Broken Love

Iar sunt în urmă, obișnuiește-te.
Valabil pentru ambele capitole, stateam cu sufletul la gură. Oh, God, de ce Hinata? Și de ce s-a aruncat Sakura în fața mașinii? În fine...îmi imaginez și eu că după un asemenea mesaj...de la Sasuke...
Huh, nu mai știu ce să spun. Abia aștept acțiunea XD
Jaa!

Capitolul 7

Sakura's POV

Ma trezesc ostenita dupa ziua de ieri. Un gand imi vine instant in cap: astazi va fi externata Hinata, buna mea prietena... care a incercat sa ma salveze. A reusit... dar cu un pret scump. Oare chiar se intampla asta? Hinata nu isi aminteste absolut nimic de noi? Oh, Doamne, de ce tocmai ea?... Ma dau jos din pat, cu greutate, fiind franta. Ma uit pe fereastra din camera mea, cum fac in fiecare dimineata, si vad ca este un soare orbitor. Razele lui mangaie cu blandete intreg orasul, facand zgarie-norii din centru sa straluceasca ca diamantele. Ce priveliste minunata! Imi incanta ochii... un mic moment de bucurie ce ma ia departe de lumea cruda si ma face sa uit pentru putin tot ce a inceput sa se intample in jurul meu. Dar ma trezesc la realitate... De ce nu poate viata oare sa fie un vis din care sa nu te mai poti trezi? Cred ca oricine si-ar dori asa ceva. Nu, trebuie sa fiu puternica. Pentru Naruto, pentru Hinata, pentru oamenii din jurul meu care tin la mine! ... Ma indrept spre dormitorul lui Naruto care, desigur ,doarme ca un bolovan pe fundul lacului. Eu, ca o sora buna, il trezesc si ii spun sa ne grabim sa mergem la spital, pentru a o lua pe Hinata. El, cand aude numele pretioasei lui iubite, se ridica numaidecat, se imbraca repede si plecam amandoi pe usa, eu aproape impiedicandu-ma de pragul usii... ca de obicei. Alergam pe trotuarul acoperit de roua diminetii ,ce pare sa anunte o zi perfecta, spre un taxi. Traficul este lejer, un lucru rar, si ajungem mai rapid decat credeam la spital.
Acolo, eu fug pe usa dubla de la intrare si intreb unde este Hinata Hyuga. Femeia de la receptie imi arata cu degetul catre capatul holului, unde, spre fericirea mea, o vad pe Hinata, condusa de doctorul care ne-a dat cu o zi in urma... vestea. Eu merg langa ea si o iau cu binisorul, pentru a nu se speria, dat fiind faptul ca ‘’nu ne cunoaste’’. Ce frustrant... Ea se uita la mine si imi zice: ‘’Buna, Sakura!’’. Eu ii zambesc, ea facand la fel. Apoi, eu o prezint lui Naruto, iar ea il saluta politicos. Naruto face un zambet nu prea larg, si lasa capul in jos, eu intelegand de ce. Imi pare foarte rau de Naruto, si numai din cauza... ‘’lui’’. Dumnezeule, nu poate sa ne lase pur si simplu in pace?! Eu o iau de un brat pe Hinata, iar Naruto o ia de celalalt. Ne ducem toti spre taxiul care ne asteapta in parcarea spitalului. Hinata ma intreaba cu o voce timida unde mergem. Eu ii explic ca ne ducem la mine si la Naruto acasa, pentru a avea grija de ea. Ea da din cap afirmativ, si ne multumeste, gest ce ma face sa vars o lacrima. Nu pot sa suport sa imi vad prietena asa... Ajungem si intram pe usa. Ne asezam toti trei pe canapea, Hinata parand inca foarte retrasa. Si este de inteles... Adica, pentru ea e ca si cum a intrat in casa unor oameni pe care abia i-a cunoscut. Si cand te gandesti ca nu e astfel... Eu intnd mana usor dupa un album cu poze. Incep sa ii arat fotografii cu mine si cu ea cand eram mici si ne jucam in parc. Ea incepe sa rada si ma intreaba daca ne intelegem bine. Eu ii spun ca suntem cele mai bune prietene. Apoi, Hinata il intreaba pe Naruto cum se intelege ea cu el. Naruto da un raspuns socant, cel putin pentru mine: ii zice ca ‘’bine’’. Stop, pauza! Cum adica ‘’bine’’? Doar ei doi sunt impreuna!... Eu ma stramb subtil la el si ii zic Hinatei sa ne scuze putin. Ma duc cu Naruto in dormitorul lui si il intreb, apropae infuriata:
-Cum adica ‘’bine’’?! Cum poti sa...
-Am zis asa... fiindca... poate o sa sufere un soc daca afla ca noi doi suntem... ‘’eram’’ impreuna! E mai bine sa o luam usor, nu crezi?
-Cred... ca ai dreptate.
Ies usor din camera, cu Naruto in urma mea. Hinata se uita la noi si ne zambeste. Eu o intreb daca si-a mai adus aminte cate ceva. Ea imi spune ca da, dar vag. Eu ii spun, pentru a o incuraja, ca oricum este o imbunatatire. Apoi, o intreb daca vrea sa ne uitam la un film. Ea intreaba care, la care eu raspund preferatul ei, Destinatie Finala 5! Hinata imi zambeste, multumindu-mi ca i-am amintit de filmul ei favorit... Seara trece destul de rapid, si, vazand ca este intuneric bezna afara, iar Hinata nu mai stie de loc imprejurimile, eu o rog sa stea in noaptea asta pe la noi. Hinata imi multumeste pentru ospitalitate... Eu, in sinea mea, ma gandesc cat de greu o sa fie sa o fac sa isi aminteasca de tot ce a uitat. Numai daca as fi putut sa dau timpul inapoi. Si apoi imi aduc aminte ca eu m-am aruncat in fata masinii... Vai, cum am putut fi atat de batuta in cap?! Puteam sa mor acolo! Daca stau sa ma gandesc mai bine, probabil ca este numai vina mea pentru ce i s-a intamplat bunei mele amice. Dar, poate ca daca ea nu sarea sa ma salveze, nu as mai fi fost alaturi de frate-miu si de toti ceilalti acum... Si tot din cauza mesajului aluia, trimis de un imbecil fara scrupule. Dintr-un colt al casei, aud un sunet. Este telefonul meu, am primit un mesaj. Exact de ce ma temeam, inca o amenintare: ‘’Mai ai 5 zile.’’. Oh, da? Bine, si tu mai ai cinci zile pana iti dau eu un pumn in gura. Ugh, mai lasa-ma in pace odata! Numai de tine nu mai voiam sa aud. De tine, un criminal in devenire. Chiar ma intreb, totusi, ce o sa imi faca in cinci zile... Ar trebui sa ma ingrijorez, sau sa il ignor? Chiar nu stiu ce sa mai cred. Ma duc in camera mea, Naruto ducandu-se in a lui, iar Hinata adormind pe canapea. Dupa cam patru ore de dormit, ma trzesc, fiindu-mi sete. Ma duc la bucatarie, imi iau un pahar cu apa, si, chiar cand sa ma intorc in pat, aud vocea Hinatei. Ma duc spre ea, foar ca sa o vad ca vorbeste in somn. Ce aud ma marcheaza:
-Sakura... Naruto... imi pare rau ca nu... va mai... stiu... dar eu va... iubesc oricum...
Raman tintuita locului, mai-mai sa scap paharul din mana. Hinata... chiar tine la noi, cu toate ca nu isi mai aduce aminte de asta. Oh, nu! Tocmai mi-am amintit ca ea nu stie ca din cauza mea si-a pierdut memoria. Oare cum va reactiona cand va afla? Se va supara pe mine? Nu va mai vorbi cu mine? Te rog, Doamne, sa nu se intample un asemenea lucru, te implor!... Ma duc repede in patul meu caldut, prefacandu-ma ca nu am auzit. Noaptea trece foarte lent, eu nemaiputand sa dorm. De dimineata, ma ridic din pat si simt un miros de... clatite. A facut oare Naruto? Deschid usa si, spre bucuria mea nemarginita... Hinata este cea care a gatit. Ea imi zambeste larg, emanand fericire in toata casa, si imi zice ca le-a facut pentru mine si pentru Naruto. Eu alerg spre ea si o imbratisez cu toata dragostea mea, nestiind cum sa ii multumesc. Chiar este adevarat, nu poti uita o prietenie, orice s-ar intampla. Il trezesc pe fratele meu, care ii zambeste Hinatei ca este asa amabila. Ea raspunde ca ar face orice pentru amicii ei cei mai buni! Da, Hinata, ai face orice... pana si sa te arunci in fata masinii pentru ei. Rar voi mai intalni un om ca tine, Hina... Mancam toti clatitele absolut delicioase si plec cu Naruto spre scoala, Hinata neputand veni, bineinteles. Orele trec cu chiu, cu vai, cum se intampla mereu, si, cand iesim, ii propun Hinatei sa mergem la parcul in care ne-am cunoscut. Ea imi raspunde entuziasmata ca ar fi incantata. Dupa cam zece minute de merspe jos, ajungem in fata parcului Bayou. Hinata pare fascinata de pasarelele care ciripesc in copaci, de copiii care se joaca impreuna fericiti. Ii arat banca pe care am stat in acea zi norocoasa in care am intalnit-o. Ea pare... usor, usor, sa isi aminteasca... Ne plimbam toata ziua, pana seara prin parc... Noaptea tarziu, o intreb daca vrea sa mai stam putin la o pizza. Ea zice ca i-ar placea. Chiar in drum spre pizzeria mea iubita, primesc alt mesaj, de la acel obsedat: ’’Mai ai 4 zile””. Hinata observa SMS-ul si ma intreaba ce inseamna. Eu decid ca ar fi bine sa o fac sa isi aduca aminte de tot ce s-a intamplat cu cateva saptamani in urma, cand m-am despartit de... Sasuke.
-Si asa am ajuns sa imi trimita amenintarile astea... Intelegi?
-Stai, Sakura, nu ai de gand sa faci ceva in legatura c asta?! Ar putea sa te raneasca, stii?
-O sa il ignor, ce poate sa imi faca? Ii raspund eu.
Poate ca zic eu asta, dar de fapt sunt foarte constienta de ce este in stare ‘’el’’. Dar, mai bine nu ii spun Hinatei, caci nu vreau sa isi faca griji pentru mine.
Sper ca o sa iasa totul bine...

