Aburii durerii

Subiect: Re: Aburii durerii Dum 17 Mar 2013, 18:11

Mi-a placut foarte mult capitolul , a fost suuuper !!!
ficul tau chiar e plin de mister si necunoscut si il ador !!! <3 :x
astept sa pui nextul cat mai repededede ! :*

Teo ;) te-a pupacit :* :* :*

Subiect: Re: Aburii durerii Joi 11 Apr 2013, 20:21

Dragă Lexx, well,
îmi place chiar foarte mult, you know, chiar ador genul ăsta de ficuri poliţiste, în care chimia dintre cuplul principal se defineşte abia la jumatatea poveşti, nu la început, mai aşe' , cu suspans. well? awesome right?

Mereu mi-au plăcut ficurile tale. Ps. Poţi arunca cu banii în mine abia după ce termin de scris comentariul, ştiu prea bine că ţi-am smuls o lacrimă. Acţiunea e felul principal aici , mrrr, sună periculooos , cred că ştii cântecelul. rolling on the floor

Drept urmare, aştept nextul, gagix. well? awesome right?

Te-am ţucat !

LORD GRANT ME PATIENCE NOT TO TURN EVERYONE INTO GODDAMN TACOS

Subiect: Re: Aburii durerii Vin 12 Apr 2013, 17:18

LexX, esti ge-ni-a-la! Am zis! Nu stiu cum reusesti sa scrii atat de detaliat, de dinamic, ma prinzi imediat in poveste. Genul acesta, politist, te prinde foarte bine, ti se potriveste ca o manusa. Esti una dintre putinele persoane care a reusit sa ma faca sa citesc ceva cu tente politiste si psihologice, in acelasi timp. Stii doar ca scrii foarte bine si ca imi place ca nu imi indesi descriere filozofica pe gat, esti naturala, scrii lejer. Criminalul si jocul asta, al celor zece victime, ma fascineaza intru totul. Uneori Sakura imi lasa impresia ca e mult mai curajoasa decat e Sasuke. Mi-ar place sa apara mai des in peisaj si Andreea, caci pana la urma ea are grija de rozalie, nu? Vreau sa vad ce se va intampla si cu Naruto, daca va fi victima acelui psihopat, sau daca Sakura va reusi sa il protejeze pana la final. Sunt curioasa in legatura cu victimele urmatoare, cate vor scapa cu viata si cate nu. Vreau sa vad cine e criminalul, vreau next! Deci pune-te pe tastat, caci abia astept sa citesc urmatorul capitol. Spor la scris si la idei kiss

. Nu uita sa ma anunti.

Subiect: Re: Aburii durerii Sam 13 Apr 2013, 00:02

WOW ...peste ce fic am dat

Deci Saku este o fosta criminala ceea ce ar putea sa o ajute putin in rezolvarea acestui caz happy

Sper din tot sufletul sa nu se intample ceva grav...
Spor la scris in continuare si daca te rog anunta-ma si pe mine de next puppy eyes

~Sayonara~ kiss

✿▫✿▫✿▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫
“Growing up is losing some illusions, in order to acquire others.”

Capitolul 14

Desi aveam la dispozitie douazeci si patru de ore pentru a cauta a doua victima, nu era atat de greu precum crezusem. Ma uitam socata la poza din fata mea, incercand sa caut o explicatie plauzibila pentru prezenta ei in topul celor zece victime. Era o totala confuzie ce-mi ataca mintea, facandu-ma sa cred ca o iau razna. Naruto, cel mai bun prieten al lui Sasuke, Itachi, verisorul lui, iar acum… Ea. Sora lui. Parea ca toate victimele sunt legate intr-un fel de Sasuke, iar acum urma sa-mi confirm banuielile, avand in vedere ca mai aveam aproximativ douazeci si trei de ore.
Am luat pozele una cate una, privindu-le pe fiecare in parte. Nu erau chipuri cunoscute, sau, cel putin, nu cunoscute de mine. A treia, a patra, a cincia… recunosteam persoana din a opta poza ca fiind Itachi, dar inainte de el, nimic. La randul lui, Sasuke se uita concentrate la poze, spunandu-mi numele fiecaruia. Asa cum banuiam, el ii cunostea pe toti de pe acea lista. Vrand sa ridic ultima poza, un fior imi strabatuse intreg corpul, ca un fulger ce-mi ardea trupul treptat. Nu stiam cine avea sa fie ultima victima, dar nu aveam un sentiment bun in legatura cu acest lucru. Totusi, acea pierdere de vreme era inutila. Intr-un final, aveam sa aflu oricum, ce ar mai fi contat un minut in plus sau in minus?
Intorcand poza, am observat cu groaza chipul ce mi se afisa in fata ochilor. Ramasesem impietrita privindu-mi chipul din acea fotografie, parul roz putin trecut de umeri, ochii ce-si fereau stralucirea de camera, privirea confuza, dar totusi recunoscatoare. Recunoscusem imediat momentul in care fusesem eliberata sub custodia Andreei, ziua in care libertatea imi fusese inapoiata, ziua in care viata imi fusese pecetluita.

