Tabloul Disperarii

♪ Tabloul disperarii ♪
Proolog

"Dragostea este asemenea unei boli , iar aceasta boala nu are leac. Te urmareste toata viata, iti inunda mintea cu lucruri pe care nu le-ai mai gandit sau simtit pana acum si iti umple inima de bucurii."

Capitolul I

Viata... in mod normal ar fi trebuit pretuita , nici decum dispretuita...La acest gand care imi calauzeaza mintea , capul mi-l sprijin de geamul rece , asemeni inimii mele . In fata mea se infatiseaza maretia cerului:norii, de o nuanta de gri cenusiu si cerul, o intindere lina si pura de albastru. Privindu-l acum, privind la norii care se misca constant, imi aduc incetul cu incetul aminte de viata mea. Pe Pamant eram o fata oarecare, dupa parerea lumii. Desi nu vroiam sa recunosc nici macar fata de mine, stiam ca nu sunt o fata banala.De la 9 ani au inceput sa mi se intample lucruri stranii...
Flashback
Cad in genunchi in fata patului fratelui meu, rapus de boala. Mainile mele cele mici si delicate sunt acum un baraj pentru lacrimile ce doresc sa iasa la iveala. Mana baiatului cade inerta spre chipul meu, atingandu-l. Privirea mi se ridica instantaneu la atingerea sa de gheata, dar in acel moment, inima imi este invaluita de o aura de intuneric si ura. Cu fata atintita in ochii mei, Kail isi inchide incet pleoapele, soptind incet, poate doar pentru el ,cateva cuvinte:"Mereu te-am urat". Raman cu ochii deschisi, fara a mai clipi datorita socului provocat de cuvintele sale. Verdictul este sigur, a murit....Dar eu ,eu ce am? Ma simt murdara si acele vorbe, ma fac sa inebunesc. L-am iubit pe fratele meu atat de mult si acum, in ultima s-a clipa, mi-a spus ca mereu m-a urat...Nu il condamn. Mai mult ca sigur pentru el am fost o pacoste....
End of flashback
Din acea zi , lucruri negandite de mine au inceput sa se deruleze. Auzeam pasi in urma mea, lumini care palpaiau in negura noptii si rasete....Rasete care te infioara. De mica am crezut in fantome si spirite , lucruri paranormale, dar nu m-as fi gandit ca ele chiar exista. Cuvintele lui Kail imi rasunau zi si noapte in minte, de aceea am preferat sa ma izolez de restul lumii. Daca as fi incercat sa spun cuiva, ar fi spus ca sunt nebuna, singura solutie era sa traiesc singura. La aproximativ 4 ani de la moartea lui Kail , au aparut puterile. Usile se inchideau sau deschideau doar cand gandeam asta , anumite lucruri rele pe care le visam sau vedeam pur si simplu cand mergeam, se intamplau. Daca un om pe care il cunosteam murea , mie mi se arata modul in care va pieri . Asta ma distrugea din interior in exterior.In orice loc as fi fost, daca aveam o viziune de acest gen, tipetele si suspinele mele rasunau. Nu mai vroiam sa stiu ca alta lume apropiata mie ma paraseste. Toate zilele si noptile pana am implinit 17 ani , au fost groaznice. Aveam acelasi vis de fiecare data:alergam , fiind urmarita de o respiratie anonima. La capatul culoarului prin care fugeam, se infatisa o usa, o deschideam de fiecare data fara sa ma gandesc la consecinte, desi eu stiam din aceleasi vise avute ca daca o deschid, ceva rau se intampla. Respiratia era din ce in ce mai aproape, iar in spatele usii, in jos pe scari, in intuneric, se auzeau tipetele unei fete acompaniate de lovoturi brutale de topor. Cand acel obiect isi lovea tinta, un zgomot, asemenea unei rupturi de os, urmat de tipete de durere se auzea. Coboram scarile in graba,d ar cand doream sa vad ce se intampla, ma trezeam. As fi dorit sa mor eu de mila fetei care patea acelasi lucru in fiecare seara....Toate au continuat pana in ziua cand am implinit 17 ani. M-am trezit intr-o balta de sange, dar eram constienta...La inceput nu am crezut ca este al meu, pana am zarit locul pe unde sangele se scurgea:piciorul. Aveam partea exterioara taiata pe diagonala. Indata ce am realizat asta , taietura adanca a inceput sa ma usture si sa ma doara. Am inchis ochii, iar cand i-am deschis, in fata mea s-a infatisat o tanara fata, ceva mai mica decat mine. Cand mi-a vorbit, am crezut ca e ireal . Vocea subtire i se auzea de parca ar vorbi din capatul unui tunel.
-Daca vrei sa scapi de aceasta teroare, daca urasti viata, vino cu mine fara a te uita inapoi!
Fara sa ma gandesc i-am intins mana, apoi m-am trezit in camera in care sunt acum. In mod sigur nu mai sunt pe Pamant , sunt intr-un loc unde visele bune nu exista, nici speranta, nici iubire...Sunt in iad. Aici timpul nu are margini, deci nu stiu de cand sunt aici...Probabil de sute de mii de ani, dar ma simt ca la 17 ani. Tot castelul e invaluit de intuneric, la fel si lumea. Chiar daca nu l-am vazut personal pe "Stapan", am auzit vorbe despre El . Toti spun ca cine i se impotriveste, arde in focurile iadului vesnic, in dureri crunte, de aceea oamenii il ascultau, plangeau fierbinte, dar invatau cum trebuie sa il infrunte. Eu stau inchisa in cel mai inalt turn, unde lumina nu va intra niciodata. De cand am ajuns aici, nu am nici o idee despre cum arat. Probabil sunt o pruna stafidita. Oricum, aici voi muri. Deodata, o mana rece si fina imi atinge umarul. Intorc capul nepasatoare si o vad pe fata ce m-a adus aici...