P.S.: Multumesc mult de tot pentru comm-uri!! Ma bucur mult ca va place ficul! :D

Halo!^o^
Despre capitol, nu am cuvinte, a fost foarte drăguț, mai ales Hinata -3-
Abia aștept să își arate Sasuke fața, totuși, mi-e atât de greu să-l vorbesc de rău în ficul tău, amintindu-mi de capitolul de azi din manga >o<
Abia aștept următorul capitol!^^
Ja!

Sakura nu este singura impiedicata. Si eu ma impiedic, dar pe strada...cand este multa lume. shy

Dar apoi zambesc si ma port de parca nu s-ar fi intamplat nimic. happy2

Imi place mult capitolul si de abia astept sa aflu ce o sa-i faca Sasuke Sakurei.
hi!

Hey . Am citit si eu primul capitol acum o saptamana , dar nu am lasat comm , deoarece lenea este foarte mare . Mi-a placut din prima cum decurge firul povestirii si ideea este foarte originala , din punctul meu de vedere . Ficul acesta are foarte mult potential , dar din propria experienta iti spun sa vi cu ceva neasteptat . Cum ar fi , ca Sakura sa se alature lui Sasuke ,ca sa-si apere prietenii ? Sau Hinata sa-l stie numai pe Sasuke , cel dinainte de Karin , apoi sa aiba incredere numai si numai in el . Vei incera ? No? ..Pentru mine . No? Ok ...ma gandeam eu . Ar fi atat de kinky daca s-ar intampla asa . Anyway , Sasuke in ficul tau mie mi se pare foarte obsesiv . What the fuck men ? Am inteles ca tu o iubesti , dar ai un fel ciudat de ai demonstra . Mai bine te-ai gandi la " suicid " , ai atrage atentia mai ceva ca 7-1 Brazilia . Pe Naruto , Hinata si Sakura ii ador , pur si simplu esti un genial mic . Sa ma anunti .

Sa inteleg ca ajung ultima? Of, saptamana asta sunt cam lenesa. Totusi sa nu mai tragem din timp iti spun urmatoarele:
1.Deci nu cred ca mai are Sakura 4 zile, iar apoi acel criminal isi va arata fata.
2. Imi pare nespus de rau ca Naruto nu i-a spus Hinatei despre ei.
3. Pot spune ca o prietena ca Hin nu mai gasesti, ca nimeni nu se arunca in fata masinilor de dragul prietenilor.
Abia astept continuarea, de obicei as spune sa o aduci mai repede, dar tu le pui cam din doua in doua zile.

A fost chiar frumos :3 Ma bucur ca Hin incepe incet sa isi aduca aminte de Sakura si Naruto,care saracul,chiar imi pare rau pentru el.Exact cum a spus si Emyly,rar gasesti asa prieteni buni. Pai astept next.
Ja nee !!

Capitolul 8

Sakura's POV

Mergem amandoua acasa la mine dupa acea plimbare placuta, care sper eu sa o fi facut pe Hinata sa isi mai aduca aminte cate ceva. Si chiar pare, spre surprinderea mea, ca face progrese rapid! Asta ma bucura mult, dupa tot prin ce am trecut zilele acestea... Ajungand acasa, Hinata se arunca direct pe canapea, adormind de indata. Eu ma uit sa vad daca Naruto mai este treaz, dar si el este deja culcat, probabil plictisindu-se de la atata stat in casa singur. Vazand asta, eu merg pana la bucatarie, sa imi fac o ciocolata calda, pentru a dormi mai bine, si ma pun repede in patul meu moale ca blanita unui iepuras... Somnul ma cuprinde imediat... Pe la 03:00 dimineata, un ciocanit in usa ma trezeste, facandu-ma sa ma rasucesc prin pat si sa cad de pe el, spre frustrarea mea. Merg spre usa, ametita fiind, si deschid. In fata usii se afla un mic biletel pe jos, scrijelit cu un scris imprudent, abia fiind citibil. Cut toate acestea, reusesc sa citesc mesajul: ‘’Mai ai 3 zile’’. Oh, nu! Pe bune?! Nu poti sa ma scutesti odata de mesajele astea fara inteles? Doamne, pentru asta a trebuit sa ma dau jos din pat... Ugh, inapoi la somn... Dimineata vine degraba, eu abia apucans a mai dorm cateva ore. Ma dau jos din pat, imi iau papuceii si merg in sufragerie, pentru a o trezi pe Hinata, dar sunt uimita sa vad ca ea este deja sus, stand pe canapea... cu fratele meu langa ea. Amandoi se uita la un film de comedie. Nu pot sa cred totusi, faptul ca Naruto s-a trezit asa devreme! Cand a devenit el asa de matinal?! Ma rog... Eu merg si ii salut, ducandu-ma la baie pentru a ma aranja, parul aratandu-mi groaznic, ca in fiecare dimineata.
Dupa doua ore de stat in fata oglinzii si dupa un dus fierbinte, pregatesc masa. Dupa ce toti trei am mancat, ii propun Hinatei, cu scopul de a-si aduce aminte putin din cartier, sa mergem prin imrejurimi. Ea accepta de indata. Ne schimbam de haine si pornim spre usa. Ne plimbam pe bulevardele largi ale capitalei, Hinatei parand sa ii placa. Deodata, mie imi vine o idee, sa mergem la mall-ul ce tocmai s-a deschis in centru. Hinata se arata incantata de idee. Luam un taxi si pornim la drum, ajungand repede, traficul fiind lejer. Cu Hinata umblu prin toate magazinele posibile, aratandu-i si ei stilurile ei favorite, acest lucru sperand eu sa o faca sa isi mai aduca aminte inca ceva. Totul la timpul sau, asa-i? Gasind, dupa ceva vreme de cautat, magazinul meu preferat, intram numaidecat sa vad ce au mai lansat nou. Hinata se uita fascinata la toate rochiile, pantofii cu toc si tot restul, ca un copil micut. Asta o face si mai adorabila! Dupa cam patru ore, eu incep totusi sa ma plictisesc de cumparaturi, ceea ce nu prea imi sta in fire si ii zic bunei mele sis ca ar trebui sa mergem. Ea, fiind in cabina de proba, imi da raspunsul ce ma socheaza si ma fac sa scot aburi pe urechi:
-Dar mai am de probat cateva rochii!
-Cate?
-Pai, sa vad... cam zece! Spune Hinata razand.
-Poftim?!? Te implor, grabeste-te odata! Zic eu, dandu-mi o palma peste fata.
Dupa inca doua ore, Hinata iese, tinand cele dousprezece rochii pe brate. Eu ma uit la ea ca o pisica in calendar si o intreb care este cea aleasa. Ea se rusineaza putin si imi zice ca... niciuna. Poftim?! Am stat trei ore dupa ea pentru nimic?! Vai, Hina, cum ma faci tu uneori sa tip, nu altceva. Dar, daca stau sa ma gandesc, asta ne face asa bune prietene. Suntem alaturi una de cealalta, stam mai tot timpul impreuna si ne facem sa radem in orice clipa a zilei, oricat de posomorata ar fi. Sunt destul de sigura ca rar mai gasesti o prietenie ca a noastra in timpurile astea in care amiciile ce erau odata stranse... acum par ca se destram usor, dar sigur... O iau pe Hinata de mana si alergam spre usa de iesire, abia putand sa caram cele aproximativ zece pungi. De fiecare! Chemam rapid un taxi si ajungem acasa, putand totusi pe drum sa vedem minunatul soare cum se lasa usurel in jos, facand intreg orasul sa recurga la lumina artificiala. Luna, care este in aceasta seara plina, este intr-un fel luceafarul Tokio-ului. Pare ca ar ghida intreg orasul, care parca nu s-ar putea misca fara ajutorul lui. Stelele nu intarzie sa apara degraba, adaugand pete subtile de culoare cerului ce pare un ocean nesfarsit. Astfel de momente ar trebui sa lepretuiasca toata lumea, dar, din nefericire, nu se intampla asa... Cel putin stiu ca eu cu amica mea, ce mi se pare o adevarata tragedie ca nu e sora mea, tinem la aceste clipe deosebite, prin care natura isi arata frumusetea tuturor, cu toate ca nu oricine este atent sa o observe la maxima ei valoare! Ajungem acasa si ne asezam pe canapea, televizorul alaturandu-ni-se, desigur. Hinata, spre surprinderea mea, ma intreaba daca vreau sa ne utiam la un film de groaza, avand in vedere ca este asa seara si ca suntem singure acasa, Naruto fiind inca plecat cu amicii la o aniversare a unuia dintre ei... Eu accept, cu toate ca sunt mirata ca tocmai Hinata care era asa sfioasa imi cere un asemenea lucru. Oare amnezia i-a schimbat si personalitatea? Eu o intreb ce ar vrea sa vedem, la care ea raspunde ca i-ar placea mult daca am vedea ‘’Texas Chainsaw 3D’’. O avertizez ca e prea sangeros, dar ea tine sa il vada oricum, ceea ce ma surprinde si mai mult. Recunsoc, chiar imi place noua atitudine pe care o are! Dupa o ora si jumatate, filmul se termina, noi fiind trezite de strigatul unei actrite din video. Doamne, ce plictisitor a fost... Tocmai atunci, suna si telefonul. Ma uit sa vad cine este apelantul ce suna la ora asta tarzie si vad ca este numar necunoscut. Imediat imi dau seama cine e si rapsund, cu teama:
-Ce vrei, ticalosule?!
-Sakura, ai grija cum vorbesti... poate doresti sa patesti ceva, zice Sasuke, speriindu-ma mai rau.
-Nu mai suna! Lasa-ma in pace pentru numele lui Dumnezeu... Si ce naiba e cu toate mesajele alea fara sens?!
-Arata... cate zile mai ai de trait.
Apoi Sasuke inchide. Nu pot sa cred... semnificatia acelor mesaje. Doamne, acum realizez! El vrea cu tot dinadinsul sa ma omoare! In acest timp, Hinata este langa mine, uitandu-se socata. Eu ii explic ce a fost cu apelul si ea ramane immarmurita la auzul a ce este in stare acel om bun de nimic... Eu fug spre usa, pentru a o verifica daca este incuiata. Ma uit apoi pe fereastra si vad terifiata ca ‘’el’’ este in fata blocului, uitandu-se cu ura la mine... Eu trag jaluzele, si ii zic Hinatei sa mergem amandoua in dormitor pentru a-l chema pe Naruto acasa. Frate-miu raspunde imediat si imi zice ca a pornit la drum. Eu tremur si o tin de mana pe Hina, frica cuprinzandu-ne trupurile incet-incet... Naruto ajunge acasa si ne asigura ca totul este in regula acum. Eu alerg spre fereastra din camera mea sa vad daca Sasuke mai este acolo si constat ca a plecat... Sunt hotarata sa merg la politie si sa iau un ordin de interdictie! Altfelnu se mai poate.

