Poate o sa va ganditi ca seamana cu Asul Negru, dar nu este asa. Are o tenta, primul capitol, de a imita fic-ul Asul Negru.... Acesta este al doilea fic al meu....Spuneti-mi parerile voastre!!!! Astept critici destul de dure pentru a stii ce trebuie sa modific sau sa imbunatatesc.... M-am gandit sa fie un fic Western! Spor la citit!!!












        In Laredo, nici soarele numai ardea cum o facea inainte, nici vantul nu mai batea cum o facea inainte si nici sunetele pistoalelor nu se mai auzeau. Era liniste. Tristetea oamenilor se simtea in aer, iar lacrimile fierbinti ale acestora udau pamantul uscat. Din cand in cand cuvintele stinse ale unui popa mai indrazneau sa-i „rupa” pe oameni din lanturile durerii. Vremea era linistita si calda pentru o zi de toamna. O zi de toamna ce avea vremea frumoasa si primitoare, dar nu se putea spune acelasi lucru si despre atmosfera. Aceasta era foarte trista si neplacuta. Multitudinea de oameni ce erau langa cosciugul fetei erau inspaimantati. Nu se gandeau ca o fata atat de desteapta, cum era Dian, ar fi cazut in bratele unei iubiri dezavantajoase. De asemenea, nimeni nu s-ar fi gandit ca va muri atat de tanara.. Parintii fetei sunt inabusiti in durere si ura pentru nemernicul ce s-a „jucat” cu fata lor.
        Trupul neinsufletit al lui Dian se odihnea intre patru scanduri, frumos lacuite si cu satin argintiu pe dinauntru. Parul castaniu, ondulat si stralucitor era acum ravasit pe o perna alba din catifea. Ochii, ce odata erau de un verde crud, acum erau acoperiti de niste pleoape de culoare alba. Fata-i era relaxata si fara nicio grija acum. Buzele rosii erau uscate si stranse intr-o linie perfect dreapta. Pieptul robust era avantajat de catre o rochita albastru inchis, cu un decolteu discret. Mainile subtiri si lungi tineau o cruce din lemn grunzuros. Rochia de culoare inchisa cobora catre coapsele fetei pana la glezne, de unde pornea incaltamintea simpla. Chiar si adormita, tot frumos si inocent arata. Nu era de mirare cum de era mereu invidiata si, de-asemenea, curtata de baieti si tineri barbati. Avea o frumusete rapitoare, dar si o minte agera si mereu in functiune. Nimeni nu intelegea cum de a putut sa se indragosteasca tocmai de.... EL!!
        La un moment dat, vantul a inceput sa sufle cu putere si sa faca un sunet deranjant. Sunetele unor pasi se facura auziti. Toti invintatii de la inmormantare si-au indreptat privirile catre sunetele ciocatelor unui om. Atunci, l-au vazut. Lumina soarelui cadea usor catre parul ca de abanos, urmand sa cada si pe pielea alba ca spuma laptelui. Palaria lui de cowboy era pe spate, tinuta insa, de o ata ce era pe dupa gatul omului. Camasa, suflecata la maneci, era usor prafuita ceea ce-i dadea o nuanta de crem. Vesta acestuia era sifonata si cu cateva pete de sange pe ea. Cureau jeans-lor era groasa si inchisa la culoare, iar pe langa ea erau diferite gloante si un pistol. Pantalonii lui erau largi si murdari pe alocuri. Incaltamintea acestuia era compusa dintr-o pereche de ciocate maro. Privirile multora dintre invintati nu au putut cobori catre imbracamintea lui, ci, s-au oprit inspaimantate catre chipul barbatului. Fruntea lata a tanarului barbat era acum incruntata datorita soarelui, dar si datorita celor care-l priveau. Nasul lui era lung si incovoiat. Pometii ii erau ridicati si la fel de albi ca restul fetei. Buzele ii erau rosii si crapate, usor intredeschise. Ceea ce-i cutremura pe oameni era privirea lui de vasilisc. Ochii ii erau negrii si patrunzatori, dar incerca sa priveasca limfatic catre cosciugul fostei iubite. Se apropie usor de multimea de oameni, vrand sa ajunga la Dian. Unii barbati au mers rapid catre acesta cu scopul de-al opri sa nu mai inainteze. Destul de indrazneti barbatii, dar neprecauti atunci cand au pus mana pe pieptul cowboy-ului. In momentul acela, privirea baiatului era atintita catre mana unuia dintre cei ce voiau sa-l opreasca din activitatea lui. Peste nici o secunda, cowboy-ul indeparta in scarba mana ce-i era asternuta peste camasa lui, apoi inainta lent si hotarat. Popa fuse atent la fiecare gest al baiatului si cu fiecare secunda care trecea il privea pe cowboy cu mai multa mila si dezamagit de actiunile lui, de aceea ii si spuse:
           - Sasuke....Consider ca ai provocat destule neplaceri familiei fetei si nu numai... Te-as ruga sa ne lasi in pace pentru a continua ceremonia.
 
        Sasuke il privi pe popa atent la vorbele lui si totusi in sila. Pentru un baiat ascet cum era el, putine il mai interesau. Poate inca il mai interesa si mai avea sentimente pentru persoana ce statea linistita intre patru lemne. Sasuke ridicase, inca de cand ii indepartase mana de pe el acelui barbat, privirea din pamant. Dar o lasa din nou sa cada catre incaltaminte lui, parca, parundu-i rau pentru ce a facut in trecut si fiindu-i ruisne de vorbele inteleptului. Evident aceasta era doar o aparenta deoarece la cateva secunde dupa vorbele inteleptului si gesturile lui de acum, acesta spuse:
           - Nu ma intereseaza ceremonia ta, domnule Gomez. Vreau doar sa arunc o privire catre fata.
           - Ca sa ce? Sa o ghinui si la moarte cu personalitatea ta aspida? Pleaca naibii de aici, demonule!! spuse mama lui Dian cu multa ura si venin in cuvintele rostite.
 
        Tanarul cowboy isi intoarse capul lent si-i arunca femeii cea mai rece privire din Vestul Salbatic. Baiatul acesta era chiar nascut sa ucida si sa chinuie oamenii prin diferite moduri. Pur si simplu nu avea mila, insa pentru fata care i-a trezit anumite fantezii si care l-a acceptat si nu l-a vazut ca pe un sociopat, ci, din contra, l-a privit intr-un mod bland si iubitor, pentru aceasta fata a avut ratiunea sa-si dea seama ca nu trebuie s-o raneasca sau s-o omoare. A fost impreuna cu ea, iubind-o si respectand-o, pana cand Dian a baut dintr-o bautura in care era pus ceva toxic si a murit. Bautura respectiva era pregetita de Sasuke, dar nu pentru ea, ci, pentru un baiat ce tot ii facea curte fetei lui si pe care parintii fetei il vedeau ca fiind un baiat foarte bun si care o iubeste pe fata lor, nu cum era Sasuke. De aceea, cuprins de gelozie si de faptul ca Dian, de la un anumit moment dat, incepea sa aiba indoieli cu privire la el, a vrut sa-l otraveasca pe respectivul baiat cuceritor. Bineinteles, Dian a aflat ce voia sa faca Sasuke si a baut ea acea bautura. Nu era in totalitate vina lui Sasuke, dar avea legatura cu moartea fetei. In acea bautura se afla  veninul unui scorpion din Vestul Salbatic. Era nebunesc ceea ce a vrut sa faca, dar si foarte ciudat. De atunci multi il cunosc si-l vorbesc pe la spate cu porecla de „Scorpion Rosu”, dar in fata, daca mai apuca sa traiasca, ii spun pe nume. Nu doar dupa acea intamplare il numesc unii „Scorpionul Rosu”, ci, si dupa un tatuaj ce-l are pe spate cu un scorpion si bineinteles dupa toate crimele pe care le-a comis „cu veninul” ce i se scurgea prin vene.
           - Ce te priveste pe tine, femeie? Am venit sa-mi avd iubirea, spuse Sasuke foarte calm catre mama lui Dina si, totusi, foarte dragastos cand a ajuns la ultima parte a frazei.
       
        Mama lui Dian il privi, la inceput, cu ura auzind cum ii spuse, dar apoi se enerva cand auzise pentru ce a venit si cum o numise pe fiica ei. Nemaisuportand ideea ca fuse jignita de un nemernic fara suflet, ii tranti niste cuvinte ce-l enervara la culme pe Scorpion:
           - „Iubirea”?! Tu ai macar inima ca sa simti asa ceva pentru cineva?
 
        Atunci, Sasuke, acaparat de furie se duse catre mama lui Dian. iar toti au crezut ca o va lovi, dar a ocolit-o si s-a dus catre cosciugul fetei. Ii luase trupul fetei in mainile lui puternice si o stranse la piept. Imediat, tatal lui Dian impreuna cu alti trei barbati s-au repezit asupra lui Sasuke, crezand ca o sa ii faca ceva fiicei lui, dar Scorpionul a fost mai rapid si, tinand-o doar intr-o mana pe fata, a scos un pistol si a spus:
           - Daca va apropiati, va ucid!!!
 