Lasasem cateva cuvinte sa mi se strecoare printre buze, apoi am lasat poza sa-mi cada din mana. Am urcat in graba scarile sperand sa ajung cat mai repede in camera ce-mi era destinata ca loc de odihna. Voiam sa uit de acele incidente, sa fug cat mai departe de acel dement, sa-mi las viata de criminala in urma. Nu eram tocmai mandra de viata mea, dar nu voiam sa mor. Nu era cinstit ca eu sa ma aflu pe acea lista. Nu intelegeam motivul, oricat de mult as fi incercat. Toti cei de pe lista pareau sa-i fie persoane apropiate lui Sasuke, mai mult sau mai putin, dar eu? Care era scopul fotografiei mele amestecate printre altele noua? Nu intelegeam importanta mea in viata lui Sasuke, iar acest lucru ma deprima al n*ibii de tare. Ma facea sa ma simt neputincioasa din toate punctele de vedere, ma facea sa ma simt ca un animal vanat pentru cina unor monstrii.

Imi lasam chipul invaluit de lacrimi, in timp ce urechile mele percepeau tipetele din spatele usii. Sasuke striga dupa mine, imi cerea sa-l las inauntru, implorand asemeni unui copil. Ochii-mi erau fixati pe unul din peretii camerei, privind in gol, gandundu-ma doar la ceea ce avea sa urmeze. Cursa in care intrasem era iminenta, iar tot rau ce il facusem in trecut ma izbea cu o putere inzecita, cerandu-mi moartea. Acel om imi urmarea fiecare actiune, asteptand ca un pradator sa cedez, sa-i las cale libera spre cele noua persoane nevinovate, urmand sa ma ucida in cel mai tribal mod posibil.

Am tresarit insesizabil la auzirea unui foc de arma, privind cu o oarecare curiozitate spre usa ce abia se deschisese. Sasuke statea in prag, privindu-ma oarecum sceptic, nefacand vreo miscare.

- Ti-am spus sa deschizi usa.

Niciunul dintre noi nu a vorbit, el indreptandu-se incet spre mine. S-a asezat pe pat, privindu-ma cu o urma de regret, facandu-ma sa-mi las privirea in jos. Era la doar cativa centimetri de mine, oferindu-mi ocazia perfecta sa-i inhalez mirosul specific lui, facandu-ma sa ametesc, intr-o oarecare masura. Avea un parfum naucitor, dar totusi revigorant, bine ales pentru personalitatea lui distanta. A ridicat mana, prinzandu-mi cu blandete barbia intre doua degete, obligandu-ma sa-l privesc. Ochii lui nu exprimau altceva decat tristete, acel regret provocat de vina ce considera ca o poarta. Cunoscand toate victimele, socotea ca era vina lui, ca el ar trebui ucis in loc de toti acei oameni nevinovati, voia sa-si dea viata pentru mine.

- Nu vei muri. Iti promit.
- Nu fa niste promisiuni pe care nu ti le poti respecta. Moartea este in mainile lui, iar eu nu pot decat sa astept ca a zecea zi sa vina. Odata cu rasaritul soarelui, va veni si vremea pentru mine sa-mi platesc toate faptele murdare.
- Nu! Nu vei muri, nici daca ar insemna sa mor. Nu intelegi? Naruto si Itachi au supravietuit datorita tie. Eu am supravietuit datorita tie, dar daca ar insemna sa te pierd, nu pot… nu mai pot… nu as putea indura toata acea durere.

