Hey, sunt eu, autoarea fic-ului acela de 100 de capitole https://sasu.forumgratuit.ro/t4563p285-legaturi-16... promit ca o sa il continui, insa mi-au venit prea multe idei intre timp pentru un alt fic. Vreau pareri inainte de CAP II :D. Stiu ca are mult dialog, dar povestea o am eu in cap de ceva timp si ma bazez mai mult pe firul povestilor momentan. Ca un prim capitol, trebuie sa stiti toate detaliile, nu sentimentele x3. 

- Capitolul I : In ceata - 

Era seara. Ca in fiecare zi, soferul venise sa ma ia de la liceul la care invat. Imi tin in mana geanta uda leoarca, de marca Chanel, iar centura imi preseaza sanii incorsetati de bluza mea mult prea stramta, de culoarea sangelui. Sunt relativ aproape de casa, iar Mark coboara din masina.

- Ne mai vedem, Lara! 

- Sigur! ii zambesc eu din inima, cand el inchide portiera.

 Sunt atat de singura. Am multe lucruri care nu imi convin in legatura cu viata mea. Unul ar fi acela ca sunt bogata. Sunt putred de bogata, scarbos de bogata, al dracului de bogata! Viata mea se duce de rapa pentru ca sunt bogata. Nu am prieteni. Nu am voie sa stau cu nimeni, in afara de fitoasele liceului... Pentru ca toti ceilalti "profita de mine", conform spuselor parintilor.

 Intru in casa, fugind prin ploaia torentiala. Urc in camera mea si imi aprind o tigara, privind luminile orasului. Era un oras frumos. Locul unde fiecare om aduna vise. Fiecare om aduna o poveste, care la un moment dat se duce si aia a fost. Un loc plin de prejudecati. Azi trebuia sa ies cu un grup de tineri, care au pasiunea mea. - muzica.

 Am inceput cu muzica accidental. Am fost invitata sa joc acum trei ani intr-un film. Era o comedie siropoasa, deloc pe stilul meu de acum, dar pe cel de atunci. Am fost fortata. Mama mea a vrut mereu sa fie vedeta, dar nu a reusit, pentru ca este o persoana insuportabila. Tata e alcoolic si mama l-a parasit. Si acum, uite-ma pe mine, aici unde sunt. Filmul era o bazaconie pura. Despre adolescenti saraci care merg la o scoala si au o rutina plictisitoare... in film, in schimb nu erau principiile din orasul meu - Bloomville.

 In Bloomville, nu trebuia sa iesi in evidenta. In Bloomville, daca iti pierzi virginitatea inainte de casatorie, esti un ratat. In Bloomville nimeni nu are voie sa fie extravagant. In Bloomville, toata lumea este dupa tipar si toti trebuie sa se supuna, dar toti o fac doar de fatada. Suntem obligati sa fim ceea ce nu suntem. Acum, la cei 14 ani ai mei, dupa ce am fost scoasa din film in favoarea unei tipe cu mai multe pile ca ale mele, sunt aici, pregatindu-ma sa ies pe usa, printre toate gandurile mele. 

 Jack ma asteapta in fata usii. Este un baiat minunat, care ma asculta mereu si imi suporta pretentiile. Are 19 ani. Este un tip foarte deschis si bun. Sau asa cred eu ca este. Intru la el in masina si dau sa inchid usa, cand acesta ma saruta si porneste la drum. Nu ma simteam deloc confortabil. Aveam un presentiment ca seara va fi un esec, ca orice seara printre tineri bogati si plini de fite.

 Intram in club. Era foarte zgomotos si toti isi sugeau bogatia unii din altii. Ne asezam in aripa mai linistita, care nu era underground, la masa cu mai multe persoane. Lynn, pe care o stiam. E asiatica si a jucat alaturi de mine in film si are 17 ani... Acum face lucruri mai putin curate. Sa zicem ca toata lumea o vede prost pentru ca pe net e un film cu ea cand face (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) cu un chitarist de la nu stiu ce trupa care are 34 de ani... John, un tip saten pletos, bretonat, cu ochii verzi si mainile pline de tatuaje si Jay, prietenul lui cel mai bun, cu parul nitel mai scurt ca el si blond, cu ochii albastrii... si pe el il stiu... el a insistat sa venim si noi.