        Acest gand ii facura pe oameni sa fie nemiscati si sa-si atinteasca privirile catre criminal. Nu era intreg la cap, nu cand cea mai draga persoana pentru el, a murit. Sasuke se uita cu drag la fata din bratele lui si uneori ii mai mangaia parul ciocolatiu. Multimea era socata de gesturile lui de tandrete. Dintr-o data, Dian era acum pe pamant inca tinuta de Sasuke in brate. Cineva ii impinse din spate, cineva care nu a fost invitata la inmormantare, si-l facura pe Sasuke sa se dezichilibreze si sa scape pistolul din mana. Atunci, parintii fetei erau foarte uimiti de cine facuse asa ceva. Acela era tocmai cel ce l-a facut pe Sasuke gelos atunci cand Dian mai era inca in viata. Scorpionul Rosu se ridica rapid si totusi buimac de la sol si-l privi atent pe cel ce indraznise sa ii strice momentul cu Dian. Ramase putin uimit la vederea persoanei. Ryder nu se potolea niciodata. El nu voia sa accepte ca Dian il alesese pe Scorpionul Rosu in locul lui si totusi acest gand il facea pe Sasuke sa fie deosebit de mandru de el.
        Ryder lua pistolul lui Sasuke de pe jos si-l indrepta catre acesta. Sasuke ramase uimit pe moment de gestul lui, dar isi reveni gandindu-se ca n-ar fi nicio problema daca ar muri. Atunci ar fi langa Dian. Scorpionul Rosu nu ar mai deranja pe nimeni si in afara de acest aspect nimeni nu i-ar duce dorul lui Sasuke.
        Scorpionul Rosu nici nu-l mai privea pe Ryder, ci, era atent la fata din bratele lui. Ii mangaia cu buricele degetelor pometii, urcand catre tample. Sasuke isi simtea lacrimile cum ii intepau ochii si cum un nod i se puse in gat. Nu foarte des, mai inchitea cu scopul de a determina nodul ce i se formase, sa-l lase  in pace. Nu mai voia pe nimeni si nimic langa el, cu exceptia lui Dian. Un vant isi facu simtita prezenta. Ryder privi catre cei doi si se compatimi, la gandul ca celor doi le sta atat de bine impreuna si la faptul ca nu a fost el patenerul lui Dian. Chiar daca nu voia sa recunoasca, stia ca Scorpionul Rosu o iubise enorm pe fata, poate mai mult decat o facuse el. Peste cateva momente, de la gandurile lui Ryder, privirea acestuia se incalci cu a lui Sasuke, iar atunci se facura auzite cateva cuvinte din partea lui Sasuke:
           - Da-mi pistolul inapoi!
 
        Parul blond al lui Ryder fuse lasat la vedere cand palaria de pe capul lui cazu. Atunci, Ryder stranse mult mai bine pistolul in mana, dandu-i de inteles Scorpionului ca nu va face cum vrea.
           - De ce sa fac cum vrei tu?.... Cand pot sa fac cum vreau eu....
 
 
 
        De aici, Scorpionului Rosu ii este greu sa-si mai aduca aminte ce s-a intamplat. Il doare sa-si aminteasca cum si-a petrecut ultimele momente langa persoana pe care o iubise cu atata ardoare. Ea fusese singura care a reusit sa-l schimbe pe Sasuke, dar si singura care l-a facut sa sufere atat. Singurul lucru pe care Sasuke nu-l intelegea era de ce a trebuit sa bea ea din bautura respectiva? Era pentru nenorocitul de Ryder. Sasuke stia ca Dian era o fata foarte omenoasa, nu ca el, si nu putea concepe ca cineva poate muri din cauza ei. Da, pe Dian o deranja cand Sasuke era atat de crud si nepasator cu altii, iar cu ea era foarte bland, insa nu se simtise atat de rau ca atunci cand aflase ce voia Scorpionul Rosu sa-i faca tocmai unuia dintre oamenii pe care-i cunostea si pe care parintii ei il apreciau. Parintii lui Dian ar fi fost distrusi sa stie ca Sasuke l-ar fi ucis pe Ryder, baiatul pe care parintii fetei il vedeau ca pe propriul copil, desi nu era in adevaratul sens al cuvantului. Din acest motiv ea a baut acel lichior care i-a adus moartea. Ea stia ce facea, era constienta ca daca va bea bautura, va muri, insa nu i-a pasat, caci, de la un anumit moment dat, numai era sigura pe sentimentele ei, pe ce simtea. Cand parintii ei au aflat cu cine este fiica lor, s-au infuriat si mai ales au fost infricosati. Si ea stia cine era Sasuke, anume un criminal, dar nu i-a pasat. De multe ori parintii ei i-au spus sa stea departe de el ca, mai mult ca sigur, odata si odata, o va rani. Dian nu-i povestea prea multe lui Sasuke din ce vorbea cu parintii ei si nici de data asta n-a facut-o, desi, se vedea cu ochiul liber ca era foarte aeriana si ganditoare uneori. Parintii ei au continuat sa o zapaceasca luni bune pe fata la cap cu mii si mii de explicati si rugaminti la adresa acesteia de a sta departe de Scorpionul Rosu. El nu era singurul criminal din Vestul Salbatic, dar era unul dintre cei mai periculosi. Parintii lui Dian o aveau doar pe ea. Le era foarte teama ca o vor pierde, de aceea erau numai cu ochii pe ea. Totusi, cand au pierdut legtura cu fiica lor, cand i-au dat acesteia prea multa libertate, au pierdut-o fiindca ea numai simtise niciodata sentimentul acesta, ca este libera, si nu a stiut cum sa-l manevreze sau sa-l controleze. Nu i-au dat cu buna stiinta libertate fiicei lor, ci, doar au vazut ca a crescut ca varsta si, instinctiv, i-au oferit mai multa libertate. Pe langa acest aspect, nici parintii ei nu se mai puteau ocupa de ea foarte mult. Atunci s-a intamplat ca, intr-o zi cand se plimba prin natura, sa-l gaseasca pe Scorpionul Rosu plin de sange si aproape de moarte. Acesta fuse impuscat de un alt criminal din Vest care-i voia averea si, de-asemenea, respectivul criminal nu voia sa aiba „concurenta”. Sasuke era foarte ranit si Dian l-a ajutat. Chiar daca era un criminal, s-a gandit ca nu ar fi fost cu nimic mai buna decat cel ce-i facuse rau Scorpionului Rosu si, pana la urma, l-a ajutat. Atunci, acesta, ramase surprins de gestul fetei si a crezut ca fata ii ofera mila, iar el nu voia asa ceva. El era atat de orgolios incat, mai bine ar fi murit, decat sa accepte mila cuiva. Pana la urma a vazut in ochii fetei o siguranta pe sine si nicio frica de Scorpion incat si-a dat seama ca ea nu-i oferea mila, ci, un ajutor. Poate ar fi putin ciudat faptul ca Dian era atat de hotarat pe sine cand statea in fata unui criminal ce, dupa ce ea l-ar fi ajutat, el ar fi putut s-o omare, insa macar murea stiind ca a facut un bine. Dian era o persoana cu un caracter original si foarte placut. Nu-i de mirare ca si unul din cei mai mari criminali s-a indragostit de ea.
 

        Astazi, soarele stralucea foarte puternic si impartasea caldura. Pe Strazile din Laredo, nu era decat Scorpionul Rosu pe un cal ce se plimba pe langa caile ferate ale orasului. El se indrepta catre Santa Fe. Voia sa plece din Laredo pentru a uita pe cat posibil de tot si de toate. In Santa Fe se juca foarte mult poker. Nu i-ar fi stricat si acestuia o partida....

Edit
Well, în primul rând vreau să îți mulțumesc pentru anunț, deși nici eu nu scriu prea bine. Chiar nu prea știu ce sfaturi să dau, în principal știu care-i treaba, dar nu știu cum să explic. Îmi place titlul, este interesant și atractiv, deși eu nu cred că ar trebui să scrii al doilea cuvând cu literă mare. Mi se pare originală ideea, cel puțin eu nu am mai întâlnit-o într-un fic. Singura carte în care am mai citit despre așa ceva are doar câteva povestioare despre cowboy.  Ar fi fost drăguț ca apariția lui Sasuke să fi fost la sfârșit, să fie prezentă o replică surprinzătoare Vreau să spun că ar fi fost mai bine să te axezi pe înmormântare.
Nu cred că pot să zic mai mult, nu aș ști cum să aprofundez. Sper să mă anunți când vine următorul capitol. O zi bună!

Ce fic frumos avem noi aici si foarte misterios. Sa inteleg ca Scorpionul Rosu este Sasuke, imi place ideea asa astept un NEXT

De aceasta data m-am gandit sa-l fac mai lung capitolul   Va multumesc pentru comenatriile frumoase pe care mi le-ati lasat si sper, Flavia, ca am tinut cont de sfaturile tale. Apreciez cand cititorul spune ce-i place si ce nu. Spor la citit!   






        Incaperea era imbibata de fumul trabucelor si mirosul de bautura. Lichiorul bauturilor alcolice era prezent doar pentru cateva momente in paharele jucatorilor de poker, iar scrumul tigarilor era pe mesele de joc. Oxigenul ducea o batalie de necastigat cu panza stravezie ce se ridica din trabucele jucatorilor pana la tavan. Cartile de joc erau impartite, lasate pe masa ori indoite la nervii unui ghinionist. Bautura tare ii facea pe oameni sa injure ori sa se ia la bataie din motive puerile. Santa Fe era orasul cu cele mai multe cazinouri si jucatori de poker profesionisti, dar, de-asemenea,era si orasul in care bandele de criminali se intalneau. Orasul tigarilor, pericolelor, bauturilor si barbatilor fara suflet.
        In acest cazino erau doar jucatori de poker amatori, ce veneau mai mult pentru a se lua la bataie unii cu altii si a imparti un pahar de vorba. Multi dintre cei prezenti la cazino incercau sa iasa in evidenta si sa para cat mai experimentati in jocul de poker. Fiecare dintre ei incerca sa domine prin atitudine superioara, privire limfatica si gesturi. In jocul de poker trebuia sa fii foarte experimentat in artele „cititului”. Trebuia sa citesti pe fata omului ce va face cu cartile sale, dar sa incerci sa ascunzi framantarile si gandurile actiunilor tale asupra cartilor cat mai bine. Unora dintre jucatori nu le placeau sa simta gustul infrangerii si,de asemenea sa fie priviti cu superioritate. De aici se ajungea la certuri, apoi la atacuri fizice. Nu era de mirare ca erau doar doua mese de poker linistite, iar in jurul celorlalte se auzeau ridicari ale tonului, cazaturi si zgomote de pahare sparte. Incaperea era intr-un haos total.
        Pentru a incerca sa ignore acest haos, Scorpionul Rosu se uita pe un geam fiindca masa lui era aproape de acesta. Era noapte si intuneric, dar tot puteai vedea muntii inalti. Acestia nu erau imbracati intr-o mantie alba, ci aveau o vesta verde. Sasuke lua o gura din wisky-ul ce i s-a pus in pahar, apoi privi mai curios si mai profund catre peisajul ce i se infatisa. Se gandea ce era dupa acesta. Era un loc frumos sau urat? Oare sentimentul de acalmie se facea simtit daca trecea de acei munti? Putea sa uite de tot si de toate? Hmp...Nu credea asta, iar acest lucru se putea observa dupa expresia de pe fata lui. Era scarbita de gandurile care tocmai le avuse. Nu exista liniste nicaieri. Intotdeauna te vor framanta probleme. Daca vei sta intr-o padure, multe ganduri iti vor trece prin cap. Daca nu se intampla acest lucru, cu siguranta vantul iti va strica momentul de liniste. Daca stai acasa, vei fi deranjat de membrii familiei cu tot felul de intrebari. Daca n-ai familie, atunci, cand vei intra pe usa, cand vei pasi pe podea si cand te vei uita prin camera, te vei gandi la ei si cum era cand paseau ei pe podea, cum intrau ei in casa si cum te salutau. Daca mergi intr-un cazino sau intr-un bar, nu vei avea niciodata liniste. Mereu vor fi oamenii care sa te deranjeze. In concluzie, nu exista nicaieri liniste. Sasuke nu putea merge niciunde ca sa stea linistit. Singurul loc care-l facea sa fie linistit numai exista. Nu va mai fi niciun loc in care sa se simta linistit si el insusi. Cu ceva timp in urma, putea merge oriunde, dar atata timp cat era si Dian langa el. Oriunde mergea cu ea, era ca un paradis pentru el. Daca mergea in Iad si era si Dian, pentru el era cel mai frumos loc din lume. Acum, cand persoana iubita numai este, orice face sau oriunde merge, numai are sens. Poate sa bea, dar nu simte gustul bauturii alcolice. Poate sa fumeze, dar nu simte fumul cei acapareaza plamanii. Poate sa fie impuscat, dar nu-l va durea locul unde glontul isi va face aparitia. Numai poate simti nimic. De fapt, doar un sentiment isi mai facea simtita prezenta, anume durerea. S-a obisnuit atat de tare cu acest sentiment, incat uneori nici ca-l mai simte. A trecut un an de cand Dian a murit, iar acesta s-a plictisit sa se mai gandeasca tot timpul la ea. S-a plictisit sa simta durere si numai acest sentiment sa fie prezent in fiecare zi. In primele luni, dupa moartea iubirii lui, tot ce facea el avea legatura cu Dian. Cand inspira aer ii trecea prin minte momentele cand Dian era langa el si imparteau mai mult decat aerul. Cand clipea ii trecea prin minte chipul ei masliniu. Cand dormea, o visa pe Dian cand il saruta si il iubea. Cand manca, mintea ii era acaparata de momentele cand Dian ii devora gura pentru a-si hrani dorinta si placerea. Inca este uimit cum de inca este in viata dupa acele torturi. Dupa o jumatate de an, acesta putea sa respire, sa clipeasca, uneori si sa doarma, fara sa se gandeasca la Dian. Dupa 8 luni, a inceput sa se duca in baruri si cazinouri. Se simtise bine cand era in acele locuri si chiar a crezut pentru un timp scurt, ca aceasta era solutia pentru a numai simti durere. A merge si a sta in baruri pana dimineata tarziu. Bineinteles, acesta solutie nu si-a facut efectul pe un timp indelungat. Inainte, orice facea avea legatura cu Dian, acum, orice face n-are sens. Nu intelege cum sufletul si mintea sunt atat de schimbatoare. Nu intelege care ar trebui sa fie solutia pentru a deveni din nou...Cum era inainte de a o cunoate pe Dian. Atunci simtea ura si liniste cand ucidea. Putea simti mirosul de sange proaspat si era sigur pe ceea ce simte si ce vrea. Acum este confuz. Numai stie daca vrea sa traiasca sau sa moara. Numai stie daca este intr-adevar un criminal. Numai stie daca ii place sa ucida. Numai stie daca va mai iubi vreodata. Totul a fost frumos cat timp a fost cu Dian, insa acele momente numai exista. Au disparut. I-a placut ceea ce a simtit cand a fost cu Dian. A fost chiar frumos si inedit sentimentul pe care i-l transimitea zambetul ei, atingerea, parfumul si tot ce facea bruneta. Este frumos sentimentul de iubire, dar ceea ce simtit cand persoana iubita se stinge din viata, este mai rau decat inchisoarea, iar el stie asta pentru ca a trecut prin multe probleme cu legea. A fost dureros ceea ce a simtit dupa moartea fetei asta datorita faptului ca el n-a mai simtit pana atunci sentimentul acesta cald si frumos. Auzise de iubire, dar nu a crezut in ea decat atunci cand a intalnit-o pe bruneta. Nu era inca sigur daca mai voia sa simta sentimentul de iubire. Ii placuse si crezuse in acest sentiment, dar ar vrea sa numai il retraiasca atata timp cat vine la pachet cu suferinta.
           - Mai doriti bautura, domnule? il intreba cel de la tejghea avand in vedere faptul ca Sasuke terminase incostient sticla ce era pe masa.
        Sasuke daduse din cap in semn ca mai doreste o sticla. Barbatul ii mai aduse o sticla de wisky si ii lua de pe masa Scorpionului, sticla terminata. Sasuke isi turna in pahar cat avu nevoie ca sa incerce sa numai se gandeasca la personalitatea lui, la ce va face in viitor sau la ce a facut in trecut. Are de gand sa traiasca in prezent. Are de gand sa devina din nou cel mai temut criminal din Vestul Salbatic.
        Poate va mai vrea sa simta iubire si apreciere din partea unei fete, dar nu acum. Peste ceva timp. Acum ar vrea doar sa devina Scorpionul Rosu, nu ca atunci cand era cu Dian nu era, insa nu se mai simtea ca si un criminal cand a iubit-o pe bruneta.
        Sasuke isi lua privirea de pe geam si se uita prin jur. Oamenii inca erau foarte nelinistiti. Dupa ce avea sa termine sticla cu bautura, avea de gand sa plece de aici si a merge undeva sa doarma. Poate in ascunzatoarea lui, dar in niciun caz in Laredo sau in apropiere de acest oras....Totusi, incerca sa savureze bautura. Se uita foarte atent la paharul lui si la bautura ce era in acesta. Era un pahar din sticla, micut, ce stralucea in lumina becului. Wisky-ul din pahar, era incolor, dar foarte gustos. Mai lua o gura din lichiorul transparent, apoi isi mai turna in pahar bautura. Pur si simplu ii placea gustul acela amarui si puternic care, incetul cu incetul, devenea dulce. „Un amestec de gusturi.” Acest gand il facu pe Sasuke sa surada trist. Nu avea un anume motiv pentru care a facut acest gest fiindca multe lucruri pe care le face numai au sens si sunt negandite.
           - Hei pustiule, nu crezi ca exagerezi cu bautura aceea? Nu esti prea mic pentru a consuma bauturi alcolice? intreba unul din jucatorii de poker de la alta masa foarte plin de el.
        Sasuke isi ridica privirea din paharul lui si se uita la jucatorul ce-l deranjase. Il studie din cap pana-n picoare cu o privre superioara si indiferenta. Un om varstnic, ce nu-i dadeai mai putin de 45 de ani, cu un inceput de chelie, ochii avandu-i rosii datorita bauturii consumate, iar fata fiindu-i zbarcita de riduri. Era imbracat intr-o camasa alba precum zapada, ce-i venea stramta datorita burtii pe care o avea. O vesta precum iarba ii acoperea umerii lati, iar pantalonii dintr-un material subtire i-l faceau sa para gras, nu ca nu era deja. In picioare purta niste cizme, tipice cowboy-lor. Primul gand al lui Sasuke fuse acela ca barbatul ce-l deranjase, nu era intreg la cap si nu-l cunostea pe acesta. Desi, Sasuke nu avea de gand sa fie grosolan si sa apeleze la atacurile fizice din prima. Inca nu-i vine sa creada cum a putut sa fie schimbat de catre Dian.
           - Nu vad ce te priveste pe dumneata ceea ce fac eu! ii spuse Sasuke pe un ton calm si incercand sa nu fie nesimtit.
        Barbatul incepu sa rada cand ii auzise raspunsul, iar ceilalti de la aceeasi masa de poker incepura sa zambeasca. Omul chelios nu se mai sprijinea acum de masa de joc, ci a facut cativa pasi catre masa unde era asezat Sasuke.
           - Hmp....Doar voiam sa stiu ce varsta ai. ii spuse barbatul pe un ton putin pervers.
        Ochii cheliosului parca ii luasera foc. Isi trecuse limba rosiatica peste buzele crapate parca incercand sa-l tenteze pe Sasuke. „Un obsedat”, acest gand ii trecuse lui Sasuke prin minte cand barbatul isi impreuna buzele intr-un sarut. Era dezugstator felul in care Sasuke era privit, dar pentru faptul ca brunetul mai avea putina ratiune si stapanire de sine, nu i-a facut nimic barbatului, ci doar s-a ridicat de la masa cu scopul de a pleca la o plimbare. Cand se ridica de la masa, ii lasese pe masa tipului de la tejghea bani pentru consumatie. Isi lua palaria si spuse un simplu „buna seara”, apoi se indrepta catre usa cu scopul de a pleca.