Ochii mi se facusera mari de uimire, privindu-i lacrimile cum se prelingeau pe chipul lui perfect. Obrajii captasera o nuanta rosiatica, vizil iritati de lacrimile ce nu doreau sa se opreasca. Mi-am intins mecanic mainile spre chipul lui, stergadu-i cu grija de stropii ce nu incetau sa se inmulteasca. Simteam o durere cumplita in piept, o tortura interminabila ce se datora lui. As fi vrut sa fiu capabila sa-i absorb intreg intunericul din inima, sa-i diminuez vina de care era chinuit in acele momente, dar stiam prea bine ca toate acele lucruri erau imposibile.

- Sasuke…

Isi indreptase rapid chipul spre al meu, captandu-mi buzele intr-un sarut dulce, dar totusi innabusit de amaraciunea momentului. Inchisesem instinctiv ochii, raspunzandu-i absenta la ceea ce se presupunea a fi primul meu sarut. Ii urmam miscarile indeaproape, simtind cum obrajii imi luau foc de emotie. Bratele imi tremurau incontrolabil, infasurandu-se in jurul sau intr-o imbratisare calda, linistitoare. Doream sa uit de tot ceea ce se intampla la momentul actual, sa ma bucur de senzatia oferita de buzele lui, sa-mi dau seama daca ceea ce se intampla in acel moment era dorinta de a fi protejata, sau faptul ca il iubeam.

S-a despatit usor de mine, lasandu-ne loc cat sa ne privim. Rasuflarea-mi era sacadata, iar privirea-mi era pierduta in milioanele de ganduri naucite, ca si cum as fi fost drogata, prinsa intr-o lume paralela, bazata pe euforia subconstientului meu. Dar, cu toate acestea, nu era un vis indus de frica, nu era un drog, ci era doar realitatea. Realitatea in care Sasuke ma sarutase, realitatea in care el voia sa ma tina in viata cu pretul propriei vieti.
Am intredeschis gura, dorind parca sa spun ceva, dar cuvintele lui imi oprisera orice intentie de a vorbi.

- Te iubesc, Sakura. Inca de la inceput, inca din prima zi, am simtit asta. Am vrut sa-mi alung sentimentele, sa le neg, sa le ascund intr-un abis intunecat al mintii mele, dar parca persistau. Cu fiecare secunda pierduta in timp dragostea mea persista, iar acum… acum am cedat. Nu mai pot trai asa, nu-mi mai pot innabusi sentimentele pe care le-am alungat atat de mult timp.

Ramasesem uimita, uitandu-ma inca in ochii lui, cautand parca o urma de inselatorie. Dar nu era. Ochii lui ii tradau sentimentele, dovedindu-mi ca fiecare cuvant era adevarat. Era convins ca ma iubea, era sigur pe sentimentele ce le nutrea pentru mine, iar eu, eu… nu stiam. Simteam ca-l iubesc, dar in acelasi timp simteam ca aveam sa mor, sa-l las in urma cu o suferinta profunda pe care nu eram sigura ca avea sa o depaseasca.

- Eu… eu… eu nu stiu, Sasuke.

Vaaii, cat de dulceee. lough

Serios, a fost atat de dulce incat aproape ca ma lipisem de ecran si voiam sa citesc mai mult. Mi-a placut nespus acest capitol, modul in care l-ai facut pe el sa-si expuna sentimentele si pe ea sa para indecisa si grijulie a fost foarte bun, m-am simtit exact ca in fata unui ecran de cinema si parca i-am vazut pe cei doi in camera, cu toate detaliile ce alcatuiau o atmosfera romantica, dar totodata tensionata. Nu stiu cum, dar mi-am imaginat tot, zici ca eram undeva in aceeasi incapere cu ei. Mi-a placut mult capitolul, a fost delicios. Sper ca nextul sa aparacat de curand, insa pana atunci iti urez spor la scris. Te pup. :*

cruelty is a gift humanity has given itself

Hey

ca mai anuntat de next
Ce capitol dragutz dar in acelasi timp parca a fost si putin trist puppy eyes

cel putin mie asa mi sa parut tot ceea ce spune/gandea Sakura...
Am cam ramas gura casca cand am aflat ca a 10-a victima este Sakura....dar totusi cine ar putea fi acel criminal care parca ii ucide pe toti din jurul lui Sasuke...
Spor la scris in continuare si la multe idei happy

~Sayonara~ kiss

✿▫✿▫✿▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫▫
“Growing up is losing some illusions, in order to acquire others.”

