Broken Love

Deci ai venit iar cu un nou capitol pentru noi.
A fost foarte siropos woaaaa

.
Sakura si Sasuke sunt iar impreuna, ce frumos.
Si totusi cum a spus Sakura oare cat a dura?
Nu cred ca i-a disparut boala lui Sasuke.
Si totusi nu trag concluzii pripite inainte de vreme.
Astept next-ul.

Subiect: Re: Broken Love Sam 02 Aug 2014, 19:52

Capitolul 12

Sakura's POV

Toti patru intram in cinematograful care la aceasta ora este deja plin-ochi. Multimea adunata este in special formata din cupluri, noi putand spune ca ne integram printre ele. Sasuke se apropie de casa de bilete si, intorcandu-se cu fata spre mine, intreaba ce film sa vizionam. Ceea ce ma surprinde este raspunsul Hinatei: unul horror. Ma uit ciudat la ea, trecandu-mi prin cap ca este acum absolut clar: amnezia chiar a schimbat-o pe draga mea prietena. Dar oare asa drastic? Sau doar schimbari mici, cum ar fi disparitia timiditatii ei? In orice caz, vestea buna este ca face progrese in fiecare zi. Deja a invatat sa retina numele colegilor ei de clasa, ceea ce este mare lucru. Asta imi da sperante ca totul va reveni in cele din urma la normal, poate chiar mai devreme decat ma astept eu. Dar stau sa ma gandesc si imi amintesc si motivul pentru care Hinata si-a pierdut memoria: din cauza mea... Sau, mai bine zis, in mod indirect din cauza omului care in acest moment ma tine de mana. Acest om care m-a inselat si a incercat sa ma ucida. Fiori reci ma trec pe spate cand rostesc, sau chiar si cand imi aduc aminte de acel cuvant: ‘’omor’’. Un cuvant lipsit de viata, de culoare. Un cuvant intunecat, ce inca nu imi vine a crede ca il zic pentru a ma referi la persoana iubita. Pai, probabil ca asta sunt eu: indragostita de un criminal. Totusi, unul... fara voia lui. Sasuke, de ce trebuie sa ma faci sa sufer asa?! Iar eu tot ce fac este sa ma resemnez, sa accept aceasta situatie, tot ce ma tine sa fiu eu ramand cuvantul acela magic: speranta. Gandul imi este intrerupt de vocea lui Sasuke, care cere biletele. Pornim spre sala noastra, unde ne asezam fiecare unde mai apucam, majoritatea locurilor fiind de mult timp ocupate, aparent. Din fericire, rasuflu usurata ca gasesc doua scaune, unul langa altul, unde ma asez degraba cu Sasuke. Redarea filmului pe marele ecran, in 3D, dupa cum a sugerat ‘’neinfricata’’ Hinata sa fie, incepe. Linistea si intunericul se astern peste sala, facand, intr-un fel bizar, totul mai romantic...
Pe la jumatatea filmului, Sasuke se uita spre mine, parca asigurandu-se ca totul este in ordine si ca stau confortabil. Mana lui calda se atinge de a mea, cele doua impreunandu-se. Stam fiecare aplecati unul de altul, eu putand sa ii simt mirosul suav de trandafir. Ne apropiem unul de celalalt din ce in ce mai mult pana cand Sasuke este la un pas sa ma sarute. In acel moment, chiar cand buzele mele erau asa aproape sa se atinga de cele senzuale ale lui... un mecanism se declanseaza in mine, ce ma face sa ma retrag de indata. Nu stiu de ce, dar parca simt frica. De ce? Oh, Dumenezeule, de ce nu pot sa trec peste tot ce s-a intamplat intre mine si el si sa o luam de la capat?! Atunci realizez ca am facut cea mai mare greseala pe care puteam sa o comit. Sasuke imi arunca o privire piezisa si deodata, rabufneste. Ma ia de par cu putere si incepe sa ma traga de el, sub privirea plina de groaza a spectatorilor inocenti. Dar el nu se opreste. Incearca sa ma traga afara din sala, eu urland de durere si incepand sa plang incontrolabil, trupul fiindu-mi curpins de o teama nemaisimtita de mine pana in clipa asta. Nici macar atunci cand a incercat sa ma axfisieze cu perna nu am trait clipe mai cumplite. Dintr-odata, aproape toata sala s-a ridicat in picioare, incercand sa ma ajute sa scap din bratele acestui monstru de nestapanit. Naruto vede ce se petrece si se repede spre Sasuke, dandu-i cu toata puterea sa un pumn in fata. Cel din urma mai tare incepe sa traga de mine, pana in momentul in care, cedand puterii lui, cateva smocuri de par se desprind de scalpul meu, cauzandu-mi si mai multa durere. Hinata alearga, impreuna cu multi oameni terifiati, sa ceara ajutor. Urgent! Sasuke tot nu se lasa, nici dupa pumnii aplicati de fratele meu, care se vede ca incearca cu toata putere sa ma salveze. Mai multi barbati aflati in sala de cinema, ce parca s-a transformat intr-un camp de lupta. Amploarea si gravitatea situatiei creste de la o secunda la alta...
Reusesc in sfarsit sa ma eliberez din mainile lui Sasuke, care pare controlat de latura lui intunecata, in intregime, neputandu-ti da seama, nici specialist de ai fi, daca mai este vreo urma de omenie ramasa in el. Politia ajunge in doua minute la fata locului, abia putand sa ajunga la inculpat, data fiind multimea care tocmai este evacuata din cinema. Totul mi se pare ca este un cosmar... devenit realitate. Parea seara perfecta, dar se pare ca nu a fost sortit sa se termine cu bine. Acum chiar am vazut, si simtit, adevarata fata a lui Sasuke, care observ ca tocmai este urcat in masina de politie, care imediat porneste si vireaza la dreapta, lasand oamenii in bezna total, inca buimaciti de ce s-a petrecut. Eu ma uit printre acestia, cautandu-l disperata pe Naruto. Il gasesc si, din instinct, sar la gatul lui si incep sa vars lacrimi fierbinti, ce cad pe asfaltul rece ca inima acelei ‘’creaturi’’. Hinata mi se alatura si toti trei incepem sa mergem lent, parasind cinematograful agitat. Drumul pare ca nu se mai termina, iar linistea noastra nu ajuta cu nimic. Bratul ma doare destul de rau, o vanataie incepand sa se contureze pe acesta. Nimeni nu scoate nici o vorba despre ce s-a intamplat. Doar... tac. Urcam scarile blocului si intram pe usa, frate-miu trantind usa de furie, ceea ce ma face pe mine si pe Hinata sa tresarim si sa scoatem si un tipat. Naruto spune pe un glas ce nu l-am mai auzit pana atunci, gros semanand cu o soapta, Hinatei, sa mearga in camera alaturata, pentru a-l lasa pe el si pe mine sa discutam intre patru ochi. Biata mea amica urmeaza ordinul de indata, probabil fiindu-i teama. Si mie imi e, desigur. Oare ce o sa imi spuna Naruto? O sa ma certe? Chiar nu stiu. Pare imprevizibil. Intr-un final, dupa o lunga pauza, deschide gura, zicand:
-Nu mai pot accepta asa ceva. A fost cea mai idioata decizie pe care puteai sa o iei iertandu-l pe acel criminal!
-Dar, Naruto..., zic eu pierindu-mi glasul deodata.
-‘’Dar’’? Ce ‘’dar’’?! Omul ala e bolnav la cap, nu intelegi?!? Nu ai ce sa ii mai faci!
-Ma gandeam doar sa... ii dau o a doua sansa.
-Pai, draga surioara, acea tampita de a doua sansa putea sa iti fie fatala! Poti sa iti dai seama si singura, nu?
Mda, Naruto, realizez si eu. Chiar nu stiu ce a fost in capul meu. Sasuke chiar nu mai poate fi salvat. Va ramane asa cum este pana la sfarsitul vietii. Acum realizez ca eu nu mi-am dat seama deloc de ce era, si este, capabil acel ‘’om’’, daca inca mai pot sa ii atribui insusirea asta. Si cred ca nu mai pot. Of, mi-a fost predestinata o asemenea soarta plina de necazuri. Dar nu pot oare sa fac absolut nimic in legatura cu asta? Chiar nimic pentru a schimba destinul? Oare ce ma asteapta in continuare? Intrebarea asta chiar ma irita rau. Nu pot nici sa mai adorm, stand doar sa ma gandesc la asta. Naruto se duce spre dormitorul lui si inchide usa cu putere. Probabil ca nici el nu mai poate sa suporte tot acest calvar. A ajuns la limita. Iar asta este ceva pentru fratele meu! Nici... la moartea parintilor nostri nu a fost asa. Eu ma duc in dormitorul meu spatios, in care ma asteapta Hinata, care este ca un catelus, gata sa te linisteasca cand ai nevoie. Doar de asta este cea mai buna prietena, nu? Huh, ma intreb ce as fi facut oare acum daca nu as fi avut sprijinul ei si al lui Naruto. Probabil ca as fi cedat psihic. Doamne, ma cuprinde frica cand ma gandesc la astfel de lucruri sumbre. Dar trebuie sa recunosc ca asa s-ar fi intamplat... Ceea ce ma nelinisteste si mai tare decat sunt deja. Cu toate acestea, stau sa ma gandesc... ce va face acum Sasuke? Cealalta personalitate a lui s-a activat... iarasi. Cel putin acum este in custodia politiei. Ce-i drept, nu pentru mult timp. Dar stai putin! Acum este posibil sa am dovada cruciala pentru a obtine un ordin de restrictie impotriva sa. Da, asta voi face maine dimineata. Uff... In alta ordine de idei, in doua saptamani se incheie scoala. Un motiv pentru care sa ma bucur, cat de cat. Hinata se asaza langa mine pe pat. Amandoua stam ganditoare. Ganditoare... la viitor. Trebuie, totusi, sa recunosc ca incep sa realizez ca daca nu fac ceva in legatura cu el, ar putea chiar sa... nu mai existe un viitor pentru mine. Un fior imi strabate sira spinarii. Deodata, telefonul bipaie, anuntandu-ma ca am primit un mesaj. In el scrie: ‘’Maine poti sa iti iei adio de la viata!’’. Nu! Nu nu nu! Oh, vai! O sa... o sa ma omoare daca nu fac ceva urgent!
Nu cred asa ceva!

P.S.: Multumesc mult de tot pt. comm-uri!! :D

Subiect: Re: Broken Love Sam 02 Aug 2014, 20:30

Ceee?! Firar mama lui de nenorocit!!! Tocmai ce credeam ca si-a revenit. Un criminal odios,nu gluma. Cum poate sa ii faca asa ceva lui Saku?
Il bat,dar pana atunci vreau nex!
Ja nee!! :D

Subiect: Re: Broken Love Sam 02 Aug 2014, 23:05

Uite asta asteptam eu de o gramada de timp. In sfarsit o sa-i faca felul Sakurei. DA!! evil

Daca stau mai bine sa ma gandesc este oarecum vina Sakurei pentru aparitia neasteptata a personalitatii intunecate a lui Sasuke. Daca ea nu l-ar fi respins, nu s-ar mai fi intamplat asta.
De abia astept continuarea. Spor la scris! hi!

Subiect: Re: Broken Love Mar 05 Aug 2014, 07:45

Da, Sasuke, nu am ce zice esti un adevarat maniac.
Cum dracu in sala de cinema? Tu esti nebun?
Opss, scuze de intrebare, tu cu siguranta esti nebun.
Dar sa-i faci asa ceva bietei Sakura, esti un criminal.
Abia astept sa aduci nextul, presimt ca va fi plin de actiune.

Subiect: Re: Broken Love Mier 06 Aug 2014, 21:08

Capitolul 13

Sakura's POV

Nici nu mai pot sa dorm. De frica. Din cauza gandului ca el m-ar putea ucide. Ca m-ar putea strivi ca pe un gandacel neajutorat. Nu imi pot imagina ce ii trece prin cap sa imi faca. Iar acum, datorita deciziei mele ce s-a dovedit a fi una cum nu se putea mai catastrofala, sunt mai indepartata de fratele meu ca niciodata. Nu mai vrea nici macar sa vorbeasca cu mine. Trec pe langa el, il salut, dar in schimb Naruto nu scoate un sunet si nu ma priveste, lasand capul in jos, furios. Nu m-as fi gandit ca ar putea avea asemenea consecinte o decizie grea, care parea un nou inceput. De fapt, daca stau sa ma bine sa ma gandesc, chiar este un nou inceput. Unul al durerii. Unul al pierderii sperantei dinauntrul meu. Se zice ca speranta moare ultima. Mda, asa e. In cazul meu, chiar a murit ultima... Sunt, pe clipa ce trece, mai depresiva. Iar asta ii afecteaza grav si pe cei din jurul meu. In special Hinata, care probabil ca biata de ea nici nu stie ce sa mai spuna referitor la aceste intamplari scoase direct dintr-o telenovela, caci altfel nu stiu cum sa o numesc. Cred ca asta este viata mea, un cosmar ce pare ca nu se mai sfarseste. Unul ce este, din pacate, real, din care nu ma voi mai trezi vreodata. Ce a luat nastere ca un vis frumos, acum un an, s-a transformat in Iadul dezlantuit pe pamant. Iar astazi este ziua in care, conform mesajului primit de la Sasuke, ultima mea zi pe acest pamant. Dar... oare asa sa fie? Sa se termine totul in asemenea fel?! Nu! Nu, Sakura, nu poti face asa ceva! Trebuie sa iei masuri, neaparat. Sa devii o luptatoare. Un supravietuitor, nu o victima. Da, asta sunt nevoita sa fac. M-am hotarat: sun la politie pentru a cere un ordin de interdictie. Sper ca asta il va opri pe acea fiara, dupa cum a demostrat ca este in adevaratul sens al cuvantului seara trecuta. Stai! Sper. Inseamna ca... nu mi-am pierdut speranta! Pot sa il inving pe Sasuke si o voi face!
Ma dau jos din pat, incercand sa nu o trezesc pe Hinata, care pare ca doarme bustean. Deschid usor usa, fara sa fac nici cel mai mic zgomot si merg repede in camera lui Naruto, pentru a-i zice propunerea mea in legatura cu interdictia. El da din cap aprobator si chiar in acel moment isi cere scuze pentru cum s-a purtat cu mine. Imi zice ca ar fi trebuit sa ma sustina, nu sa urle la mine pentru greseala mea. Oh, Naruto, nu m-ai putea supara niciodata. Esti frate-miu, iti inteleg reactia. Ce ma bucur ca am un astfel de frate, dornic sa ma ajute cand ii cer eu orice. Ne imbratisam. O imbratisare intre frate si sora, plina de sentimente de simpatie... Amandoi sarim rapid si ne schimbam, iesind pe usa de la intrare tiptil, pentru a nu o deranja pe Hina, care inca nu da semne ca s-ar trezi prea curand! Coboram scarile si alergam pe trotuarul larg si picurat de roua diminetii ce se anunta a fi una calduroasa de vara. Vara, anotimpul in care oamenii isi deschid sufletul si in care aerul este immiresmat de iubire. Huh, iubire. Un cuvant pe care eu l-am uitat de multa vreme. Ajunsi in fata sectiei de politie Bakyugaan din centrul aglomerat la aceasta ora de varf, urcam treptele ce am incredere ca ma vor duce, intr-un final, spre siguranta. Intram pe usa dubla, de sticla si mergem la receptie, unde cerem ajutor urgent. De acolo, o doamna amabila, imbracata intr-un costum alb ca zapada, ne conduce la seful politiei, domnul Taguchi, asa cum ni s-a prezentat mie si fratelui meu, care are o fata serioasa, acea fata ce in ultimul timp o arata mereu. Ofiterul-sef ne duce in biroul lui, unde ne roaga sa ne asezam pe doua scaune moi, acoperite cu catifea neagra. Naruto, increzator, incepe sa ii explice tot ce ni s-a intamplat in ultima perioada, dar cand pomeneste de numele ‘’Sasuke Uchiha’’, domnul T. Ramane cu gura cascata pentru o secunda. Noi il intrebam de ce a avut reactia asta, la care el raspunde ca Uchiha este cel pe care l-au eliberat, la primele ore ale diminetii. Il declara instant un om periculos si cere echipaje sa il dea in cautare generala. Un fior rece imi trece pe sira spinarii. Ma gandesc acum si imi dau seama ca trebuia de mult sa merg sa cer ajutorul autoritatilor. Macar acum pot fi in siguranta, din nou. Nu-i asa?
Dupa doua ore de stat in camera de asteptare, un politist tanar ne inmaneaza ordinul de restrictie si ne da vestea nefericita ca nu l-au gasit pe el. Nu imi vine sa cred! Cum s-a putut ascunde oare asa bine? Vai de mine, asta nu poate sa insemne un lucru bun. Deloc. Daca nu l-au localizat, asta inseamna ca... nu! El este liber sa imi faca orice, in caz ca ma gaseste, deoarece politia nu are ce sa faca. Ii multumesc in sec ofiterului si plec manioasa, si in acelasi timp speriata, pe usa. Naruto ma urmeaza si incearca sa ma linisteasca, spunandu-mi ca el cu Hinata vor avea grija de mine. Oh, Doamne, Hinata! Am lasat-o singura acasa! Ii spun realizarea mea fratelui meu, la care el face o fata de ingrijorare absoluta si fuge repede sa cheme un taxi, care o ia la goana, noi ajunand acasa in mai putin de cinci minute. Urc scarile cat de rapid pot si, deschizand usa, vad usurata ca buna mea amica ne asteapta calma pe canapea, uitandu-se la televizor. Ne intreaba unde am fost atata timp, la care eu ii raspund imbratisand-o strans si transmitandu-i ca sunt foarte usurata ca ea este in regula. Apoi ma asez langa ea, extenuata si ii povestesc totul. Ea imi spune, relaxata, ca este foarte bine ce am facut cerand un ordin de restrictie contra lui, dar isi exprima teama cand aude ca politia nu a reusit sa il gaseasca, pentru a-l aresta si pentru a termina odata tot calvarul asta. Toti trei stam , nescotand o vorba din gura. Linistea din casa este aproape inmormantala, ceea ce ma face si mai paranoica decat am devenit deja. Fiind lihniti, Naruto pregateste micul-dejun, pr care eu il mananc deindata. Ma ridic de la masa, multumindu-i frtelui meu drag pentru masa, si merg in camera mea pentru a ma uita pe fereastra, pentru a contempla la tot ce se petrece. Stau si ma intreb, oare ce naiba am facut sa merit toate astea?! Cui i-am gresit, pe cine am suparat? Consider ca nimeni nu merita o asemenea soarta, ca a mea... Hinata intra in camera, isi ia un scaun si se asaza langa mine, intrebandu-ma daca ma simt ok.
-Pai, Hin, nu cred ca pot sa ma simt ok in astfel de clipe, stii? Zic eu, bosumflata.
-Da, inteleg... Doamne, chiar nu stiu cum sa te fac sa te simti mai bine! Adica incerc, dar pare ca degeaba...
-Oh, nu! Nu te gandi la asta. Hinata, ne cunoastem de atata timp. Simpla ta prezenta... imi insenineaza ziua. De asta suntem cele mai bune prietene, nu?
-Asa este. Dar crezi ca vom trece cu bine peste toate astea? Intreaba Hinata, nedumerita si ganditoare.
-Da. Iti promit, spun eu zambind.
Si totusi, in adancul meu, eu simt ca o mint. Pe ea. Cea mai buna prietena. Cand ar trebui sa ii zic adevarul. Deodata, imi zboara gandul la altceva: mi-am uitat telefonul la sectia de politie. Ii spun ‘’descoperirea’’ mea Hinatei si imi iau un tricou in graba, jeansii mei negri si fug pe usa. Cobor scarile, spernad ca imi voi gasi totusi telefonul. Adica este o sectie de politie. Cine ar indrazni sa fure dintr-un astfel de loc?! Chem rapid un taxi din apropiere, care se opreste in fata mea. Taximetristul nu spune nimic, intreband doar unde vreau sa merg, pe o voce grava, cam inspaimantatoare. Eu ii spun care este destinatia. Chiar atunci, spre groaza de nedescris din ochii mei, taximetristul se intoarce cu fata spre mine si vad ca este el. Sasuke. Razand isteric si apasand pedala la maxim, taxiul porninnd in goana. Eu stau locului, impietrita, neputand sa zic un cuvintel, de parca mi-am inghitit limba. Apoi prind curaj si trag de manerul usii, dar este... incuiat. Nu mai am niciun fel de scapare. Acum, eu sunt la mila lui. Ma aflu la mana celui care vrea sa imi curme viata. La monstrul dintr-un suflet bun odinioara... Nu pot sa strig dupa ajutor, nimeni nu ma va auzi. Nu pot sa sar, sunt blocata. Tot ce pot sa fac este sa sper... ca se va termina repede. Nu vreau sa mai sufer. Dupa un mers de o ora, daca nu ma insel, ajungem pe un drum prafuit de tara, Tokio-ul vazandu-se in departare. Locul parata ca si cum nu a mai trecut nimeni de mult timp. Acea carare aproape inexistenta se duce intr-o padure intunecata, pana intr-un final ajungand la o casa imensa, In ruine. Parca este dintr-un film horror. Usa de la intrare este darapanata, iar ferestrele nici nu mai sunt la locul lor, fiind facute bucati. Acoperisul sta sa cada la cea mai mica atingere. Un loc al terorii, nu altceva. Sunt absolut socata, stupefiata. Masina opreste. Sasuke coboara si imi deschide usa, tragandu-ma afara cu forta, eu simtindu-mi, pentru o secunda, ca bratul mi-a trosnit. Sunt cuprinsa de frica. Nu am habar cum sa reactionez. Nici nu cred ca mai pot sa sper ca ma va mai salva cineva... Oh, nu. Naruto cu Hinata trebuie sa fie foarte ingrijorati pentru mie acum... si habar nu au unde sunt eu acum.
Oare asa se va termina totul pentru mine?