 La masa mai era o fata, care ezita sa vorbeasca. April. Avea ochii albastrii si parul blond, dar un comportament foarte ciudat. Radea din orice, isteric, era o persoana prea energica si oarecum proasta. Era sotia lui Jay, din cate am auzit, dar tot dubioasa ramane pentru mine. Lynn ii tragea niste priviri mai urate, insa parca o lasa in ale ei.

- Ma duc la baie, revin...

- Lara, vin si eu! imi spune Lynn, luandu-si geanta.

 Presimt ceva prost.

 Intru in baie impreuna cu Lynn. Imi dadea niste priviri oribil de sfidatoare, cred ca nu ma suporta deloc...

- Ai ramas frumoasa si inocenta ca de obicei... Nu te schimba. Tot satena cu ochii albastrii si "fata cu flori in par", imi chicotise ea.

- Mersi, si tu la fel, ii zambesc eu usurata.

 Ne-am refacut machiajul si ne-am intors la masa. April radea zici ca era pe supradoza, John era in ale lui. Eu m-am asezat langa Lynn mai izolata, lasandu-i pe toti in ale lor. Nu imi placea insa, ca Jack incepuse sa bea necontrolat de inconstient si tamp.

- Care e faza cu April? intreb eu.

- E o persoana foarte... speciala, imi raspunde ea. 

- Observ...

 Observ ca Jack imi face semn ca trebuie sa plecam, iar eu il ascult. M-am simtit foarte prost acolo, eram cea mai simplu imbracata, cea mai cuminte, singura fata in regula de acolo. De ce a ascultat April societatea? De ce...

- Hello, copilaso, hai cu noi in Verdi, si asa e vineri seara! imi tipa efectiv in timpan April.

 Gandindu-ma... i-am spus ca nu vin, dar aceasta a insistat sa imi dea numarul ei de telefon. John era foarte indiferent si la treaba lui, era singurul care nu a facut nimic toata seara si a inceput sa o arda pe afara, linistit. Ies din bar cu Jack, care era foarte beat. Acesta ma lipeste de un perete undeva in curtea din spate si incepe sa se frece de mine.

- NU POT SA FAC ASTA! tip eu disperata. Ti-am mai spus de atatea ori... Asteapta-ma.

- Prostii, ce tot spui tu acolo? 

 Deveneam speriata. Acesta incepe sa ma dezbrace, efectiv sa imi rupa hainele de pe mine, iar acum simt pe pielea mea acea "stare de soc" despre care se tot vorbeste la televizor. Venele imi pulsau la maxim. Nu puteam decat sa ma concentrez pe frica si pe faptul ca nu pot sa fac nimic, pentru ca chiar nu puteam. Eram infundata, intentionat in propriile frici, totusi cu speranta ca nu imi va face nimic. 

 Dintr-o data, simt o durere oribila si infundata. Aia a fost. Nu era nimeni, strigam dupa ajutor si nimeni nu intervenea. Dar cum se poate? CUm de Jack imi face mie asta? El ma iubeste...

 Nici nu apuc sa scot un sunet. Il vad cum se leaga la slit si pleaca, lasand in urma lui o dara de alcool si multa tristete. Nu aveam ce sa fac. Nu puteam sa ma duc asa acasa. Aveam hainele rupte si eram toata plansa si cu machiajul curs. Nu aveam pe nimeni in momentul asta. Nu pot suna fetele din scoala sa vina sa ma ia asa cum sunt, violata, plansa si distrusa psihic. Trebuia sa fie o cale...

- Alo? raspund eu la telefon.

- Hai, Lara, se ocupa locurile.

- Cine e? intreb eu cu voce tremuranda.

- April, dar ce ai patit? Unde esti? intreaba fata disperata.

- Sunt in spate... in spate... unde am fost noi.... curte... in spate... vino, te implor...