Hei.

Scuze ca n-am ajuns mai repede, capitolul a fost genial.
Chiar daca nu s-au intamplat prea multe lucruri, esentialul a fost acolo. Si anume sarutul si cuvintele lui Sasuke. Cum s-a mai spus, a fost extrem de dragut. Aburii durerii - Pagina 4 962758

Nu mi l-as fi imaginat pe Sasuke sa planga, dar de data asta, ai transmis sentimentele intr-un mod special, cum a zis si Choco, parca eram acolo.
Oricum, tu ai acest dar. Mereu descrii superb. Chiar si cateva randuri, nu un capitol intreg, mi-ar transmite ceva, m-ar face sa le recitesc de 10 ori.
Mi-ar parea rau daca Sakura nu i-ar spune ca simte la fel, chiar mi-ar parea rau, l-ar face sa sufere pe Sasuke. Sper sa nu se intample asta.
Nu uita sa ma anunti, spor la scris in continuare ! Aburii durerii - Pagina 4 78717

“ I've crossed some kind of invisible line. I feel as if I've come to a place I never thought I'd have to come to.
And I don't know how I got here. It's a strange place.
It's a place where a little harmless dreaming and then some sleepy, early-morning talk has led me into considerations of death and annihilation. ”

Oh Doamne, oh Doamne! Mi-a placut atat de mult acest capitol, nici nu ai idee cat. Mai ales ca nu ma asteptam ca situatia sa ia o astfel de intorsatura si am ajuns, intr-un final, la partea pe care o asteptam cu atat de multa nerabdare. M-ai dat gata, pui. Nimic nou, mai ales ca e vorba de tine. Acum chiar ca nu stiu la ce sa ma mai astept, insa eu astept sa ma uimesti. Scrii frumos, frumos, frumos, foarte frumos in love

. Nu cred ca mai trebuie sa repet asta. Hai repejor cu next-ul, caci nu mai am rabdare.

Hellauuu, my dear a hug

Imi pare rau ca nu ti-am citit capitolul fix atunci cand l-ai postat, insa s-a meritat asteptarea, caci a fost foarte frumos si surprinzator. Aveam impresia inca de la finalul capitolului precedent ca acesta va fi dedicat victimei numarul 2 si ca nici nu se pune problema vreunui paragraf -cel putin- dedicat romantismului. Ufff, in afara de asta, facand o paranteza micuta, e de-a dreptul ciudat ca si Sakura e pe lista de victime Sau, la inceput era ciudat. Ideea e ca nu imi dau seama de unde stie criminalul psihopat ca Sasuke are sentimente profunde pentru Sakura, adica pana la urma lista e plina cu persoane pe care le iubeste. Sigur e vreun apropiat. As putea jura.
A fost frumoasa mini-declaratia lui, a fost de-a dreptul neasteptata de mine, dar pentru personaj =))) Uff, cute sarut, sunt curioasa ce se va intampla in continuare. Sakura a fost cam confuza...

I had to break myself to carry on.

Aburii durerii - Pagina 4 Tumblr_nifqao8Vw11qlyx0fo3_500

I HAD A HEART THEN BUT THE QUEEN HAS BEEN OVERTHROWN AND I'M NOT SLEEPING NOW, THE DARK IS TOO HARD TO BEAT AND I'M NOT KEEPING UP THE STRENGTH I NEED TO PUSH ME. YOU SHOW THE LIGHTS THAT STOP ME TURN TO STONE, YOU SHINE THEM WHEN I'M ALONE. SO I TELL MYSELF THAT I'LL BE STRONG AND DREAMING WHEN THEY'RE GONE ---

