hai odata cu nextul,deja ma v-a prinde si varsta de 80 de ani mai repede!!!!hai mai!

Capitolul VI: Noi legaturi, noi sentimente. Vis sau realitate?


Sakura:

Revin inapoi pe Pamant atunci cand aud doua ciocanituri in usa. Spun un “intra” destul de plictisit si ma trantesc inapoi in pat. Usa se deschide si pe ea intra...

Pe ea intra Deidara, cu doua cani de ciocolata calda in mana. Hmm...ciocolata calda, clar are ceva sa-mi spuna, dar...sa vedem unde vrea sa ajunga. Poate totusi este ceva de bine. Nu-mi pot da seama la ce se gandeste. Fata lui nu exprima nimic. Ochii lui albastrii sunt mai patrunzatori ca niciodata. Ma intreb ce e cu el. Chiar daca il cunosc de putin timp, nu l-am mai vazut asa. Privirea lui calda si blanda, acum nu exprima nimic. Era serios, prea serios. Nu-mi pot da seama de ce este asa si dintr-un motiv necunoscut, nu suport sa-l vad asa. Vreau sa-l vad fericit, sa-l vad cum este el de fapt. Glumet, zambitor si plin de viata. Parca asta nu e Deidara. Parca este un alt om cu infatisarea lui.

Il poftesc in camera, iar el face cum i s-a spus. Inainteaza spre patul in care stateam si aseaza canile cu lichidul maroniu ce mie imi place foarte mult pe noptiera. Il intreb cu putina ezitare de ce este asa serios, dar nu primesc nici un raspuns. Ce are baiatul asta? Ma ingrijoreaza. De ce nu-mi spune nimic. Ma face sa cred ca s-a intamplat ceva rau. Nu ma pot gandi la nimic. Nu stiu ce sa spun, ce sa fac. Nu stiu cum sa-l conving sa-mi spuna ce s-a intamplat. Parca ar trebui sa smulg cuvintele de la el cu clestele.

-Deidara, ce s-a intamplat? De ce amani sa-mi spui? Ce s-a intamplat atat de grav?

Incerc sa-l fac sa-mi spuna ce s-a intamplat, dar fara succes. Parca nu poate sa spuna acel lucru. Ceva il opreste. Ceva ce nu-l lasa sa-mi dea vestea cea proasta. Nu ma pot gandi la nimic. Imi simt capul cum explodeaza, dar nu stiu de ce. Ma uit la el si observ ca privirea lui este atintita spre podea. Nu stiu ce sa mai fac. Nu stiu cum sa-l fac sa-mi spuna ce are de spus. Nu poate fi atat de deprimat dintr-un fleac. Ceva rau s-a intamplat si eu nu imi pot da seama ce. Pur si simplu nu pot.

Intr-un sfarsit il aud pe blond vorbind. Vocea lui era stinsa. Parca nici sa vorbeasca nu mai avea putere. Era trist, deprimat, suparat. Intr-un cuvant, distrus. Parca a cazut Pamantul peste el. Intr-un fel parca ii simt durerea. Este acea durere care te face sa-ti iesi din minti. Durerea de a sti ca un prieten te-a parasit. Si eu am simtit asta si acum simt ca asta a patit el.

Cand ii aud vorbele, mai sa cad din picioare, noroc ca eram in pat. Lacrimile incep sa-mi curga pe chipul rozaliu, incepand sa tip si sa strig incontinuu “De ce?”. De ce el? De ce trebuia sa se intample asta? De ce cu el? Nu pot sa suport si asta. Nu-mi vine sa cred ce tocmai mi-a spus. Simt ca mor. Simt ca viata mea nu mai are nici un sens. Cum m-am putut atasa de el atat de repede incat sa reactionez asa stiindu-l mort? Cu cata usurinta pot spune aceste cuvinte si cu cata durere pot suporta vestea. Nu-mi vine sa cred. Nu se poate ca Itachi sa fi murit.

In urmatoarea secunda un strigat rasuna in camera mea. Nu-mi vine sa cred. Ma uit in jur, dar Deidara nu e nicaieri. A fost doar un vis. Ce vis? Cum il pot numi vis cand el a fost un adevarat cosmar? Dar de ce am visat asta? Asa din intamplare? Nu se prea poate intampla asta. Eu nu am cosmaruri fara nici un motiv. Ma simt distrusa pe interior. Simt ca acest cormar poate deveni realitate in orice moment. Sar ca arsa din pat si ma indrept in fuga spre camera lui Deidara, chit ca e trei dimineata si el doarme. Bat destul de zgomotos si agitat la usa blondului un timp indelungat, dupa care il vad aparand la usa somnoros si confuz. Il inteleg. Cred ca se intreaba ce mai cauta si nebuna asta aici? Fara sa-i mai zic nimic dau buzna la el in camera si inchid usa. Ma intreaba de ce sunt asa de agitata, dar nu-i dau atentie. Ma fataiam ca un titirez prin camera. Nu stiu cum sa-i spun acel cosmar. Nu stiu daca ma va crede, sau ma va crede nebuna. Sincer, mi-e frica de reactia lui. Nu stiu ce va face, ce va spune.

Revin pe Pamant cand simt cum Deidara ma zgaltaie usor. Nu mai suport. Nu mai suport sa mai tin totul in mine. Dau frau liber lacrimilor care vroiau sa iasa cu desavarsire din lacasul lor. Ma mangaie usor pe par, strangandu-ma la pieptul lui si incearca sa ma linisteasca, indemandu-ma sa-i spun ce am patit.

Dupa ce ma linistesc putin, incep sa-i povestesc cosmarul pe care l-am avut. Cu fiecare cuvant rostit de mine, el devine din ce in ce mai serios. Nu-mi place asta, chiar deloc. Nu stiu care e motivul, dar cred ca il voi afla curand. Dupa ce termin mica mea istorisire, il vad pe Deidara scotocind prin camera dupa un lucru, presupun. Dupa aproximativ cinci minute se intoarce langa mine cu o carte in mana. Ciudat, dar imi pare cunoscuta acea carte si cand mi-o arata...mi-am confirmat banuielile. Este aceeasi carte pe care am gasit-o pe pat cu o seara inainte. Rasfoieste acea carte pana la o anumita pagina si imi da sa citesc. “ Ryukigan-ul ajuta posesorul lui sa-si tina persoanele dragi alaturi de ea, aratandu-i prin vise ce rau urmeaza sa se intample...” . Cand am vazut mai sa ma ia cu lesin. Cum adica? Previziuni? Nu se poate! Itachi e in pericol si eu stau aici ca proasta si ma holbez la o carte.

Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati, dar nu prea am avut inspiratie. Astept pareri despre el, desi stiu ca nu mi-a iesit deloc.

Iubesc acest fic

Adu repede nextu` ca mor de nerabdare...Pur si simplu ador flul in care scrii si ideea ficului e supermegaextrahipertare.Nici nu stiu ce sa mai spun...M-ai surprins in cel mai placut mod.

Te puup duulce! Aztie Boo

grozav rau de tot
este unul dintre fic-urile mele preferata
ador fic-urile in care Sakura face parte sau va face parte din Akatsuki
sa imi fie rusine ca abia acum l-am gasit si ca m-am apucat asa de tarziua sa il citesc
ori cum il ador
te felicit felicit felicit
daca poti te rog sa imi trimiti un mesaj privat cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva