Heii. Imi pare rau ca nu am mai postat de atat de mult timp. Promit ca de acum inainte voi posta regulat, saptamanal, daca se poate. Lectura placuta! ^^

Capitolul 9
Sakura P.O.V.

Stateam neclintita si priveam acel bilet. Abilitatea cu care lucra era impresionanta, aproape inumana. Fiecare detaliu pe care aveam sa-l aflu, el avea sa il stie, eram sigura. Odata ce am inceput, trebuia sa termin. Dar adevarata intrebare era daca aveam sa raman in viata. Imi era frica, dar nu puteam da inapoi, refuzam acea varianta. Eram constienta ca faceam un pact cu Diavolul, dar nu eram o lasa. Orice s-ar intampla, aveam sa continui. Daca acel caz avea sa-mi curme viata, atunci misiunea mea in aceasta lume avea sa se incheie.

Am mototolit biletul si l-am aruncat in cealalta parte a camerei. Am urcat furioasa in camera mea si m-am asezat pe scaut. Nu imi venea sa cred. Avea tupeul sa ma ameninte, sa ma faca sa cedez. Dar nu la asta se gandea. Era prea inteligent pentru o asemenea strategie. Urmarea sa ma provoace, sa ma scoata din joc cu propriile forte. Voia cu ardoare sa ajung la el, sa-l infrunt, apoi, el avea sa ma omoare. Parea o ipoteza inteligenta, la prima vedere. Avea impresia ca furia era mai mare decat rationamentul, credea ca aveam sa ma avant cu capul inainte, ca aveam sa joc neinarmat, incarcata cu o doza incredibila de furie. Dar ceea ce el nu a calculate era faptul ca nu eram o incepatoare. Nu eram genul de persoana ghidata de furie. Poate ca acest lucru avea sa-mi foloseasca, sa-mi fie “asul din maneca”.

Am inchis calculatorul, apoi am coborat jos pentru cina. Acel caz construia noi ipoteze in mintea mea, pe cand eu le eliminam. Nu imi puteam inchipui ce fel de persoana putea comite astfel de crime. Oameni nevinovati, asta erau. Acel profesor… Nu stiam nimic despre el, dar trebuia sa aflu. Elevii lui ar fi cea mai buna sursa de informare, daca directorul facultatii ar fi de acord cu acest lucru. Stiam ce aveam de facut in continuare, dar adevarata problema era cum sa facem lucrurile pe la spatele criminalului. Pornise un razboi din care aveam sa ies invingatoare. Nu aveam sa renunt, nici daca moartea m-ar desprinde de aceasta lume. Aveam sa il prind, cu orice pret.
M-am ridicat brusc de la masa, apoi i-am privit pe Sasuke si Andreea.

-Maine la prima ora ii vom interoga pe toti elevii victimei. Acesta este punctual de plecare. Nu am de gand sa las acel criminal in libertate. Il voi prinde cu pretul vietii mele, jur.

Am parasit incaperea si m-am intors in camera mea, apoi mi-am reluat cercetarile. Am intrat din nou pe acel forum, incercand sa descopar noi informatii. S.T.A. De la ce veneau acele initiale? Nume, poate porecle, sau pur si simplu luate aleatoriu. Si totusi, cineva cu o minte ca a lui sa puna acele litere doar pentru a ma deruta, sau asta voia de fapt sa ma faca sa cred? Bineinteles! Nu erau doar niste litere puse aleatoriu. Nu era posibil. Daca el avea impresia ca era mai inteligent ca mine, se insela amarnic. Nu aveam sa cedez farselor lui, ci aveam sa i le retunez cu cea mai mare placere. Stiam ce aveam de facut in continuare, strategia mea era perfecta, chiar si impotriva unui geniu.

Dimineata urmatoare eram la facultate. Directorul a fost intelegator, iar ancheta noastra putea merge mai departe. Fiecare elev in parte si-a spus opinia, desi multe lucruri nu se legau. Acei copii pareau atat de nepasatori, ca si cum le-ar fi fost indiferent. Expresia chipului era atat de rece, ca si cum as fi vorbit despre un strain. De ce erau asa?

-Ce parere aveai depre profesorul tau de Limba Engleza?

-Nu prea frecventam acel curs, asa ca l-am vazut foarte putin de cand sunt aici. Era plictisitor. Genul de profesor care vorbeste mai mult pentru el, nepasandu-I daca elevul intelege. La teste era mereu neatent, puteai copia si nu si-ar fi dat seama.

-Stiai sa fi avut un dusman, cineva care ii vroia raul?