POSTER:

P.S.: Multumesc mult de tot pt. comm-uri!!! :D

Subiect: Re: Broken Love Mier 06 Aug 2014, 21:24

In sfarsit! Ce asteptam eu de mult timp, tortura Sakurei! Vad ca Sasuke a ales si o locatie destul de buna pentru asa ceva. Acum sunt foarte curioasa sa vad cum se va sfarsi totul.
Mersi mult de anunt! hi!

Subiect: Re: Broken Love Mier 06 Aug 2014, 21:33

Huaaa cu tine Uchiha! Cum sa ii faci asa ceva Sakurei?! Se stie ca esti nebun,dar chiar in halul asta? Ce "minune" ai sa mai faci ?Baga nextul ala repede pana nu te sparg:)))
Ja nee!! :D

Subiect: Re: Broken Love Mier 06 Aug 2014, 21:54

Deci nu pot sa cred ce citesc. Cum poate fi Sasuke asa sadist. Nici nu ma pot gandi la ce ii poate face javra aia. Imi vine sa il omor. Si stimabile Uchiha nu puteai alege si tu un loc mai putin inspaimantator?
Bine sa nu o mai lungesc abia astept next-ul.

Subiect: Re: Broken Love Mier 06 Aug 2014, 23:32

Uaaaa e așa super. Sorry sorry ca nu am comentat pana acum daaaaar... nu am avut nici un motiv. În fine. Cloncluzia: scrii super. Next mision: da mesaj lu eu când pui nextul. Te roooooog ;) . Spor la scris

Subiect: Re: Broken Love Mier 13 Aug 2014, 23:04

Hey . Uite ca a aparut si intarziata de mine , care ar fi trebuit sa isi spuna parerea acum multe capitole , dar din cauza unei pene de curent , nu imi mai merge PC-ul . Deci , nu imi vine sa cred cate parti extraordinare a povestii tale am pierdut , iar ultimele doua capitole m-au lasat "pokerface". Sckizofrenie ?....Sasuke?...What? Imi pare atat de rau despre lucrurile oribile adresate . Nici nu pot descrie cat de mila imi este si chiar stiu ce inseamna aceasta boala . Bunicul meu a avut-o, iar intr-o seara era sa-si omoare un vecin , dar asta este mic copil pe langa ce a mai facut. Sakura ar trebui sa fie mult mai calma si sa aiba grija la gesturile pe care le face .Sasuke avand aceasta boala este foarte instabil pshihic si orice ii poate activa "partea intunecata ". Nu ma asteptam la intorsatura asta de situatie si cand am citit ca venise la scoala , atat de confuz uz ,sincer , dragastos si iubitor , ma gandeam ca isi bate joc de Sakura . Oare cand va fii Sakura linistita ? Oare cand va pute avea parte de putina dragoste ? Hinata , sa nu uitam de ea , face progrese in fiecare zi si ma face atat de mandra ,dar nu stiu cum isi va putea recapata viata cu atat haos prin jur .
Faza cu taxiul m-a speriat de moarte . Unde are de gand sa o duca pe biata fata ? Nici nu vreau sa imi imaginez cum este , ca in locul omului pe care l-ai iubit si il iubesti sa vezi un monstru , o persoana bolnava mintal .
Iti multumesc ca ma anunti desi nu comentez la fiecare capitol . Esti cel mai tare . Te pup .

Yin: Ai postat același mesaj de 2 ori, fapt pentru care l-am șters pe ultimul. Ceea ce e uimitor este că amândouă aveau altceva editat. Cool. Mare grijă pe viitor.

Subiect: Re: Broken Love Joi 14 Aug 2014, 21:25

Capitolul 14

Sakura's POV
Ma trage de mana si ma conduce spre usa casei delapidate. O deschide cu furie, ea trantindu-se de perete, provocand un zgomot asurzitor si facand un nor de praf imprejur. Ma socheaza puterea si monstruozitatea pe care o are Sasuke inauntrul lui. Ma duce cu pasi repezi pe holul care este abia luminat de razele lunii pline. Particule de praf se vad zburand intr-un dans gingas pretutindeni. Iar eu, in acest timp, mor de frica. Nu pot sa ma abtin sa nu tremur incontrolabil. Este pur si simplu imposibil sa mi se intaple asa ceva. Nu! Nu merit o asemenea soarta! De ce Doamne, de ce?! Nu puteam sa traiesc eu oare fericita, alaturi de cel iubit in care, pe deasupra, am avut incredere. Asta a fost posibil cea mai mare greseala pe care am facut-o in viata mea, una ce s-ar putea dovedi chiar... fatala. Nu, nu pot sa ma gandesc la... moarte. Acea figura ce pandeste dupa orice colt, pe oricine, pregatita sa isi puna sarutul de gheata peste pleoapele oamenilor. Dar eu nu vreau asa ceva! Sasuke incepesa rada isteric, iar eu, incercand sa il linistesc, ii spun sa nu ma raneasca si fac tot posibilul sa il fac sa isi aduca aminte de noi, pentru a reveni la starea lui normala. Oare o sa reusesc sa il conving? Se pare ca nu, evident. El ma duce in fata unei usi acoperita intr-un val de panze de paianjeni. O impinge usurel, sunetul scartait provocat de aceasta fiind chiar infricosator. Dar probabil ca acest lucru il vrea si el. Sa ma faca sa imi fie frica si sa cad in genunuchi, cerandu-i sa imi crute viata mea frageda. Usa deschisa dezvaluie un sir de trepte de marmura sparta, bucati mici vazandu-se oriunde. Eu ma si tai intr-una in timpul coborarii acestor scari ale groazei. O picatura de sange mi se prelinge pe piciorul stang, lasandu-se sa se vada ca m-am zgariat. Sasuke intoarce capul, ca in stilul unui maniac si priveste minora rana cu pofta. Dumnezeule mare... el chiar vrea sa imi faca felul! Nu se poate. Nu sunt pregatita sa... mor. Nu acum, cand sunt inconjurata de atatia oameni care tin la mine. Oh, mi-am amintit. Oare Naruto cu Hinata s-au dat seama ca este ceva in neregula? Sper ca da... Ei sunt singura mea salvare in aceasta clipa. Dar nu au cum sa ma gaseasca aici. Mda, cred ca el s-a gandit la tot, asa-i? Se pare ca da, avand in vedere ca scarile pe care tocmai am coborat duc spre un subsol intunecat, cu un scaun pus in mod bizar in mijlocul lui. Un bec atarna de tavan, miscandu-se lent dintr-o parte in alta din cauza curentului din camera. Ma uit uimita la locul in care a fost Sasuke capabil sa ma aduca... Pielea mi s-a facut ca de gaina, nemaiputand de frica. Las o lacrima sa imi cada pe podeaua din pamant, acoperita cu diferite insecte moarte. Totul in casa asta este lipsit de orice semn de viata. Frate, ajuta-ma, te implor!
Naruto’s POV
Unde o fi Sakura?! Trebuia sa se intoarca de o ora! Oh, nu... Daca i s-a intamplat ceva grav? Stai, s-a dus spre sectia de politie si a luat un taxi. Deci... Vai. De. Mine. Nenorocitul ala de Sasuke i-a facut ceva sigur! Din prima zi in care l-am vazut avea ceva in neregula, dar nu am bagat in seama. Acum se pare ca toate grijile mele s-au adeverit. Dar acum nu conteaza asta. In acest moment, conteaza sa imi salvez sora de criminalul ala. Trebuie sa ii spun si Hinatei. Doamne, oare cum va reactiona? Ma duc spre ea usor si ii spun adevarul. Ea tresare indata si imi zice sa mergem de urgenta la politie, pentru a il anunta pe seful ofiter Taguchi de problema. Ma schimb cat de repede pot si cobor scarile blocului, tinandu-o pe Hina de mana. O simt ca tremura. Ii este frica, bineinteles. Ca si mine, de altfel. Surioara mea este in pericol. Iar eu i-am promis sa o protejez. Am... am dezamagit-o! Nu, Naruto, nu te gandi la asta! Trebuie sa o gasesc, orice ar fi! Sa o gasesc pe sora mea si sa o apar de imbecilul ala psihopat! Dar oare politia ne poate ajuta? Sasuke ar fi putut sa o duca oriunde... Ajungem in fata sectiei si urcam treptele reci, pe care stropi de ploaie incep sa se prabuseasca. Un vant prevestitor de rau incepe sa mangaie arborii dimprejur. Un fulger grozav brazdeaza cerul, facand-o pe Hinata sa se cutremure, simtind ca ceva rau este pe cale sa aiba loc. Sakura, te rog, fii in siguranta! Singura intrebare care mi-o pun in acest moment este: vom ajunge la timp pentru a o salva?! Intru cu pasi repezi pe usa de la intrare si cer imediat femeii de la receptie sa ma duca la sef. Sala este plina de oameni care asteapta acest lucru... spre disperarea mea nemarginita. Ma asez imbufnat pe un scaun, neveninud-mi sa cred ca la mijloc este viata Sakurei, dar nimeni nu poate sa ma ajute sa o gasesc, ca sa o scap din mainile acelui schizofrenic. Am auzit de aceasta afectiune si inainte dar... nu... nu ma gandeam ca poate fi asa periculoasa... pentru cei din jurul persoanei suferinde. Cum, dintre toti, noua ni se poate intampla un asemenea lucru? Huh, ce ironic. Toata lumea isi pune aceasta intrebare cand li se naruie tot ce au facut o viata intreaga. Doar ca in acest caz, este vorba de o persoana, nu de un lucru material.