           - De ce pleci, pustiule? Ti-e frica?! intreba barbatul obsedat.
        Sasuke era fix in fata usii cu ochii atintiti catre clanta. Acum chiar se gandea daca barbatul are dreptate. Oare ii este frica de el sau Dian l-a schimbat atat de mult incat numai se simte bine cand ucide? Prima varianta nu era adevarata, iar in afara de asta avea si pistolul cu el. Dar, oare a doua varianta era adevarata? El credea acest lucru, insa acum nu-i mai place schimbarea pe care i-a facut-o bruneta cu privire la personalitatea lui. Pentru faptul ca nu ii place aceasta schimbare si pentru faptul ca vrea sa fie din nou acel om temut de toata lumea, si-a scos pistolul si l-a indreptat catre barbat. Pentru ca aceasta actiune a durat doar doua secunde, cowboy-ul mai invarsta, a fost surprins si infricosat de ce facuse de Sasuke.
        Se vede ca multi oamenii din Vestul Salbatic numai stiu de Scorpionul Rosu avand in vedere faptul ca cineva si-a permis sa-l deranjeze pe fostul Scorpion si chiar sa-l provoace. Sasuke era dezamagit de el insusi si de faptul ca si-a permis ca Scorpionul Rosu sa dispara si sa fie uitat atat de repede. Pentru acest fapt, Sasuke apasase pe tragaci, iar acesta indrepta catre barbat un glont ce-l lovi fix in inima. Ceilalti din cazino ramasera putin speriati dupa ce auzira zogomtul puternic facut de catre revolver, insa dupa ce sentimentul acesta trecuse, in ochii martorilor a aparut frica si socul. Nu se asteptau ca un pusti, sa aiba curajul sa faca una ca asta. Daca omorai un om, pedeapsa nu era usoara, dar Sasuke a scapat de multe ori din aceste pedepse. S-a mai intamplat sa fi fost dus la inchisoare, insa a scapat, dar calcand totusi peste niste cadavre.
        Sasuke iesise din cazino si isi luase calul ce-l lasase in apropriere. O banda de criminali din Vestul Salbatic, cam de aceeasi varsta cu Scorpionul, le placuse atitudinea si intunericul pe care Sasuke il emanase. Banda era in numar de patru baietii, iar pe cel mai mare dintre cei patru il chema Naruto. Acesta era impresionat de ura si de tinta pe care o avea Sasuke, de aceea au iesit din local, pentru a-l pride din urma si ai spune acestuia cateva vorbe.
        Sasuke se urcase deja pe cal, insa aizse niste voci din spatele lui:
           - Hei, tu! Asteapta putin!
        Sasuke se intoarse catre vocea barbateasca si dadu peste o silueta intunecata datorita noptii. Cu fiecare pas pe care o facea silueta, Sasuke observa mai multe trasaturi ale chipului. Cel care-l oprise pe Sasuke din drum, avea un culoarea parului asemanatoare bronzului, ochii mari si albastrii, un nas mic ca un surub si buze mici si subtiri. Chipul lui avea forme diferite. Pometii ii erau ridicati, barbia fiindu-i ingusta, iar fruntea fiind lata. Chipul lui nu era proportionat cum trebuie, insa cu atitudinea si privirea pe care o impunea, numai iti venea sa zici nimic de chipul acestuia.
            - Voiam sa stam putin de vorba. spuse din nou acelasi tip.
        Sasuke il privi indiferent si superior, dandu-i de inteles ca nu era interesat de ceea ce avea sa-i comunice. El nu voia decat sa plece de aici.
            - Foarte interesant cum ai tintit cu pistolul. Ai avut multa precizie si siguranta in mana. Nici nu-i de mirare pentru Scorpionul Rosu. continua blondul, anume Naruto.
        Sasuke ramase uimit de ce auzise, desi nu lasa ca acest lucru sa se vada. Deci nu chiar toti au uitat de Scorpionul Rosu. Pana la urma gandul ca cineva il recunoscuse, il facu sa zambeasca. Naruto impreuna cu ceilalti din banda ii urmara gestul lui Sasuke.
            - De unde stii ca sunt Scoprionul Rosu? Nu crezi ca ai gresit persoana? il intreba Sasuke pe seful bandei, provocandu-l intr-un anumit mod.
        Naruto se uita cu o privire gen „Serios? Nu era evident?”, insa Sasuke nu avea nevoie de priviri, ci de cuvinte. Voia sa stie cum de niste baieti de varsta lui, l-au recunoscut doar dupa cum tinteste cu pistolul, desi nu multa lume il vazuse pe Sasuke in carne si oase. Multi dintre oameni auzisera de Scorpionul Rosu, iar cateodata dadea si lovitura prin ziare, insa respectivele ziare se gaseau mai mult in Laredo. Unul din spatele lui Naruto, ii raspunse la intrebarea de acum cateva secunde:
            - Suntem siguri ca esti tu. Este evident dupa cum tintesti si dupa revolverul pe care-l ai. Este pistolul unuia dintre cei mai bogati serifi din Vestul Salbatic. I s-a furat pistolul acesta acum cateva zile.
        Scorpionul  Rosu fuse uimit de raspunsul baiatului ce parea mai mic ca varsta decat Sasuke sau decat blondul cu care vorbise. Nu se astepta ca cineva sa fie chiar asa atent la detalii. Incepuse sa ii placa sa vorbeasca cu acesti baieti. Erau genul lui si chiar foarte surprinzi si deloc plictisitori, precum se astepta Sasuke. Dar pentru faptul ca lui Sasuke nu-i placea sa-l ia cineva prin surprindere, voia sa-i provoace mai mult pe acesti baieti, pentru a afla mai multe despre ei.
            - De unde stii ca acesta este pistolul unui serif? Si de unde stii ca ar fi furat? Oricine poate avea un astfel de pistol si asta nu inseamna ca este furat!
        Naruto isi dadu ochii peste cap, apoi ii zambi Scorpionului. Blondul isi dadu seama de ce incerca Sasuke sa faca, insa voia foarte mult sa-i comunice acestuia ceva, de aceea a incheiat subiectul acesta:
            - Stim ca este furat pentru faptul ca nu se mai gasesc astfel de pistoale. Cum ai tu acest pistol, numai gasesti nicaieri. Este un model foarte vechi, desi foarte bun. Ai precizie si tinta buna cu el. N-ai de unde sa-l cumperi, decat sa-l furi. Stim asta pentru ca si noi am vrut acest pistol.
        Sasuke ramase din nou uimit, iar de aceasta data si putin socat. Se pare ca el cu acesti baieti, avea multe in comun. Interesant este faptul ca au si aceleasi gusturi si scopuri. Totusi, Naruto voia sa-i comunice altceva, insa numai apuca sa spuna fiindca unul din spatele lui, ii fura cuvintele:
            - Te vrem in banda noastra!
        Brunetul isi incrunta sprancenele in semn de confuzie. I se parea o prostie sa faca parte dintr-o banda si mai ales asa repede.
            - Nu vrem un raspuns acum, insa in urmatoarele zile... Te vrem fiindca ni se pare ca ai potential si aveam nevoie de inca un om in banda. il informa Naruto, observandu-i Scorpionului confuzia.
            - Doar pentru faptul ca am potential de criminal si ca aveti nevoie de un om nou in banda voastra, vreti ca eu sa ma alatur voua? ii intreba Sasuke pe un ton superior si dezgustat, totusi contrariat.
        Blondul se incrunta la inceput, dar apoi incuviinta din cap in semn afirmativ. Ochii lui Sasuke devenisera acizi datorita argumentelor baietilor. Scorpionul stia ca ei voiau lucrurile pe care le detinea acesta si banii pe care-i acumulase de cand era el criminal. Nici nu stie de sunt in stare acesti pusti. Sasuke simtea faptul ca era ceva in neregula cu ei, insa nu isi recunoscuse acest fapt. Tipii nici nu par experimentati.
            - Prefer sa lucrez singur! le spuse Scorpionul cu o privire de sus, iar acest lucru nu era doar datorita faptului ca era pe cal.
            - Si noi am spus asta la inceput, insa in echipa este mult mai usor sa nu te prinda serifii! Fiecare are bunurile lui, le impartim, atunci cand le castigam. Ne putem imprastia atunci cand un alt vanator de recompese incearca sa ne fure ceea ce am obtinut. Ne putem apara mai bine atunci cand suntem mai multi. incepuse sa spuna unul din oamenii lui Naruto.
        Sasuke incerca sa rumege ceea ce i se spuse si sa vada daca au drepatate. Adevarul era ca serifii mereu il considerau un „rebel fara cauza”, iar faptul ca erau atat de aproape sa-l prinda pe Sasuke, dar nu reuseau, ii demoraliza total. In ultimul timp, Sasuke nu a mai provocat valva in Vestul Salbatic, insa trebuia sa fie pedepsit pentru pacatele pe care le-a facut in trecut. Nu avea de gand sa-si petreaca restul vietii, fiindca atat ii lua pedeapsa pe care o avea de indurat, in inchisoare. Prefera sa mai provoace necazurii decat sa indure platile la cele anterioare. Nu era corect ceea ce gandea acum, insa avea de gand sa-si recastige titlul de „Scorpion Rosu” si avea de gand sa-si arate talentul unic in artele uciderii. Se gandea de pe acum cum si in ce moduri sa omoare oameni. Prin a-i otravi, a-i impusca sau a-i chinui cu foamea sau sufocarea? Ii place propunerea pe care i-au zis-o cei din banda, insa voia sa se gandeasca mai in amanunt la avanatajele si dezavantajele propunerii. Inca simtea ca nu-i ceva bine in aceasta propunere, dar inca nu stia ce.
            - Vrem un raspuns sapatamana aceasta, iar daca nu vrei, nu-i vreo problema. Dar te-am vrea pe tine pentru abilitatile tale si reputatia pe care ti-ai facut-o, desi acum numai esti asa popular, dar cu noi ai putea reveni in elita. ii comunica Naruto.
            - Cat de buni sunteti ca si criminali? il intreba Sasuke pe seful bandei.
        Cineva mai scund, din spatele blondului, se oferi sa ii raspunda:
            - Daca vrei sa ne incerci, hai maine dimineata dupa munti si sa ne incercam abilitatile. Ce zici?
        Nu era o idee groaznica, iar el chiar voia sa stie de ce anume sunt baietii acestia in stare. Arunca o privire la muntii la care se uita ceva timp in cazino, apoi ii tintui pe cei din banda cu privirea lui patrunzatoare. Acestia erau curiosi de raspunsul lui. Tot ce a facut Sasuke, a fost sa dea din cap in sens afirmativ. Baietii incepura sa zambeasca satisfacuti la gestul scorpionului, dar Sasuke isi pastra acea privire de gheata.
            - Ne vedem maine, atunci! aceasta fuse ultima replica pe care o mai auzise din parte baietilor, inainte ca ei sa plece prin spatele cazinoului.
        Sasuke le-a intors spatele si s-a indreptat catre ascunzatoarea lui, pentru a se odihni. Crede ca va accepta propunerea lor, iar asta datorita faptului ca lui ii place sa fie elitist.
 


