Aburii durerii

I know, I know, am deja cateva ficuri, dar... ideile navalesc in mintea mea. Am atatea idei, abia ma abtin sa nu le bag pe toate. Fara sa-mi dau seama, una noua a patruns in calculator lough

. Pai ce va pot spune? E SasuSaku, bineinteles. Lectura placuta si astept cat mai multe critici si pareri. kiss

Aburii durerii

~Prolog~

Iubirea. Sentimentul ce te face sa incetezi sa traiesti pentru tine, ce te face sa incepi o viata noua, alaturi de cel pe care il iubesti. Toate sentimentele se intensifica, te fac sa traiesti la maxim fiecare clipa. Nimic nu mai depinde de tine, in ochii tai, tot ceea ce conteaza este el. Incerci sa gasesti alinare in lacrimile indurerate, placere in suferita si suferinta in placere. Dar merita? Merita el toate aceste eforturi, doar pentru a da cu piciorul la tot?
Ii acorzi atentie, numai el exista, dar… pentru el nu conteaza. Continua cu acele minciuni, acele ascunzisuri pe care le rosteste cu o usurinta dureroasa, ce te distruge incet si provoaca o suferinta teribila.

Capitolul 1
Andreea P.O.V.

Mergeam. Ma indreptam spre necunoscut, mergem incontinuu de o eternitate. Ceea ce fac nu are nici un sens. Parca as cauta ceva, dar nu stiu ce. Ma invart in cerc, fara un motiv anume, doar… merg. Privirea mea e pierduta printre ganduri, niste ganduri pe care nici macar eu nu le stiu. Vreau sa se intample ceva, dar ce? Toate aceste lucruri le fac in zadar, parca inima mea asteapta. Dar pe cine?
Imi continuam drumul, mergeam pe aleea vietii. Nu stiu ce m-ar putea astepta dupa colt. Poate moartea, poate dragostea, poate pericolul. Nu am de unde sa stiu, dar voi afla. “Curiozitatea a omorat pisica”. Daca ar fi adevarat, as fi moarta de mult. Si totusi… sunt aici, vie si nevatamata.

M-am asezat pe o banca, am ramas acolo. Toate gandurile au revenit, tot ceea ce simteam se intensifica. Fiecare secunda pare o eternitate, iar eternitatea, nemurirea. Ma gandesc la ceva, la cineva, dar nu imi dau seama de ce si la cine. Un chip necunoscut imi apare in minte, o silueta barbateasca ce sta in departare. Cine e? Este realitatea, sau este doar un vis?
Ma uit mai atent, incercand sa-l vad, sa-i vad trasaturile chipului sau, sa-i aflu identitatea.
Inainteaza cu pasi calculati spre mine, se apropie. Mintea mea imi spune sa fug, sa ma ascund, sa nu cad in blestemul acelei persoane, dar inima… Inima ma indeamna sa raman, sa gust din ceea ce imi ofera viata, sa ma arunc in bratele fericirii, chiar daca asta inseamna sa devin sclava durerii.

Distanta dintre noi se diminueaza cu fiecare secunda ce trece, el se apropie din ce in ce mai mult de mine. Palmele incep sa-mi transpire, respiratia mi se ingreuneaza. In stomacul meu forfotesc acei mici si inocenti fluturasi, ce ma fac sa cred ca sunt emotionata.
Dupa cateva momente de asteptare, a ajuns in fata mea. Mii de ganduri imi trec prin minte, mii de idei nebunesti. Vreau sa spun ceva, dar cuvintele sunt blocate in trafic si presimt ca nu vor ajunge vreodata la urechile lui. Incerc sa ma misc, dar nu pot. Am inghetat. Nelinistea ma cuprinde, ma face sa tremur. Poate ar fi fost mai bine sa fi plecat…

Ridic privirea, ii intalnesc ochii ce seamana cu un val de prospetine de primavara. Acei ochi, ce emana o dragoste infinita, o blandete ce cu greu o regasesti in privirea cuiva. Este… un inger. Cuvintele nu erau necesare in acel moment, tot ceea ce conta erau ochii lui.
O privire patrunzatoare, plina de mister, o privire atat secretoasa, cat si deschisa. Sentimente ce se ciocneau incontinuu se regaseau in ochii lui, ca o a doua personalitate. Cine este el?