Sasuke’s POV

Ha, ha, Sakura! Vei vedea tu ce vei pati. Te voi rapi si te voi tortura pana iti vei cere scuze in genunchi pentru ca nu m-ai iertat... Oh, da, asa va fi. Si acum, nenorocitul de frate-tiu nu va mai reusi sa te salveze! O sa suferi, de asta sa fi sigura, Sakura Haruno! De asta sa fi sigura... De ce nu ma ierti? Am facut si eu o mica greseala si tu trebuie sa ma arunci la gunoi?! Cum poti fi asa ipocrita? Tu, cu fata aia de sfanta, o sa te ucid cu sange-rece, nu ai cum sa scapi... Nu vei avea nici o sansa in fata mea si nici un strop de mila din partea mea! Vei suferi exact cum sufar si eu... Puteam trai fericiti... dar tu, nu... Bine, Sakura...
Vei vedea tu!

P.S.: Multumesc mult pt. comm-uri!! :D Sper ca va place si acest capitol! ;)

Deci cred ca il omor pe Sasuke!! Cat obsedat sa fi ma omule? E chiar aiurea,dar si enervant. Sper ca Sakura sa gaseasca o solutie sa scape cu bine. Astept next ca de obicei.
Ja nee!

Un lucru au in comun toate personajele : dorm, mama, nu se incurca!
Acum o intrebare pentru Sasuke : Ai ramas fara credit? rolling on the floor

Ce s-a intamplat cu mesajele trimise de pe telefon? rolling on the floor

Apoi mi-a placut raspunsul Hinatei : "Mai am 10 rochii de probat." Dupa ce a stat atata timp sa probeze 12 rochii, nu si-a ales niciuna. Foarte frumos! happy2

De abia astept sa vad ce va pati Sakura. Mersi ca mai anuntat de next! hi!

Vai omule de unde scoti toate senele astea?
Nu stiu de ce, dar mi se pare ca sunt desprinse din filme horror.
Dar faza cu biletul m-a facut sa rad.
Cum a spus si Kymiko:
Ai ramas fara bani in cont?
Doamne ce mi-a placut faza, a fost foarte amuzant.
Abia astet continuarea.

What the fuck men ? You are crazy or something? Uchiha ...mai omule ce automobile faci acolo ? Te-ai batut cu mufa de ciment si nu stii de ce te doare capu' ? Iauzi , mai nou tot Sakura trebuie sa vina si sa-si ceara scuze . Nene , te crezi cumva Sfant si nu stim noi ? Sasuke , daca tot suferi sau cel putin asa zici , mergi in liniste la ea sa vorbiti , sa-i spui ce simti , sa mai infloresti tu pe acolo ceva . Acum , bravo tie , ai speriat-o mai mult de cat era necesar . Respect . Ly de mor , baiete .
Satoshi , imi place enorm munca ta , dar am o intrebare : Sasuke nu are parinti sau vre-o ruda ? Nu se afla cineva care sa-i aplice o palma cu piciorul si sa-l trezeasca ? Oricum , il avertizez sa-si ia mana de pe Sakura ca ii rup piciorul .
Hinata m-a amuzat copios in acest capitol . Adica , sa stai trei ore cu cineva sa probeze rochii si in final sa nu aleaga niciuna este epic . De Naruto nu am ce sa zic , fiindca , este un tip erfect . Ai creat deja tipul de baiat pe care il viseaza toate fetele : unul cu suflet care stie sa-si protejeze bomboana .

Sa ma anunti .

Capitolul 9

ZIUA URMATOARE

Sakura’s POV

Dandu-ma jos din pat, obosita, imi amintesc ce s-a intamplat seara trecuta. Inca nu imi pot crede ochilor ce tocmai am vazut ca s-a petrecut. Acel baiat pe care acum o luna il iubeam cu toata inima incearca acum sa ma ucida cu sange-rece. Dar pare asa ireal... De ce a trebuit sa vad eu scena aia din baie, de ce? Poate ca macar, daca nu vedeam, era mai bine, ca asa acum nu ar fi trebuit sa ma tem de el. Ce situatie, as putea sa jur ca e ca dintr-un thriller. Doar ca nu este, asta e viata reala. Aici exista consecinte, ce au devenit iremediabile. Merg spre sufragerie, sa vad ce mai face Hinata, care s-a speriat la randul ei aseara. Acum si-a dat cu adevarat seama de ce este in stare ‘’el’’. Deja am pe cap pe Hinata pe care trebuie sa o fac sa isi readuca aminte de tot, acum se gaseste si Sasuke sa se intoarca sa ma urmareasca?! Am o viata perfecta de ceva vreme incoace, ce sa zic! Observ ca iubita mea prietena inca doarme si consider ca e de datoria mea sa o trezesc. Ea se da jos de pe canapea, mahmura, si se duce pana la baie, lasandu-ma pe mine sa il trezesc si pe frate-miu din celalalt dormitor. Dupa asta, merg pana la bucatarie si gatesc omleta mea faimoasa, fiindu-mi lene sa ma gandesc la alt fel de mancare. Ii chem pe ceilalti doi. Uff, oare cand o sa isi aduca aminte Hinata ca ea este impreuna cu Naruto? Iar bietul meu frate trebuie sa sufere, cu siguranta. Ce calvar, Naruto sta langa ‘iubita’’ lui, iar ea habar nu are. Cred ca tocmai mi-am gasit ceva nou de facut: sa ii fac sa fie impreuna... iar. Sper ca o sa reusesc. Nu pot sa ii vad ‘’despartiti’’. Oare Hinata cum o sa reactioneze cand o sa afle ca ea este cu Naruto? O sa ii placa? Gandindu-ma ca aceasta amnezie de care sufera pare ca i-a afectat personalitatea, poate si-a schimbat parerea despre ce din jurul ei... sa sper ca in mai bine, nu invers, caci asa nu ar fi foarte convenabil...
Dupa ce mancam toti, ii spunem adio Hinatei si iesim pe usa, pentru a merge la scoala. Hinata vine in pragul usii si ne face cu mana, spunand ca ne asteapta. Eu cu Naruto o luam pe drumul obisnuit, pe care il facem de cinci ori in fiecare saptamana. Ajungand acolo, liceul pare neobisnuit de linistit, spre bucuria mea, fiind terminata de atata galagie infernala. Intru in clasa mea, fratele meu urmandu-ma si ne asezam fiecare rapid in banci, profesorul venind mai devreme decat de obicei. El se asaza pe scaunul de la catedra din lemn masiv si, adresandu-ni-se noua, elevilor, ne spune sa tacem si incepe sa faca prezenta. Ajunge la... Sasuke Uchiha. Intreaba unde este, el fiind absent de cateva saptamani. Nimeni nu raspunde nimic, nestiind adevarul. Eu ma las cu capul in jos, oftand. Intr-un colt al clasei, ‘’incantatoarea’’ Karin pare sa se uite cu ura la mine, foarte posibil din cauza ca eu am vazut-o cu ‘’el’’, fostul iubit, actualul obsedat. Probabil ca ma uraste din tot sufletul... Cred ca nu pot sa o invinuiesc. Ea era indragostita de Sasuke inca din clasa a IX-a si acea ipostaza in care am prins-o a fost poate chiar ce visase de mult sa se intample: sa petreaca o clipa cu cel de care era innebunita. Daca as fi fost in locul ei, si eu m-as fi urat. Dupa 50 de minute agonizante, amestecate cu o lectie cat tabla, si cu un test surpriza., ora se termina. Vai, profii par ca sunt aici doar ca sa ne complice zilele in care poate ca deja suntem posomorati, dar ei habar nu au ce grea este viata de adolescent, mai ales a unuia ce trece prin niste momente mai epuizante, in care parca totul comploteaza impotriva ta! Ies pe holul larg si renovat al scolii si ma plimb prin careul din interiorul liceului, pentru a ma mai relaxa, tensiunea si stresul coplesindu-ma. Uitandu-ma in sus, la o fereastra de la etajul doi o vad pe Karin. Ma intreb ce gandeste... Oare este chiar asa suparata pe mine? Sper ca nu... Bine, stiu ca este cum este, dar totusi nu imi sta in fire sa fiu rautacioasa sau sa judec alti oameni. Poate, cu putin noroc, nu are asa mare ranchiuna pe mine pentru acel moment pe care il voi blestema mereu!

Karin's POV

Doamne, Sakura, cum reusesti tu sa strici tot! Mereu te bagi unde nu iti fierbe oala! De ce trebuie sa fi asa?! Abia reusisem sa stau si eu cu Sasuke pentru moment si... bam! Vii tu. Cel putin, acea clipa cu baiatul acela perfect a fost nepretuita. Sarutul lui dulce si parfumat ca un trandafir rosu inca imi da un fior placut. Ce as fi dorit sa dureze mai mult acele secunde ce par ca au fost cele mai placute din viata mea... Acel zambet al lui, ce arata dorinta. Acei ochi ce par un univers ce te imbie sa il explori. Acel par, facut tepi, ce ii sta asa bine! Acesta este cu adevarat barbatul pe care l-a visat orice fata... si acel vis chiar este realitate... Daca nu ar fi fost Sakura... Doar ea este de vina! Din cauza ei nu mai pot sa il vad in fiecare zi pe Sasuke stand in banca si ranjind pervers la mine. Doamne, daca s putea sa scap de tine, Haruno! Daca ar aparea o ocazie sa scap de tine, as profita de ea, fii sigura de asta...