P.S: Capitol necorectat!!! Edit: Cred ca numai am greseli gramaticale :))

Foarte tare!!Imi place!Spor la lucru.Sper sa continui sa mai scrii.Sa ma anunti cand scri urmatorul capitol!

Ceee capitool frumos! Tu vrei sa ma omori?! Incepi sa evoluezi si imi place ca l-ai pus si pe Naruto,favoritul meu dar astept cu nerabdare decizia lui
Sasuke. Astept un next la fel de lung si fascinant!
Ja nee!

        Cand soarele abea rasarise, Sasuke se imbraca pentru intalnirea cu banda de ieri. In timp ce se incheia la camasa, privirea de un negru mat, cerceta ascunzatoarea. Era un loc ferit de lume, intre stanci, pe o veche sina de tren. Ascunzatoarea acestuia era intunecata datorita peretilor din stanca ce nu permiteau ca lumina stravezie a Soarelui sa patrunda in locul de odihna al Scorpionului. Totusi, lama cu gaz ce statea pe o masa din lemn neted, emana o lumina suficent de puternica pentru a distinge cateva din cotlon. In fata mesei era un scaun mai vechi, cu spatar inalt, de culoarea chihlimbarului. Langa scaun era o lada, incarcata varf cu hainele Scorpionului, mare si inchisa la culoare. Mindirul cu care se invelea Sasuke pe durata noptii era gros, de culoarea mierei zaharisite, aidoma celor din Vestul Salbatic, pus pe o alta lada din ascunzatoare. Acea lada continea toate bijuteriile, pistoalele, cutitele de valoare ale lui Sasuke. Brunetul avea ca pat, patru scanduri batute-n cuie, cu o saltea mai veche in interiorul celor patru lemne, si cateva perne pe de-asupra pentru a sta cat mai comod in timpul somnului. Nu are un loc incarcat de achizitii, ci doar de lucruri pe care sufltetul lui mitizat si inert are nevoie pentru a-si hrani doleantele. Totusi, sufletul lui nu era doar de gheata, ci era si un suflet egoist. Intotdeauna simtea ca ii lipseste ceva. De aceea, daca ii vor placea oamenii din banda de la cazino si abilitatile acestora, atunci, de dragul sufletului lui insangerat de durerea provocata de decesul iubitei lui, va intra in banda. Va aduna mai multe lucruri scumpe si  va fi din nou un ucigas fara mila .
        Dupa ce-si mai puse palaria ponosita, cu lateralele ridicate, tipica cowboy-lor, iesi din ascunzatoare. Imediat ce simti vantul razlet si incins, isi dadu seama ca va intarzia putin pentru intalnirea cu cei de ieri. Soarele deja era pe cer, taind aerul straveziu cu razelele lui ca niste sulite. Pentru ca nu voia sa inceapa o cearta cu seful bandei cu subiectul „punctualitatea”, grabi pasul pentru asi lua calul. Acesta era legat de un stalp din lemn, ce era pozitionat la capatul sinei vechi de tren. Se urca pe cal si porni catre muntii pe care-i admira aseara.
        Trecand peste un rau adanc si murdar, peste cateva dealuri inalte si pe langa periferia orasului Santa Fe, ajunse la muntii inalti si acoperiti de verdeata. Mai avea ceva pana la punctul de intalnire cu banditii. Trebuie sa treaca de munti, iar acest lucru avea sa dureze ceva. Se opri pentru a-si da seama daca este bine sa ocoleasca muntii, iar daca acesta ar fi cel mai scurt drum. Ochii sai ca niste penite de argint, desenau pentru mapa mintii sale cel mai scurt drum catre reperul ales de banda. Verificand toate posibilitatile, acesta isi dadu seama ca nu exista alt drum mai scurt decat cel de a ocoli unitatile de relief. Pornind la drum, incerca sa alunge gandurile insuportabile ce i se plimbau prin minte. Din nou trecutul puse stapanire pe el. Se gandea daca putea vreodata s-o uite pe Dian. Aceasta fata, Dian Fossey, fuse singura fata ce a putut sa-l faca sa fie iubitor si ingaduitor. S-a mutat in Santa Fe pentru simplul motiv ca nu mai voia sa mai stea in Laredo. Numai toate amintirile ce le avea in acel oras, fie ele bune sau rele, ii zgariau voluptos sirea spinarii. In acel oras s-au intamplat mult prea multe, de aceea, dorinta de a se desprinde de trecut fiind indinspensabila, a plecat din orasul unde s-a nascut. Asa ca si-a facut el o ascunzatoare intre roci, mutandu-se acolo si cu trupul, dar si cu sufletul. Modul lui de viata in Laredo, ca ucigas, era si asa neplacut, insa acum, este morbid. A ajuns sa isi petreaca zilele in birturi si cazinouri, asteptand ca fumul trabucelor sa-i carbonizeze sufletul, iar bautura amara sa-i spele pacatele. A inceput sa-si traiasca viata de pe o zi pe alta, fara sa-i pese daca moare sau daca traieste. Sesiza schimbarea vietii lui si nu-i placea. Se intreba in continuu cum ar fi fost daca Dian inca traia. Poate veneau alte probleme si alte necazuri pe umerii Scoprionului, dar atingerea ei ca de matase, cu siguranta l-ar fi facut sa treaca peste orice obstacol. Acum, a devenit mult mai vulnerabil. Cand era Dian in viata, l-a facut pe brunet sa depinda de ea. Acum, nu mai poate sa faca prea multe activitati fara sa depinda de cineva. Din acest motiv nu mai provoaca asa multe crime ca inainte. Acum un an auzeai de Scorpionul Rosu peste tot si in fiecare saptamana. Acum, auzi despre alti criminali in fiecare zi, iar despre Scorpionul Rosu sub numele de un infractor amator. Isi cunostea defectele aparute de curand, insa faptul ca le constientiza, il faceau pe brunet sa-si transforme meteahnele intr-un atu.
        Merse ceva timp pana sa ajunga dincolo de munti, insa atunci vazu ca ajunse pe o vale inalta. In zare se vedeau cateva umbre de oameni, langa niste cai. Se putea distinge numarul lor, iar acesta era patru. Scorpionul nu crede ca a fost tras intr-o cursa fiindca atatia oameni cati erau ieri seara, asa sunt si acum. Cobori valea abrupta si incerca sa-si alunge toate gandurile nepotrivite situatie.
        Iarba inalta, de un verde inchis, era leganata de vantul racoros al dupa-amiezii. Era o vreme frumoasa, aidoma celor de vara. Totusi, Sasuke nu era foarte atent la peisaj, ci la oamenii din fata lui. Ajunse la o distanta de zece metrii fata de ei. Parul blond, ochii albastrii ca cerul si cuvintele de afabilitate ale lui Naruto, il intampinara pe Scorpion:
-         Ma bucur ai venit! Frumoasa vreme de a ne incerca abilitatile, nu-i asa?
        Sasuke ramase pe cal si-i privi pe cei patru baieti curios de ce provocare i se va pune pentru a-si dovedi indemanarea. Totusi, nu numai el isi va dovedi priceperea, ci si cei din banda.
           - Chiar e o vreme frumoasa, insa nu asta ma intereseaza pe mine. Vreau sa stiu prin ce mijloc va trebui sa-mi dovedesc destoinicia! De-asemenea, voi dori sa stiu si de ce sunteti voi in stare. Rostise Sasuke nerabdator.
        Naruto se uita in spatele lui, la cei trei baieti din banda si le zambi. Lui Naruto ii placea atitudinea Scorpionului, chiar daca nici nu-i stia numele adevarat. Totusi, isi intoarse capul catre el si-l urmari pe brunet cu privirea pana cand acesta se urca pe cal.
           - Se pare ca Scorpionul este cam nerabdator. Haideti sa nu-l lasam, totusi, sa astepte! Spuse blondul catre baietii lui ca un indemn de a se urca si acestia pe cai.
        Nelinistit de locul unde il vor mai duce baietii, Sasuke ceru mai multe detalii despre locul unde avea sa mearga. Unul dintre cei pe caii, ii raspunse:
           - Stai calm, nu mergem departe. Vezi tu acei cactusi putin mai departe? ( Scoprionul incuviinta din cap in semn afirmativ cand baiatul arata catre niste cactusi) Ei, bine acolo mergem.
        Sasuke se mai linisti la auzul raspunsului baiatului mai tanar. Pornira catre niste cactusi mai inalti, proaspat inmuguriti. Pe drumul catre acestia, fuse intrebat de blondul ce era mai in fata:
           - Ai pusca la tine?
           - Nu, decat pistolul! Ii raspunse Sasuke putin confuz de intrebarea blondului.
        Naruto ii facu semn unuia dintre baietii lui, iar respectivul baiat ii oferi o pusca:
           - Vom face un exercitiu de dexteritate. Vom trage de la o distanta de 20 de metri in mugurii cactusilor. Il lamuri  Naruto in timp ce Sasuke lua pusca si o studie cu atentie.
        La prima auzita ti se parea usor exercitiul, insa mugurii cactusilor de abea au iesit. Sunt foarte mici, iar distanta propusa de Naruto este mai mare decat se astepta brunetul. Totusi, acest amanunt nu avea sa-l faca pe Sasuke sa nu fie atent la tinta. Sincer, spera sa aiba mai multe exercitii pe care sa le execute, dar daca sunt atat de grele ca acesta, avea sa renunte la dorinta.