-Nu. Toti elevii lui erau indifereti. Nimeni nu-l simpatiza in mod deosebit, dar nici nu stiu sa-l fi urat cineva. Intra in conflict cu elevii foarte rar, iar atunci cand o facea, rezolva imediat.

-Iti amintesti elevii cu care a intrat in conflict in ultima vreme?

-Nu imi amintesc exact persoanele, pe unii dintre ei nici nu-i cunosc, dar patru dintre ei ar fi: Sasuke Uchiha, Evelyn McTrash, Minato Namikaze si Naruto Uzumaki.

-Din ce cauza au intrat in conflict cei patru cu profesorul?

-Aici nu va pot raspunde concret. Au fost multe motive, dar in principal, lipsa de disciplina. Cei patru au facut destul de multe probleme, sfidand autoritatea profesorului prin intrebari personale, chiar intime.

-Inteleg. Iti multumesc pentru cooperare.

Ceea ce a spus despre Sasuke m-a socat. Lipsa de disciplina? Intrebari personale, intime. Ce ar fi putut intreba? In orice caz, lucrurile se complicau din ce in ce mai mult. Copii nu tradau niciun sentiment, dar nici nu imi spuneau ceva util. Aveam patru nume, dar ce puteam face cu ele, atunci cand si Sasuke era implicat?

Ei bine, dupa atat de mult timp revin si eu cu un next. Sper sa va placa, so... lectura placuta!

Capitolul 10
Sakura P.O.V.


Lucrurile se complicau din ce in ce mai mult. Nu reuseam sa descifrez nici cea mai mica parte din mintea acelui criminal. Totul era atat de confuz, incat nici nu stiam cum aveam sa continui. Sasuke? Atitudinea ce o adopta deseori la scoala era diferita de cea pe care o cunoasteam eu. Acel baiat timid si retras… indisciplinat? Imi venea cam greu sa cred, dar nu pot omite acest detaliu. In momentul de fata, fie ca imi placea sau nu, toti erau vinovati. Fie ca era Sasuke, sau un strain, lucrurile nu se schimbau cu nimic. Era un criminal, iar eu eram cea care il vana.

Am plecat din facultate, mergand alene pe strada. Gandurile nu imi dadeau pace, ma infundau in propriile conceptii. Credeam ca oricine poate fi vinovat, vedeam un criminal in oricine. Mai mult ca oricand, ma simteam asa cum se simteau cei ce ma urmareau pe mine. Ma sufocam in propriile ganduri, ma inecam in detalii nesemnificative. Simteam ca nu faceam fata. Eram neputincioasa in fata acelui individ, eram inutila. Felul in care lucre ma uimea pe z ice trecea. Isi juca cartile perfect, ca un adevarat profesionist. Cum as putea concur cu asa ceva? Cum l-as putea invinge la propriul joc? Eram ca un soricel prins in capcana. Pisicuta agila. Da… asta era. O felina.

-Sakura! Stai, asteapta-ma!

Ma uitam in spatele meu, iar Sasuke alerga ca bezmeticul tipand dupa mine. O atitudine diferita fata de cea pe care o adopta acasa. Parea oarecum mai uman. Il priveam amuzata in timp ce s-a oprit gafaind in fata mea. Era o atmosfera placuta, lasand la o parte circunstantele. Isi ridica privirea si imi zambi, apoi ma lua de mana si alerga cu mine spre masina. Urcam amadoi, apoi porneste in goana. Il priveam in timp ce conducea, dar nu spunea nimic. Isi pastra acel zambet cald, in timp ce isi concentra toata energia pe drumul ce i se ivea in fata. Voiam sa-l intreb unde mergem, dar nu-mi pasa. Pentru prima data, eram fericita ca eram cu el. Nu intelegeam asta. Era absurd. Fericita?! Cu el? Semanam cu o adolescent ce cunostea dragostea pentru prima data, desi eram constienta ca nu faceam parte dintr-un film. Recunosteam ca era un barbat frumos, galant, visul oricarei fete, dar… nu putea fi si visul meu. Pe lista mea, era inca un suspect. Nu aveam timp de dragoste, mai ales in astfel de momente.

-Opreste masina, acum!

Vocea imi era prompta si autoritara, suficient cat sa-l sperii. A tras pe dreapta si se uita oarecum socat, balbaindu-se.

-Unde ma duci, mai exact?

-Eu doar… Ei bine… Nu iti pot spune. Este o surpriza.