Multumesc mult de anunt, si imi pare rau ca vin abia acum cu un comentariu.
Am ramas oarecum socata la descoperirea facuta de Sakura, adica ea, o viitoare victima? In cele din urma si dansa este apropiata lui Sasuke, deci a aflat de ce este pe acea lista. Dar marea mea nelamurire este urmatoarea: de ce criminalul se invarte numai in jurul lui Sasuke? Adica, ar fi putut alege orice fel de oameni. Dar nu, doreste sa il ranesca pe Uchiha, distrugandu-i persoanele dragi. Pana la urma, va fi o lovitura mai durereoasa decat propria moarte.
Esti o scriitoare talentata, si se vede asta cu fiecare capitol pe care il scrii. Sper sa mai faci astfel de lucrari amoroase, mai ales ca situatia dintre cei doi incepe sa se complice. Eu astept urmatorul tau anunt, multa bafta la tastat.

Aburii durerii - Pagina 4 Tumblr_mvopi97br51raxepao1_500

The world isn't safe for a girl like me.

FanFic SasuSaku Blocat din cauza inactivitatii.

cruelty is a gift humanity has given itself

Fic redeschis la cererea autoarei. Pwp.

I had to break myself to carry on.

I HAD A HEART THEN BUT THE QUEEN HAS BEEN OVERTHROWN AND I'M NOT SLEEPING NOW, THE DARK IS TOO HARD TO BEAT AND I'M NOT KEEPING UP THE STRENGTH I NEED TO PUSH ME. YOU SHOW THE LIGHTS THAT STOP ME TURN TO STONE, YOU SHINE THEM WHEN I'M ALONE. SO I TELL MYSELF THAT I'LL BE STRONG AND DREAMING WHEN THEY'RE GONE ---

Dupa o lunga absenta m-am gandit sa-mi redeschid ficul. Nu stiu daca merita sau nu, dar simteam nevoia sa scriu din nou la el, sa-l termin si incet incet sa-mi redeschid 'cariera' de scriitoare. Nu am mai scris de foarte mult timp si nu stiu cat de reusit este, dar va promit ca-mi voi reveni rapid. Pup :*

Capitolul 15

- Eu… eu… eu nu stiu, Sasuke.

Tot ceea ce spusese in cateva cuvinte m-a izbit cu o forta naucitoare. Sentimente pe care nici nu mi-as fi imaginat ca le are se invart in mintea mea, mii de intrebari, de nedumeriri pe care nu le puteam analiza la rece. Nu puteam vorbi, nu puteam gandi, nu puteam zambi, nu eram capabila sa fac nici macar cea mai mica miscare. Simteam cum corpul imi era parca ridicat in aer de propriile mele sentimente, simteam ca plutesc, ca pasesc intr-un univers de care nu am avut parte niciodata. Puteam spune sincer ca ma simteam… fericita. Inca statea langa mine, privindu-ma cu lacrimi in ochi, sperand la un raspuns concret, un raspuns care l-ar face fericit. As fi vrut ca in acel moment sa-i spun aceleasi lucruri, sa-i spun cat de mult il iubesc, ca m-am indragostit de el fara sa-mi dau seama, ca a reusit sa-mi deschida sufletul in fata iubirii. As fi vrut sa-i multumesc, sa-l iau in brate si sa nu-i mai dau drumul, sa-l sarut, sa-l simt alaturi de mine. Dar… nu. Ceva din inima mea nu voia sa-l distruga. Nu voiam sa cred ca aveam sa mor si sa-l las singur intr-o lume rea, plina de suferinta si de necugetari, o lume care l-ar calca in picioare. Pentru prima data in viata mea, imi doream binele cuiva inaintea binelui meu. Imi doream sa-l tin pe el departe de suferinta, sa stiu ca el era in siguranta, undeva departe de rautate, undeva unde ar fi iubit, protejat. Nu-l puteam iubi… nu-mi era permis, cel putin nu in momentul de fata.

- Uite ce e, Sasuke. Nu te iubesc, nu te-am iubit niciodata si nu te voi iubi. Pentru mine esti o persoana ca oricare alta, un alt barbat cu care lucrez. Esti sansa pentru libertatea mea. Daca tu traiesti, eu sunt libera.

