Ii urmaream fiecare pas, fiecare miscare. Il voiam in intregime. Trebuia, sa fie al meu. Parul lui negru era acoperit de un fes albastru,  potrivindu-se cu geaca albastra de fas pe care o purta. Fata ii era acoperita de un fular, doar ochii negri precum carbunele fiind la vedere. Mergea lent. Chipul lui era incruntat, privirea fiindui fixata in zapada alba ce fosnea sub bocancii lui. Mainile ii erau reci, datorita gerului si lipsii manusilor. Era atat de frumos, atat de chipes, iar spre mirarea mea, nu avea prietena. Se ducea acasa, mai mult ca sigur. Rutina lui era simpla : Se trezea la unsprezece, venea, isi vizita mama la spital, iar apoi mergea acasa. Semana cu mama lui. Parul brunet, pielea palida, buzele mici, ochii negrii ca abisul, toate astea le avea de la mama lui. Il urmaream de cand a venit mama lui aici. Doamna Uchiha era o femeie in varsta, dar cu un suflet bland. Avea si ea problemele ei, ca noi toti, dar nu o deranja faptul ca a fost adusa intr-un spital de nebuni.

- Haruno! E timpul sa mergi in celula ta! striga unul dintre gardieni la mine, facandu-l pe Sasuke sa-si mute privirea catre gradina in care ne aflam.

M-am ridicat de pe banca, apoi m-am dus catre gardian, asteptand sa-mi puna catusele la maini. Ii puteam simti privirea apasatoare, dar nu aveam de gand sa ma intorc. Nu vroiam sa-mi vada fata. Un zambet strengar imi aparu pe fata o data ce mi-am dat seama ca inca se uita la mine. Am inceput sa pasesc spre usile spitalului, un singur gand rasunadu-mi in minte. Acum stie cine sunt. Mirosul medicamentelor imi invadara narile, facandu-ma sa tusesc imediat. Peretii odata albi erau acum gri din cauza mucegaiului si a lipsii de interes. Era cel mai bun spital, dar tot odata si cel mai prost. Asistentele mergeau pe holurile incaperii uitandu-se sfidator la tine, de parca nu erai om, ci alt specimen uman.  Am intrat in holul principal unde majoritatea pacientilor isi petreceau timpul. Trebuia neaparat sa-ti faci prieteni pe aici, sau macar sa ai o reputatie, ca daca nu, te trezeai mort si ziua.

Privirea mea se atinti spre Mikoto. Aceasta statea pe un fotoliu vechi crosetand un pulover care, dintr-un motiv sau altul era mai mare decat figura ei scunda. M-am uitat la gardianul ce ma conducea in celula si l-am intrebat daca ma lasa cinci minute de vorba cu Mikoto. Acesta datu aprobator din cap, apoi imi datu drumul mainilor din catusele stranse. M-am indreptat cu pasi repezi spre fotoliul unde era asezata, apoi m-am pus in vine in fata ei.

- E pentru Sasuke, nu-i asa? o intreb, iar aceasta zambi. Nu a mai trecut pe aici de mult timp, cred ca iti era dor sa vorbesti cu fiul tau.

Aceasta rase usor, apoi imi lua palmele in ale ei.

- Iti place de el, nu-i asa? Nu incerca sa negi, se vede in ochii tai.

- Nu imi place de el, Mikoto. E fiul tau si oricat de chipes ar fi, eu sunt inchisa intr-un spital de nebuni. Sunt o nebuna. spun accentuand ultima propozitie. Oricat de nebunesc ar suna, sunt obsesata de el, si ii urmaresc fiecare miscare. Nu vezi, Mikoto? Sunt o psihopata. ii spun, apoi ma ridic in picioare.

Ii arunc o ultima privire, dupa care ma indrept spre gardianul care trebuia sa ma conduca in camera mea. Ii fac un semn, iar acesta imi stranse iar catusele, facandu-ma sa scot un icnet de durere. L-am strafulgerat cu privirea, acesta aruncandu-mi o privire care putea sa ucida.

- Pentru o psihopata sigur esti mult prea nesimtita. murmura acesta.

Mi-am dat ochii peste cap, apoi mi-am mutat privirea pe peretii zgariati de unii nebuni de aici. Peretele din rigips incepea sa capete o culoare galbena-verzuie, semn ca nimeni nu s-a obosit sa ingrijeasca peretii pe aici. Mirosul de spirt devenea din ce in ce mai puternic, facandu-ma sa stramb din nas. Mai mult ca sigur cineva a facut pe el iar asistentele au inceput sa curete camerele.  Vopseaua de pe usile albe a inceput sa se toceasca, culoarea naturala aratandu-se usor usor printre crapaturi. De asta am spus ca e cel mai bun spital, dar si cel mai prost. Infatisarea nu este una tocmai buna, iar in camere, defapt, in celule simti ca te sufoci datorita lipsii geamurilor si a spatiului mic.

- Am ajuns, Haruno. Spuse, apoi imi deschise usa.

- Ar fi dragut daca mi-ai da si catusele jos. ii spun, apoi intind mainile spre el.

Acesta isi datu ochii peste cap, apoi scoase un set de chei din buzunar. Acesta imi datu catusele jos, apoi iesi din celula mea incuind usa in urma lui. M-am asezat in pat, apoi mi-am trecut mana prin parul meu lung si roz. Am stat pret de cateva minute in pat, dupa care m-am ridicat si m-am intreptat spre oglinda ce o aveam deasupra chiuvetei. O fata cu chip palid imi aparu in fata, facandu-ma sa ma incrunt. Ochii verzi erau lipsiti de viata iar buzele mele erau vinete si crapate. Cicatricea proaspata care pornea de la buza de sus incepu sa se vindece, capatand o culoare movalie. Aceasta se oprea la tampla mea, avand aproximativ sase centimetrii.

Un raset infiorator imi iesi printre buze, ochii mei transformandu-se intr-un verde inchis. Am inceput sa zgarii cicatricea cu unghiile mele lungi, dar murdare, facand rana sa se deschida. Lichidul rosu scurgandu-se cu repeziciune. Am inceput sa rad si mai tare la vederea acestuia, privirea incantandu-ma.  Nu simteam nimic. Doar ura pentru persoana care mi-a facut asta, persoana care mi-a deformat fata.  M-am dus la usa si am inceput sa tip si sa dau cu pumnii in ea. Articulatiile mele se simteau de parca luara foc, dar imi placea asta. Imi placea durerea. Am inceput sa tip din ce in ce mai tare, loviturile devenind si ele mai puternice. Lemnul aproape putred incepu sa-si piarda forma, mici aschii intrandu-mi in piele. Am inceput sa dau din ce in ce mai tare, pana cand pumnul meu facu o gaura in usa odata intacta. Alarmele incepu sa sune iar o multime de pasi se auzira pe holuri. Un ranjet imi strabatu fata, doar un gand fiindu-mi acum in minte. " Sa inceapa joaca ".

Respiratia imi era scadata. Mici firicele de transpiratie se scurgeau pe pielea mea infierbantata. Siroaie de sange imi curgeau pe obrazul drept, acestea cazand pe linoleul rupt. Pasii se auzeau din ce in ce mai clar, zambetul meu devenind din ce in ce mai inspaimantator. Cheia se invartea in broasca usii, asistentele incercand sa intre in celula. Clanta se misca cu repeziciune, tipetele asistentelor devenind din ce in ce mai disperate.

- Haruno, deschide imediat usa! 

Un raset diabolic imi scapa printre buzele crapate o data ce asistentele incepura sa dea cu pumnii in usa. M-am intors la o suta opt zeci de grade, apoi mi-am mutat privirea spre tevile ruginite din coltul camerei. Mici picaturi de apa ieseau dintr-o particica sparta, acestea cazand pe linoleu formand un mic lac. M-am indreptat cu pasi repezi spre tevi, apoi le-am luat in palmele mele mici si am inceput sa trag de ele.