Sakura’s POV

Orele se termina mai repede decat de obicei. Eu alerg pe usa de iesire din scoala, cu Naruto in urma mea, asa cum este mereu... Ma uit pe cer si vad ca niste nori intunecati de abat asupra orasului, lucur ce ma face sa grabesc pasul, frate-miu urmandu-mi exemplul, desigur. Ajungand acasa, o vad pe Hinata ca sta plictisita pe balcon si se uita la furtuna ce e mai degraba spectaculoasa, cu fulgerele lovind fara gres paratrasnetele cladirilor din apropiere. Vantul mangaie ‘’brutal’’ copacii plantati pe marginile bulevardului din fata blocului, facandu-i a se undui. Ma duc langa Hina si o intreb cu a fost ziua ei, la care ea raspunde de grozava... de plictisitoare si banala. Eu ii zambesc stramb si o intreb daca vrea sa ii aduc un pahar de suc. Ea intoarce capul usor, intr-un mod dramatic si imi zice, razand, c l-a baut deja pe tot. Eu raman asa, uitandu-ma la ea cu niste ochi mari, si o felicit ca se hidrateaza, macar. Amandoua radem in hohote, fiind intrerupte de Naruto care a venit si el pe balcon, asezanduse langa Hinata. Hinata pare ca tremura, eu si Naruto observand. Fratele meu se ridica de pe scaunul pe care statea si fuge repede dupa o paturica, pe care o pune pe spatele Hinatei. Aceasta din urma ii zambeste lui Naruto, parand sa roseasca, rusinata fiind. Este exact cum imi amintesc: Hinata, cand se uita inainte de accident la Naruto, rosea de fiecare data. Mi se pare asa de dragut! Pare o mica pisica careia ii este frica de un catelus. Cu un singur cuvant as putea defini relatia dintre sis-ul meu drag si dintre frate-miu: neconditionata. Ei nu sunt cum am fost eu cu acel ‘’om’’, daca inca mai pot sa il numesc astfel... Mie imi vine ideea sa merg sa ma uit la TV, pentru a-i lasa pe cei doi ‘’sa se cunoasca mai bine’’. Inchid silentios usa de la balcon, pentru a le lasa intimitate, iar eu ma uit la filmul meu favorit, ‘’Piratii din Caraibe 4’’. Un vant usor adie afara, iar ploaia de vara se opreste... In ultimele zile a plouat chiar frecvent, lucru ce mie, si celorlalti foarte probabil, nu le convine, mai ales ca imi pusesem in gand sa merg la spa-ul din apropiere... Aoleu, numai la astea ma gandesc! Trebuie, in acest moment, sa ma gandesc la cum va decurge conversatia dintre Naruto si Hina! Sper ca se vor intelege... Te rog sa fie asa! Naruto nu pare prea sigur pe el...

Naruto’s POV

Bun, Naruto, esti singur, cu persoana iubita. Doar ca ea nu stie asta... Vai, ce penibil... Poate daca incerc sa o fac sa ma cunoasca mai bine, probabil ca s-ar simti si mai in largul ei langa mine! Pot sa incerc. Trebuie sa incerc, pentru Hinata. Sa o fac sa isi aduca aminte toate momentele minunate pe care le-am avut impreuna. Dar, daca afla, oare va mai fi la fel de apropiata de mine? Avand in vedere ca si-a pierdut memoria, suntem nevoiti, practic, sa traim iarasi toate clipele in care am fost iubiti. Doamne, cred ca o sa fie mai greu decat pare... cu siguranta. De ce stau ca mutu’ asa?! Trebuie sa ii zic ceva, pentru a se simti in largul ei! Poate sa ii spun cum ne-am vazut prima oara, cand Sakura mi-a facut cunostinta. Da, e perfect, e un lucru cu care pot sa incep! Sa vedem cum merge. Ce se poate intampla rau? Sa nu mai vorbeasca cu tine si sa nu mai fiti impreuna. Wow, da’ ma pricep sa ma inveselesc, nu gluma! Te rog, Hinata, te rog sa... ma recunosti, daca pot sa zic asa.

DUPA 10 MINUTE

-Si asa ne-am intalnit noi doi pentru prima oara, in acel parc in care ai fost cu Sakura acum cateva zile!
-Stai, incep sa imi amintesc! Da, ne-am distrat mult in acea zi..., zice Hinata, timida, cu obrajii rosii ca floarea de mac.

Sakura’s POV

Hmm... Rad. Se pare ca incep sa fie din ce in ce mai apropiati. Inseamna ca lucrurile merg chiar bine! In acest caz, pot spune ca sunt si eu mai binedispusa dupa o asemenea zi... Telefonul tocmai a bipait. Probabil ca este inca un mesaj de amenintare, ce altceva? Sa vedem: ‘’Mai ai 2 zile’’. Mhm, bravo mie. Si, de asemenea, bravo tie ca mi-ai trimis un SMS, nu un mesaj scris pe hartie. Cred ca acum ai iar credit, sau ce? Tot ce fac este sa te ignor... nu imi pasa de amenintarile tale! Doamne... de ce nu poti sa treci peste asta? Sa uitam fiecare ce s-a intamplat si sa ne vedem de viata! Mi se pare un plan chiar bun, dar ma rog, daca nu vrei...
Oare ce are de gand Sasuke sa imi faca?

P.S.: Multumesc mult pt. comm-uri!! Sper ca v-a placut si acest capitol! :D

Doamne biata Sakura, mai are doua zile.
Karin nesimtita in loc sa aiba remuscari ea se gandeste dracu stie unde.
De fapt se gandeste cum sa faca sa dispara de pe fata pamantului Sakura Haruno.
O urasc, pur si simplu o urasc.
Nici nu vreau sa-mi inchipui ce se va intampla cu biata Sakura.
Si totusi in cateva capitole voi afla.
Asa ca sa nu mai lungesc astept nextul.

Sasuke si-a incarcat cartela. rolling on the floor

Bun asa!

Pai, ce-ti pot spune decat ca a fost genial capitolul. Te rog, te rog, te rog, fa sa se scurga mai repede cele 2 zile!
Mersi pentru anunt! hi!

Deci domnu Sasuke se pare ca si-a incarcat cartela si o zapaceste din nou pe Saku cu mesajele alea enervante. Ma bucur ca Hina isi aduce aminte incet,incetisor de prietenia ei cu Naruto :x Abia astept nextul!
Ja nee !! :D