        Pana la urma, drumul nefiind lung, ajunsera peste cateva minute la locul unde era o vale plina cu cactusi. Cand se vazura valea plina cu cactusi inmuguriti, au descalecat de pe cai si au inceput a se uita catre acestia. Curiozitatea lui Sasuke nu inceta sa i se raspandeasca prin tot sufletul. Se inteba daca cei patru baieti vor nimeri toti mugurii unui cactus fara macar o ratare.
           - Deci, cine incepe? Intreba Naruto uitandu-se peste umar la ceilalti baieiti dornic sa afle cine va fi primul care va incerca sa nimereasca toti mugurii unui cactus.
        Un baiat brunet, cu ochii de un albastru ultramarin, pometii ososi, proeminenti, buzele mici si crapate, imbracat simplu si aidoma cowboy-lor, zise:
           - Eu as spune sa incepi tu, Boss! Ne arati si noua cum ar trebui sa tintim!
        Sasuke fuse atent la cum ii spuse baiatul cu ochii ca de safir blondului. Se pare ca el chiar era seful bandei, desi Sasuke si-ar fi dorit sa ii afle numele adevarat. Cu siguranta nu era „boss”, dar totusi acceptarea propunerii brunetului il facu sa nu mai viseze si sa fie atent la miscarile pe care avea sa le faca blondul.
        A inarmat pusca, si-a fixat-o pe brat, apoi a ochit tinta. A tras catre un cactus cu cinci muguri. Un sunet infundat s-a auzit, iar atunci cateva ciori ce stateau in copacii de o parte si de cealalta a vaii, au zburat. Atunci, Sasuke a fost uimit de precizia si siguranta blondului. Tintea chiar foarte bine, iar aceasta concluzie nu se vedea doar prin faptul ca a nimerit toti cei cinci muguri fara vreo ratare, ci si din privirea si atitudinea pe care o avea seful bandei atunci cand tine in mana pusca. Are control total asupra ei si a stiu exact din ce unghi sa tinteasca mugurii fara vreo greseala.
        Naruto s-a intors cu fata catre Scorpionul Rosu si i-a zambit, spunandu-i:
           - E randul tau!
        Toti ceilalti membrii ai bandei il privira. Acesta s-a apropiat mai mult de reperul ales de catre blond pentru a trage catre cactusi, iar atunci s-a uitat mai atent la acele plante. Scorpionul analiza planta spinoasa pentru a alege un cactus cat mai inalt si cu mugurii cat mai mari.
           - Ai de gand sa tragi astazi? Intreba unul dintre baietii bandei ce era fix langa Naruto.
        Ceilalti membrii incepura sa rada putin, iar acest gest il enerva pe Scorpion. Brunetul stia deja ca incepuse sa fie mai slab ca intrecut, dar acest detaliu nu avea sa le permita altora sa rada de el. Sasuke avea sa le arate cat de bun este asa ca-si alese un cactus mic si cu  mugurii rari, care erau destul de greu de tintit. Inciudat pe abilitatile sefului bandei, acesta trase rapid planata spinoasa. Multe sunete de pusca se auzisera in surdina, iar rapiditatea cu care Sasuke inarma pusca ii speriara putin pe baietii ce rasesera acum ceva vreme de brunet. Acesta se intoarse catre tipul care i-a dat pusca pentru a trage si ii spuse plin de ingamfare:
           - Imi place arma ta!
        Apoi Sasuke pleca catre calul sau lasand in urma priviri curioase si socate de cele intamplate putin mai devreme. Nu mai dorea sa stie de ce erau in stare ceilalti, ci doarea doar sa mearga la o plimbare prin creierii muntilor. Totusi, nimeni nu se astepta ca el sa tinteasca atat de bine, ba chiar nici Scorpionul nu se astepta la asta. El stia ca-si pierduse siguranta pe care o avea cand tinea o arma in mana, deci nu se astepta nici in cele mai frumoase visuri sa reuseasca exercitiul propus de blond tintuit de atatea priviri. Totusi, se pare ca personalitatea lui nu s-a schimbat asa mult. Chiar si in trecut, cand cineva il enerva, brunetul facea tot posibililul sa-l faca sa sufere pe respectivul tip prin diferite moduri. Satisfactia pe care o avuse cand s-a intors cu fata catre banda, iar acestia erau stupefiati de abilitatile lui, era de nedescris.
           - Nu-i ai vrea macar sa ne cunosti putin, inainte de a pleca? Intreba seful bandei cand Scorpionul se urca pe cal.
           - Ar mai fi nevoie? Spuse Sasuke contrariat.
        Ceilalti prezenti la discutia ce inflorea intre cei doi, ii urmareau privirea Scropionului pentru a vedea daca acesta este curios sa-i cunoasca. Celor din banda nu prea le convenea sa vina cineva nou in banda mai ales daca acesta era atat de ingamfat.
           - Ar fi nevoie fiindca asa iei o decizie asupra propunerii noastre mult mai usor. Ii spuse Naruto brunetului.
        Sasuke il analiza pe blond din cap pana in picioare c-o privire scurta, apoi isi dadu seama ca s-ar intelege destul de bine cu acesta. Are abilitati bune, o reputatie si un respect indisolubil din partea celoralti, iar pe langa aceste aspecte pare si un om cumsecade si apropiat de varsta brunetului.
           - Ce ar trebui sa stiu, in afara ca tu tintesti foarte bine? Ii puse Scorpionul cu o privire intrebatoare.
        Ceilalti din banda simtira mult mai mult decat auzira. Nu le placura faptul ca brunetul ii catalogara pe acestia fara macar sa-i cunoasca.Atmosfera din jur nu era una foarte placuta, iar acest fapt se datora privirilor taioase ce erau indreptate catre Sasuke, de catre cei din banda. Naruto simtise ca Sasuke i-a suparat pe ceilalti coechipieri ai lui, asa ca-i spuse:
           - N-ai de unde sa stii ca ceilalti nu tintesc bine daca nu-i privesti. In afara de asta, nu sunt lucruri de spus doar despre mine, ci si despre ceilalti. Rapsunse Naruto cu multa satisfactie in glas.
        Sasuke ii dadu dreptate blondului pe interior, dar asta nu insemna ca trebuia sa recunoasca acest lucru. Totusi, Scorpionul isi pierduse interesul de a vedea de ce anume sunt in stare ceilalti. Desi acesta se gandea ca n-ar avea nimic de pierdut daca ar incerca sa afle cate ceva despre ceilalti baieti. Din acest motiv, Sasuke le-a propus sa mearga intr-un birt, mai pe seara, pentru a discuta.
           - In regula, ne vedem la urmatorul restaurant de langa cel de-aseara! Atunci vom putea discuta mai multe si sa ajungem cu toti la o concluzie. Zise seful bandei catre brunet.
        Acesta pleca prin zona, pentru a mai lua o gura de aer, pe cand ceilalti discutau despre impresia pe care Sasuke le-a lasat-o:
           - Boss, eu nu cred ca el ar fi o companie tocmai buna printre noi. Pe langa asta, nici nu pare ca ar avea nevoie de ajutorul nostru.
        Naruto il privi cu dispret pe cel ce spuse aceste cuvinte, iar acel baiat imediat regreta cuvintele spuse cand auzi replica spusa de seful bandei:
           - Poate tu crezi ca el n-are nevoie de ajutorul nostru, Kiba! Banda aceasta n-am intemeiat-o doar pentru a obtine bunurii si a ne intoarce impotriva serifilor, ci si pentru ajuta oamenii care au nevoie de sentimentul de acalmie in sufletul lor. Unii oameni se ascund in spatele ingamfarii pentru a masca de fapt sensibilitatea. Scorpionul are nevoie de cineva langa el pentru a nu se mai simti singur, iar noi am fi cei mai potriviti pentru a indeplini aceasta sarcina. Aminteste-ti de tine, Kiba!
        Atunci, Kiba tacu din gura si ii trecura prin minte imaginile atunci cand Naruto l-a ajutat pe acesta sa depaseasca momentele grele si sentimentul de neputinta. Totusi, Naruto, cunoscut de catre ceilalti sub numele de Boss, ii anuntara pe ceilalti ca ar trebui sa plece de aici intr-un loc unde s-ar putea odihni. Cand blondul incerca sa ajunga la calul sau, un alt baiat din banda il opri pe acesta si-l intreba:
           - Si daca Scorpionul Rosu nu va accepta propunerea de a fi in banda, atunci ce vei face, Boss?
        Naruto se gandise toata noaptea la posibilul refuz din partea Scorpionului, dar stia deja ca brunetul n-avea cum sa refuze o ocazie ca aceasta. In spatele privirii superioare a brunetului se ascunde o inima insangerata, chiar daca a fost un criminal. Naruto isi daduse seama de acest lucru si nu avea sa renunte la ceea ce-si propusese, anume ca ar dori sa lucreze cu Scorpionul si sa-l cunoasca.