Radeam fara oprire la auzul asistentelor care deveneau din ce in ce mai disperate. Radeam la sunetul scos de tevi atunci cand am inceput sa trag de ele. Radeam ca o nebuna din cauza faptului ca fierul ruginit imi intra in palme facandu-mi rani. Tevile tremurau sub palmele mele, facandu-mi ochii sa sclipeasca.  Sunetele scoase de asistente au fost blocate atunci cand prima teava s-a rupt. Apa curgea abundent pe podele, mainile mele taindu-se in teava acum rupta. Sangele curgea si el la fel de abundent ca apa, acesta amestecandu-se cu apa de pe jos. 

M-am asezat pe jos si am inceput sa trag de linoleul ud. Innebunisem. Parca ma transformasem intr-o bestie. Un strigat se auzi in toata camera datorit furiei mele. Unghiile insangerate zgariau cimentul, acestea rupandu-se instantaneu. O bubuitura se auzi in toata camera, aceasta aglomerandu-se cu paznici si asistente. O multime de maini trageau de mine, incercand sa ma faca sa incetez. Urlam, lacrimi amare se scurgeau pe obrajii mei, amestecandu-se cu sangele cald.  Trageau de mine ca de o papusa, lasandu-mi urme pe maini. Nu cedam. Nu voiam sa ma ia din celula. De fiecare data cand un pacient nu coopera, sau facea lucruri interzise in acest spital, asistentele injectau un ser care te amortea, care, care te bloca de la lumea reala. 

Acest spital este dement, cand vine vorba de asta. Te duceau in camere si te legau de un pat, apoi asteptau ca serul sa-si piarda efectul. Te tratau in cel mai urat mod posibil, dupa aceea. Pur si simplu te electrocutau. Nu ii interesa varsta pe care o aveai. Ei tot te electrocutau.

- Lasa-ma in pace! urlu eu la o asistenta, care, dintr-un motiv sau altul tragea cel mai brutal de mine.

Ma zbateam sa ies din mainile lor. Trebuia sa scap de aici. Tipete se auzeau in toata camera, nu puteai auzi nimic. Lacrimile imi blocau vederea, facandu-ma sa vad in ceata.  Durerea se raspandea prin tot corpul, facandu-ma sa urlu. Nu mai simtisem niciodata asa ceva. Parca imi rupeau corpul bucata cu bucata. Mii de ace mi-au fost infipte in spate in acelas timp, facandu-ma sa cad pe burta. Plangeam in hohote si ii rugam sa ma lase in pace, dar se uitau la mine cu zambete sadice, de parca mai aveau ceva pentru mine.

Un paznic facu cativa pasi spre mine, apoi ma trase tare de par, fortandu-ma sa ma ridic. Un icnet imi iesi printre buzele acum mov, datorita frigului. Acesta scoase un briceag din buzunar, apoi il apropiase de fata mea. Ma zbateam in mainile lui, incercand sa ies din stransoarea in care ma tinea, dar in zadar.

- Vezi, Haruno, ce se intampla daca nu esti cuminte? ma intreba, apoi imi pusese briceagul la coltul buzei.

Acesta apasa, iar intr-o singura miscare imi sculpta pielea obrazului sa arate ca un zambet. O durere imensa se intinse pe tot obrazul facandu-ma sa urlu in agonie. Sangele curgea fara incetare, facandu-ma sa cred ca aia va fi ultima zi in care voi trai. 

Corpul meu era secat de puteri. Nu mai puteam simti nimic din cauza durerii. Figurile erau din ce in ce mai blurate, o durere de nedescris imi strabatuse capul, facandu-ma sa cad la pamant. Mici punctulete negre imi invadara viziunea, iar in momentul acela, puteam sa jur ca viata mea se terminase. 