LA LOCATIA NECUNOSCUTA

Sakura’s POV
Inca nu imi iese din minte gandul la cei dragi mie, care probabil ca de acum au realizat ca s-a petrecut ceva cu mine. Numai ca nu isi dau seama de gravitatea situatiei in care ma aflu. Ma uit cu ura la Sasuke, care face ca un obsedat ocoluri camerei. Deodata, vad ca scoate din spatele unei cutii o punga. Una... patata de o substanta rosie. Daca este ce cred eu ca este, atunci pot spune oficial ca m-am dat naibii. Fiind legata de scaunul asa rigid, cu o funie groasa, ce imi strange incheieturile mainilor, cauzandu-mi rani. Incerc sa ma eliberez, dar fara rost. Nu am cum sa scap. Imi e oare menit sa imi gasesc aici sfarsitul? Astfel? Nu, nu pot sa cred. E prea ireal. Este oare doar un cosmar lung? Nu are cum, si totusi as vrea. Il vad pe Sasuke ca si-a pus o masca chirurgicala. De ce si-ar pune... Oh, Doamne. Tocmai a scos din acel sac o foarfeca. Pentru ce?! Cred ca vrea sa ma tortureze. Asa cum l-a torturat torturat pe el cand i-am spus ca nu il iert pentru ce a facut. Doar ca pe el l-a durut sufleteste, nu fizic. De ce nu imi face si mie ceva care sa ma raneasca psihic, nu sa simt literalmente tortura. Dumnezeule, fa te rog sa se termine repede. Nu... nu. Nu vreau sa imi pierd speranta. El se apropie de mine si isi misca acea foarfeca ruginita, infecta de o parte si de alta a gatului meu. Apoi rade ca un retardat mintal. Incearca sa ma sperie si trebuie sa recunosc, chiar merge. Merge prea bine! Te rog, Naruto, vino mai repede! Salveaza-ma de acest om... Nu vreau sa sfarsesc aici. In acea clipa, observ un aspect pe care Sasuke l-a omis: nu mi-a legat picioarele de scaun, ci le-a lasat libere. Chiar cand el se apropie de mine, tinandu-si arma strans in palma acoperita de transpiratie, eu il lovesc unde il doare cel mai rau si in momentul in care ii cade foarfeca, eu o prind intre glezne. Nu am timp sa ma gandesc cum sa o folosesc, ca el se ridica si rage, ca o fiara, sunetul auzindu-se proeminent in linistea asurzitoare a noptii. Imi ia foarfeca cu varfurile ascutite dintre glezne, taindu-ma usor din cauza asta. Apoi, cu furie, imi taie obrazul drept cu arma. O zgarietura adanca sangeranda... ma... doare. Tip deodata ca arsa, el punandu-mi mana la gura si soptindu-mi la ureche: ‘’Shh, aici nu te aude nici dr*cu’. ‘’ Asta ma sperie de-a binelea, si simt cum dintr-odata ma cuprinde adrenalina. Un sentiment ce nu l-am mai simtit pana atunci. Incep sa ma zbat.
Sasuke ma opreste cu bratele lui puternice de indata. Rana inca ma doare rau de tot. O mica cascada de sange imi curge pe obraz si apoi orindu-se pe picior. El surade. Isi duce capul langa taietura grava provocata de el si, dezgustandu-ma, o linge, ceea ce ma face sa simt iarasi fiori pe sira spinarii. Apoi ranjeste diabolic. Isi muta limba spre buzele mele care tremura. Eu, din reflex, pentru a ma apara de el, il scuip drept in ochi. El imi da o palma, fancadu-mi capul sa se dea intr-o parte din cauza impactului. Din nou, trupul imi este invaluit de teroare si de durere de nedescris... Il vad ca scoate din acea punga mizera un... cutit. Atunci, intr-o liniste inmormantala il ridica si...............

INTRE TIMP

Hinata’s POV
Unde este oare prietena mea buna?! Nu, nu mai pot sa astept, trebuie sa ajung la acel nenorocit de politist. Ma ridic de pe scaun, il iau de mana pe Naruto care pare la fel de hotarat ca mine si dam buzna peste domnul Taguchi. Poate el ne va ajuta... Te rog, Sakura, fii in regula pana ajungem noi sa te scapam de omul acela! Te rog!
P.S.: Multumesc mult de comm-uri!!! ;D Imi cer multe scuze ca am intarziat cu next-ul dar am fost plecat o saptamana... :)) Sper ca a meritat asteptarea!! rusinos

Subiect: Re: Broken Love Vin 15 Aug 2014, 08:57

Ce infiorator..Trebuie sa recunosc ca m-a bagat unpic in sperieti nextul asta:)))) Ma intreb ce o sa ii mai faca Sasuke lui Sakura. Mda,ramane de vazut in next,deci anunt,please.
Ja nee!! :D

Subiect: Re: Broken Love Vin 15 Aug 2014, 16:34

Sincer nu stiu de unde ai scos aceste scene de groaza, dar iti spun un lucru cu siguranta, simnt ca mi s-au inmuiat picioarele. Cum poti scrie asa ceva? Daca as fi in locul tau mi-ar tremura mainile numai cand m-as gandi la asta. Oricum mi-a placut foarte mult. Asta era si ideea, cred, de a ne ingheta sangele in vene. Pune mai repede next-ul si nu uita sa ma anunti.

Subiect: Re: Broken Love Dum 17 Aug 2014, 02:39

Deci.....Vai. De .Mine . Sasuke ,puiu' lui maicuta , ce curcanul meu faci acolo ? Stiu ca nu ai toata tigla pe casa , dar se pare ca ai luat-o rau pe aratura . Cum sa-i faci asa ceva Sakurei ? Totusi , te inteleg, fiindca faci involuntar toate lucrurile astea . Eh , baiatul asta nu stiu ce face , dar ma surprinde mereu . Imi plac ficurile unde un personaj are probleme pshihice .
Sakura se tot plange , ca de obicei , desi stia in ce se baga cand s-a impacat cu Sasuke . Nu te poti juca cu mintea unui om ,deoarece este ca si cum te-ai juca cu focul : orice ai face te arzi pana la urma . Nu o prea plac , dar nu doresc moartea nimanui asa ca , sper ca cei doi iubitei sa o gaseasca .Naruto misca si salveasa-ti surioara ca de nu...iti dai seama ca nu exista nici un "ca de nu ", nu-i asa ?Doamne , eu in locul lor mi-as pierde mintile ....pe bune acum . Nu mai este nevoie de laude ca sa sti cat de mult te admir , iar in legatura cu bunicul meu , stai linistit ca nu m-am suparat . Iti multumesc pentru grija. Te pup .

Subiect: Re: Broken Love Dum 17 Aug 2014, 15:25

Bai, te-ai molipsit si tu? Toti ne lasati acum in suspans?
Deci, ti-am citit capitolul si am zis sa comentez ca sa nu ma bati si am ramas huh?

. In sfarsit! TORTURA!!! Partea mea preferata. Ce maniac este Sasuke. Hmm...imi place!
Acum am o intrebare pentru tine : locul in care Sasuke a dus-o pe Sakura este casa lui? Daca da, se explica si comportamentul lui. Asa isi exprima el iubirea fata de persoanele iubite sau ce?
Cam atat. Scuze ca am venit asa de tarziu.