Nu stiu de cat timp stam si ne privim, dar nu-mi pasa. Ochii lui ma fascinau, ma faceau sa-l doresc din ce in ce mai mult. Buzele mele le doreau pe ale lui, corpul meu parca tanjea dupa atingerile lui. Era un drog, iar eu l-am inhalat. Am semnat un pact cu Diavolul, m-am aruncat singura in bratele dragostei si in ghiarele reci si neiertatoare ale suferintei, Mi-am semnat sentinta la moarte.

Vreau sa plec, dar ma opreste. Mana lui catifelata mi-a atins-o pe a mea. Era exact ca atingerea unui inger. Atat de fin si de… delicat. In acel moment, corpul meu a inceput sa tremure sub mangaierile lui, corpul meu vroia mai mult decat i s-a dat. Dar… ceva imi spune sa plec, sa-l las in urma, sa ramana o umbra efemera in viata mea.

Am ignorat toate miscarile ce le-a facut. Am trecut pe langa el, am plecat. Nu m-am uitat in urma, dar stiam ca ma priveste. Fiecare miscare era calculate, fiecare pas ma durea. Durerea de a-l lasa in urma era mare, dar durerea ce as fi simtit-o in dragoste, ar fi fost si mai mare.

Moamă , moamă , ce fiiic , Jeez !
Cât de ... de ... splendid
Cum poţi să scrii atât de real , fermecător ?
Doamne , nu-mi revin .. Acum am terminat de citit tot şi , şi e minunaaaat !
AI un talent la scris , ar trebui să scrii o carte xD ! - Sincerr !!
Nu am cuvinte ... Pff , You killed mee !
Hai mă , că ard aici ca jarul , trebuie să aduci nextul ălaa ;o3 !
Deci am înmorţit .. ce mai pot să spun , cuvintele îmi sunt blocate ,
defapt .. nu am cuvinte pentru ce ai scris tu acolo .!

Deci ..

În final , ficul ăsta e surprinzător şi trebuie
neapărat să bagi N.E.X.T <3333 !

Te pupa Cappy` ;*

Bun bun bun Deci ma bucur ca ai mai inceput un fic, desi nu imi pot da seama cum de te descurci cu toate. :) Oricum, imi place foarte mult acest prim capitol si abia astept sa vad cum este ideea in ansamblu, deoarece inca nu ti-am inteles orientarea in plan narativ si descriptiv. Tot ce pot spune este ca imi place foarte mult, atat titlul, cat si primul capitol. Spor la scris si multe idei in continuare. Te-am pupacit dulce.

P.S.: Ai putea te rog sa ma anunti cand postezi nextul? Multumesc anticipat.

choco^^

Cred că am să mă ţin de ficul tău, deoarece îmi stârneşte interesul şi în mare parte mă încântă modul tău de a scrie.
Pentru început pot spune că prologul m-a lăsat rece în mare parte, lucrurile se desfăşoar destul de simpluţ, des întâlnite astfel de interpretări, cu toate acesteai ai intrat foarte bine în primul capitol, pot spune că acolo mi-am creat o imagine foarte buna asupra mediului înconjurător, cât şi a sentimentelor ce o cuprindeau. (Doamne am scris prea mult într-o singură propoziţie)
La fel totuşi... modul în care ai descris senzaţiile trăite pe moment, atunci când privirea ei s-a contopit brusc cu a tipului acela, asemuit cu un "înger" a fost fără impact în mare parte. Totuşi consider că era mult mai bine dacă nu spunei atâtea detalii legate despre corpul său sau mai bine spus, pielea lui catifelată, ochii de nu ştiu cum. (bine la ochi mai merge)
Mult mai bine era dacă spuneai de fiiţa lui că era una aproape inumană, strălucitoare, transparentă, înecată în fum auriu sau ceva de genul... Oricum evoluţia personajului pe plan sentimental a evoluat destul de repede. Exact ca în viaţa reală când vezi un tip frumos care te face să simţi fiori precum purecii urcându-se pe tine... deci asta m-a încântat, un lucru foarte bine scos în evidenţă, mai ales pe la finalul capitolului. <3

Asta cel puţin este părerea mea personală. Oricum te descurci bine şi aştept nextul, te rog eu să mă anunţi printr-un PM dacă se poate. *hug*

WOW
Este magnific
Inca nu am inteles ideea pe care o ai, dar cred ca o sa aflu in urmatoarele capitole
Modul tau de a descrie este foarte frumos. Mai lasat masca
Astept nextul
Kiss & Hug

Imi palce mult noul tau fic desigur vreau mai multe capitole pentru al intelege mai bine!!!!!!!

PWP si astept next doolce!

Sunt sigura ca fraza de mai sus trebuia sa sune altfel dar nam chef sa o recitesc iar.

Deci este foarte frumos huh?

Descrierea este mirifica.
Inca nu imi pot face o parere clara, dar dar acest capitol m-a cucerit. in love

Slava cerului ca ai dat mass-ul ala happy2

Sa imi dai un pm cand pui next kiss

Ja ne!^^

Capitolul asta..wow

Ai descris atat de frumos, nu stiu cum reusesti sa te exprimi asa Me gusta. Fiind la inceput, de obicei nu poti spune multe, dar deja iti iubesc fic-ul.

Abia astept sa vad ce urmeaza, te rog sa pui next-ul repedee

spor la scris, love

"iloveu:

Hei, hei!

Vaii, ce fic genial 8->

De pe acum il ador :x

Descrierea este superba 8-> Atata dragoste in love

Si sentimente.. ;o3 Adorabil <3

Abia astept urmatorul capitol :x

Spor la scris si idei scumpo! kiss

Desi vad ca ai destule, vin navala peste tine lough

Mmmm. I like it.
Chiar imi place ce vad eu pe aici. Desi iti deschizi atat de multe ficuri... vad ca te descurci cu toate. Nu stiu cum poti.. si scoala si ficuri si olimpiada... de toate pe la tine pe aici
Eh, acum ce sa zic? Andreea P.O.V.? :> Se pare ca e ceva nou sa bagi un personaj nou, protagonist, intr-un fic SasuSaku, chiar m-ai surprins..
Anywey, astept next..
Ja ne!

Subiect: Re: Aburii durerii Joi 02 Feb 2012, 18:47

Capitolul 2

Andreea P.O.V.

Lacrimile cerului se scurg usor pe fereastra, zdrobindu-se apoi de cimentul rece. Totul este mohorat, precum sufletul meu. Gandurile nu-mi dau pace, ma induc in eroare, ma fac sa imi ies din minti. Imi aduc aminte de acea seara. Desi a trecut o saptamana, el a ramas in mintea mea. Vreau sa-l uit, dar nu pot. Nu stiu daca a fost bine sau rau ca am plecat, dar nu am de gand sa-l las sa-mi invadeze inima. Nu! E doar un strain. Sunt o prada usoara, recunosc, dar… ceva imi spune sa stau departe, sa-l uit. A fost doar un incident, ceva ce nu se va repeta. Nu il voi mai revedea vreodata, e istorie. A fost doar o umbra efemera in viata mea, ce si-a lasat amprenta cu brutalitate, zguduindu-mi mintile.

- Andre, te cauta domnul Voda.

Aud ca un ecou vocea fratelui meu. Nu-l bagam in seama, eram monotona, plecata in lumea mea, departe de durerea ce ma putea atinge in orice moment. Nu vroiam sa stiu de nimeni si de nimic, dar totusi universul nu era de partea mea. Oricat as vrea sa fug, sa nu mai aud de nimeni, existenta mea mereu va fi marcanta, mereu va dainui.

- Andre! Striga Sasuke la mine.
- Aaa da, ce? Spun eu debusolata, uitandu-ma in stanga si in dreapta, nestiind ce se intampla.
- Am spus ca esti asteptata jos. Imi spune pe un ton iritat, dupa care paraseste camera.

Ma ridic confuza de pe pervazul geamului, iar dupa, cobor jos. In living, mai exact pe canapea, era el. Cel de saptamana trecuta, cel pe care l-am lasat in urma. Dar cum? Incerc sa-mi vin in fire, scutur usor capul. Ma uit din nou, dar tot ceea ce vad este seful meu. “Adoratul” meu sef, Voda Razvan. Ii arunc o privire nu tocmai draguta, apoi ma asez pe canapea. Nu-mi pot da seama ce vrea, de ce a venit aici.
Ma uit la el, se uita la mine. Suntem precum doi copii care nu au curajul sa-si adreseze nici un cuvant. E chiar penibil, dar… nu am de gand sa fiu eu cea care incepe conversatia.
Inghite in sec si isi muta privirea. Oftez exasperata, dar totusi confuza. Vreau sa aflu mai repede ce se intampla, de ce e aici.

- A aparut un nou cadavru.

Vocea lui rasuna in intreaga incapere, ca o sentinta la moarte. Un nou cadavru, un nou caz. Mi se pune un nod in gat, iar ca niciodata, frica pune stapanire pe corpul meu. Nu vreau sa merg acolo, nu vreau sa aflu cine si-a pierdut viata. Vreau doar sa stau acasa, sa uit de cuvintele lui Razvan si sa-mi traiesc viata mai departe. Dar pot? Bineinteles ca nu! E de datoria mea sa merg acolo, sa investighez acel caz, sa aflu cauza mortii.

Oftez resemnata, ma ridic si plec fara sa-i adresez macar un cuvant. L-am lasat in urma, m-am dus in camera mea, m-am imbracat. Cand am coborat inapoi in living, era in aceeasi pozitie. Privea absent intr-un punct fix, nu parea a fi in apele lui. Il trezesc din starea lui de hibernare cu un simplu “Mergem?”, iar raspunsul lui nu intarzie sa apara. Ne indreptam spre usa, imi iau cheile casei si ma incalt.

- Sasuke, am plecat! Nu ma astepta.

Tip eu cat sa fiu sigura ca ma aude, dupa care am iesit pe usa. Ma indrept alaturi de seful meu spre masina lui, apoi ocup locul din dreapta, langa el. Imi sprijin capul de geam, incercand sa ma relaxez, dar… ceva ma nelinisteste. Nu stiu ce, dar frica ce o simteam acum cateva minute, se intensifica. Nu imi pot da seama ce se intampla cu mine. De ce simt ca se va intampla ceva rau? De ce simt ca viata mea se va schimba radical odata cu acest caz?

Subiect: Re: Aburii durerii Joi 02 Feb 2012, 18:52

Dau edit, jur
Si eu sunt curioasa de ce simte toate acele lucruri
Capitolul este senzaional!
Imi place cum descii cum se desfasoara actiunea, imi place absolut tot
Este mirific.
Multumesc din suflet ca m-ai anuntat si te rog s-o faci si data viitoare
Te pup dulce si spor la tastat

Ja ne!^^

Subiect: Re: Aburii durerii Joi 02 Feb 2012, 19:07

Vaaii Ce capitol frumos si plin de mister. In primul rand multumesc mult ca m-ai anuntat. Apoi, chiar vreau sa te felicit pentru frumoasa introducere in adevarata actiune. Descrierea ta este cu adevarat speciala si stii cum sa faci cititorul curios la fiecare rand citit. Astfel, misterul pluteste in aer si te simti ca si cum ai fi acolo, gata sa descoperi acel cadavru. Ma intreb cat de mutilat va fi. Sau in orice caz in ce stare il va gasi. Uite la ce ma gandesc eu. xD Asa, pai spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce. Si sa ma anunti si data viitoare.