 Aceasta imi inchide in secunda doi. Sigur nu va veni! M-am facut de ras si ma si crede o ciudata. Nu se poate! Sunt singura pe lume. Viata mea distrusa intr-o secunda. De ce mi se intampla mie? Cum se poate sa patesc eu asa ceva? Tocmai eu, care am familia pe care o am, care in sfarsit aveam o relatie stabila. Mama il ridica in slavi si uite ce mi-a facut! Pentru ce? Sa se simta bine o secunda? Sunt femei care se ocupa cu asa ceva, de ce s-a razbunat pe mine? DE CE TREBUI....

- Urca! se aude vocea lui April acompaniata de un claxon.

 Nu mai stau pe ganduri. Ce o fi, o fi. Alerg tinandu-mi hainele catre masina lui April. La volan era un tip foarte dragut, Joey, iar langa mine altul, Crowney.

- Nu te mai uita asa, sunt (iertati-ma nu stiu ce vorbesc), spune Joey din fata.

 Superb, sunt si prea evidenta. April ma tot intreba ce am patit, asa ca mi-am adunat fiecare respiratie si am inceput sa ii povestesc cat mai pe intelesul unui om normal, avand in vedere starea in care eram.

- Si nu ai sunat pe nimeni?

- Si nu ai facut nimi?

 Aceste intrebari imi rasunau in cap.. Am simtit cum usor usor ma duc in jos... din ce in ce mai jos....

 Ma trezesc imbracata si spalata, intr-o camera cu pereti galbeni si foarte putina mobila. Era trei dimineata. In fata mea, in maieu si chiloti, statea April, pe un scaun, cu un laptop in brate.

- Yayy ! Te-ai trezit! Petrecerea s-a mutat aici! striga ea bucuroasa.

- De ce m-ai ajutat? o intreb eu. De ce esti asa fericita? De ce m-ai ajutat? Cati oameni din casa asta au vazut ceva ce nu trebuiau sa vada? 

- Pai nimeni, te-am dus discret. Uite, eu am 20 de ani, insa... acum trei ani, am trecut prin ce ai trecut si tu. Si in urma tuturor, am ramas cu grave traume. Eu nu o sa mai pot sa am copii vreodata... 

- DE CE ZAMBESTI? ma enervez eu. De ce esti asa linistita?

- Pentru ca incerc sa imi ascund supararea prin care trec zilnic si...

- Sunteti gata, frate? M-am plictisit sa va astept

- John...

- Aaa, esti bine. Ma bucur foarte mult! Am auzit ce ai patit si imi pare super rau. Daca ai nevoie de cineva, sunt aici, imi spune acesta zambind, dar nici pierce-ul lui din limba nu il crede.

 Am vorbit multe cu April. Am aflat ca are schizofrenie si ca a fost dependenta de droguri, am aflat despre incestul dintre Jay si sora lui si despre viata lui John... Un gagicar si jumatate, caruia nu ii pasa de nimic si are o trupa de rock progresiv impreuna cu Jay, Lynn, Joey si Crowley. Ma intreb cate apeluri nepreluate am si cum o sa ajung acasa...

Stiu ca sar de la idee la idee, dar capitolele astea sunt introducerea catre adevarata poveste.... DON'T HATE.

- Capitolul 2: Adevar sau crima? -

 Au trecut deja doua zile de atunci. Mama a cunoscut-o pe April si nu e deloc suparata. Nu i-am povestit nimic despre incident. Atata timp cat s-a protejat macar, nu e niciun pericol. Ea va insista sa mergem la psiholog si alte minuni, iar eu nu am nevoie de nimeni. April e in momentul asta cea mai buna prietena a mea. Imi doresc sa ma transfer cu ei toti in liceu. Cu John, cu April si Lynn. Toti sunt atat de buni cu mine si foarte intelegatori. Desi sunt celebri, nu sunt increzuti deloc si sunt mereu acolo langa mine, atunci cand am nevoie de ei... M-am apropiat in aceste zile incredibil, dar in special de April. Ea era lumea pentru mine.

 E seara si ma pregatesc sa merg din nou la ea. John si Jay vin sa ma ia, pentru ca ea trebuie sa se pregateasca. Prostii! Stiu ca ii este lene. Imi deschid Whatsapp-ul si gasesc zeci de mesaje de la oameni din liceu. Erau extrem de agasanti si ma tot intrebau ce fac, ce fac, insa acum, in seara asta, nu am chef de nimic. Este seara mea... Si nimic nu ma va scoate din stare.