Satoshi. a scris:: Capitolul 9

ZIUA URMATOARE
Sakura’s POV
Dandu-ma jos din pat, obosita, imi amintesc ce s-a intamplat seara trecuta. Inca nu imi pot crede ochilor ce tocmai am vazut ca s-a petrecut. Acel baiat pe care acum o luna il iubeam cu toata inima incearca acum (ai mai folosit 'acum' si inainte) sa ma ucida cu sange-rece (sange rece) . Dar pare asa ireal... De ce a trebuit sa vad eu scena aia din baie, de ce? Poate ca macar, (nu era nevoie de 'macar') daca nu vedeam, era mai bine, ca asa acum nu ar fi trebuit sa ma tem de el. Ce situatie, as putea sa jur ca e ca dintr-un thriller. Doar ca nu este, asta e viata reala. Aici exista consecinte, ce au devenit iremediabile. Merg spre sufragerie, sa vad ce mai face Hinata, care s-a speriat la randul ei aseara. Acum si-a dat cu adevarat seama de ce este in stare ‘’el’’. Deja (o) am pe cap pe Hinata pe care trebuie sa o fac sa isi readuca aminte de tot, acum se gaseste si Sasuke sa se intoarca sa ma urmareasca?! Am o viata perfecta de ceva vreme incoace, ce sa zic! Observ ca iubita mea prietena inca doarme si consider ca e de datoria mea sa o trezesc. Ea se da jos de pe canapea, mahmura, si se duce pana la baie, lasandu-ma pe mine sa il trezesc si pe frate-miu din celalalt dormitor. Dupa asta, merg pana la bucatarie si gatesc omleta mea faimoasa, fiindu-mi lene sa ma gandesc la alt fel de mancare. Ii chem pe ceilalti doi. Uff, oare cand o sa isi aduca aminte Hinata ca ea este impreuna cu Naruto? Iar bietul meu frate trebuie sa sufere, cu siguranta. Ce calvar, Naruto sta langa ‘iubita’’ lui, iar ea habar nu are. Cred ca tocmai mi-am gasit ceva nou de facut: sa ii fac sa fie impreuna... iar. Sper ca o sa reusesc. Nu pot sa ii vad ‘’despartiti’’. (Nu inteleg ce-i cu ghilimelele astea. Daca vrei sa subliniezi ceva, atunci scrie cuvantul respectiv cu italic si o sa arate mult mai bine.) Oare Hinata cum o sa reactioneze cand o sa afle ca ea este cu Naruto? O sa ii placa? Gandindu-ma ca aceasta amnezie de care sufera pare ca i-a afectat personalitatea, poate si-a schimbat parerea despre ce (cei) din jurul ei... sa sper (sa speram) ca in mai bine, nu invers, caci asa nu ar fi foarte convenabil...
Dupa ce mancam toti, ii spunem adio ('la revedere' poate, ca inca n-a murit) Hinatei si iesim pe usa, pentru a merge la scoala. Hinata vine in pragul usii si ne face cu mana, spunand ca ne asteapta. Eu cu Naruto o luam pe drumul obisnuit, pe care il facem de cinci ori in fiecare saptamana. Ajungand acolo, liceul pare neobisnuit de linistit, spre bucuria mea, fiind terminata de atata galagie infernala. Intru in clasa mea, fratele meu urmandu-ma (,) si ne asezam fiecare rapid in banci, profesorul venind mai devreme decat de obicei. El se asaza pe scaunul de la catedra din lemn masiv si, adresandu-ni-se noua, elevilor, ne spune sa tacem si incepe sa faca prezenta. Ajunge la... Sasuke Uchiha. Intreaba unde este, el fiind absent de cateva saptamani. Nimeni nu raspunde nimic, nestiind adevarul. Eu ma las cu capul in jos, oftand. Intr-un colt al clasei, ‘’incantatoarea’’ Karin pare sa se uite cu ura la mine, foarte posibil din cauza ca eu am vazut-o cu ‘’el’’, fostul iubit, actualul obsedat. Probabil ca ma uraste din tot sufletul... Cred ca nu pot sa o invinuiesc. Ea era indragostita de Sasuke inca din clasa a IX-a si acea ipostaza in care am prins-o a fost (,) poate (,) chiar (in loc de 'chiar' merge 'ceea') ce visase de mult sa se intample: sa petreaca o clipa cu cel de (dupa) care era innebunita. Daca as fi fost in locul ei, si eu m-as fi urat. Dupa 50 de minute agonizante, amestecate cu o lectie cat tabla, si cu un test surpriza., ora se termina. Vai, profii par ca sunt aici doar ca sa ne complice zilele in care poate ca deja suntem posomorati, dar ei habar nu au ce grea este viata de adolescent, mai ales a unuia ce trece prin niste momente mai epuizante, in care parca totul comploteaza impotriva ta (a sa, ca doar e vorba de adolescentul dat exemplu) ! Ies pe holul larg si renovat al scolii si ma plimb prin careul din interiorul liceului, pentru a ma mai relaxa, tensiunea si stresul coplesindu-ma. Uitandu-ma in sus, la o fereastra de la etajul doi o vad pe Karin. Ma intreb ce gandeste... Oare este chiar asa suparata pe mine? Sper ca nu... Bine, stiu ca este cum este, dar totusi nu imi sta in fire sa fiu rautacioasa sau sa judec alti oameni. Poate, cu putin noroc, nu are asa mare ranchiuna pe mine pentru acel moment pe care il voi blestema mereu!
Karin's POV
Doamne, Sakura, cum reusesti tu sa strici tot! Mereu te bagi unde nu iti fierbe oala! De ce trebuie sa fi (sa fii) asa?! Abia reusisem sa stau si eu cu Sasuke pentru moment si... bam! Vii tu. Cel putin, acea clipa cu baiatul acela ('acea clipa', 'baiatul acela', nu merge) perfect a fost nepretuita. Sarutul lui dulce si parfumat ca un trandafir rosu (ok, asta-i o expresie noua...) inca imi da un fior placut. Ce as fi dorit sa dureze mai mult acele secunde ce par ca au fost cele mai placute din viata mea... Acel zambet al lui, ce arata dorinta. Acei ochi ce par un univers ce te imbie sa il explori. Acel par, facut tepi, ce ii sta asa bine! Acesta este cu adevarat barbatul pe care l-a visat orice fata... si acel vis chiar este realitate... (ACEL, ACEI, ACESTA, cred ca ai cinci cuvinte si iar cate un adjectiv din asta) Daca nu ar fi fost Sakura... Doar ea este de vina! Din cauza ei nu mai pot sa il vad in fiecare zi pe Sasuke stand in banca si ranjind pervers la mine. Doamne, daca s (as) putea sa scap de tine, Haruno! Daca ar aparea o ocazie sa scap de tine, as profita de ea, fii sigura de asta...
Sakura’s POV
Orele se termina mai repede decat de obicei. Eu alerg pe usa de iesire din scoala, cu Naruto in urma mea, asa cum este mereu... Ma uit pe cer si vad ca niste nori intunecati de abat asupra orasului, lucur (lucru) ce ma face sa grabesc pasul, frate-miu urmandu-mi exemplul, desigur. Ajungand acasa, o vad pe Hinata ca sta plictisita pe balcon si se uita la furtuna ce e mai degraba spectaculoasa, cu fulgerele lovind fara gres paratrasnetele cladirilor din apropiere. Vantul mangaie ‘’brutal’’ (lol, ce antiteza, cica 'mangaie brutal'; ori mangaie, ori este brutal, din doua una, dar cu siguranta n-au cum sa fie amandoua la un loc) copacii plantati pe marginile (pe marginea) bulevardului din fata blocului, facandu-i a se undui (are si infinitul rolul sau stilistic, insa aici ai dat-o in bara; 'facandu-i sa se unduiasca' suna mult mai bine) . Ma duc langa Hina si o intreb cu (cum) a fost ziua ei, la care ea raspunde de grozava... de plictisitoare si banala (Cum adica 'raspunde de grozava'? Nu inteleg.) . Eu ii zambesc stramb si o intreb daca vrea sa ii aduc un pahar de suc. Ea intoarce capul usor, intr-un mod dramatic si imi zice, razand, c (ca) l-a baut deja pe tot. Eu raman asa, uitandu-ma la ea cu niste ochi mari, si o felicit ca se hidrateaza, macar. Amandoua radem in hohote, fiind intrerupte de Naruto care a venit si el pe balcon, asezanduse (asezandu-se) langa Hinata. Hinata pare ca tremura, eu si Naruto observand. Fratele meu se ridica de pe scaunul pe care statea si fuge repede dupa o paturica, pe care o pune pe spatele Hinatei. Aceasta din urma ii zambeste lui Naruto, parand sa roseasca, rusinata fiind. Este exact cum imi amintesc: Hinata, cand se uita inainte de accident la Naruto, rosea de fiecare data. Mi se pare asa de dragut! Pare o mica pisica careia ii este frica de un catelus. Cu un singur cuvant as putea defini relatia dintre sis-ul meu drag si dintre frate-miu: neconditionata (O relatie neconditionata? Poate o iubire neconditionata. Ce naiba, zici ca vine fiscul si le pune conditii pe relatie.) . Ei nu sunt cum am fost eu cu acel ‘’om’’, daca inca mai pot sa il numesc astfel... Mie imi vine ideea sa merg sa ma uit la TV, pentru a-i lasa pe cei doi ‘’sa se cunoasca mai bine’’. Inchid silentios usa de la balcon, pentru a le lasa intimitate, iar eu ma uit la filmul meu favorit, ‘’Piratii din Caraibe 4’’. Un vant usor adie afara, iar ploaia de vara se opreste... In ultimele zile a plouat chiar frecvent, lucru ce mie, si celorlalti foarte probabil, nu le convine ('nu ne convine', din moment ce este vorba despre personaj, plus celelalte persoane) , mai ales ca imi pusesem in gand sa merg la spa-ul din apropiere... Aoleu, numai la astea ma gandesc! Trebuie, in acest moment, sa ma gandesc la cum va decurge conversatia dintre Naruto si Hina! Sper ca se vor intelege... Te rog sa fie asa! Naruto nu pare prea sigur pe el...
Naruto’s POV
Bun, Naruto, esti singur, (fara virgula) cu persoana iubita. Doar ca ea nu stie asta... Vai, ce penibil... Poate daca incerc sa o fac sa ma cunoasca mai bine, probabil ca s-ar simti si mai in largul ei langa mine! Pot sa incerc. Trebuie sa incerc, pentru Hinata. (poate daca incerc, pot sa incerc, trebuie sa incerc; iar te repeti) Sa o fac sa isi aduca aminte (de) toate momentele minunate pe care le-am avut impreuna. Dar, daca afla, oare va mai fi la fel de apropiata de mine? Avand in vedere ca si-a pierdut memoria, suntem nevoiti, practic, sa traim iarasi toate clipele in care am fost iubiti. Doamne, cred ca o sa fie mai greu decat pare... cu siguranta. De ce stau ca mutu’ asa?! Trebuie sa ii zic ceva, pentru a se simti in largul ei! Poate sa ii spun cum ne-am vazut prima oara, cand Sakura mi-a facut cunostinta. Da, e perfect, e un lucru cu care pot sa incep! Sa vedem cum merge. Ce se poate intampla rau? Sa nu mai vorbeasca cu tine si sa nu mai fiti impreuna. Wow, da’ ma pricep sa ma inveselesc, nu gluma! Te rog, Hinata, te rog sa... ma recunosti, daca pot sa zic asa.
DUPA 10 MINUTE
(NU E NEVOIE SA TIPI)
-Si asa ne-am intalnit noi doi pentru prima oara, in acel parc in care ai fost cu Sakura acum cateva zile!
-Stai, incep sa imi amintesc! Da, ne-am distrat mult in acea zi..., (nu mai combina semnele de punctuatie) zice Hinata, timida, cu obrajii rosii ca floarea de mac.
Sakura’s POV
Hmm... Rad. Se pare ca incep sa fie din ce in ce mai apropiati. Inseamna ca lucrurile merg chiar bine! In acest caz, pot spune ca sunt si eu mai binedispusa dupa o asemenea zi... Telefonul tocmai a bipait. Probabil ca este inca un mesaj de amenintare, ce altceva? Sa vedem: ‘’Mai ai 2 zile’’. Mhm, bravo mie. Si, de asemenea, bravo tie ca mi-ai trimis un SMS, nu un mesaj scris pe hartie. Cred ca acum ai iar credit, sau ce? Tot ce fac este sa te ignor... nu imi pasa de amenintarile tale! Doamne... de ce nu poti sa treci peste asta? Sa uitam fiecare ce s-a intamplat si sa ne vedem de viata! Mi se pare un plan chiar bun, dar ma rog, daca nu vrei...
Oare ce are de gand Sasuke sa imi faca?