choco^^

Subiect: Re: Aburii durerii Joi 02 Feb 2012, 19:42

Hellăău my darling
Scuze ca nu ti-am dat un comentariu si la primul capitol. stii ca uit mna.. ma cunosti
" Andreea P.O.V. " oare care Andreea, huh? Numai tu stii, cred. Ideea fic-ul e faina, faina rau plus ca descrierea ta face FanFic-ul si mai frumos decat este. Ai o descriere complexa care acapareaza atentia cititorul. inclusiv a mea. Stii ca uneori ma plictisesc la multa descriere inutila.
Revenind la capitolul doi. " - Andre, te cauta domnul Voda. " Andre + Voda = Love. candva. E ciudat ca incluzi aceste personaje si ei bine... il incluzi mai ales pe Voda Oricum, indiferent de asta fic-ul va fi unul extraordinar, prevad eu asta si preveziunile mereu sunt bune ( sa speram ).
Pisii, eu numai am ce sa zic decat ca vreau capitolul trei. Da-ma pe spate :>
Kiss and Hug !

Subiect: Re: Aburii durerii Joi 02 Feb 2012, 20:19

Pe capitol Fenominaaal <3333
Ai o descriere complexa , atragatoare , care atinge cote maxime .
Ador misterul ce pluteste prin aer .
Practic , noi cititorii , ne drogam cu sentimentele tale ,scrise pe hartie'!
Tata mi-a zis azi o poezie , jeez , e bun :))

" Daca o luam asa , toti suntem scriitori .
Dar 10% dintre oameni au idei , ceilalti 90% nu.
Acei 10% , se simplifica prin faptul ca 1% pot formula propozitii frumoase, armonioase.
Cei care fac/au expresii sentimentale , vocabular extins , expresivitate sunt doar 00,1% din cei 10% , iar tu faci parte din acei :x ! "

Il iubesc pe tata :))
Aceeasi poezioara e si pt tine scumpo . Descrii atata de expresiv , te atinge la corason [cum se scrie? :)) ]

Anunta-ma cand vine next , deabia astept :x !
Te pupa Cappy` si iti spune ca esti mega talentata :* !

Subiect: Re: Aburii durerii Joi 02 Feb 2012, 21:09

Acest capitol este magnific
Descrierea la fel
Si misterul...
:X:Astept nextul

Subiect: Re: Aburii durerii Vin 03 Feb 2012, 08:28

Ceau! Şi mersii că m-ai anunţat. <3
Ce pot spune, din nou scurt şi idei neramificate.
Descriarea ai reuşit a o îmbina cu tot ceea ce o înconjoară pe tipă, însă de transmis sentimente, consider că nu ai reuşit să atingi acel punct înalt, pentru a-mi capta atât de mult respiraţia şi atenţia.
Efemer - aşa s-a dezvoltat acţiunea + ideile care au consituit acest capitol, pe un interval scurt în care ni s-a prezentat o şcenă, căci mai multe nu pot spune, hai maxim două, persoajul părea că involuează. Nu de alta, însă: revine la obiceiurile de melancolie de sus(primul capitol), cu toate acestea ultimul rând semnifică viitoare lui trecere spre ceva nou, spre o schimbare. (deci e bine acea parte)
Nu foarte multe detalii au ieşit la iveală, văd că te-ai rezumat la ceva simplu şi bun, dar cu toate acestea se putea face o mică dezvoltare a unor idei, pentru dinamismul acţiunii.
Sunt curioasă în ceea ce priveşte cazul şi deja am prins drag de fic, chiar dacă au trecut două capitole. XD Ideea mi se pare (defapt ideile din cele două capitole) că tinde spre originl.

Aştept nextul. Succes!