As fi vrut sa fug, sa ma ascund undeva, sa plang, sa ma descarc, sa urlu. Nu imi dadeam seama de unde aveam taria sa-i spun tot ceea ce i-am spus, dar un lucru era cert. Faceam ceea ce era mai bine pentru el, iar asta era recompensa mea. Nu-l puteam lasa sa se lege de mine, nu acum. In orice alta circumstanta, as fi urlat, as fi topait, as fi inceput sa plang, sa-l sarut, orice… orice i-ar arata dragostea mea, dar nu era posibil. Dragostea nu era facuta pentru mine, nu imi permiteam sa-l pierd pe el pentru fericirea mea. Nu voiam acest lucru.

- Iti multumesc pentru sinceritate.

Se ridicase brusc de pe pat, alergand spre usa, trantind-o in urma lui. Perete in perete cu mine auzeam lucruri trantite, urlete, gemete de durere, toata suferinta lui exteriorizata. Nu imi puteam intoarce cuvintele, nu cand stiam ca puteam muri in orice clipa. Cu siguranta, aceasta era decizia mea finala, iar nimeni si nimic nu o putea schimba. Asa era mai bine.

In acea zi nu il mai vazusem. Cel mai probabil, statuse singur intre patru pereti, gandindu-se la cuvintele mele ce-i zbuciumasera intr-un mod negativ echilibrul interior. In ceea ce ma priveste, ma concentrasem tot mai mult pe cazul la care lucram. Nimic nou… absolut nimic.
Brusc, fusesem rupta din sirul gandurilor de zgomotul telefonului. Odata, de doua ori… si nu se oprea, nu voia sa se opreasca. Cu un suras crispat ma intorc spre telefon, uitandu-ma la apelant. “Private number”.

- Nu am timp de prostiile voastre. Daca aveti glume in program, pastrati-le pentru altcineva.
- Micuta domnisoara, acest apel ar putea sa te intereseze.
Vocea de la capatul firului era groasa, impunatoare, si totul al dra*ului de cunoscuta.
- Ascult.
- Il iubesti, corect? Ai face orice ca micul tau Sasuke sa fie in siguranta, sa-i salvezi prietenii, sa-l salvezi pe el. Nu iti pasa de riscuri, nu-ti pasa de viata ta, de nimic. Doar de el.
- Si tu esti…
- Nu conteaza cine sunt. Da-mi viata ta in schimbul vietilor victimelor. Si toti vom fi impacati cu asta. Il las pe el in pace, ii las prietenii in viata. Suna tentant?
- Esti un criminal. De ce as avea incredere in cuvantul tau?
- Pentru ca esti disperata. Pentru ca vei face orice pentru fericirea lui. Drept consecinta i-ai refuzat sentimentele.
- Ce trebuie sa fac?
- Maine la orele douazeci si doua in fata Gradinei negre. Ma voi ocupa eu de tot.

Inchid absenta telefonul, ramanand cu privirea tintita in podea. El chiar stia fiecare miscare facuta de noi. Nu aveam alta alternativa. Daca puteam face ceva, maine era sansa mea. Puteam sa-l omor pe el, sau… sa-mi dau viata. Orice s-ar intampla maine, el ar putea scapa. Si totusi, nu puteam avea certitudinea ca odata cu moartea mea toate acestea se vor termina. Nelinistea nu-mi dadea pace, gandurile mi se rastalmaceau in minte, din nou nu eram capabila sa ma gandesc la ceea ce avea sa urmeze. Ma simteam neputincioasa, nu aveam nicio putere in fata acelui barbat, puteam doar sa mizez pe instinctual meu. Instincul de criminal…
“Vaneaza sau vei fi vanat.”
Un mic suras imi luminase chipul, facandu-ma sa ma gandesc la mii de moduri in care as putea sa-l ucid pe acel nemernic. Stiam ca as putea cu usurinta sa-l ucid, dar… interveneau prea multe detalii intr-o astfel de operatiune. Nu puteam risca sa iau pe cineva cu mine, dar in acelasi timp nu puteam risca sa merg singura. Orice as fi incercat sa fac, el ar fi aflat. Nu aveam unde sa ma duc, nu puteam vorbi cu nimeni, nu puteam organiza o “capcana”

Tot ce puteam face era sa… joc cu armele lui.

Subiect: Re: Aburii durerii Vin 29 Aug 2014, 22:41

Fan Fic SasuSaku inchis din cauza inactivitatii.