M-au lasat legata de un pat. Catuse de fier erau prinse de mainile si picioarele mele. Multe aparate electronice erau aici, alaturi de multe seruri si seringi. Auzisem de camera asta, dar nu credeam ca e adevarat ce se spunea. Atunci cand esti inchis in aceasta camera, te vor injecta cu un ser, iar apoi cand esti treaz, te vor electrocuta cu cei mai mari volti  dar nu destul de mari incat sa te omoare. 

Acest spital este pur si simplu dement. Ei cred ca te ajuta, cand defapt te distrug. Incetul cu incetul. Mi-am mutat privirea spre usa care, dintr-un motiv sau altul era deschisa. Asistentele nu lasau niciodata usa deschisa la nici o camera, ceea ce mi-se parea foarte ciudat. Am oftat, apoi mi-am ridicat putin capul. O durere puternica imi strapunse tot corpul, facandu-ma sa las un icnet de durere. Gura imi era uscata, iar ochii imi erau iritati. Aveam nevoie de apa, si rapid.

- Ce s-a intamplat, Haruno? Te doare capul?

                      Din perspectiva Sakurei

Capitolul 3

Pur si simplu eram socata. Dintre toate persoanele...El lucra aici!? Lacrimile se scurgeau cu repeziciune pe obrajii mei umflati, facandu-ma sa scot un icnet de durere atunci cand acestea se amestecara cu sangele din rana deschisa. In ultimele zile, tot ce faceam era sa plang. Inainte nu eram asa. Inainte eram puternica. Dar... De cand a venit Sasuke, parca m-am inmuiat. Si nu-mi placea asta. Nu-mi placea faptul ca incetul cu incetul, imi pierdeam reputatia. Trebuia sa raman tare, trebuia sa-l pacalesc sa-mi dea drumul. Trebuia sa ies de aici neaparat. Cine stie ce ii trecea lui prin minte acum. Era o persoana diabolica daca era in aceasta camera, mai ales daca era imbracat in acel halat alb de doctor.

Ma uitam urat la el. La persoana pe care am crezut-o inocenta, inofensiva. Ma uitam cu ura la Sasuke, iar daca privirile puteau sa ucida, cred ca era mort pana acum. Baiatul pe care il credeam cumsecade era defapt un monstru. Dar totusi, toti suntem monstrii in aceasta lume.

- Stii, Haruno, daca erai fata cuminte si nu ma spionai, facu o pauza scurta apoi se apleca la nivelul meu. Nu mai ajungeai aici. Crezi ca eram orb? In fiercare zi era acelas om pe urmele mele, iar tu mereu ma priveai in curte, crezi ca nu m-am prins de ce faci!? 

Acesta apasa pe un buton, apoi mii de socuri imi strabatura corpul, facandu-ma sa urlu in agonie. Acesta radea. Radea de durerea pe care mi-o provoca ii placea sa ma vada pur si simplu terminata fizic cat si psihic. Durerea devenea din ce in ce mai puternica, facandu-ma sa-mi strang pumnii cat de tare puteam. 

- Nu stiu despre ce om vorbesti tu! tip la el, asteptand sa-i vad reactia. Nu am pus nici un barbat sa te urmareasca, tu crezi ca aici ne lasa sa vorbim la telefon!? tip, asteptand sa iasa o reactie din el.

Socurile se opri si ele o data cu departarea lui de masa pe care eram aflata. Acesta respira greoi, privirea fiindui incruntata. Purta un halat de doctor, alb, dar patat de sange. Blugii negrii erau rupti la genunchi iar bocancii aveau si ei la randul lor pete de sange. 

- Nu mai minti, la naiba! Stiu ca tu l-ai trimis dupa mine!

- Daca as fi vrut sa te urmaresc, veneam singura! 

Acesta isi trecu mana prin par, apoi murmura cateva cuvinte incoerente. Ma uitam la el ca la masini straine. Se invartea in cercuri, vorbind singur. Mi-am mutat privirea spre mainile lui ce aveau taieturi pe ele. Articulatiile ii erau rosii si zgariate, semn ca se batuse cu o persoana. Pe spatele halatului erau inscriptionate cateva cuvinte in alta limba.

- Introibimus in Inferno. *

O bubuitura se auzi in tot spitalul, apoi urlete rasunara peste tot. Sasuke isi ridica capul alarmat, apoi iesi pe usa. Mici firicele de transpiratie se scurgeau pe fruntea mea la auzul tipetelor. Sasuke intra repede pe usa, apoi veni cu un set de chei si imi desfacu catusele.

- Sasuke, ce se intampla!? il intreb speriata.

- Nu avem timp de vorbe. Trebuie sa fugim. Acum, Haruno. spuse uitandu-se urat la mine.

Acesta ma prinse de mana, tragandu-ma si pe mine dupa el. Ochii mi-se marira la privelistea din fata mea. Toti pertii erau patati de sange, iar trupuri sfasiate se odihneau acum pe podele. Ragete se auzeau din spatele nostru, facandu-ma sa imi intorc capul. Monstrii, bestii fara ochi, taraturi, toate erau dupa urmele noastre. 

Puterea mea era scazuta, facandu-ma sa incetinesc. Sasuke tragea de mine, incercand sa ma salveze, dar era prea tarziu. Taraturile acelea imi prinsesera corpul, luandu-ma departe de el. Am inceput sa plang, incercand sa ies din stransoarea lor, dar fara noroc. Corpul lui se facuse din ce in ce mai mic, lacrimile cazand din ce in ce mai repede. 

Un strigat imi parasi gatul atunci cand am fost trasa intr-un abis. Maini patate de sange ieseau din pereti, incepand sa traga de mine. Urlam, trupul meu arzand de durere. Voiam ca toate astea sa se termine. Voiam sa inceteze. Mainile acelea incepura sa traga din ce in ce mai brutal de mine, facandu-ma sa cred ca imi vor rupe mainile si picioarele. Pe cat de mult adoram durerea, aceasta era de nesuportat.

Capul meu bubuia de durere, facandu-ma sa ma incrunt. Cadeam in abis, mainile devenind din ce in ce mai rare. Puteam sa vad podeaua, care era acoperita de sange. M-am pregatit si mi-am tinut respiartia, crezand ca voi ajunge intr-o balta de sange. Mii de cutite si sabii imi patrunse corpul, facandu-ma sa urlu de durere. Acele maini iesira din pereti din nou, incercand sa ajunga la mine. Privirea imi era speriata, transpiratia scurgandu-se pe fruntea mea. Sangele curgea abundent, cutitele intrand din ce in ce mai adanc. Durerea era de nedescris, corpul fiindu-mi paralizat. Mi-am inchis ochii asteptand sfarsitul, dar nu a venit. Un raset diabolic se auzi, un chip aratandu-se.

- Bine ai venit in Iad. imi spuse, apoi chipul disparu.

Mi-am repetat in minte tot ce a zis. " Bine ai venit in Iad ". Un zambet mi-a aparut pe fata, iar apoi o stare de somnolenta ma lovi, facandu-ma sa cad in alt abis.

-

Imi pare rau ca am postat atat de tarziu :< dar nu prea am avut inspiratie.

Introibimus in Inferno. * - Vom merge in Iad.