Descrierea este si nu prea este. La inceput de tot mi-ai facut o introducere din aia ca la clasa intai (buna, eu sunt X, am Y ani, parul de culoarea Z etc), ca sa nu mai spun de comparatia "parul roz ca cel mai pretios diamant", care n-are niciun sens. Adica da, exista si diamante roz, insa care-i legatura cu parul sau? Sau alta, la Sasuke, "camasi albe ca puritatea unui copilas". I mean, wtf, inteleg ca vrei sa folosesti figuri de stil cat mai multe si vad ca-ti plac comparatiile, insa trebuie sa aiba si sens ceea ce spui, nu numai sa para estetic frumos. Dar sa trecem peste asta. In toate cele noua capitole nu mi-am dat seama de doua chestii importante: mentalitatea lui Sasuke, care pare ca a devenit un obsedat peste noapte, si gandurile Sakurei in legatura cu comportamentul fostului sau iubit. O sa dezvolt putin si in cadrul ideii aceste aspecte, insa vreau sa subliniez faptul ca, avand in vedere ca te-ai axat pe o idee ca asta, ai nevoie de argumente valide si care sa ma faca pe mine, ca cititor, sa inteleg de ce se intampla a si b. Spre exemplu, mi s-a parut total deplasat ca Sasuke sa cedeze din cauza ca Sakura i-a spus ca nu-l iarta. Obsedat, obsedat, dar putea sa gestioneze situatia cu mult mai mult cap. Puteai spre exemplu sa il faci sa para foarte trist si chiar sa regrete ce a facut, sa o induplece pana la urma pe Sakura sa il ierte. De aici, caracterul sau s-ar fi schimbat incetul cu incetul dand tot felul de semne ale unui comportament deviant (violenta, gesturi bruste, replici taioase, orice care sa nu-i stea in fire). Sakura s-ar fi indepartat atunci de el si nebunia lui ar fi cunoscut un punct de varf in care n-ar mai fi putut rezista si-ar fi explodat. Asa s-ar explica mult mai bine atitudinea lui, nu tac, pac, ii zice ca nu-l iarta, gata, o si omoara. Pe langa asta, nu-mi descrii mai nimic din peisaj, nu tu elemente naturale, nu tu arhitectura cladirilor. Mai arunci cate-un adjectiv, pe ici, pe colo, insa vorba aceea, cu o floare nu se face primavara. Exprimarea este si ea destul de redusa, avand in vedere ca vocabularul tau e simplut si n-ai folosit cine stie ce figuri de stil, ceva nou, original si care sa ma surprinda. Plus ca ai o mare problema cu sensul anumitor propozitii sau paragrafe. Tot in primul capitol incepusei sa ne povestesti despre cum s-a intalnit Sakura cu Sasuke. N-ai scris decat de un mall, dupa care te-ai dus la Hinata, ne-ai prezentat-o, ne-ai zis cum s-au intalnit ele doua, norisori roz si curcubee, apoi te-ai intors iar la Sasuke, spunand un "m-am luat cu vorba" inocent. Nu se face asa. Ca sa nu mai spun de faptul ca personajele tale tind sa comunice cu cititorul, cu sau fara voia lor. Pe noi trebuie sa ne faci sa intelegem ce se intampla prin descriere, naratiune si dialog, nu adresandu-ni-te direct. Inca o chestie: te repeti. Ti-am spus si in corectarea capitolului, dar tin sa mentionez si aici: ai grija la repetitii, foloseste sinonime, incearca sa iti largesti aria de a privi/ gandi/ vorbi si astfel vei vedea o imbunatatire. Unele repetitii au rolul lor, nimic de spus, insa ce e prea mult strica, ti-am atras atentia si mai sus.
Actiunea mi se pare grabita, la fel ca si in cazul celuilalt fic la care ti-am dat critica. N-ai decat evenimentele principale care nu-s legate intre ele de aproape nimic. Nu tu rutina, nu tu chestii banale, numai evenimentele majore, eventual si o vizita pe la spital (au fost doua daca nu ma insel). Ai nevoie si de altceva, de actiuni zilnice, chestii care sa-ti defineasca personajele precum gesturi sau ticuri, care sa ofere veridicitate textului. Sa fim sinceri, dupa ce ca Sasuke e un obsedat, a mai fost si o furtuna, Hinata a fost victima unui accident rutier din care s-a ales cu o amnezie, Neji a fost ranit de un copac (care mi se pare destul de aiurea, dar in fine), Sakura era sa moara de 3 ori. Ce sa mai, zici ca lor li se intampla toate grozaviile pamantului. Dialogul nu are niciun sens. Din toate replicile de pana acum, nu cred c-a fost una care sa ma impresioneze. E mai mult vorbarie goala, de parca personajele nu ar avea nimic de spus. Incearca sa animi putin atmosfera cu el, iar acolo unde nu e necesar, nu-l folosi, ci apeleaza la vorbirea indirecta.
Ideea mi se pare interesanta, mai ales ca Sakura si Sasuke formeaza deja un cuplu, iar lucrurile se complica pe parcurs. Ai un plus pentru asta. Totusi, o idee trebuie dezvoltata asa cum trebuie, nu-i de ajuns sa fie foarte buna. Ti-am spus si la descriere cam cum as fi vazut eu lucrurile, actiunea trebuie sa decurga mai lent si personajele trebuie prezentate din mai multe unghiuri, astfel incat cititorul sa le inteleaga complexitatea. Acum, o chestie care mie mi se pare mai mult decat deplasata: Sakura inca n-a facut nimic impotriva lui Sasuke. Iar Sasuke inca nu i-a facut nimic Sakurei. Din moment ce primeste mesaje de amenintare si stie prea bine de ce e in stare, ma intreb daca Sakura e normala, avand in vedere ca n-a alertat politia sau pe oricine care ar putea sa o ajute (prin asta intelegand un om matur, nu Naruto sau Hinata). Pe bune acum, un obsedat e pe urmele tale, iti spune ca mai ai X zile de trait, iar tu stai si-i spui ca-l vei ignora, sperand ca si el va face la fel. Iar Sasuke e un paradox. Pe de o parte a vrut s-o omoare in baia liceului si acasa la ea, a fost demascat in ambele dati, insa politia nu s-a sinchisit de acest lucru, ca sa nu mai spun ca nu e absolut deloc ciudat ca lipseste de cateva saptamani si nimeni nu s-a sesizat. Si in afara de mesajele alea nu mai face nimic? Spre exemplu, cand S. si N. au lasat-o pe Hinata singura, era un moment proprice ca el sa actioneze, sa le dea ceva mai mult decat o avertizare, sa-i bage in sperieti. Sau nu stiu, au fost cateva momente in care ar fi avut ocazia perfecta, insa nu s-a intamplat nimic. Si mai e si Karin. Pe ea cand are de gand s-o tortureze? Sau te pomenesti ca o sa se alieze amandoi impotriva Sakurei, apoi o s-o prinda si pe Karin, o sa fie amandoua legate de niste scaune, una langa alta, si-o sa le tortureze pe rand. Ii scoate un ochi uneia, ii smulge unghiile celeilalte si tot asa. O, si dupa o sa reuseasca sa se elibereze si, ranite cum sunt, o sa ii dea cu ceva in cap, apoi o sa fuga din depozitul parasit in care le-a tinut inchise. Nu stiu, desi e o idee misto, am impresia ca o s-o transformi intr-un film de actiune cliseic. Ca sa nu mai vorbim de titlu. Eu una nu gasesc legatura cu textul in asa fel incat sa zic "da, frate, s-a chinuit putin pana sa aleaga titlul asta". Ca sa nu mai spun ca e scris cu majuscule, lucru lipsit de sens. Si ce-i cu acel (+16), nu-l puteai pune la descriere, trebuia neaparat sa faca parte din titlu?
Estetica trebuie imbunatatita. Fontul e prea mare, cred ca marinea 14 ar fi mai potrivita, poate si mai mic. De asemenea, daca nu lasi spatii intre paragrafe, trebuie neaparat sa folosesti alineatul, caci altfel arata precum un bloc de text pe care mi-e greu sa-l citesc. Inc-o chestie: nu mai scrie din 5 mii de perspective, una pe capitol este mai mult decat suficient. La punctuatie nu ai probleme foarte mari, dar ai grija cu virgulele si cu punctele de suspensie, ca am vazut ca faci exces de asa ceva. In plus, ai grija sa nu mai combini doua semne de punctuatie.

Descriere: 0.4p (din 2p)
Exprimare: 0.4 (din 2p)
Actiune: 0.2 (din 1p)
Dialog: 0p (din 1p)
Idee: 1p (din 2p)
Titlu: 0p (din 1p)
Estetica: 0.3p (din 0.5p)
Punctuatie: 0.3p (din 0.5p)
Nota: 2.6

Sper sa iti fie de folos comentariile pe care le-am facut. Daca este ceva neclar, imi poti trimite un mesaj privat. Succes in continuare.