Subiect: Re: Broken Love Lun 18 Aug 2014, 12:31

Capitolul 15

Naruto’s POV
Ma apropii de domnul Taguchi, care pare socat ca am intrat asa brutal in biroul lui ce este imbacsit de mirosul tigarii lui, pe care o arunca cu repeziciune in cos. Hinatei, care este langa mine, gata sa ma sustina, pare ca ii se face rau, asa ca o rog sa iasa putin afara la aer curat in timp ce eu discut problema. Ma asez pe scaunul din catifea si ii spun ofiterului cu voce tare care este situatia. Seriful ma asculta cu mare atentie, notand pe un carnetel detaliile ce ne-ar putea, posibil, ajuta in ancheta. Dupa ce termin de explicat, domnul T. ofteaza adanc si imi zice pe un ton sincer ca suntem intr-un mare pericol, mai ales biata mea surioara. Dumnezeule, sper ca este bine. Nu, nu imi imaginez ce as face daca nu as mai vedea in fiecare zi cand ma trezesc, daca ea nu m-ar privi cu acel zambet angelic, ce ma binedispune de indata. Dar nu trebuie sa ma gandesc la scenariul asta. Nu! Trebuie sa ma gandesc la cel cu final fericit. Totusi... oare exista unul? Da, nu se poate s nu fie. Mereu este. Tot ce trebuie sa fac este sa imi gasesc calea spre el. Si sunt sigur ca politia ma poate sustine. Deodata, politistul se ridica de pe scaunul sau robust si imi naruie, fara mila, toate sperantele. Imi spune cu toata sinceritatea lui ca sansele sa il gasim intr-un spatiu asa extins cum este Tokio, sunt foarte mici. Da, realizez si eu asta. Dar un inconvenient ca acesta nu ma poate opri sa imi salvez sora din mainile murdare ale acelui criminal. Nimeni si nimic nu imi va sta in drum! Sunt hotarat. Sakura nu va cadea victima. Nu. Isi va trai viata cea lunga si frumoasa. Nu ii va fi curmata. Ea nu merita asa ceva. Nu i-a gresit nimanui vreodata ca sa i se intample asta! Ies pe usa si o chem si pe Hinata, ca sa vorbim toti trei posibilitatile gasirii lui Sasuke, oriunde ar fi ascuns acel nemernic... Hinatei ii sunt explicate circumstantele de catre Taguchi, dar ea este, desigur la fel de intepata ca mine. Nu s-ar da de la nimic ca sa isi salveze cea mai buna prietena. Nu ar face asa ceva. Daca ar face-o, nu si-ar putea-o ierta in veci! O sa te gasim, Sakura, iti promit!
Sakura’s POV
Infige cutitul in spatarul scaunului, ratandu-ma la milimetru. Inima imi bate tare, ca si cum as fi un copilas ce tocmai a trait cea mai mare teama a lui. Exact asta simt si eu in acest moment. Nu... nu mi-as fi imaginat vreodata ca Sasuke ar putea fi asa de nebun. Nu in halul asta. Pana in aceasta clipa, nu mi-am dat seama de ce este capabil din cauza schizofreniei. Niciodata nu mi-a trecut prib cap ca voi ajunge aici. Astfel. Si totul sa fie cauzat de cel pe care l-am iubit. Doamne, acum aproape doua luni eram cel mai fericit cuplu din oras, nu altceva. Imi tot repet asta fiind mi se pare pur si simplu... ireal. Va rog sa imi spuna cineva ca este doar cel mai oribil cosmar pe care l-a avut careva in viata lui. Dar nu este. De fapt, ba da, chiar este. Doar ca in realitate. Oare cui nu i-a trecut prin minte macar o data ca cele mai sumbre frici ar putea sa-i devoreze? Eu una, da. Huh, se pare ca vorba aia e chiar foarte precisa: ‘’De ce iti e mai frica, de acel lucru nu scapi’’. Mda. Ironia. Nici acum nu m-am oprit din tremurat. Ba este din ce in ce mai rau. Sasuke isi da jos masca chirurgicala si ma priveste manios. Apoi un ranjet se contureaza pe fata lui. Ochii ii sunt plini de pofta. Cea de a ucide. Aceea de a vedea cum o fiinta inocenta se zbate in ultimele secunde din viata ei... Un sentiment infricosator pentru oricine. El i-a, cu greutate, cutitul ce a strapuns scaunul scrijelit. Daca ar fi fost cu putin mai aproape, lama ascutita mi-ar fi patruns, nepasatoare in gat. Inghit in sec si mai incerc inca o data sa ma eliberez. Dar desigur, nu pot. Iar rana grava de la obraz ma ameteste. Un aer rece vine prin crapatura din tavan. Chiar atunci, Sasuke ma ia prin surprindere cand incepe sa urle. De durere. Doar ca nu din aceea fizica, ci psihica. Se intoarce brusc cu capul spre mine si ma intreaba de ce nu l-am iertat. Ca nu am mai fi fost in aceasta ipostaza, ci ca de demult. De ce, Sasuke? Ma intrebi de ce?! Nu ii raspund. Tac. In acel moment, el imi spune pe o voce grava: ‘’Cum vrei tu’’. Ce inseamna asta? Ce are de gand sa imi... Oh, nu. Tocmai a scos din acea punga un cutter. Vine langa mine si imi duce mica lama la gat. O plimba usor, fara graba, de-a lungul lui. Atunci, imi vine o idee. As putea sa profit de o clipa de neatentie a lui Sasuke si sa ii iau cutterul. Poate, cu noroc, nu se va intampla ca si cu foarfeca. Merita sa incerc. Altfel nu o sa ies, ci o sa imi gasesc sfarsitul aici! Deodata, el se intoarce un moment spre usa ce duce spre acest subsol si urca scarile, spunand ca se intoarce imediat. Imi revin in puteri. Simt cum ma cuprinde adrenalina. Imi fac curaj si, dupa ce iese pe usa, eu ma fortez sa ajung la cutitasul pe care l-a lasat pe masa pe care se afla si celelalte unelte ingrozitoare ca aspect. Cu efort, reusesc sa ajung la el. Dar cum sa il iau? Fata de masa. Da! Ar putea merge. Ma aplec putin si o trag cu dintii, putand sa arunc acea lama chiar intre gleznele mele. Le frec una de alta, pana ma eliberez. Apoi, observand ca scaunul este cam subred, ma izbesc cu toata puterea de unul dintre pereti, lemnul crapandu-se si eu reusind sa imi soct mainile din sfoara stransa, aparent, cu furie. Nu imi vine sa cred. Chiar am reusit. Acum trebuie numai sa... Uh. Incaperea nu are niciun loc prin care as putea scapa, doar... usa. Dar dupa acea usa este Sasuke. Nu cred ca pot. Sa ma risc in asemenea fel? Daca ma prinde, poate sa ma omoare instant. Ce ma fac?!?
Naruto’s POV
Domnul ofiter chiar vrea sa ne ajute. Intelege cat de delicata este situatia. Deja a adunat o echipa formata din zece politisti. Sperantele mi-au revenit. Sunt increzator ca voi putea sa o salvez pe Sakura. Si voi face tot ce este nevoie pentru a ajuta echipa cu detalii. Hinata tine pumnii stransi. Ca si mine, de altfel! O atitudine negativa ar fi daunatoare in aceasta situatie. Ar inrautati lucrurile... Totusi, ma uit la Hinata. Parca nu este prea fericita sa ii vada pe toti acesti politisti. De ce oare? Ma duc langa ea in sala de asteptare si o intreb ce este in neregula. Ea intoarce capul spre mine si imi spune ca ii este frica. Frica ca amicei ei i s-ar putea intampla ceva ingrozitor. Eu oftez si, dupa un moment de gandire ii zic:
-Iubito, tot o sa fie—
-Ce ai spus?! ‘’Iubito’’? Ia stai un pic... Oh, nu se poate. Imi amintesc totul...
-Serios?!?
Hinata’s POV
Nu imi vine sa cred. Mi-am adus aminte absolut tot. Naruto este iubitul meu. Iar pe Sakura am... salvat-o atunci, cand s-a aruncat in fata masinii. Din cauza asta am avut amnezie. Stiu totul acum. Imi aduc aminte fiecare clipa. Stiu cand am ajutat-o pe buna mea prietena in baie, dupa ce a strnas-o Sasuke de gat! Ma simt coplesita. Nu as fi crezut niciodata toate astea. Deci inseamna ca eu mi-am adus aminte doar fiindca Naruto mi-a spus ‘’Iubito’’? Asta a declansat revenirea mea. Este incredibil. Nu as mai fi sperat ca o sa imi revin. Credeam ca o sa raman asa tot restul vietii, nestiind chestiile acestea. Iar bietul Naruto... El a suferit din vina mea. Cum am putut sa stau tot timpul asta langa el si sa nu imi dau seama?! Ma simt ca o idioata acum. Dar partea buna este ca sunt ca inainte macar. Tot ce trebuie sa mai facem acum este sa o gasim pe Sakura si totul se va intoarce pe fagas normal. Am incredere ca asa se va intampla. Nu o sa las pe nimeni sa ii raneasca pe dragii mei prieteni, care m-au ajutat in tot acest timp sa imi amintesc tot ce uitasem. Asta inseamna ca ei tin cu adevarat la mine. Si eu la ei, desigur. Stai fara grija, sis, te vom salva din ghearele acelui netrebnic! Sper sa fii bine... Mai rezista inca un pic!
Sakura’s POV
Imi fac curaj si incerc sa deschid usa. Dar, spre socul meu este incuiata. Ce ma fac acum?! Daca Sasuke vede totul, nu situ ce o sa imi faca! Doamne, te rog, da-mi un semn, te implor din toata inima! Privirea mi se indreapta dintr-odata spre o mica crapatura dintr-un perete. Uitandu-ma atent, vad ca pot sa ies pe acolo, largesc acea crapatura. Uitandu-ma in jur, vad un ciocan ce sta nemiscat pe un butoi. Fug spre el, il iau si alerg inapoi la perete.
Oare voi reusi?

P.S.: Va multumesc din toata inima mea pt. comm-uri!!! Multumesc mult ca ati fost si sunteti alaturi de mine si imi cititi ficurile!!! Multumiri lui Mion, care a fost primul meu fan ^.^, lui Emyly, Piticania Ta Dulce<3, Kymiko, si nu in cele din urma lui Anky.Ancuta!! :D

Subiect: Re: Broken Love Lun 18 Aug 2014, 13:11

Deci nu credeam ca va scapa asa repede Sakura.
Dar daca va scapa nu inseamna ca e libera de tot.
Si totusi ceva imi spune ca ceva ceva va mai fi.
Oricum abia astept sa vad ce se mai intampla.
Te pup dulce si astept next-ul.