           - Asta este, daca nu accepta propunerea noastra. Totusi, vom vedea! Eu sunt sigur ca nu va refuza! Si cu aceste cuvinte, Naruto si banda lui plecara in oras pentru a mai bea ceva ca toti barbatii.

In  sfarsit l-ai bagat !! De cand asteptam sa il pui? Acum ca l-ai pus pot sa iti spun ca e bestial. Se pare ca Naru e foarte interesat de Sasuke si chiar il vrea in banda. Se pare ca blondul nostru are aceeasi vointa mare cum il stim noi. Imi placeee!!! Astept un next!
Ja nee!!:*

Pai ... ce as putea sa spun . Pe langa faptul ca sunt uluita si in acelasi timp ma simt inferioara ( ma rog ... asta nu coteaza , oricum sunt inferioara la scris :)) ) Tot ce pot sa spun e ca imi place !! <3 de fapt ador povestea ... si apropo ... in legatura cu ce a zis Flavia , e adevarat . Ai evoluat mult intr-un timp relativ scurt . Si asta e de bine . Nu ai de ce sa-ti fie frica sa ceri critica . Pana la urma ce o fi o fi . Nu trebuie sa jelim si sa miorlaim pentru o amarata de critica =)) Stai linistita ca o sa vina vremea cand o sa primesti si laude de la membrii critici ;)