Capitolul 10

Sakura’s POV

O noua zi incepe... Ma dau jos din pat, fiind mahmura si neavand chef de nimic. Ma apropii de fereastra pentru a lua aer curat si proaspat. Privesc minunatul peisaj ce inconjoara orasul care poate comparat cu un musuroi gigantic cu zeci de milioane de furnici plimbandu-se prin el pentru a-si face treburile necesare. Soarele straluceste puternic astazi, aratand faptul ca va fi probabil o zi insorita, fara ploi si in cel mai bun caz fara griji. Nu ar fi bine ca viata sa nu aiba nicio problema, ca toata lumea sa zambeasca pentru orice clipa traita intens, pentru orice mic strop de bucurie din lucruri simple ce sunt pretutindeni, cum ar fi un catelus ce se arunca intr-o balta de apa, sau un parc ce seamana cu plamanul verde al orasului pe care il face mai vioi. Aceste momente sunt importante. Si cel mai nepretuit moment ar trebui sa fie... dragostea. Da, ea, cu bucuriile ei, dar si cu problemele ei. Aceste ‘’chestii’ fac parte din lumea noastra, care daca stau sa ma gandesc, daca ar fi perfecta, nu ar mai fi nimic distractiv, incitant. Doar... plictisitor. Tocmai am realizat ceva: Imperfectiunea este... perfecta. Asa este si asa trebuie sa ramana. Este totul ‘’perfect’’ asa cum este acum. Intr-un fel, astfel ar trebui sa ma ganesc si eu la... Sasuke. Daca el nu s-ar purta in acest fel, parca nu ar mai fi la fel. Ar fi banal. Poate asta il face special, modul lui de a fi. In cateva cuvinte, un criminal romantic. Asta e el. Ingerul mortii, dar si cel al iubirii adevarate. Wow, de ce ma simt oare asa pozitiva astazi? Si de ce spun asa ceva despre ‘’el’’?! Ce m-a apucat? Oare chiar... Nu, nu se poate! Oare eu chiar mai am sentimente pentru acel tradator? Cum este posibil? Nu as putea... sau da? Ce intrebare sufocanta... Ma duc in sufragerie si o vad pe Hinata. Atunci imi vine ideea sa o intreb pe ea daca este chiar adevarat ca eu mai pot sa il iubesc pe acel Uchiha. La inceput ezit, dar in final ma asez langa ea si o intreb daca poate sa vina in dormitorul meu, la care ea raspunde ca da.
Ii cer sa se aseze pe patul moale. Ea se asaza, parand totusi putin nedumerita de ce am chemat-o. Eu ii spun cu jumatate de gura, ea neintelegand. Apoi raman socata cand imi zice:
-Ce-ai zis? Oh, Doamne, esti cumva insarcinata?
-Poftim?! Nu!
-Ah. Atunci?
Eu oftez, in acelasi timp incercand sa nu ma tavalesc pe podea de ras la vorbele Hinatei. Apoi imi revin in fire si ii spun cu frica ca este probabil sa mai simt ceva pentru Sasuke. Ea se uita ca la o stana de piatra, nevenindu-i sa creada ce tocmai am rostit. Ea ma intreaba daca sigur nu delirez, fiindca asa ceva chiar nu se poate. Eu ii zic pe un ton bland ca da, la care Hinata raspunde intrebandu-ma ce o sa fac acum in legatura cu asta. Eu ii vorbesc timid, spunand ca nu stiu, deoarece nici eu nu am trecut de acest soc inca. Amanadoua stam tacute in camera, abia auzindu-se o musca. Liniste totala. Mie imi vine o idee, dupa cateva minute de gandit: sa merg la Sasuke si sa ii spun ca inca il iubesc. Fiindca asa se intampla! Nu pot pur si simplu sa neg asemenea lucru. Treaba este prea serioasa pentru a o ignora. Si poate totul chiar ar putea sa revina la normal... Sa il iert si asa nu am mai fi in situatia asta demna de o adaptare cinematografica. Cred ca asta trebuie facut. Ii propun si prietenei mele ideea pe care ea o dezaproba, dar o si aproba. Pe scurt, nu este sigura. De altfel, nici eu. Deodata, discutia noastra este intrerupta de Naruto care tocmai s-a trezit. Toti trei mergem la masa. Apoi, ma imbrac repede si plec cu Naruto spre liceu, lasand-o pe Hinata singura. Atunci imi vine altceva in minte: Hinata va trebui sa isi aminteasca tot ce a invatat la liceu ma in prezent pana cand incepem clasa a XII-a. Va fi foarte greu pentru ea sa se acomodeze din nou cu toti colegii, cu imprejurimile scolii, cu profesorii. Dar bineinteles ca nu asta este grija ei in acest moment. Acum are nevoie sa isi aminteasca de trecutul ei. Nu poate sa il uite. Cel putin nu clipele placute, cum ar fi... primul sarut. Uh, nu! Acum mi-am adus aminte de ce se petrece intre Naruto si ea. Oare apropierea dintre Hinata si fratele meu o sa se intample repede sau in cel mai rau caz... niciodata? Va invinge in cele din urma dragostea? Ok, acum incep sa sun ca un narator dintr-un trailer pentru un film romantic! Dar lasand gluma la o parte, pot pune oare aceeasi intrebare si in cazul meu? Se poate aplica?! Vai, atatea intrebari fara raspuns, din pacate. Alerg pe coridorul larg si plin de elevi ‘’nerabdatori’’ sa inceapa orele si ajung in clasa mea unde, intrand, vad ca toti colegii sunt adunati in jurul unei banci. Apropiindu-ma mai bine, vad motivul: toti s-au adunat in jurul lui... Sasuke. Dintr-odata, corpul imi este cuprins de emotie, teama, dar in acelasi timp si de fericire. Ma duc la el si ii zambesc. Ce este in capul meu?!
Spre socul meu, el se uita cu acei ochi calzi cu care se uita la mine cand eram impreuna. Acea privire mirifica, care inca ma fascinazeaza si ma atrage de fiecare data cand o vad. O intrebare importanta imi vine in acel moment in minte: de ce s-a intors la scoala. Dar, cand sa il intreb, lamureste el pe toti, zicand ca a fost foarte bolnav si a stat in spital. Nu cred asa ceva! Cum poate minti despre un asemenea lucru? Bine, totusi minciuna lui functioneaza, deoarece atunci cand m-a atacat in acea noapte si a fost arestat preventiv, nimeni nu a aflat, nici pana in ziua de astazi nu imi dau seama cum. Dar, gandind de partea cealalta, este chiar ocazia perfecta sa incep totul iarasi. Sa o iau de la capat. Mai bine spus, sa ‘’o luam’’ de la capat! Oare Sasuke va reveni la omul pe care il stiu daca il iert pentru ca... a incercat sa ma omoare? Acum chiar vorbesc ca una dusa cu capul. Nu, nu pot face asa ceva! Nu am cum sa il mai iubesc... si totusi, trebuie! Trebuie sa o fac, pentru siguranta mea, dar mai ales pentru cei din jurul meu. Colegii sunt toti plini de intrebari pentru ‘’de mult absentul’’ amic al lor. In spatele meu, Naruto se uita cu ura la el, eu intelegnad de ce. Cred ca este cam aiurea sa il vezi pe cel care a incercat sa iti axfisieze sora... Ce tampenie! Lucrurile chiar au inceput sa devina ciudate de-a intregul. Ora incepe si toti ne asezam cuminti ca niste ingerasi in bancile noastre, asteptand venirea profesorului. In primele cinci minute, deja ma simt plictisita. Atunci imi vine ideea sa ii trimit lui Sasuke un biletel in care sa ii spun ca sunt pregatita sa trec peste tot ce a fost. Doamne, ce nu faci... din dragoste! Sper ca am facut alegerea potrivita! Ii scriu rapid pe hartie mesajul si i-l arunc pe banca sa care este langa mine. El ranjeste la mine si vede ce am de transmis. El pare aproape socat, dar in acelasi timp fericit. Imi scrie repede un biletel pe care il citesc degraba:’’ Multumesc. Imi pare asa rau de faza cu Karin.’’ Stai, cuM?! De asta iti ceri scuze?! Dar cum ramane cu acea noapte, cum ramane cu mesajele?! Ii scriu imediat asta la care el imi raspunde ceva la care nu m-as fi asteptat in vecii veciilor:’’Ce mesaje? Ce noapte?’’. Eu, din instinct, ii spun profesorului ca imi vine greata si ca trebuie sa merg la infirmerie. Il iau pe Naruto cu mine. Amandoi alergam spre baie si eu il intreb, bulversata, pe frate-miu de ce oare mi-a raspuns asa ceva?
Naruto se gandeste, dar nu poate sa zica decat ca poate este nebun. Alta explicatie nu poate sa gaseasca. Nici eu nu pot...
-Dar nu inteleg! Ma face asa confuza, zic eu dandu-mi cu apa rece pe fata pentru a ma reimprospata.
-E aiurea... Nu cred... Sakura, am o veste proasta, imi spune Naruto, fiind mai serios decat l-am vazut in viata mea, ceea ce ma panicheaza.
-Ce?! Ti-ai dat seama de ceva?
-Poate, dar imi trebuie telefonul tau.
Ii dau cu teama telefonul, fiind inca nelamurita ce vrea sa faca. Ma apropii de el, pentru a vedea ce tot cauta si eu raman cu gura cascata cand vad: el se uita dupa simptome de schizofrenie. Asa ceva nu e posibil. Cum ar putea? Sasuke, schizofrenic?! Ma duc in fata oglinzii si stau calma, incercand sa ma linistesc si sa imi dau seama de ce ar suferi el de asa ceva. Si, totusi, are sens... El este, sau era, asa iubitor, bland, iar acum pare un nebun. Exact simptomul major: dubla personalitate. Dar cum nu mi-am dat seama niciodata, cat am stat cu el?! Poate ca el nu a vrut sa imi spuna pentru a nu imi fi mie frica de el... de aceea reactioneaza asa de o luna! Poate ca socul ca eu nu am putut sa il iert i-a ‘’activat’’ cealalta personalitate. Una de maniac.
Cum mi se poate intampla asa ceva?!

Ce? Schizofrenie? Serios?
Acum sincer o personalitate dubla?
M-ai lasat cam ametita.
Si totusi, dupa ce era sa moara din cauza lui ea il mai iubeste?
Bine v-ati despartit, dar dupa asa ceva cred ca cuvantul „dragoste” nu mai poate exista.
E imposibil, singurul cuvant e „nepasare”
Doamne.
Ok, astept nextul.

Nu ma asteptam ca Sakura sa treaca prin tot ce i s-a intamplat si inca sa-l mai iubeasca pe Sasuke. Apoi schizofrenie? O_o Nu ma asteptam la asa ceva, dar imi place ideea.
Acum o trebare : Sasuke o sa o mai ameninte pe Sakura cu moartea?
Astept next. hi!

Schizofrenie?Wow,se explica comportamentul lui de nebun. Dar pe Sakura chiar nu o pot intelege..Cum sa il iubesti pe cel care vrea sa te ucida? Ciudata este dragostea asta,mai ales in cazul lor :))) Pai de abia astept nextul :X
Ja nee !! :D

Buuuuna !
O doamne, o domane, o doamne....cat de tareeee !! Cel mai interesant fic de pana acum citit de mine, serios . Imi place ideea de Sasuke=obsedat, dar sa vrea sa o omoare pe biata Saku puppy eyes

,mie mila de ea sincer. Astept cu nerabdare next-ul, te rog sa ma anunti cand il vei pune
Cya, pupici $rainbow :\$

Capitolul 11

Sakura's POV

Nu, nu este posibil asa ceva. Sasuke nu poate sa sufere de schizofrenie. Nu! Este... ireal. Acel comportament pe care l-a avut a fost cu adevarat din cauza asta. Cum a putut sa imi ascunda asa ceva?! Intr-un fel, acum chiar as putea sa il iert pentru tot ce mi-a facut. Nu a fost vina lui. El a fost doar marioneta, iar boala papusarul. Sasuke... imi pare asa rau! Acum chiar sunt dispusa sa il iert. Ma uit, inca nevenindu-mi sa cred vestea, la Naruto care pare la fel de socat ca mine. Observand mai atent, vad ca in ochii lui se poate citi parerea de rau. Probabil ca si el este pregatit sa il ierte. Sasuke chiar nu a gresit cu absolut nimic... Si cand stau sa ma gandesc cum se purta cand eram impreuna. Eram un cuplu desprins dintr-o comedie romantica. Atatea clipe placute le-am trait alaturi de el. Acea parte a lui este cea pe care o cunosc si pe care o iubesc. Ma duc cu pasi usori spre clasa si deschid silentios usa. Ma asez in banca si incerc sa ma linistesc, inma batandu-mi puternic de emotie, poate de frica. Arunc o privire acelui om minunat la suprafata, acelui suflet torturat. Cred ca in adancul lui el se lupta cu problema lui, incercand sa o invinga. Cel putin, la asta sper eu. Imi vine in minte sa ii scriu un biletel in care sa il intreb daca vrea sa fim din nou imrepuna, cu speranta ca totul ar reveni la normal. Oare va accepta? Daca da, atunci as putea spune oficial ca viata mea ar reveni la normal: eu din nou cu Sasuke, Hinata revenindu-si in cele din urma din amnezie si ramand cu Naruto. Ar fi un final perfect... Dar este prea devreme sa ma gandesc la asta asa devreme. Trebuie, intai de toate, sa las lucrurile sa revina pe fagasul lor obisnuit. Da, pare un plan ce ar putea da roade... Scriu mesajul si, profitand de neatentia profesorului, il trimit spre destinatia sa. Vad ca Sasuke il citeste si pare... bucuros. Ca in acel moment cand de Craciun ai primit ceea ce voiai asa mult. Acea fata o are si indragitul meu Uchiha. El imi scrie un mic mesaj la repeazeala in care imi multumeste din toata inima ca sunt dispusa sa il iert si ca promite sa fie iarasi cel pe care toata lumea il indragea asa mult acum ceva vreme...Se pare ca acele timpuri se vor intoarce.
Ora se termina, clopotelul facand intreaga clasa sa tresara de fericire, inclusiv pe mine. Ma apropii timida de Sasuke, care parca asteapta cu nerabdare venirea mea. Deodata, el sare din banca sa si ma ia in brate. Momentul este cu desavarsire magic. Eu vars o lacrima ce se prelinge pe obrazul meu cald si inrosit de emotie. Sasuke imi sopteste la ureche cat de mult ii pare rau ca mi-a facut acele lucruri groaznice si varsa, la randul lui, o lacrima. Isi plimba mana prin parul meu rozaliu, facandu-ma sa traiesc din nou clipele acelea de mult uitate cu el, ce s-au intors. Imbratisarea dureaza parca o vesnicie, fiind nepretuita pentru mine si desigur si pentru el. Cativa colegi incep sa se uite curiosi la noi, dar eu ii ignor, fiindca nu vreau sa imi strice nimeni prima imbratisare sincera cu iubitul meu ...de ‘’atunci’’. Restul orelor trec mult mai repede, probabil din cauza entuziasmului meu. Ies din cladirea liceului, tinandu-l pe Sasuke de mana, timid, amintindu-mi de prima noastra intalnire, cand abia am putut sa scot o vorba din gura, de ‘’speriata’’ ce eram. Fratele meu ne urmeaza. Sasuke ii zambeste cu sinceritate si isi cere mii de scuze pentru toate necazurile pe care ni le-a cauzat din cauza afectiunii lui. Naruto ii spune ca acum totul a trecut, si ca putem sa trecem peste ce-a fost. Vai de mine! Acum totul chiar revine la normal! Planul functioneaza cum am dorit! Poate totul chiar va avea un nou inceput... Sa vedem cum reactioneaza Hinata cand il vede, avandin vedere ca ea inca nu stie de tot ce am aflat. Sper ca si ea va fi dispusa sa il ierte. Am fi toti iarasi o mare familie fericita. In sinea mea totusi, parca presimt ca ceva inca nu este in regula... De ce oare? Acum totul s-a intors la normal, nu trebuie sa imi mai bat capul cu intrebari din astea stupide! Chiar cand sa ajungem in fata blocului meu, ii propun lui Sasuke daca ar vrea sa mergem toti patru sa vedem un film la cinema, ca sa petrecem mai mult timp impreuna. El da din cap aprobator. Ok, acum trebuie doar sa o conving spe Hina sa mearga... Intru pe usa si o vad pe Hinata stand pe laptopul ei. Isi ridica usor capul, la auzul deschiderii usii si ramane incremenita. Se ridica in graba,trantind si laptopul pe podea din neatentie si se ascunde dupa canapea, incepand sa strige:
-Sakura! De ce l-ai adus pe ala aici?! Scoate-l afara, acum!
-Hina, stai... Am o veste importanta. Eu cu Sasuke ne-am impacat, zic eu, aruncand o privire celui despre care vorbim.
-Ce?!? Cum ai putut sa il ierti pe criminalul ala in devenire?!
Ma duc spre Hinata si incerc sa o linistesc, propunandu-i sa mergem in camera alaturata sa ii povestesc tot ce s-a intamplat si de ce Sasuke a avut acel comportament violent. Ei nu ii vine inca sa creada spusele mele, dar in final accepta situatia si ofteaza. Eu, ca sa o mai relaxez, ii zic ca poate acesta chiar poate fi un nou inceput pentru toti. Sa o luam de la capat. Ea imi spune ca probabil ca am dreptate, dar mai intai sa vedem cum se poarta acum Sasuke, daca va reveni la vechiul el. Ii spun ca asa este, suntem nevoiti sa vedem cum evolueaza lucrurile mai intai, sa nu tragem concluzii si sa ne facem iluzii de acum., caci am putea sa ne inselam amarnic. Si totusi, de ce simt ca tocmai un asemenea lucru se va intampla? Doamne, te implor, da-mi o pauza! Nu vreau sa trec iar prin toate acele clipe ce m-au marcat cu siguranta pe viata... Ii spun Hinatei propunerea mea, sa mergem la cinematograf. Ocazia perfecta pentru a detensiona atmosfera! Ma rgo ca totul sa mearga bine, caci altfel nu stiu ce nu fac. Nu mi-am luat riscul sa il iert pe Sasuke doar ca sa ma pomenesc ca inca ma urmareste si tot restul. Nu, am facut-o pentru cei din jurul meu, pentru siguranta lor, dar si pentru a-i da lui Sasuke o a doua sansa. Asa ar face orice om bun la suflet, asa-i? Ar trece peste toate greutatile si ar lua de la capat. Un nou capitol in calatoria vietii. Asta trebuie sa insemne decizia mea. Pare totusi parca prea frumos sa fie adevarat, nu? Oare imi fac prea multe fantezii? Prea multe sperante? Poate ca nu o sa fie asa, ci visul meu sa se implineasca totusi... Macar atat!

Sasuke's POV

Nu imi vine sa cred ca Sakura chiar m-a iertat. Acum chiar ca imi pare rau pentru ce am facut. Nu ar fi trebuit sa o fac sa sufere asa... Poate chiar este un inceput nou in relatia noastra! Asta daca nu va reusi sa ma enerveze iar. Atunci, va vedea ea! Nu, nu, Sasuke, linisteste-te. Bucura-te de aceste momente cat vor dura...

Sakura’s POV

Ma imbrac intr-o rochita roz, preferata mea din toata garderoba. Imi aranjez parul matasos cum pot mai bine, pentru aceasta ‘’prima’’ intalnire cu dragul meu Sasuke, dupa atata timp. Sper ca aceasta seara va fi una de vis, in care toate dorintele mele se vor implini, in sfarsit. Seara in care voi zice primul meu ‘’Te iubesc’’, dupa atata vreme. Primele clipe petrecute de iubitul meu, in care el nu ma urmareste sau altceva. Oh, ce ciudat suna... Dar totusi este real ce spun aici. Poate ca da, l-am iertat, dar parca o mica particica din adancul meu zice ‘’nu’’ categoric. De ce continui sa am atatea previziuni ca se va intampla ceva groaznic? Oare care este motivul? In orice caz, sper ca nu este legat de impacarea mea, cu toate ca altceva nu are ce sa fie. Uf, nu pot sa mai traiesc si eu o clipa de liniste oare? Sa ma bucur de o zi din viata mea dupa o luna plina de tensiuni, suparari si dezamagiri. Macar in aceasta seara, voi simti ce e sa ai o viata normala, iarasi... Cel putin cateva ore. Ce ganduri am si eu! In loc sa fiu fericita, ma gandesc la scenarii ‘’apocaliptice’’. Cu totii ne-am pregatit si coboram usor scarile blocului, care spre disperarea mea nu are lift, facand grea si chiar periculoasa coborarea celor opt etaje pana jos, unde lumea poate spune faptul ca se simte in siguranta. Luam doua taxiuri, eu vrand sa stau mai mult ‘’singura’’ cu Sasuke, pentru a observa si cum se va purta acum cu mine. Naruto si Hinata se urca in alt taxi. Amandoua merg spre cinematograful Yosho Cinema, ce are o arhitectura Art Deco, care se poate vedea predominant in orasele americane. Cerul noptii da o stralucire aparte muntelui Fuji, la ale carui poale se afla versatilul Tokio. Centrul incepe sa devina incet-incet nucleul orasului datorita luminilor acestuia ce dau un strop de culoare in valurile de cladiri inalte din care se formeaza majoritatea metropolei. Cluburile ce sunt pe marginea bulevardului Shibuya, ce este plin de viata sunt pline de japonezi si nu numai, gata sa petreaca! Ajungem la cinema-ul care se afla chiar in centrul zonei in care ne aflam dupa cincisprezece minute de condus. Acolo, Naruto ne asteapta cu Hinata. Coborand din taxi, observ o scena minunata: frate-miu o tine de mana pe Hina. Oare ei chiar... sunt impreuna acum?
Poate seara asta chiar va fi una idilica... Oare?

P.S.: Imi cer mii de scuze pt. intarziere! :'( Sper ca v-a placut next-ul! :D

Pai, ma bucur ca dupa atata vreme ai venit si tu cu nextul. De data asta te iert, tinand cont de cat de TARE a fost capitolul.
Ma bucur ca Sasuke si Sakura s-au impacat si ma bucur si mai mult de faptul ca sigur restul ficului nu o sa fie asa. De abia astept sa vad daca latura de criminal a lui Sasuke va mai iesi la iveala si daca ii va face vreun rau Sakurei.
Mersi mult de anunt. hi!

Aww in sfarsit sunt impreuna din nou,dar parca am o suspiciune legata de Sasuke ca iar o sa se mai intample ceva,nu stiu,poate ca de la atatea chestii ciudate ale lui Sasuke,nu prea sunt sigura de el :))) Oricum a fost chiar dragut capitolul:3
Astept uimitorul next!
Ja nee!! :D