Subiect: Re: Broken Love Lun 18 Aug 2014, 16:04

Uite ca de data asta am ajuns mai devreme.
Cred ca lucrurile incep sa se indrepte. Hinata si-a recapatat memoria, iar Sakura scapa din mainile lui Sasuke, tocmai cand imi placea si mie mai mult.
Mersi de anunt si hai repede cu next! :)

Subiect: Re: Broken Love Sam 23 Aug 2014, 23:23

Capitolul 16

Sakura's POV
Incerc din rasputeri sa gauresc peretele in asa fel incat sa ma strecor prin el. Chiar cand eram aproape, usa se deschide. Inima imi ramane in loc pentru o clipa. Este Sasuke. Privirea lui ma strapunge cu ura. Atunci, gasesc motivatia sa continui sa sap, dar el alearga spre mine si incepe sa ma traga de picioare. Eu tip ca o apucata, desigur, in speranta ca cineva m-ar putea auzi. Dar nu poate nimeni. Este o padure intunecata, pustie. In acea clipa, prind puterea sa ii dau cu talpa piciorului lui Sasuke in fata, rugandu-ma sa imi dea drumul astfel. Dar el mai cu forta trage, ceea ce ma face totusi sa lupt mai mult. Nu pot sa ma dau batuta acum, cand sunt la un pas sa scap. Nu, Sakura, fii o luptatoare! Poti sa o faci! Cu toate acestea, ma indoiesc de mine, ceea ce ma slabeste de putere, intr-un final lasandu-l pe el sa ma tarasca inapoi camera. Ma ia de obraji cu mainile lui reci ca gerul. Eu oftez adanc, rasunand in intreaga incapere. Cand este aproape sa ma sarute, lucru care la momentul asta mi se pare respingator din partea unui om cum este el, eu reusesc, nu stiu cum, sa prind acel ciocan pe care l-am scapat din mana si il lovesc, fara ezitare cu toata puterea pe maniac, in frunte. El cade la pamant, urland de suferinta. Eu ma uit socata la el, nevenindu-mi sa cred ce tocmai am facut. Mai este oare in viata? Imi duc degetele mainii drepte la gatul lui, pentru a verifica daca mai respira. Nu imi vine sa cred... Inca traieste. Dar nu la asta trebuie sa ma gandesc acum, ci la un mod prin care sa evadez. Si asa, nu stiu de ce, dar imi este chiar mila de el. Dumnezeule mare, cum pot spune asa ceva?! Totusi, vazandu-l cum sangereaza... Nu! Nu. El m-a facut sa sufer mult, m-a torturat, ce naiba! Este un om pierdut. Imi indrept privirea spre usa. In acel moment imi aduc aminte ca este deschisa. Alerg pe treptele prafuite de vreme si ies pe usa. Ma uit la holul ce se afla in fata ochilor mei. Atunci realizez ca ar putea fi singura sansa de a mai scapa vie din acest loc al terorii.Incep sa fug fara a ma mai uita in spate. Dar, din neatentie ma impiedic de o caramida cazuta din peretii distrusi. Ma ciocnesc cu capul de podea. Imi ridic privirea si ma uit spre usa pe care tocmai iesisem. Groaza pe care o simt nu am mai avut-o pana acum. Il vad pe Sasuke, acoperit de sange, cum merge cu pasi lenti spre mine si tinand in mana un cutit. Ochii imi raman impaienjeniti. Nu stiu cu msa reactionez. Imi revin rapid si incerc sa ma ridic, sa fug spre salvare. Dar... nu pot. Glezna mi s-a luxat. Iar el se apropie din ce in ce mai mult. Naruto, Hinata... va rog... ajutor.

LA SECTIA DE POLITIE

Naruto’s POV
-Nu imi vine sa cred ca ti-ai revenit, Hinata! Este minunat! O raza de speranta in tot calvarul asta, spun eu.
-Da. Acum, tot ce trebuie sa ne stea in minte este gandul si dorinta de a o salva pe Sakura! Cine stie in ce situatie-limita poate fi acum...
-Ca tot ai pomenit, nu stiu de ce simt ca ce este teribil in neregula.
Simt asta. Ceva oribil o sa se intample. Doamne, te rog protejeaz-o pe surioara mea... Nu vreau sa o pierd. Nu acum cand totul a revenit cat de cat la normal. Si cand suntem aproape sa aflam unde este, mai bine zis, unde a dus-o imbecilul ala. Politistii fac progrese. Au trimis echipaje peste tot prin zona, pentru a cauta indicii sau in cel mai bun caz, martori. Unul ar fi crucial in cazul acesta. Deodata, sun intrerupt din gandire de Hinata, care ma anunta ca ofiterul Taguchi, seful acestei operatiuni, a gasit ceva si ar trebui sa mergem sa vedem. Intru pe usa ce da spre biroul lui si il intreb frenetic cum sta totul. El isi ridica privirea din niste hartii, ce par a fi externari din spital. Ma uit mirat, iar mai apoi tulburat cand vad ca sunt pe numele ‘’Sasuke Uchiha’’. Dar ce descoperire au facut oare politistii? Domnul T. se ridica de pe scaunul lui si ma intreaba daca stiam ca Uchiha are schizofrenie. Eu ma uit la Hinata, ea la mine si raspundem ca ‘’da’’. El se uita incruntat la noi si dintr-odata urla faptul ca de ce nu i-am spus dinainte. Hinata tresare, speriata, iar eu il intreb care este problema. Atunci el ne spune o statistica infricosatoare: in fiecare an, numai in Tokio au loc peste 250 de crime cauzate de oameni ce sufera de aceasta afectiune. Inima imi sta in loc. Deci asta inseamna ca sora poate fi mai in pericol ca niciodata. Nu am realizat nicio clipa ca ar putea fi asa periculoasa. Nu asa. Dau cu pumnul in biroul de lemn masiv, fiind foarte furios si frustrat. Doamne, si acum imi dau seama de fapt ca scopul nostru de a o gasi pe Sakura este o cursa contra cronometru, iar timpul mai arata doar putin. Cum nu am realizat asta pana acum? Ar fi trebuit sa vad toate semnele. Dar nu. Le-am ignorat. O decizie ce s-ar putea dovedi chiar fatala. Nu vreau sa fiu vinovat de moartea singurei mele surorii. Doar ea mi-a mai ramas. Si sunt sigur ca nici Hinata nu poate suporta gandul ca prietena ei din copilarie este intr-un asemenea pericol. Dar am incredere ca asta ne va uni si mai mult. Doar dragostea invinge mereu, nu-i asa? Eu simt asta. Nu o sa las pe nimeni sa imi stea in cale. Sakura, te vom salva! Indiferent de obstacole... In acel moment, cineva ciocane in usa. Taguchi deschide. ‘’Musafirul’ este un om inalt, cam de treizeci si cinci de ani, ingrijit. Uitandu-ma atent la el, observ ca are o insigna ce confirma ca este taximetrist. Dar ce cauta el oare aici? Ofiterul il roaga sa stea pe scaun si il intreaba care este problema. El da un raspuns ce nu l-as fi sperat:
-Cred ca stiu unde este fata pe care o cautati, Sakura Haruno.
-Poftim, tu stii—
Politistul ma intrerupe, intreband calm, si totusi in acelasi timp nu prea increzator, mai multe detalii. Barbatul incepe sa povesteasca:
-A fost in noaptea precendenta. Eu imi faceam tura obisnuita de noapte, cand fiind in apropierea unui bloc de apartamente construit aparent mai recent. Eram in pauza. Deodata, o vad pe cea data disparuta ca iese din acea caldire. Atunci—
-Scuzati-ma ca va intrerup, dar sunteti sigur ca ea era? Intreaba domnul T.
-Da, as putea sa jur! Oricum, sa continui. In acea clipa am vazut ca un taxi a oprit in fata ei. Tanara a urcat in vehicul. Pot spune, domnule ofiter ca atunci cel ce conducea s-a uitat in directia mea si avea un zambet absolut diavolesc, nu cred ca pot sa il descriu altfel. Apoi am putut pentru o fractiune de secunda ca fata incerca sa se dea jos din masina. Mi-am dat seama imediat ce se intampla! Asa ca i-am urmarit pentru o vreme, fara sa ma observe. Doar ca nu am mai apucat sa vad in ce directie a luat-o inculpatul la intersectia cu bulevardul Shinjuku, in centru. Totusi am observat ca se ducea in directia iesirii din oras, cu siguranta. Deci ma gandesc ca ar putea fi in padurile de la marginea Tiokio-ului. Mi se pare logic.
-Nu stiti cat va multumesc pentru ajutor! Ok, asta este un progres major. O sa sun cat de multe unitati sa cerceteze zonele de la periferia orasului si in paduri. Nemerncul ala nu poate fi departe! Inca o data, multumim mult, domnule, zice Taguchi zambind.
Hinata’s POV
Stai linistita, Sakura. Acum sigur o sa il prindem pe Sasuke si o sa te salvam de oriunde ai fi acum. Te implor, mai rezista putin. Nu vreau sa te pierd. Tu mereu mai ajutat cand a fost nevoie. Acum eu vreau sa iti intorc favoarea, pentru toti acesti ani grozavi petrecuti alaturi de tine. Daca nu ai fi fost tu, eu nici nu stiu cum m-as fi descurcat cu oamenii, fiind asa timida. Deci, Sakura, fii puternica!
Sakura’s POV
Monstrul acela se apropie din ce in ce mai mult. Eu ma tarasc cat pot spre usa de la iesire, singura mea salvare. Ma uit in spate si vad ca... Sasuke nu mai este acolo. Inca infricosata fiind, gasesc puterea sa ma ridic si fug afara din aceasta casa. Apoi vad ca taxiul este inca parcat la locul lui. Alerg repede spre el. Chiar atunci, simt la gatul o suflare. Deodata...............

P.S.: Multumesc multtttt de tooot pt. com-uri! ;D Va puuup dulce! :))

Subiect: Re: Broken Love Dum 24 Aug 2014, 08:38

Ai venit intr-un sfarsit cu next-ul.
Nu stii cat de mult il asteptam.
Doream cu nerabdare sa aflu ce se va intampla cu Saku.
Nu imi vine sa cred ca l-a lovit cu un ciocan in cap.
A fost incredibil la fel si capitolul.
Mersi mult de anunt si pune repejor next-ul.