       
         Pe biroul primarului Ben Gazzara, era o dezordine de nedescris. Multe documente imprastiate, unde se aflau numele unor infractori in libertate, o sticla de vodka si mai multe stilouri cu care a scris pe niste foi, mai mult decat importante.
        Motivul pentru care inca mai era la biroul lui, rezolvand niste dcumente, desi era ora patru dupa amiaza, insa putea pleca de la birou oricand dorea, era faptul ca nu voia sa se duca acasa. Sotia si fetita lui, au fost omorate  acum trei ani de catre un pistolar necunoscut. Primarul era un barbat de aproximaitiv patruzeci si cinci de ani, ce a ramas singur, cu o multime de probleme ale Sante Fe-ei.  Panza de paianjen ce s-a format in timp, in jurul ochilor de lapis-lazuli ai primarului, a fost intensificata de o incruntatura pe chipul acestuia. Aceasta fusese provocata de faptul ca si-a dat seama de faptul ca a varsat cerneala pe foaia care o completa de aproape o ora. Isi daduse seama ca ora aceasta era limita lui, nu mai putea lucra, mai ales fiind distras de gandurile razlete ce i se plimbau prin minte.
        Impingand usor scaunul din lemn si stand cateva secunde uitandu-se in gol, s-a ridicat ducandu-se la o masuta ce era in fata biroului, unde se afla un ibric cu cafea, turnandu-si intr-o cana, putin din lichidul amar. In momentul in care cana a ajuns  la buzele lui rosiatice si crapate, si-a dat seama ca ar avea nevoie de o mica pauza de la lucru. Miscandu-se cativa pasi in dreapta, a observat ca fata lui se reflecta in sticla de la vitrina ce detinea mai multe diplome si insigne, pe unele rafturi aflandu-se chiar pistoale de valoare. Ochii ce erau in general de un albastru sters, pareau putin mai inchisi la culoare, poate datorita faptului ca statea mai departe de ferestre. Nasul mare, fiind bombat la varf, era un sfert din fata acestuia, iar acesta era detaliul de pe chipul lui ce iti atragea atentia. Dar, pe langa nasul inform, sprancenele aproape albe, era foarte stufoase, umbrindu-i din culoarea frumoasa a ochilor. Fruntea acestuia, ce avea cateva riduri adanci, se putea observa foarte bine neuitandu-te de aproape, deoarece inceputul de chelie isi facea simtita prezenta, astfel expunandu-i mai mult din fata imbatranita. Pe langa infatisarea acestuia, ce era atinsa de trecerea in varsta, sufletul lui inca a ramas juvenil, chiar daca a trecut printre niste decese, actiunile lui erau de neinteles.
        Imediat ce mai facu un pas in dreapta, in incaperea cu un spatiu limitat, isi facu aparitia, Burt, un serif ce-i era loial si recunoscator primarului. Acesta intrase foarte agitat, acest sentiment reflectandu-se in ochii de chihlimbar pe care ii poseda. Putin mirat de intrarea brusca a serifului, primarul ramase cateva secunde cu gura deschisa, uitandu-se la Burt. Acesta se oprise in dreptul usii, comunicandu-i primarului niste informatii ce-l cutremurara:
           - Mox Mox, infractorul ce l-am prins acum cateva zile, a reusit sa evadeze din inchisoare. De-asemenea, omorandu-l pe Charley, cel ce-l pazea.
        Cuvintele lui Burt, nu doar ca erau ingrijoratoare, dar au fost rostite atat de repede, incat primarul de abea a reusit sa inteleaga mare lucru. Totusi, ideea principala o intelesese. Nu mai are timp pentru a se odihni dupa aproape sapte ore de munca, ci acum trebuie sa rezolve o problema mult mai importanta decat cele scrise. O viata fusese luata, iar primarul nu putea sa stea cu mainile in san.
        Ben il ocoli pe serif, ducandu-se catre inchisoare statului. In spatele lui, Burt il urma ingrijorat, nemaivazandu-l pe primar niciodata intr-o stare ca aceasta. O parte a personalitatii  primarului a fost dezlantuita atunci cand acesta a cerut mai multe informatii despre incident, in acelasi timp aducand vorbe neplacute asupra tututror infractorilor.  Uimit de vorbele omului din fata sa, seriful pleca capul, pentru a nu i se vedea privirea. Drumul catre inchisoare se scurta cu fiecare pas pe care primarul il facea, astfel curiozitatea despre incident marindu-se considerabil. Ii mai ceruse inca o data serifului, detalii despre catastrofa care s-a intamplat. Burt isi ridica privirea din pamant, incepand sa vorbeasca:
           - Sincer, dl. Gazzara, nu stiu detalii insemnate cu privire la incident, insa….Lasa propozitia in aer, coborandu-si tonul, incercand sa isi faca curajul sa continue.
           - Insa, ce? Intreba primarul, intorcandu-se cu fata catre seriful care era mai tanar decat el cu aproape treizei de ani.
        Sub privirea covarsitoare a dl. Gazzara, acesta incerca sa dea continuitate propozitie anterioare, desi stia ca primarul se va supara. Burt Allen este un serif tanar si destul de timid. Acesta semana putin la fata cu primarul, atunci cand a fost tanar, doar ochii diferau, ai lui fiind de un maro deschis, iar ai primarului de un abastru ultramarin. Totusi, personalitatea lui Burt este inca in formare, acesta crezand in schimbare si in lucrurile bune, primarul avand cateva indoieli asupra acestor lucruri. Pe Burt il zareai usor, atunci cand doreai sa-l cauti, fiindca el mereu purta palarii cu lateralele ridicate si de obicei aveau un articol vestimentar de culoare verde.  Totusi, una dintre caracteristicile lui Burt era aceea ca, pe langa recunostinta si respectul pe care il avea fata de primar, cateodata, mai simtea si frica fata de acesta.
           - Mox Mox a lasat un bilet in inchisoare. Spuse seriful, scotand din buzunarul pantalonilor din piele intoarsa, o hartie mototolita.
        Cand aceasta a ajuns in mainile lui Ben, arunca o scurta privire asupra celui ce i-o indemna, apoi desfase hartia, citind cu aentie:
        “ Nu ma intereseaza pe cine ucid sau de cine ma folosesc, atata timp cat eu traiesc, restul nu ma intereseaza. Pentru faptul ca am fost prins, am sa-i omor pe toti cei care au ajutat la acest fapt. Insa, pentru faptul ca primarul a fost cel ce a poruncit toate acestea, pe el am sa-l chinui primul cu moartea.”
        Dupa ce citi toata hartia, mototoli inapoi biletul, aruncandu-l la picioarele serifului. Ben era vizibil enervat, astfel incat, mari pasul catre locul faptei. Il stia pe Mox Mox de multi ani, cam de cand a cunoscut-o pe sotia lui si stia Ben nu a fost ce poate sa faca, insa Ben nu a fost niciodata amenintat de catre el.
        Dupa inca zece minute de mers pe jos, timp in care nu a mai vorbit cu Burt, a ajuns in fata inchisorii. Acolo, mai multi oameni, priveau cum un trup de barbat era dus pe brate catre o caruta. Gazzara se apropie mai mult de trupul adormit si studie asupra lui. In jurul inimii era plin de sange, iar in rest nu parea sa aiba vreo alta lovitura. Charley a fost un om cu care primarul comunica foarte des, in unele seri ducandu-se la bar si band vodka. Isi va aminti mereu chipul vesel si bine proportionat a lui Charley, mai ales pentru faptul ca nu avea un nas asa de urat ca al lui Ben. Acesta avea o mustata stufoasa, dar care si-a pastrat culoarea si nu a albit, in ciuda varstei inaintate. De asemenea, ochii verzi ai acestuia mereu ii aratau sentimentele, astfel putand sa-l citesti. Nu avea niciun inceput de chelie, facandu-l pe Ben gelos de frumoasa culoare de miere zaharisita a prietenului sau. Primarul a cerut sa fie bine inmormantat asa cum se cuvine, mai ales ca el a fost unul dintre oamenii care si-a facut treaba si nu a iscat certuri, desi multi se luau de acesta pentru simplul motiv ca nu era bogat. Totusi, caracterul modest si intelept al acestuia, inchidea gurile multor oameni.
        Simtindu-se afectat de moartea acestuia si enervat de biletul primit de la Mox Mox, i-a cerut lui Burt, sa se duca si sa-i cumpere o sticla de vodka.
        Seriful porni catre cel mai apropiat bar din zona, incercand sa indeplineasca cerinta primarului. Acesta era unul dintre defectele primarului, faptul ca nu se putea abtine de la bautura. Dupa cinici minute, timp in care a fost insotit de astrul cald, vantul razlet si oamenii ce se plimbau pe strazile Santa Fe-ei, a ajuns la un birt. Acolo, era si Scorpionul Rosu, insa nu toata lumea il cunoatea. Burt a intrat si a salutat pe toata lumea cu o simpla inclinare din cap, apoi s-a indreptat catre barman.
           - Cu ce va servesc, domnule? Intreba cel de la tejghea.
        Burt ceru rapid o sticla de vodka, insa barman-ul ii comunica:
           - Imi pare rau, dar ultima sticla a cumparat-o domnul de la masa aceea (arata catre o masa asezata la fereastra).
        Seriful isi intoarse capul catre locul aratat, iar acolo a vazut un tanar brunet. Bineinteles, acesta avea langa el o sticla de bautura, inca nedesfacuta. Burt se indrepta catre masa respectivului fiind tintuit de privirea patrunzatoare a cowboy-ului. Cand ajunse in dreptul acestuia, intreba:
           - Se poate sa imi dai mie aceasta sticla de bautura?
        Strangadu-si buzele intr-un semn de iritare, brunetul il intreba daca doreste sticla pentru el.
           - Nu, o vreau pentru primarul statului.
           - Nu ti-o pot oferi! Raspunse cowboy-ul, privind catre usa.
        Si Burt intoarse capul catre usa ca sa vada daca poate gasi vreun raspuns asupra refuzului tanarului. Oare raspunsul era altul daca ii spunea ca sticla este pentru el? Nu crede, mai ales datorita faptului ca pare un tip mult prea increzut pentru a imparti ceva cu cineva. Dar, totusi, nu s-a dat batut, si a cerut explicatii despre refuzul lui.
           - De ce?
           - Am venit mai devreme pentru a astepta un grup de baieti si am vrut sa le fac cinste cu o sticla de vodka. Spuse cowboy-ul pe un ton neutru, dar plictisit.
        Burt si-a dat seama ca nu voia sa-i cedeze sticla asa ca avea sa se duca la urmatorul birt pentru a gasi bautura dorita, dar cand sa plece, o singura intrebare ii mai venea in minte. Era seriful, un baiat timid si politicos, uneori parand naiv, dar asta doar in preajma primarului, dar cu restul lumii era echidistant. Stia ca in Santa Fe erau multi infractori si hotii, chiar si ucigasi, asa ca simtea nevoia sa intrebe cine era grupul respective. Cine stie, poate va mai gasi o informatie noua si folositoare.
           - Dar cine sunt acesti baieti?
        Sasuke se simti dintr-o data incordat, nestiind ce sa-i spuna. Nici el nu stia cum sa numeasca acel mic grupulet, dar stia ca nu erau niste oameni priviti de lege intr-un mod normal. Stia ca tipul din fata lui era cineva din politie, altfel nu purta o insigna ce indica acest rang. Totusi, nu putea raspunde indiferent, cine stie ce va intelege.
        Vazand ca Sasuke nu voia sa raspunda, ii puse o alta intrebare, ce il puse pe Scorpion pe ganduri:

           - Cine esti tu?
  

   Stiu nu este deloc reusit, absolut deloc, dar hey, azi l-am scris! Sorry pentru greselile de tastare. :)

Hoopa,Sasuke-kun in ce oare te-ai bagat? A fost chiar interesant capitolul. Domnul primar are ceva activitate,dar si seriful sus ca bauturica:)))). Sa speram ca brunetul nostru nu se da de gol di gaseste el o solutie.Astept un next la fel de interesant la fel ca toate.
Ja nee! ! :*