i.m first.......pai e misto si astept nextu dance2

abia astept sa vad ce se mai intampla

am o poveste si cei ce o aud se indeparteaza de mn,fug de parca as avea un monstru in mine as vrea sa fiu un inger si sa nu mai cutreier strazile pline cu oameni ce nu aud vocile si lacrimile cristaline ale celor ce nu stiu ce este dragostea ca mine
sunt *singura* intr-o lume nebuna

fic nou......imi place
next happy2

Tabloul Disperarii 22851036290152712179676

``Da¢ă ai ηevσie de мiηe`. ηu`s ai¢i`! Cheaм`σ pe zdяeaη†za †a``Că
pσa†e ea` aяe ηeviσe de peяsσaηa †a `→` se îиtøace autøмat!`

hey scumpa, imi place
vreau nextul
pupici kiss

“Sometimes I wonder if there's something wrong with me. Perhaps I've spent too long in the company of my literary romantic heroes, and consequently my ideals and expectations are far too high.”

Capitolul II

De cand am ajuns aici, nu am nici o idee despre cum arat. Probabil sunt o pruna stafidita. Oricum, aici voi muri. Deodata, o mana rece si fina imi atinge umarul. Intorc capul nepasatoare si o vad pe fata ce m-a adus aici...Speriata, ma indepartez de ea implorand-o din priviri sa plece si sa ma de-a uitarii, sa imi lase trupul in acest turn parasit de vreme. La auzit rugamintilor mele, imi zambeste spunandu-mi cateva cuvinte care imi dau fiori pe sira spinarii si ma fac sa vreau sa ma ascund in cea mai adanca pestera.
-Stapanul te-a chemat la el!
Imi pot da seama ca am incremenit, nu imi mai pot misca nici macar pleoapele ca sa clipesc, atat de speriata sunt. Cateva minute bune ma gandesc...daca ma impotrivesc vointei lui, ma va ucide fara mila aruncandu-ma mai apoi in focurile vesnice, dar...daca ma duc, il voi ruga eu sa ma ucida deoarece nu mai suport sa stau aici, uitata de lume, uitata de razele soarelui. Imi ridic capul din pamant pornind spre usa gigantica care face legatura cu unul din cotloanele castelului, fiind urmata indeaproape de acea tanara. Indata ce pielea chipului meu se zdrobeste de lumina candelelor parfumate, o senzatie de neplacere ma cuprinde. Este ciudat...parca stomacul mi se intoarce pe dos si se formeaza un gol... Fata ma priveste cateva secunde ranjind, apoi imi face semn sa o urmez in liniste pana la Stapan. Coboram incet scarile, iar inima mea incepe cu fiecare treapta coborata sa bata tot mai tare. Nu am idee cum arata aceasta fiinta sau ce imi va face, asta ma nelinisteste...Deodata, fata se opreste spunandu-mi ca nu imi este permis sa apar in acest hal in fata Sa, de aceea trebuie sa ma aranjez. Inghit in sec apoi incuviintez din cap urmand-o intr-o incapere plina de rochii negre cu diferite modele insangerate. Pe un ton autoritar imi spune sa aleg una, apoi sa cobor in holul principal. O aprob si, dupa ce pleaca, imi caut o rochie care sa ma reprezinte. Dupa cateva minute bune de cautare, ma imbrac cu cea aleasa, apoi alerg pe scari de frica sa nu fi intarziat. La penultima treapta, aproape ca ma izbesc de cineva dar o forta de respingere impiedica ciocnirea. Fata imi ordona sa intru in incaperea ce se afla in fata mea, iar eu, fara a mai spune