 Aud un claxon afara. Era Jay, care radea de mama focului de John, care dadea parturi la subrat. Extrem de tare! Nu stiam ca oamenii celebrii fac lucruri din astea. Oamenii cu care mama ma punea sa ies nici nu se gandeau la astfel de chestii. Ei bine, urc in masina. Eram fardata cu negru si imbracata intr-un tricou bej din dantela prin care mi se vedea sutienul negru si pantaloni de piele. Oricum nu mai aveam nimic de pierdut... Am vorbit de zor cu ei in acele cincisprezece minute de drum... Erau persoane minunate si foarte sociabile. John imi oferea tot sprijinul de care aveam nevoie, iar Jay ma inveselea cum putea el. Erau niste oameni super!

 Ajungem la April. Era foarte fericita, imbracata intr-un tricou curcubeu si niste colanti negrii. Tot acolo, mai era o fata. Era destul de retrasa... Era roscata, rasa pe o parte si plina de pierce-uri- sept, snakes, spranceana... SPRANCEANA!

- VREAU SI EU PIERCE IN SPRANCEA... scuze, strig eu, punandu-mi mana la gura rusinata.

- Nu te intimida! Aici suntem tampiti, chicoti Lynn.

 Roscata ma ia cu ea si ma pune pe un scaun. Aduce spirt si o branula si efectiv pentru o secunda nu imi mai simt spranceana. Isi scoate pierce-ul, il dezinfecteaza si mi-l pune mie. Nu stiu ce se intampla. Ce naiba? De ce a facut asta? Daca are vreo boala? Daca o sa mor? Ce o sa zica mama?

- Vanessa, imi intinde ea mana.

- Lara, incantata si mersi mult, dar e ok? intreb eu aratandu-i spre cercel.

- Da, stai linistita. Il am de mult, sunt sanatoasa, vaccinata, linisteste-te, esti prea panicata!

 Dintr-o data, lucrurile iau o intorsatura urata. Jay aduce dintr-un dulap un fel de narghilea, dar mai ciudata si multe pliculete. Cu un praf alb si cu ceva verde, cred ca era marijuana, am tot auzit de ea...

- A venit comitetul de primireeeee, urla acesta ca un retardat.

 Ma simt foarte incomod. Ma simt ciudat si stiu ce se va intampla in seara asta. Jay prepara acea narghilea, despre care am aflat ca se numeste 'bong' si incep sa traga pe rand toti, in afara de Vanessa si John. Inclusiv eu... 

 Dintr-o data, am o stare de fericire neconditioata. Imi venea sa iau pe toata lumea in brate. Simt cum intreg corpul imi amorteste, dar in acelas timp am si foarte multa energie. Sunt pe alta lume. Imi vine sa zic tot ce gandesc, adica numai bancuri. Imi imaginez orice banc posibil, si il zic, pentru ca asa faceau toti...

 Lunile au trecut. April m-a adus in tot felul de lucruri dubioase. Momentan, cea mai buna prietena a mea este Vanessa. Ea ma asculta mereu... Dilema mea cea mai mare este cum pot sa ii recunosc in fata faptul ca este grasa, atunci cand ma intreaba. Sunt dependenta de heroina si imi urasc viata. Cel mai bun prieten al meu este John. Toti vor sa ma las, dar eu nu. Nu ca nu pot, nu vreau. Mama nu e de acord cu nimic, iar viata mea se duce in jos. Din acea seara, s-a nascut dependenta mea de orice drog, inclusiv de tigari, pe care la pufaiam ocazional.

 In toate ziarele, sunt poze cu mine fumand, chiar si iarba, pentru ca paparazzi nu s-au ferit sa stea la geamul lui April, la acea petrecere, care oficial mi-a schimbat destinul si personalitatea. Nu mai pot avea incredere in mine fara acele substante. Viata mea s-a dus de rapa in doar cateva secunde in acea zi. Toti ma judeca si ma cred o drogata. Din ce am fost... ce am ajuns.