Am rasuflat exasperata, apoi i-am facut semn sa porneasca. O surpriza… Lucrurile se schimbau radical intre noi. Acea raceala ce o simteam permanent in preajma lui nu mai exista. Parca s-a evaporat, sau, mai exact, parca nu mai era el. Parea o cu totul alta persoana, schimbat moral. O schimbare atat de radicala si totusi, nu ii intelegeam scopul. De ce acum? De ce cu mine? Erau multe intrebari la care de cele mai multe ori nu gaseam raspuns, dar nu merita sa ma gandesc la ele. Era cursul vietii. Veneai pe Pamant, creat de parinti, cresteai, te maturizai, cercetai lumea in care traiai. Toate aceste lucruri faceau parte din caracterul uman, conturat de nelipsita curiozitate. Acele intrebari total stupide, care apareau in cele mai nepotrivite momente, la care niciodata nu gaseai raspuns. Era normal. Am obosit sa cred ca era o anormalitate sa-mi pun intrebari. Ma conformam la realitatea in care traiam, ma acomodam la umanitate, cu calitatile si defectele ei.

-Am ajuns.

Vocea ii rasuna in intreaga masina, facandu-ma sa tresar. M-am uitat in jur, apoi la el. Era absolut uimitor, un colt de Rai. Simteam ca nu mai eram pe Pamant, ci intr-o dimensiune paralela. Poate ca asa si era. Acel loc parea perfect. Avand in vedere anotimpul, iarba era verde, iar mireasma ce plutea in aer… vara. Imposibil. Oriunde m-ar fi dus, anotimpul ramane acelasi. Pentru un sfarsit de toamna, as putea spune ca era imposibil sa existe acel loc.
Am coborat din masina, incercand sa-mi dau seama ce se intampla. Cu toate ca acel peisaj era mirific, aveam sentimentul ca era rau. Ceva era in neregula, o stiam prea bine. Sasuke, unde m-ai adus? Priveam in spate, in fata, peste tot. A disparut! Am inceput sa alerg disperata prin acea gradina, incercand parca sa gasesc o iesire. Totul parea un tablou scos din vise coplesit de sentimentele unui cosmar. Imaginea perfecta pentru inceputul unui film horror. M-am lasat in genunchi, lacrimile brazdandu-mi chipul. Eram incoltita in acel cosmar din care nu puteam scapa. Sasuke nu mai era, realitatea parea scoasa din filmele SF. Era absurd, dar totusi atat de real.

In departare, observam o silueta care se apropia. Un pas, doi pasi, trei… Cu cat se apropia mai mult, cu atat realizam cine era. Figura lui era diabolica, parca inumana. Se indrepta cu pasi marunti spre mine, ranjind. Sclipirea ce o avea in ochi imi spunea totul. Voia sa scape de mine asa cum a facut si cu acel profesor, voia sa ma elimine. Tarusul ce il tinea in mana se apropia din ce in ce mai mult de piepul meu, de inima mea. Aveam sa sfarsesc asa cum a sfarsit si el.

-Sasuke, opreste-te!

Bunaa.
Am descoperit din intamplare acest fic minunat. Titlul chiar este super, m-a atras. Cand am intrat si am inceput sa citesc, ma gandeam ''Cine poate scrie atat de frumos, si poate descrie asa minunat?'' iar apoi am vazut ca esti critic, si mi-am zis ceva de genu' : ''Apai e profesionista.. ''
Revenind la povestioara.
Am citit destule ficuri cu detectivi, dar cu sinceritate acesta este primul care chiar mi-a placut foarte mult. Actiunea si sentimentele sunt descrise excelent.
Cheia ficului, prima data a fost Andreea, apoi ai bagat-o subtil in umbra, iar Sakura a devenit personajul principal. Imi place asta.
Sasuke, eu una nu pot crede ca el este criminalul. Sper doar ca Sakura are probleme de la prea mult stres, si vede iluzii. Nu cred ca Sasuke poate de la o amarata cearta sa isi ucida profesorul, adica, mie una imi pare cam ciudat.
Nu ne mai tine in suspans, asa ca vin-o cu un nou capitol, sper sa ma anunti si pe mine.
Hug&Kiss!

In primul rand, arigatou de anunt!.
Acum:
Dee cee e asa de scurt? Stiam eu ca Sasuke nu ar fi in stare sa o raneasca pe Sakura.
Nu stiu daca ar ajuta-o, dar de ce nu gaseste biletul cu amenintarea, iar apoi sa il compare cu scrisul lui Sasuke? Macar sa vada daca scrisul e indentic. Cred ca ar ajuta macar putin.

Imi place, cei doi incep sa se apropie. In sfarsit se formeaza cuplul. Imi place foarte mult.

Decii. Hai sa vedem cu ce ne mai surprinde LexX :D
Hai cu next. Nu uita sa imi dai de veste.

Ps: Primaaa!!