nimic ii fac pe plac....Lumina...acesta este singurul lucru pe care il pot distinge momentam. La cativa zeci de metri departare, pe un tron din aur masiv, un tanar ce pare cu cativa ani mai mare decat mine se odihneste. Niste lilieci ii dau tarcoale, asezandu-se din cand in cand pe umarul sau.Imi rotesc ochii studiind uriasa incapere in care ma aflu si raman uimita de ceea ce vad: de jur imprejurul tronului se afla un semn satanic, mai exact, crucea satanista. Imi ridic usor si elegant rochia pentru a putea sa ma aplec, apoi ating sfios cu varful degetelor una din marginile semnului. O raceala ma cuprinde...aud din spre tronul Stapanului un murmur, apoi un marait. Imi reiau pozitia si observ cum sunt sagetata din priviri de catre acesta. Isi ridica doua degete si imi face un semn scurt care imi da de inteles ca trebuie sa merg la el. Desi sunt cam speriata, imi iau inima in dinti si adopt o atitudine vanitoasa, cu un ton de aroganta si mandrie, in speranta ca ma va omora cat mai repede. Pasii mi se aud prin uriasa incapere, insotiti de un ecou in surdina. Cu cat ma apropii mai tare, cu atat ii pot observa privirea cu un oarecare interes. Dupa cateva minute de mers, ii ajung in fata. Dintr-o data, unul din cei sase lilieci zboara de pe mana Lui, apropiindu-se amenintator de mult de mine. Incerc sa tip dar glasul imi este furat de frica...Imediat ce o lacrima mi se prelinge pe obraz ajungand pe rochie, mica fiinta negricioasa se repede insetata la gatul meu, muscandu-ma...Simt cum tot corpul imi amorteste, iar ochii mi se impaienjenesc cu fiecare secunda ce se rupe din clepsidra timpului. Incep sa imi numar secundele pana la moarte, dar ceva cald imi inconjoara trupul. Nu imi pot da seama ce este fiinta sau lucrul ce ma atinge, cert este ca nu imi face rau. Sunt ridicata de pe podeaua acoperita de un covor pufos, apoi, imi dau seama ca sunt in bratele cuiva. Un al doilea brat imi inconjoara gatul si, o usoara durere, asemenea unei intepaturi de paianjen isi face aparitia. Buzele imi sunt prea amortite ca sa mai pot tipa sau suspina, totul ar fii fara sens. Desi imi doresc sa mor pentru a scapa de acest iad, tot imi este frica, frica de moarte...Oare...cel ce ma are acum in bratele sale este Stapanul? Nici un raspuns. Aceasta intrebare se aude cu ecou in mintea mea. De ce nu m-ar omora chiar acum, cand sunt vulnerabila la orice zgarietura? Deodata, nu mai simt acele brate calduroase caci plutesc...imi dau seama ca liliecii ma calauzesc, datorita sunetelor pe care le scot. Din spatele meu, aud un mers gratios dar in acelasi timp, impunator. Acum, este foarte probabil ca El sa fie cel ce m-a tinut in bratele Sale. Incerc sa deschid catusi de putin pleoapele, dar un curent ma invaluie.Cu siguranta nu mai plutesc, deoarece sub mine este un pat moale, dar rece, asemeni inimii Stapanului. Aud zavorul usii cum este tras si aceeasi pasi indreptandu-se spre mine. Instinctiv, imi rasucesc incet capul spre usa, fara a deschide ochii insa. Imediat ce mersul necunoscut se opreste in dreptul meu nemaifacand zgomot, adorm...

Well draga mea, acum trec si eu pe aici si vad ca nu ti-am dat niciun comm. Sa-mi fie rusine, merit bataita...

Descriere: ca de fiecare data imi place foarte mult, deoarece reusesti sa descrii totul intr-un mod foarte special si imi pot da seama ce se intampla extrem de usor.

Dialog: no comment, ai avut doar o replica...

Actiune: nu este absolut deloc grabita, se desfasoara lent, asa cum trebuie.

Estetica: ai putea scurta paragrafele pentru a fi mai usor de citit.

Greseli de tastare/ortografie:

de-a - dea
omora - omori
aceeasi - aceiasi

Vai, ce imi faci tu mie... Ador ideea acestui fic, este geniala. Sper ca nextul va sosi in curand.

Choco te pupaceste dulce de tot!!! kiss

cruelty is a gift humanity has given itself

Vai, nici eu nu ti-am lasat comm? Si ti-am citit ficul chiar aseara. Ups! rusinos

Mda, ca de obicei ne incanti cu descrierea ta, care e absolut superba!. Si ideea la fel.
Astept nextul curand si te pup dulce! kiss

Miau miau !

Fetita mea frumoasa si dulce ;x Bun, deci dupa cum am promis am ajuns si pe aici. Imi place ideea, ok, sa incepem.

1. Ideea- Uu, ideea acestui Fic imi place la nebunie. Este foarte frumoasa. Felicitari, se vede ca este o idee originala.

2. titlul- Deci pur si simplu ador acest titlu. Sunt sigura ca se potriveste cu ideea Fic-ului.

3. Descrierea- Descrierea este pur si simplu minunata. Desigur, ca de fiecare data. Ai descris sentimentele foarte bine, la fel si imprejurimile. Mi-a placut cum ai descris si ca te-ai axat pe sentimente.

4. Dialogul- Aici nu am ce comenta, nu ai avut dialog.

5. Actiunea- Ei bine, actiunea nu este grabita. Ca de fiecare data mergi lent si nu tragi lucrurile de coada. Descrii mult sentimentele si nu treci repede de la o idee la alta. Actiunea este dezvoltata, mi-a placut.

6. Estetica- Ehh, la estetica nu am de spus ca ai uitat decat odata sa dai space dun virgula. In rest a fost bine, imi place asezarea in pagina, marimea scrisului, culoarea .. imi place aspectul.

7. Greseli de tastare, ortografie, gramatica :

" la auzit " - ---> la auzirea <--- .. parca asa =)) Sau na, mai bine " Auzind rugamintile mele "

Nu ai avut decat o greseala de tastare, asta e mai mult decat bine. Arata ca ori ai corectat capitolul ori ai fost atenta la ce ai scris. Astept urmatorul capitol. Sa-l pui repede ! Spor la scris si la idei ! Pupici dulci, te iubesc

