva de rezolvat.

Eu si Neji am vorbit tot drumul, am depanat amintiri, am ras, se pare ca este un baiat foarte de treaba. E sarmant, cu simtul umorului, sa nu uitam de inteligenta si imaginatia lui debordanta. Chiar stie cum sa impresioneze o fata, si daca stau sa ma gandesc, ar fi o ,,felie'' foarte buna. Doar nu o stau sa ma tin dupa boxerii lui Sasuke toata viata, ganditi-va ca Sasuke o sa ramana la Paris, nu pot sa-l astept, daca nu o sa se mai intoarca niciodata o sa stau la batranete cu pisica in mana strigandu-l pe Sasuke in soapta? Doamne fereste ! In plus Sasuke este asa de rece cateodata, pe cand Neji emana o aura pozitiva si calda care ma face sa ma simt asa de bine, pana la urma trebuie sa merg mai departe. Am facut schimb de numere de telefon, primul pas, iar daca are iubita, ar fi o relatie de prietenie foarte stransa, deci n-am nimic de pierdut. Uneori viata iti deschide usi atat de tentante, incat nu poti sa le refuzi si pasesti in ele fara sa stii care va fi rezultatul, risti sa fii ranit, dar merita, fiinda te ajuta sa uiti de intamplarile nefericite. Asa fac si eu.

Timpul petrecut cu Neji parca a zburat, nu-mi fac probleme fiindca ca sicriul cu trupul neinsufletit al Sayurei va fi dus de niste baieti cu care Sasuke a vorbit. Coboram din avion, dar cand dau sa-i spun la revedere lui Neji acesta imi spune:

-As putea sa te conduc pana acasa, am destul de mult timp, si merita sa-l investesc cu tine.

Cuvintele lui Neji ma dau pe spate, asa ca n-am putut sa-l refuz si ii spun ca putem merge pe jos, stau destul de aproape si ne mai si plimbam putin. Satenul accepta, si pornim la drum cu zambetul pe buze, in ciuda faptului ca Sayura a trecut pe lumea cealalta acum o zi. Am si uitat sa-i spun despre asta, dar sa nu stricam atmosfera cu detalii asa de tragice. Nu pot sa red cat de repede am uitat de sora mea, parca nici nu a existat. Cateodata ma surprind singura cu trecerea brusca de la o stare la alta, sunt o persoana usor complicata pentru altii, nu-i condamn ca gandesc asta despre mine avand in vedere ce s-a intamplat acum multi ani, intamplare care m-a schimbat radical.

In toiul conversatiei, Neji incepe un subiect destul de incitant:

-Sakura,spune acesta cu un oftat lung la sfarsit, stii cum este atunci cand cineva isi baga nasul in relatia ta?

Raman blocata, nu cred ca sunt eu in masura sa raspund la aceasta intrebare, cred ca alcineva ar trebuii...

-Nu am simtit-o pe pielea mea, dar imi imaginez. Ajungi sa urasti acea persoana, sa-i vrei raul si te cum ai putea sa-i faci felul, chiar daca nu rezolvi nimic cu asta.

-Se pare ca stai bine in privinta asta, ai furat vreodata iubitul unei prietene? spune acesta razand in hohote, un ras cam prea colorat.

-Ah, nu, nu pot sa fac asa ceva. Poate ca am preluat un baiat, dara sa stiu de fostele acestuia, dar in general nu am facut asta, din cat imi amintesc.

-Atunci iti voi reimprospata eu memoria. Numele Olga Geamanu iti spune ceva?

-Poftim?...

Nu mai pot sa spun nimic ca Neji imi pune mana la gura si ma trage printre blocuri, bagajele sunt pe strada, dar nu duc grija lor acum. Ma zbat si incerc sa scap din stransoare puternica a lui Neji, dar forta mea de furnicuta nu se compara cu forta lui de taur.

-Iti dau drumul la gura, dar daca tipi, iti tai gatul ! spune acesta scotand un bisturiu din pantaloni.Dau aprobator din cap, iar cu corpul tremurandu-mi il intreb:

-Ce vrei? Te rog da-mi drumul, nu ti-am facut nimic !

- Mie nu, dar Olgai da!

-Nu i-am facut nimic, nu am mai vorbit cu ea de zile, nici nu am fost la scoala !

-Pe mine nu ma intereseaza, imi voi face de cap cu tine, ar fi bine sa-ti placa, caci va fi ultimul lucru care-l vei simti.

-Nu, nununu, TE ROG NU ! Nu-mi face asta, nu vreau lasa-ma, te rohohog ! spun eu incepand sa plang in hohote.

Neji imi da o palma de ma azvarle pe jos, aterizand intr-o pozitie favorabila lui. Ma dezbraca de la brau in jos, aud sunetul curelei brunetului, asteptand tortura. Ingerul s-a transformat in demon, dar acum nu mai am scapare, trebuie sa accept, acum nu mai am speranta de a fi salvata...