Subiect: Re: Broken Love Lun 25 Aug 2014, 15:27

Satoshi. a scris:: Capitolul 16
Sakura's POV - O să mă leg de asta la descriere&narațiune.(1)
Incerc din rasputeri sa gauresc peretele in asa fel incat sa ma strecor prin el. (Problema este că nu înțeleg cu ce găurăște peretele. Nu ai specificat să aibă ceva în mână care să o și ajute.) Chiar cand eram aproape, usa se deschide. Inima imi ramane in loc pentru o clipa. Este Sasuke. Privirea lui ma strapunge cu ura. (Înțeleg că tu faci propozițiile scurte ca totul să pară mai intens, mai dramatic, dar nu îți iese și este și foarte enervant.Evită să mai faci așa pentru că nu rezolvi nimic. Nu o să fie niciodată mai intens momentul dacă recurgi la metoda asta.) Atunci, (Virgula nu își are rostul aici, este în plus.)gasesc motivatia sa continui ("continuu") sa sap, dar el alearga spre mine si incepe sa ma traga de picioare. Eu tip ca o apucata, desigur, in speranta ca cineva m-ar putea auzi. (Virgulă, nu punct.)Dar nu poate nimeni. Este o padure intunecata, pustie. (Ce legătură are propoziția asta cu ce-ai zis mai devreme? Ce este o pădure întunecată și pustie? Subsolul? Pentru că nimeni nu o poate auzi pe Sakura? Nu are sens propoziția, este în plus.)In acea clipa, (Virgulă în plus.) prind puterea sa ii dau cu talpa piciorului ~~lui Sasuke~~ in fata(Era mai mult ca evident că lui o să-i dea cu piciorul în față. Unele detalii nu-și au rostul, același lucru se aplică și în cazul pronumelor personale.), rugandu-ma sa imi dea drumul astfel.(Evită să mai începi o propoziție cu dar, pune virgulă înainte de el. Unește două propoziții scurte, care nu-și au rostul, și formează o frază. Astfel altfel o să fie descrierea, explicit exprimarea.)Dar el mai cu forta trage (Sună foarte aiurea cum ai forumlat. Lasă-mă să-ți arăt cum suna și era mult mai corect gramatical: "... dar forța lui o întrece pe a mea, trăgându-mă...". Sună cu mult mai bine, exprimarea dinainte mă zgăria pe creier.), ceea ce ma face ~~totusi~~ sa lupt mai mult. Nu pot sa ma dau batuta acum,(Virgulă în plus.) cand sunt la un pas sa scap. Nu, Sakura, fii o luptatoare! Poti sa o faci!(Îți zic sincer că monologul interior al Sakurei e cu totul stupid. Majoritatea scriitorilor care apar se folosesc de metoda asta de a descrie sentimentele personajului principal, dar nimănui nu i-a ieșit până acum. Am citit atâtea ficuri în care Sakura își vorbea, dar toată treaba asta mi s-a părut mai mult decât puerilă. Sakura are o mentalitate de copil, iar acest lucru nu ar trebui să se întâmple în condițiile în care iubitul ei psihopat, pardon, schizofrenic, vrea s-o omoare. Sunt cuvinte pe care toți ni le spunem la un moment dat, dar să reproduci acele gânduri scris, mi se pare cel mai stupid lucru. Pe lângă asta și inteligența personajului scade în astfel de situații.) Cu toate acestea, ma indoiesc de mine, ceea ce ma slabeste de putere, intr-un final lasandu-l pe el sa ma tarasca inapoi camera. (Acum ai muta munții din loc, în secunda următoare te dai bătută. Tot ce este posibil, nu neg asta, dar trecerea de la o stare la alta este mult prea rapidă, chiar confuză pentru cei care citesc.) Ma ia de obraji cu mainile lui reci ca gerul.(Am înțeles la ce vrei tu să faci aluzie, doar că formularea este prost făcută. Ai putea să zici că are mâinile la fel de reci ca gheață sau zăpada, dar nu cu gerul. E lipsit de logică, nu ai cum să ai mâini ca gerul.) Eu oftez adanc, rasunand in intreaga incapere.(Stai foarte prost cu exprimarea, nu d.p.d.v gramatical cât fonetic. Există multe "greșeli" de genul. Puteai să spui că ecoul străbate întreaga încăpere.) Cand este aproape sa ma sarute, lucru care la momentul asta mi se pare respingator din partea unui om cum este el, eu reusesc, ~~nu stiu cum~~, sa prind acel ciocan pe care l-am scapat din mana si il lovesc, fara ezitare cu toata puterea pe maniac, in frunte. (Sunt fără cuvinte nu la modul cel mai bun. Exprimarea ta este foarte mediocră, mai pe scurt, slabă. Nu poți să scrii lucruri ca " nu știu cum". Nu poți să scrii de parcă ai vorbi cu cel mai bun/ă prieten/ă. Când scrii se presupune că-ți cizelezi cuvintele, le prelucrezi în așa fel încât să sune plăcut, bineînțeles, să nu fie nici lipsite de sens. Nu vreau să mai văd sintagme ca " nu știu cum" când descrii ceva, la modul că nu știi cum a reușit ea să meargă, să mânânce și tot așa. Sună dizgrațios, îți displace când citești așa ceva.) El cade la pamant, urland de suferinta. (Nu zic că "suferință" nu este corect, dar în condițiile în care exprimarea și descrierea ta sunt slabe, este într-un mod neoficial nerecomandat să folosești cuvinte pompoase, pentru că textul devine cu mult mai neplăcut decât era deja. Vreau să spun că ești ca un copil, pentru că ești unul, care încearcă prea mult să fie matur, deși vârsta nu-i permite. Același lucru se petrece și cu un text slab, dar plin cu cuvinte pompoase. Simplitatea este cea mai bună.) Eu ma uit socata la el, nevenindu-mi sa cred ce tocmai am facut. Mai este oare in viata? Imi duc degetele mainii drepte la gatul lui, pentru a verifica daca mai respira. Nu imi vine sa cred... Inca traieste. (Mentalitatea Sakurei a întrecut orice limită a logicii. Nu știu, pentru mine nu e normal ca atunci când ești răpită de cineva, după ce îl și mai lovești, să te întorci să vezi dacă e viu, eventual să te și mai miri că trăieste. Acum depinde de gândirea fiecăruia cum face cineva, aici eu nu îți critic gramatica, pentru că în mare parte cele mai mari probleme sunt cele care țin de logica unui om cu minte. Mie nu mi s-a părut normală această reacție a ei, a fost mai mult decât deplasată în acele condiții.)Dar nu la asta trebuie sa ma gandesc acum, ci la un mod prin care sa evadez. Si asa, nu stiu de ce, dar imi este chiar mila de el. (Reacție anormală în condițiile în care tipul voia să te facă parizer și să te mânânce.)Dumnezeule mare, cum pot spune asa ceva?! Totusi, vazandu-l cum sangereaza... Nu! Nu. El m-a facut sa sufer mult, m-a torturat, ce naiba! Este un om pierdut. Imi indrept privirea spre usa. In acel moment imi aduc aminte ca este deschisa. Alerg pe treptele prafuite de vreme si ies pe usa. (Te repeți cu cuvinte. Încearcă să formezi o frază îndeajuns de lungă în care să adaugi toate aceste detalii, fără a te mai repeta cu unele cuvinte. E mult mai ușor.)Ma uit la holul ce se afla in fata ochilor mei. Atunci realizez ca ar putea fi singura sansa de a mai scapa vie din acest loc ~~al terorii~~.(Space)Incep sa fug fara a ma mai uita in spate.(Virgulă, nu punct. După dar nu mai pui virgulă.) Dar, din neatentie ma impiedic de o caramida cazuta din peretii distrusi. Ma ciocnesc cu capul de podea. Imi ridic privirea si ma uit spre usa pe care tocmai iesisem. Groaza pe care o simt nu am mai avut-o pana acum. Il vad pe Sasuke, acoperit de sange, cum merge cu pasi lenti spre mine si tinand in mana un cutit. Ochii imi raman impaienjeniti. Nu stiu cu msa reactionez. Imi revin rapid si incerc sa ma ridic, sa fug spre salvare. ~~Dar...~~ nu pot. Glezna mi s-a luxat. Iar el se apropie din ce in ce mai mult. Naruto, Hinata... va rog... ajutor. (1. Ea s-a lovit la cap, nu la gleznă. După o asemenea lovitură și ea, cât și Sasuke ( lovitura cu ciocanul sau ce era) amândoi nu ar trebui să se miște, cel puțin în realitate. Încerci prea mult să faci totul dramatic, să fie suspans și să fie și înfricoșător, dar nu-ți iese. Totul e lipsit de logică. Eu nu cred că te-ai ridica de jos dacă ți-ar da cineva un ciocan zdravăn în cap. La fel și de căzătură. N-are nicio legătură glezna cu capul. Da, s-a lovit la gleznă când s-a împiedicat de o cărămidă ( o cărămidă? puteai să zici mai bine că s-a împiedicat în propriile picioare, fiindu-i atât de teamă că tremură), dar tu nu ai specificat nimic de o durere din zona piciorului. Sari peste acțiuni, nu le descrii și mai e și totul lipsit de logică. 2. Făra punctele de suspensie. Nu își au rostul. Punctele de suspensie se folosesc în majoritatea cazurilor în care personajul este pus într-o situație limită, mai ales când discută cu cineva, deci în mod clar ne referim la dialog, și nu știe ce ar trebui să spună. În narațiune se folosesc extrem de rar când o acțiune pe care o descrii este oprită de o alta. Aici nu mă refer la scenele de bătaie. Sunt foarte rare cazurile când se folosesc punctele de suspensie în narațiune. Ele predomină în dialog, cum am zis mai sus, când un personaj este în dilemă.)
LA SECTIA DE POLITIE
(Nu faci așa ceva într-un fic, deci e imposibil. Da, totul e alegerea voastră și nu vă pune nimeni să scrieți după un anumit tipar, dar lucruri de genul nu se întâlnesc în ficuri. Există narațiunea, folosește-te de ea. Nu mai scrie de parcă rezumi un episod dintr-un anime.)
Naruto’s POV - (2)
-Nu imi vine sa cred ca ti-ai revenit, Hinata! Este minunat! O raza de speranta in tot calvarul asta, spun eu. (Replică seacă.)
-Da. Acum, tot ce trebuie sa ne stea in minte este gandul si dorinta de a o salva pe Sakura! Cine stie in ce situatie-limita (Fără liniuță, pur și simplu "situație limită")poate fi acum...
-Ca tot ai pomenit, nu stiu de ce simt ca ce este teribil in neregula. (Ce?!)
Simt asta. Ceva oribil o sa se intample. Doamne, te rog protejeaz-o pe surioara mea... (Fără puncte de suspensie.)Nu vreau sa o pierd. Nu acum cand totul a revenit cat de cat la normal.(Am o singură pretenție de la cei care scriu; să existe logică. Nimic nu a revenit la normal, nici măcar cât de cât. Sakura practic a acceptat un schizofrenic în viața ei, în condițiile în care ei suferă de dublă personalitate, mai exact, el este un ucigaș. Nimic nu a fost normal de când s-a descoperit boala lui. Încearcă să judeci înainte să scrii, gândește-te că nu sunt doar niște cuvinte aruncate aiurea. Nu-ți spun nici să îți faci planuri amănunțite, ci doar să judeci o idee înainte de a o scrie. Să fie logica.) Si cand suntem aproape sa aflam unde este, mai bine zis, unde a dus-o imbecilul ala. Politistii fac progrese. Au trimis echipaje peste tot prin zona,(Fără virgulă) pentru a cauta indicii sau in cel mai bun caz, martori. Unul ar fi crucial in cazul acesta. Deodata,(Fără virgulă) sun("sunt") intrerupt ~~din gandire~~ de Hinata, care ma anunta ca ofiterul Taguchi, seful acestei operatiuni, a gasit ceva si ar trebui sa mergem sa vedem. ~~Intru pe usa ce da spre biroul lui si il intreb frenetic cum sta totul.~~ (Reformulez: Intru pe ușa biroului, întrebând curios care sunt noile vești. Sună mai bine, exprimarea ta era foarte enervantă, te zgâria pe creier.) El isi ridica privirea din niste hartii, ce par a fi externari din spital. Ma uit mirat, iar mai apoi tulburat cand vad ca sunt pe numele ‘’Sasuke Uchiha’’. Dar ce descoperire au facut oare politistii? Domnul T. se ridica de pe scaunul lui si ma intreaba daca stiam ca Uchiha are schizofrenie. Eu ma uit la Hinata, ea la mine si raspundem ca ‘’da’’. El se uita incruntat la noi si dintr-odata urla faptul ca de ce nu i-am spus dinainte. ( Pe lângă momentul super aiurea dintre cei trei, vreau să-ți spun că narațiunea ta e rezumativă în sensul rău al cuvântului. Nu încerci să oferi un volum frazelor tale, sunt extrem de seci. Este exact un rezumat. El face, apoi aia, dupa x si y. Nu e bine. E lipsit de farmec.) Hinata tresare, speriata, iar eu il intreb care este problema. Atunci el ne spune o statistica infricosatoare: in fiecare an, numai in Tokio au loc peste 250 de crime cauzate de oameni ce sufera de aceasta afectiune. Inima imi sta in loc. Deci asta inseamna ca sora (+mea. Aici e nevoie de precizarea cui, pentru că sună foarte aiurea fără.) poate fi mai in pericol ca niciodata. Nu am realizat nicio clipa ca ar putea fi asa periculoasa (Poate "periculos".). Nu asa. Dau cu pumnul in biroul de lemn masiv, fiind foarte furios si frustrat. Doamne, si acum imi dau seama de fapt ca scopul nostru de a o gasi pe Sakura este o cursa contra cronometru, iar timpul mai arata doar putin. Cum nu am realizat asta pana acum? Ar fi trebuit sa vad toate semnele.(Virgulă.) Dar nu. Le-am ignorat. O decizie ce s-ar putea dovedi chiar fatala. Nu vreau sa fiu vinovat de moartea singurei mele surorii.(Cu un sigur i, adică " surori".) Doar ea mi-a mai ramas. (Fără punct sau virgulă, trebuia să legi cele două propoziții.)Si sunt sigur ca nici Hinata nu poate suporta gandul ca prietena ei din copilarie este intr-un asemenea pericol. (Virgulă.)Dar am incredere ca asta ne va uni si mai mult. Doar dragostea invinge mereu, nu-i asa? Eu simt asta. Nu o sa las pe nimeni sa imi stea in cale. Sakura, te vom salva! Indiferent de obstacole... (Fără puncte de suspensie.)In acel moment,(Fără virgulă.) cineva ciocane in usa. Taguchi deschide. ~~‘’Musafirul’~~ ("Invitatul" sună mult mai bine.) este un om inalt, cam de treizeci si cinci de ani, ingrijit. Uitandu-ma atent la el, observ ca are o insigna ce confirma ca este taximetrist.(Virgulă.) Dar ce cauta el oare aici? Ofiterul il roaga sa stea pe scaun si il intreaba care este problema. El da un raspuns ce nu l-as fi sperat:
-Cred ca stiu unde este fata pe care o cautati, Sakura Haruno.
-Poftim, tu stii— (Uite exact aici, în loc să folosești cratima, folosește punctele de suspensie. Asta este o situație în care personajul este întrerupt din ce avea să spună, deci punctele de suspensie sunt recomandate. De fapt, chiar nu am întâlnit undeva să fie cratima în astfel de situații.)
Politistul ma intrerupe, intreband calm, si totusi ~~in acelasi timp~~ nu prea increzator, (Fără virgulă.)mai multe detalii. Barbatul incepe sa povesteasca:
-A fost in noaptea precendenta. Eu imi faceam tura obisnuita de noapte, cand fiind in apropierea unui bloc de apartamente construit aparent mai recent. (Când ai zis " când fiind în aproprierea..." mă așteptam să continui propoziția, nu s-o lași așa, fără mai multe detalii. Trebuia să spui ce a văzut/auzit și după aceea făceai precizarea că era în pauză.) Eram in pauza. Deodata, o vad pe cea data disparuta ca iese din acea caldire. Atunci—(Puncte de suspensie.)
-Scuzati-ma ca va intrerup, dar sunteti sigur ca ea era? Intreaba domnul T.
-Da, as putea sa jur! Oricum, sa continui. (1. "continuu", nu continui. Când scrii la persoana I pui întoteauna "continuu", altfel e continui. 2. După acel să continuu puteai să pui două puncte ":" și povesteai în continuare. Era mult mai okei d.p.d.v gramatical și estetic.)In acea clipa am vazut ca un taxi a oprit in fata ei. Tanara a urcat in vehicul. Pot spune, domnule ofiter(1. Aici trebuie viruglă. 2. De ce? Pentru că "domnule ofițer" în situația actuală se află în cazul vocativ, deci trebuie să fie izolat de restul propoziției. Adică să aibă și în fața lui, cât și după el virgulă.) ca atunci cel ce conducea s-a uitat in directia mea si avea un zambet absolut diavolesc, nu cred ca pot sa il descriu altfel. Apoi am putut(Ce a putut? Fraza se continuă, dar nu înțeleg la ce te referi. Bănuiesc, dar nu trebuie să se întâmple asta.) pentru o fractiune de secunda ca fata incerca sa se dea jos din masina. Mi-am dat seama imediat ce se intampla! Asa ca i-am urmarit pentru o vreme, fara sa ma observe.(Virgulă.) Doar ca nu am mai apucat sa vad in ce directie a luat-o inculpatul la intersectia cu bulevardul Shinjuku, in centru. Totusi am observat ca se ducea in directia iesirii din oras, cu siguranta. (Nu știe unde s-a dus, dar știe direcția. Nu are sens, ce naiba.) Deci ma gandesc ca ar putea fi in padurile de la marginea Tiokio-ului.(Se scrie "Tokyo", dacă e vorba de Tokyo...) Mi se pare logic.
-Nu stiti cat va multumesc pentru ajutor! Ok, asta este un progres major. O sa sun cat de multe unitati sa cerceteze zonele de la periferia orasului si in paduri. Nemerncul("Nemernicul") ala nu poate fi departe! Inca o data, multumim mult, domnule, zice Taguchi zambind.
Hinata’s POV - (3)
Stai linistita, Sakura. Acum sigur o sa il prindem pe Sasuke si o sa te salvam de oriunde ai fi acum. Te implor, mai rezista putin. Nu vreau sa te pierd. Tu mereu mai ajutat cand a fost nevoie. Acum eu vreau sa iti intorc favoarea,(Fără virgulă.) pentru toti acesti ani grozavi petrecuti alaturi de tine. Daca nu ai fi fost tu, eu nici nu stiu cum m-as fi descurcat cu oamenii, fiind asa timida. Deci, Sakura, fii puternica!
Sakura’s POV -(4)
Monstrul acela se apropie din ce in ce mai mult. Eu ma tarasc cat pot spre usa de la iesire, singura mea salvare. Ma uit in spate si vad ca... (Fără punctele de suspensie.)Sasuke nu mai este acolo. Inca infricosata ~~fiind~~, gasesc puterea sa ma ridic si fug afara din aceasta casa. Apoi vad ca taxiul este inca parcat la locul lui. Alerg repede spre el. Chiar atunci, simt la gatul o suflare. Deodata............... (Cum adică simte o suflare la gât? O răsuflare? Și tocmai la gât? Nu mai pune atâtea puncte de suspenie, nu crești tensiunea, suspansul, adrenalina, tot ce vrei și nu vrei din noi. Actually, e chiar foarte enervant. Lăsați în van capitolul, un final de tot râsul.)