-si daca verisoara mea cea scumpa nu a tradus cum trebuie, va rog sa-mi spuneti :))-

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge aici. Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge in Iad, in special intr-un mod ca acesta. Taraturile alea erau cele mai ciudate... animale pe care le-am vazut in viata mea. Erau pur si simplu scarboase, de nedescris. Mainile care ieseau din prapastie erau pur si simplu piele si oase. Erau negre ca smoala, sange curgand abundent de pe ele. Aveau gheare lungi, murdare, acestea patate si ele cu sange. Multe cadavre erau langa mine, acestea fiind acoperite de lipitori, de muste. Taraturile alea se agatau ca scaii de trupurile acelea, hranindu-se cu pielea si carnea lor. Erau mici, foarte slabi, ochii si gura fiindu-le cusute. Pielea lor era un verde foarte pal care abia se vedea datorita sangelui si a noroiului ce le acoperea. Aveau gheare mari, ce erau ascutite. 

Stateam nemiscata, respiratia fiindu-mi greoaie. Eram in acelas loc in care m-a lasat. Nu puteam sa ma ridic, durerea fiind apasatoare. Trebuia sa fi murit pana acum, dar eram in Iad, nu aveam cum sa mor aici. Gandul imi era doar la o singura persoana. Sasuke. M-a lasat aici, el mai mult ca sigur scapand din ghearele lor. O singura intrebare ma macina. Ce cauta el in spital? Nu avea cum sa lucreze acolo. Sunt am fost internata acolo de la saptesprezece ani si nu l-am vazut niciodata in spital. De unde avea halatul ala? Stia macar ce scria pe el? Voia sa citesc aia? Mii de intrebari fara raspunsuri.

Sunete ingrozitoare se auzeau in toata incaperea. Ragete, tipete, plansete, te innebuneau. Oricat de mult as fi vrut sa le blochez, nu puteam. Mainile ma dureau ingrozitor, sabiile acelea intrand din ce in ce mai adanc in corpul meu. Voiam sa ma ridic, sa ies de aici, sa merg sa-l salvez pe Sasuke, dar nu puteam. Eram secata de puteri si oricat de mult voiam ca acesta sa fie un vis, era realitatea si nu puteam scapa de ea. Ma intrebam cum ar fi fost viata mea daca nu eram inchisa aici. Oare ar fi fost mai bine? Puteam fi intr-un loc pasnic acum. Intr-un loc sigur, cu o persoana pe care sa o iubesc. Gandul acela ma facu sa pufnesc, o durere strabatandu-mi intreg corpul. 

- Ridica-te, Sakura. soptesc pentru mine, apoi trag mult aer in piept.

Mi-am mutat privirea spre mainile mele, fulgerand sabiile care erau infipte in mana mea. Am expirat usor, apoi am incercat sa-mi ridic usor mana. Durerea era apasatoare, facandu-ma sa-mi musc buza. Am inspirat adanc, apoi intr-o singura miscare mi-am ridicat mana, facandu-ma sa urlu in agonie. Lacrimile se scurgeau pe obrajii mei palizi o data ce durerea deveni din ce in ce mai mare. Mi-am pus mana intr-un loc unde nu erau sabii, apoi am procedat la fel cu cealalta mana. Corpul meu se simtea de parca luase foc, durerea ramanand acolo pentru mult timp. Mi-am dat ochii peste cap, apoi am inceput sa trag guri mari de aer. Mi-am ridicat piciorul intr-o singura miscare, un tipat strecurandu-se printre buzele mele crapate. Mi-am indoit piciorul, punandu-l intr-o balta de sange. Simteam ca ramasesem fara putere, de parca aveam sa cad din nou in sabiile acelea. Mi-am ridicat repede si corpul din sabiile acelea, urland cat ma tineau plamanii. Plangeam de rupeam, durerea era peste tot si era de nedescris. 