Subiect: Re: Aburii durerii Vin 03 Feb 2012, 16:42

Mai intai vreau sa te pup si sa te imbratisez pentru ca mai anuntat! a hug

Revenind la capitol think

A fost minunat! happy

Mai uimit mai mult la fiecare rand pe care il citeam lol damn!

Descrierea ta ma omoara si ma invie la loc welcome2

E uimitoare! friends

Gata cu vorbaria very sad

Eu astept next si pwp doolce in love

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Aburii durerii Sam 04 Feb 2012, 12:38

Buna! Am trecut pe aici si pot spune cu regret ca urasc ziua cand nu am citit ficul asta de la incput, cand a aparut el, dar in acelasi timp o iubesc pentru ca ai postat ficul asta. Este foarte placut, mi-a placut primul capitol..ai descris foarte bine acele sentimente de durere..Andreea? Tu sti ce ai vrut sa faci cand ai ales numele asta... daca Sasuke e fratele ei, atunci e imposibil ca ei doi sa fie impreuna...deci nu-i ea Sakura. Astept capitolul urmator, sa-l pui cat de repede poti. kiss

Subiect: Re: Aburii durerii Lun 06 Feb 2012, 09:32

Iti multuuumesc ca m-ai anuntat
Imi pare rau ca ajung asa tarziu..
Nu am cuvinte felul in care descrii e supeerb
Cazul ii va schimba viata, vreau sa stiu si de ce, deci pune next repede!!
Stii ca iti ador fic-ul, deci astept supermega nerabdatoare next
Pana atunci, spor la scris

Subiect: Re: Aburii durerii Lun 13 Feb 2012, 18:10

Capitolul 3
Andreea P.O.V.

Gandurile se amesteca haotic, isi croiesc propriul destin in vreme ce eu imi pun toata credinta in ele. Alerg cu disperare, ma avant in acel abis tainic, patrund in lacasul macabru ce-l ascunde conceptia mea, ma afund in graiurile infinite ale viselor. Acele imagini ce toti vor sa le transforme in realitate, dar ignora cu o vesnica nesimtire consecintele. Infernul echivoc al mintii mele imi blocheaza sentimentele, ma provoaca sa gandesc estompat, ma joaca pe degete. Am devenit papusa inchipuirii mele, o marioneta.

Vocea sefului meu suna ca o valva, imi spargea in milioane de fragmente gandurile, le alunga cu o vitejie aparte, ma aducea din nou la realitate. Privesc in jurul meu, dar locurile imi sunt straine. Copaci. Multi copaci imi acaparau privirea, ma fermecau cu stralucirea lor ca de diamant. Acele privelisti, parca rupte din Rai, ma duceau cu gandul la povestile copilariei, la lucrurile ireale pe care candva le credeam mai concrete decat propria-mi existenta. Mii de fiori imi cuprind usor-usor existenta intr-un dans confuz, ma imping spre disperare, ma fac sa vreau sa fug, sa ma ascund in cel mai sumbru colt al lumii, sa evadez din capcana propriilor sentimente, sa ma descotorosesc de existenta infima ce o reprezint.

Ma adanceam din ce in ce mai mult in padure, il urmaream pe el. In mintea mea se ciocneau mii si mii de ganduri, rulau ca un film, ma induceau in eroare, ma faceau sa innebunesc. Inevitabilul s-a intamplat. Tot ceea ce am vazut, tot ceea ce vad… e prea mult. Sa-l privesc in acea ipostaza, sa-i examinez corpul inert, lipsit de viata, stiind ca si-a dat ultima suflare si eu nu am fost acolo pentru el,nu l-am putut ajuta. Pe pamant incep sa se scurga lacrimile mele, din ce in ce mai dense, mai pline de acea suferinta sfasietoare, ce nu ma lasa sa trec mai departe, ce nu ma lasa sa-l uit. Imi pierd usor echilibrul, cad pe pamantul rece. Suspinele rasunau ca un ecou in intreaga padure. Vroiam sa urlu, dar nu puteam. Vroiam sa fug, dar ma simtem intepenita, nu ma puteam misca, nu puteam face nimic. Acel negru obscur imi invaluie privirea, ma induce in lumea dicolo de vise, lumea in care tot ceea ce este rau ma inconjoara, ma coplesesc.

O noua lume mi se asterne in fata ochilor, un nou univers. Simt cum sufletul se distruge pe secunda ce trece, simt cum durerea ma copleseste, ma acapareaza. E mort. Nu pot crede acest lucru, nu accept asta. L-am lasat in urma, cand puteam sa-I fiu alaturi, sa-l ajut. Dar… am preferat sa-l consider o umbra in viata mea, ceva insignificant, ceva de care nu-mi pasa. Regret asta. Dar… nu pot da timpul inapoi.

O lumina orbitoare, parca inumana imi rasare in fata ochilor. Imi mut usor privirea, ma uit in alta parte. Nu stiu ce se intampla aici, nu inteleg. Un sentiment de neliniste precara pune stapanire pe mine, ma face sa ma dau doi pasi inapoi. Din acele raze de lumina rasare o fata. Parul ei negru era fluturat de vant, iar rochia alba ii tinea in frau corpul. Chipul ei agelic ma privea, dar totusi nu exprima nimic. Nu stiam ce sa fac, daca sa raman sau sa fug, daca sa ma sperii sau sa ma bucur. Vreau sa spun ceva, dar vocea ei ma izbeste de cele mai adanci colturi ale Iadului. Dintr-o data, mi-era frica de ea. Mi-era frica de prezenta ce o emana in fiecare secunda, de gesturile ei, de tot. Glasul ei bland, dar totusi dur rasuna ca un ecou in acel loc, ma facea sa ma simt nesigura pe sine, ma facea sa cred ca am pasit pe un taram tainic, pe un taram interzis.

- Ai de gand sa te mai smiorcai mult?

Vocea ei era prompta si autoritara, ma speria. Imi dadea fiori pe sina spinarii, ma facea sa tremur, sa vreau sa plec de acolo. Vroiam sa-l vad din nou pe el, sa ma linistesc si… sa mor.

Subiect: Re: Aburii durerii Lun 13 Feb 2012, 18:33

Mai trebuie sa spun ca e minunat?

Mai are rost?

EI daca vrei..

A fost incredibil de minunat!

Chiar nu am cuvinte!

Ce as mai avea de argumentat?

Pot sa mai spun decat : NEXT

Subiect: Re: Aburii durerii Lun 13 Feb 2012, 18:54

Iii, multumesc ca m-ai anuntat. Deci acest capitol a fost genial, la fel ca si celelalte de altfel. ;;) Scrii minunat scumpo si asta se vede cu fiecare randulet citit. Imbini cuvintele intr-un fel care iti da pur si simplu fiori. Descrierea ta sentimentala este minunata, ma cuprinde cu totul. Asa, deci spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce.
choco^^

Subiect: Re: Aburii durerii Lun 13 Feb 2012, 19:54

Mersi mult pentru mp, love

Nu imi vine sa cred

Am ramas cu gura cascata, ador, iubesc felul in care descrii, pur si simplu m-ai lasat fara cuvinte

Capitolul a fost superb, atat de trist

M-ai lasat asa, cine era fata?

Vreau neeeeext, scoate-ma din ceata si pune next-ul repede

Spor la scris

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Aburii durerii Joi 16 Feb 2012, 12:36

Buna! Multumesc ca m-ai anuntat. Imi pare rau pentru pierderea ei.. este trist.. rau de tot. Nu inteleg cine este aceea femeie.. imi aduce aminte de Tsunade.. Ce naiba sa faca atunci cand a pierdut pe cineva drag ei.. era drag ei cu siguranta.. de plangea asa.. Din primele capitole am spus ca e o persoana curajoasa si dura. Astept next-ul, sa-l aduci cat de repede poti. kiss