 Ma uit in oglinda. Am cearcane imense. Pelicula de fard negru imi face ochii grei. Parul meu e blond acum. Am dat-o intr-o semi-anorexie. Toate revistele profita de chestia asta si ma pun sa pozez, iar eu nu ma pot abtine. Nu mai am scrupule, insa si mie imi place. Imi place. Nu mai am nimic de pierdut. Simt nevoia sa ma denigrez si sa ma umilesc singura. 

- De ce faci asta? 

- Nu stiu despre ce vorbesti, John.

- Asta. Toata asta. De ce te distrugi singura si pentru ce? Pentru doua- trei poze si ca sa apari pe o coperta?

- Da. Pentru ca daca eu ma urasc, vreau ca ceilalti sa ma iubeasca!

- Esti o proasta, sincer. De ce din cauza unui baiat te afunzi in toata suferinta asta?

- Asa e, aproba Vanessa. E o porcarie. Nu toti sunt la fel. Ei, eu am alte pareri despre dragoste, daca stii ce vreau sa zic. Nu prefer baietii.

- M-am prins de idee, ok, nu imi pasa de ce ziceti voi, oricum toata lumea o sa isi bata joc de mine.

 Trecusera zilele din nou. Era seara cu balul. Sunt singura fraiera care nu are partener, iar viata mea se duce de rapa din nou, ca de obicei. Ajunsa acolo, m-am asezat pe canapea, mi-am aprins o tigara si am dat pe gat un shot. Era un bal stupid, vedete care stau unul langa altul si danseaza si se ling. Niste ciudati libidinosi toti. Langa mine, se aseaza John.

- Singura singurica? rade el prostesc.

- N-am chef.

 A inceput sa ma sustina constant, era ca a doua Vanessa sau Avril, de care toti incercau sa ma indeparteze. Ne-am ametit al naibii de tare, iar el a inceput sa imi povesteasca de Hellen, tipa cu care a fost logodit si de care s-a despartit acum cateva luni, despre cum atunci cand avea 17 ani l-au dus prietenii la femei si regreta decizia luata, ca i-a schimbat viziunea despre dragoste, ca el acum nu mai poate sa stea cu o fata fara sa o faca cu ea si drame pe care mi le-a zis fiecare prieten baiat si de care desi sunt satula, trebuie sa ascult pentru ca si ei toti ma asculta pe mine.

 Ii raspundeam constant cu 'da'. El avea partenere in jurul lui, dar era foarte plictisit de ele si se saturase de fete, dorind doar sa stea linistit. Tot localul dansa, iar noi stateam ca ultimii tristi acolo, sorbind frumusetea luminilor, dar si monotonia oamenilor.

 Era una dintre persoanele care ma baga in seama, dar de fapt era clar ca statea cu mine fiindca era satul de tot si simtea nevoie de o conversatie cu cineva care nu are habarn de lumea asta a 'vedetelor' idioate si snoabe.

 Treceau oameni la care inainte tanjeam. Actori din filmele copilariei mele, insa nu imi mai pasa de nimic...

- Capitolul 3: Neatins -

Iarasi timpul trece... stau in pat si ma holbez la soare. In ultimele luni am iesit doar cu Vanessa, John, Jay... dar nu cu April. Nu imi mai pasa de ea, am parasit-o, adica toti imi zic ca este o influenta proasta pentru mine.. Ea m-a bagat in droguri si bautura, in fond.

 Imi doresc sa revin la toata viata mea dinainte, cea fara Jack, dinainte de Jack. Prefer sa stau cu trei persoane de incredere decat cu o groaza de oameni care imi vor raul. Nu stiu ce a vrut Avril de la mine, e o nemernica.

" Imi puteam dori orice pe vremea aia. Eram un copil prost. La 15 ani nu gandesti prea coerent si crezi ca tot ce zboara se mananca. Te excita pana si fluturii. Esti  usor ca un fir de praf, iar viata ta sta in mana persoanei care te va dezamagi cel mai mult pe lumea asta. Viata mea devine un esec, azi la liceu am avut atacuri de panica si nu puteam sa merg, iar el nici nu se uita la mine. La noi liceul si facultatea sunt una langa alta... si generala la fel. Sunt nevoita sa il vad zilnic. Saptamana trecuta eram cu doua prietene pe hol.. Pe ele le-a salutat si le-a pupat, prefacandu-se ca nu m-a vazut, iar apoi mi-a dat un branci, din greseala, dar m-a distrus. In seara aceea m-a ucis. Simt o presiune pe piept de fiecare data cand respir. Vreau sa mor. "