Mrr

Possession I. Fire

☼ P E R F E C T I O N ☼

Capitolul III

O caldura ciudata imi invaluie intreg chipul. Usor deranjata, imi strang pleoapele in speranta ca ochii nu imi vor mai arde, dar se intampla contrariul. Parca doua flacari imi acopera micile perle, odata verzui, de nuanta celui mai pur smarald. Deodata, o stransoare puternica imi invaluie gatul, dandu-mi senzatia ca ard atat pe interior, cat si pe dinafara. Brusc, deschid ochii speriata ducandu-mi mana la gat dar...Nimic. Am visat?...Asa se pare. Uit de ganduri fiind rapita de imginea lucrurilor ce ma inconjoara...Sunt ingrozota de ce mi se infatiseaza inaintea ochilor: Peretii negri, cu pete de sange incrustate in modelele neobisnuite sculptate in acestia, podeaua alba ca varul cu vipere ce nu isi gasesc pacea, cotrobaind prin toate cotloanele camerei si...El...Pentru cateva clipe, stau nemiscata, cu privirea atintita catre Stapan. Ochii sai de un negru intens, cuceritor, ma tintuiesc precum o sageata ce nimereste o caprioara in fuga. Simt cum respiratia imi devine tot mai grea datorita aerului de moarte si...descompunere ce infloreste aici. Imi duc mana instinctiv la gat dar , fara a mai apuca sa clipesc, in fata mi se infatiseaza cel cu un titlu de temut. Cateva minute incerc sa ii evit privirea rece si distanta, fara al sfida insa. Deodata, o mana puternica si usor calda, imi intoarce chipul in directia privirii sale. Ma priveste in ochi, apoi imi elibereaza fata din stransoarea mainii sale. Coboara din asternuturile acum ravasite de mine spunandu-mi:
- Ridica-te!
M-am cutremurat. In momentul acela, picul de lumina ce mai strabatea podeaua unde viperele aveau zeci de cuiburi, s-a stins. Pe rand, si restul lumanarilor si-au pierdut farmecul, parca suflate de un vant viu. Tematoare, intind unul din picioare pentru al pune jos, dar aud cateva vipere cum protesteaza printr-un simplu “Sssss...”. Imi retrag speriata piciorul, indreptandu-mi mai apoi privirea spre locul unde acum cateva secunde se auzea respiratia Lui. Pentru moment, nici sunetul scos de vipere, nici tremului corpului meu nu se mai armonizeaza cu fundalul acestei incaperi. Din spatele meu, doua maini ma trag incet spre marginea patului...aceleasi maini. Intorc chipul spre posesorul acestora si vad o stralucire aparte in ochii Lui. O stralucire care te face sa o iubesti, numai de la prima privire. Inauntrul meu, acea flacara a vietii de mult stinsa, renaste. Un sentiment de caldura imi invaluie inima, creind o aura ce nu se poate sparge atat de usor. O farama de fericire apare pe chipul meu, sub forma unui zambet suav si nevinovat. Acum, in bratele raului, ma simt in siguranta. Mereu mi-a fost frica de ziua in care va trebui sa il intalnesc pe Stapan, dar nu s-a intalplat nimic rau, inca. Deodata, simt cum pe trupul meu se incolacesc veperele, semn ca am ajuns aproape de podea. Panicata, incep a ma zbate dar un sarut cald pe obraz ma linisteste prin mesajul ce vrea sa mi-l transmita....”Linisteste-te, totul va fi bine”. Inchid ochii pentru cateva clipe, apoi brusc, un aer rece ca gheata ma imbratiseaza. Indata ce pleoapele mi se deschid, inaintea ochilor mi se infatiseaza o oglinda uriasa, iar ceea ce vad in ea, este inexplicabil...

Poi cam atat pentru azi, imi pare rau ca e asa scurt, voi incerca sa-l fac mai lung pe urmatorul. Astept comm-uri si critici!
Peace ya!
~Byby~

Pai vad ca ai mai postat un capitol nou...

Descriere: ai din plin. Imi place mult cum descrii sentimentele personajelor.

Dialog: no comment.

Actiune: se desfasoara lent si nu este deloc grabita. Pui accentul pe sentimente si asta face ca actiunea sa curga incet fara a exista momente mai grabie.

Estetica: citesc usir, nu am nimic de comentat.

Greseli de tastare/ortografie:

ingrozota - ingrozita
al - a-l
creind - creand

Cam atat am avut eu de spus. Astept cu nerabdare nextul.

Choco te pupaceste dulce de tot!!! kiss

cruelty is a gift humanity has given itself

FIC INCHIS