M-am pus pe vine, apoi mi-am tras rasuflarea. Aveam nevoie de cateva minute de odihna, efortul pe care l-am depus, epuizandu-ma. Sunetele acelea au disparut, incaperea schimbandu-se si ea. Nu mai eram in acel tunel plin de sabii, ci intr-o sala. La capat era un tron care era inconjurat de taraturile acelea si de cativa scheleti care, cred ca au fost oameni. Eram pe un pod din pietre ascutite care imi intrau in talpi. Peretii erau acoperiti in lava, fiind foarte cald in incapere. Mii de trupuri cadeau in lava, urlete rasunand in toata camera. Acele maini care erau in tunel erau si aici, numai ca erau facute din lava. Am inceput sa pasesc in fata, voind sa ajung mai repede la acel tron. Un planset ma facu sa-mi intorc capul. Un monstru alerga dupa mine, ochii ii erau cusuti, iar gura fiindu-i acoperita de sange. Am inceput sa alerg, incercand sa nu alunec in lava aceea. 

Podul se prabusea in spatele meu, facandu-ma sa alerg din ce in ce mai repede. Parul mi-se lipea de fata datorita lacrimilor, incetosindu-mi vederea. Mi-am intors capul pret de o secunda, vazand ca acel monstru disparu si ca podul nu se mai prabusea de loc. Am incetinit, tragand mult aer in piept. Eram obosita si tot ce voiam acum era sa dorm. Aveam nevoie de odihna foarte multa, activitatile acestea obosindu-ma ingrozitor.

- Ia te uita, Haruno s-a trezit.

Mi-am indreptat spre tronul care se afla in fata mea. Pe el era asezat un baiat blond, cu ochi albastrii. Pielea lui era usor bronzata, pe fiecare obraz avand zgarieturi. Era intradevar chipes, cu toate ca fata si parul erau acoperite de sange. Corpul ii era acoperit de un tricou alb si o pereche de blugi stramti, negri. In picioare avea o pereche de tenesi negri care erau putin rupti. Purta un halat lung si negru care era patat si el de sange.

- Tu cine esti? il intreb, apoi fac cativa pasi inainte. De ce sunt aici? Ce vrei cu mine?

Acesta rase, apoi se ridica in picioare.

- Iti place? Eu conduc locul acesta. spune aratand cu mainile incaperea. Vreau sa iti fac o propunere. Sunt un om singuratic. Traiesc aici de peste mii de ani si am nevoie de companie. Te urmaresc de ceva vreme, sa stii. acesta facut o pauza scurta, apoi continua. Imi place de tine, Sakura si vreau sa fii regina acestui loc. 

Nu imi venea sa cred ce spunea. Tot timpul acesta am fost urmarita de cineva, de un diavol. Nu voiam sa raman aici. Voiam sa plec, sa merg acasa, sa ies din acest loc. Nu puteam avea incredere in el, nici nu il cunosteam! Credea ca daca ma aduce aici, intr-un loc unde e numai chin, voi fi de acord cu toate astea? Nu il puteam lasa sa ma manipuleze, nu puteam sa-l las sa faca ce voia cu mine. Trebuia sa ii spun nu. Trebuia sa il refuz.

- Mie ce imi iese din asta? imi aud vocea spunand asta.

Acesta se aproprie de mine, apoi imi lua fata in palmele lui mari si calde. Avea o privire blanda si nu puteam crede ca el conducea locul acesta. Arata ca un inger, atat de inocent. Mana mea se ridica, inlaturand cateva fire rebele ce ii intrara in ochi. Mana mea cobora si se aseza pe obrazul lui drept, mii de fiori strabatandu-mi corpul. Avea ceva ce ma atragea. O parte din mine voia sa il descopere, sa vada partea buna din el, o parte din mine voia sa raman aici, dar o parte voia sa mearga la Sasuke.

- Ma voi asigura ca esti in siguranta, ca nimeni nu iti va face rau. Vei conduce acest loc alaturi de mine, vei avea tot ce iti doresti. imi sopti, apoi mainile lui cobora spre talia mea, luandu-ma in brate.

Mi-am dus mainile dupa gatul lui, ascunzandu-mi capul in pieptul sau. Am inspirat adanc, mirosul parfumului lui invadandu-mi narile. Voiam sa raman aici, sa nu mai plec. Putea sa aiba grija de mine. Stiam asta.

- Sigur. Voi fi regina ta.

------