 Stau pe iarba impreuna cu grupul meu. Vanessa era cea mai buna prietena a mea in momentul asta si ii datoram toata increderea. John si Jay faceau reala acea zicala cum ca cei mai buni prieteni arata de parca ar fi (iertati-ma nu stiu ce vorbesc). John tocmai se despartise de o tipa Annie si facea misto cu Jay de April, insa Jay era atat de luminos si niciunul nu ziceau ceva de rau de ea, pur si simplu glume... rar mai vezi un baiat ca Jay.

 John imi era foarte aproape si avea sfaturi foarte bune, pentru ca era baiat si era foarte trecut prin viata. Isi dadea cu parerea si o facea foarte bine. El e chiar genul de om care e el cel ranit de o fata, nu invers. Suferea mult dupa Annie, desi a fost o relatie foarte scurta.

 Ne-am oprit toti la el acasa si ne-am uitat la un film horror, The Ring. Eram foarte speriata, inca nu imi trecuse trauma cu violul si ma speria orice. Jay ma tinea in brate, John radea de mine, iar Vanessei nu ii pasa deloc.

 La un moment dat, chiar am simtit ca transpir si ca nu mai pot. Am fugit in camera cealalta si am incuiat usa. M-am lasat sa alunec de-a lungul peretelui. Stateam in fund cu genunchii la piept si spatele sprijinit de perete. Siroaie de lacrimi imi curgeau. Eu de obicei ma abtin sa plang, si de asta, cand plang nu ma mai pot opri.

 Aud batai in usa. Nu imi pasa cine era, nu vreau sa aud de nimeni si nimic. John era la usa si se ruga de mine sa ii deschid, insa nu imi pasa, nu vreau pe nimeni, nici prieteni nu mai vreau. Par o adolescenta care sufera de un deficit masiv de atentie, insa, sufar extrem de mult, si suferinta asta nu se va mai duce niciodata.

"Eram medium. Nu stiu de unde stiam ca chiar asta se va intampla."

Intr-un final, a reusit sa deschida usa. Avea cheie. Superb, toti pe capul meu! 

 

M-am ingrijorat degeaba. Macar era doar el, fara nimeni altcineva. S-a asezat in fata mea, pe vine. S-a dat cu o tona de parfum, iar mirosul ala chiar ma deranjeaza rau de tot, insa nu o sa ii zic, trebuie sa fiu politicoasa.

- Fii puternica, Lara.

- Sunt. Si nu am nevoie de voi, va rog, lasati-ma.

 Oricat de puternica incercam sa par, nu reuseam. Uram toti baietii, toti imi provocau repulsie. "Si mai bine ramaneam la stadiul ala". Nu imi doream nimic in momentul asta, insa dintr-o data, am un break down si cedez. Capul imi cade in fata pe pieptul lui si incep sa plang, silentios, cu spasme efectiv si foarte multe lacrimi.

- Si eu am fost ca tine, linisteste-te, imi sopteste el, mangaindu-ma pe cap. Trebuie doar sa ai grija de tine. Doar tu contezi pentru tine...

 Nu i-am raspuns. Nu imi pasa de nimic, desi ma simteam bine la el in brate. Ma linistea sa stiu ca unei persoane ii pasa de mine.

- Hai sa mergem la ei.

- Au plecat, spune el. 

- Si eu ce fac?! Cum au putut sa ma lase aici? Sunt niste...

- Unchiul lor a murit, Lara, imi spune acesta serios.

 Ma simteam prost ca am zis chestia aia. Insa tac. Atata fac. Doar tac. Nu imi pasa de nimic. Puteam sa patesc orice, chiar nu ma interesa. Aveam un fior de tristete continuu care nu statea locului, dar nici nu pleca. Eram trista si nu vroiam decat sa mor.

- Te duc acasa?

- Nu vreau acasa... Nu stiu, vreau sa stau singura...

- Cum vrei, imi spune acesta strangandu-ma putin si ridicandu-se. Deschide geamul daca fumezi.

 Ma duc la geam si imi aprind o tigara. Tot ce vroiam era sa ma arunc, insa nu am curajul. Pentru ca sunt o ratata. Am mainile pline de taieturi. Sunt celebra, am orice lucru mi-as putea dori, dar sunt trista. Cred ca asta e adevarata depresie...

 - Mi-e foame. zic eu, intrand in bucatarie.

- Mananca, spune el intinzandu-mi o farfurie cu niste piept de pui.

 Ma privea cum mananc puiul ala cu ultima sila din lume. Nu vroiam nimic, nici macar sa mananc, imi urasc corpul si nu merit mancare.

- Nu mai face fata aia... Nu toti oamenii sunt la fel.

- Nu. Imi. Pasa, ii zic eu nervoasa.

 Acesta imi baga mana in buzunar. Stiam ce cauta, insa nu stiu de ce nu am reactionat. Mi-a luat toate pliculetele si le-a varsat pe geam.

- Ce MAMA NA...

- Te-ai arunca dupa ele? ma intreaba el, cu spranceana ridicata.

- Nu... raspund eu, lasand barbia in pamant.

- Atunci mai ai o sansa.

- Nu mai mananc, mersi. Uite, eu plec, te-am deranjat...

- Nu m-ai deranjat deloc, suntem prieteni, poti veni la mine oricand.

 Il priveam de jos. Ii ajungeam pana un pic mai jos de umeri. Nu ma simteam bine deloc, nu mai vreau mila oamenilor. Simt ca toti se simt prost pentru mine. De ce le pasa tuturor doar cand sunt in situatia asta? Adica el asa m-a cunoscut, dar restul?

- Va fi bine. 

 Nu i-am zis nimic. L-am luat in brate si l-am strans. Ne atasasem mult unul de altul. 

- Eu trebuie sa plec, ii zambesc eu. Ma bucur si mersi mult.

 Ne pupam pe obraz de ramas bun. Cand sa trec la celalalt obraz, acesta intoarce capul, in mod foarte intentionat, si ne sarutam. Nu credeam ca o sa simt vreodata un sentiment placut, dupa tot ce mi s-a intamplat...

 Jay m-a sunat si vrea sa ne intalnim de urgenta. Deja sunt cu John de doua saptamani si totul merge foarte bine. Intr-un fel regret ca am distrus o prietenie de atatea luni pentru ceva care se va termina candva. " Nu stiam ce vorbesc ... "

 M-am intalnit cu Jay. Era ciudat sa fim doar noi doi. M-am asezat la masa inghitind in sec.

- Buna, Lara.

- Da, Jay, ce vroiai sa vorbim?

 Acesta inghite putin in sec.

- Uite, vreau sa iti zic ceva - se opreste, si incepe iar - Stii... Stii regulile orasului. Despre virginitate... Trebuie sa ti-o pierzi cand te mariti. Iar la tine nu a fost asa mare lucru..

- Treci naibii la subiect!

- Ok, e vorba de John... El nu poate sa stea cu o fata fara sa o faca... cu ea.

- Eu nu cred. Mie nu mi-a propus asa ceva. Si nici nu cred ca o sa o faca.

- El are o viziune foarte ciudata despre dragoste. Ai grija, atata iti zic. Sunt ca un frate pentru el.

- Nu o sa accept, si mersi oricum... Dar eu oricum sunt impotriva sistemului. Daca prin absurd stii tu... Jack....

- Da, stiu... Ai grija de tine.

" Oamenii se baga prea mult si spera prea mult. Viata e un labirint in care nu trebuie sa ajuti pe nimeni. Unii oameni vor sa iasa, cand de fapt ascund sfoara la spate, fara sa stie de ea. "

 Sunt cu John la el. La mine nu putem merge pentru ca mama nu il place. "pletos ciudat rocker drogat periculos prefacut, etc". Nu ma intereseaza... Il iubesc mult, iar el acum inseamna lumea pentru mine. Stateam pe pat si ma tinea in brate. Era atat de dragut, si simteam acei fluturasi in stomac, adica efectiv m-a salvat... M-a prins in timp ce cadeam....