P.S.: Multumesc multtttt de tooot pt. com-uri! ;D Va puuup dulce! :))

Bun, înainte de a critica vreau să lămuresc un lucru cu tine și sper să fie cât mai clar:
1. Choco ți-a oferit o critică pe care am citit-o, bineînțeles, ca să pot face o comparație între cum erai înainte de critica ei și după. Ceea ce m-a deranjat extrem de mult și, cel mai probabil, îți voi atrage atenția mereu când voi critica, este că nu ai ținut cont de ABSOLUT NIMIC din ce s-a chinuit biata fată să-ți scrie. Nu este așa ușor să oferi o critică, mai ales dacă respectiva persoană este la început și are nevoide de îndrumare, dar ce ai facut tu este nesimțire.
2. După ce-am terminat de citit capitolele am ajuns la concluzia că tu, cel mai probabil, nici nu ai citit critica lui Choco, ori ai rămas total indiferent la ea. Ți-aș sugera să te porți matur și să bagi bine la cap ce am să-ți spun pe viitor, altfel lucrurile s-ar putea să nu fie spre binele tău. Ai cerut o critică, respect-o. Nu-ți bate joc.

Titlu: Este sec. Dacă atunci când Choco a oferit critica nu avea legătură cu conținutul, acum încep să se pupe cele două.
Idee: Ideea este comună, ba chiar cred că te-ai inspirat din caracterele personajelor principale din anime-ul Mirai Nikki, singurul lucru diferit este că rolurile sunt schimbate. Băiatul este psihopatul/schizofrenicul dintre cei doi, iar fata este cea care nu știe ce să facă. O idee comună, dar plină de oportunități pe care tu le-ai ratat atât de bine. Aici am mai multe aspecte de comentat, deci vor încerca s-o iau pe cât posibil în ordine. Naruto a căutat pe telefon, pe internet, despre schizofrenie și a ajuns la concluzia că Sasuke este unul, în condițiile în care nu este specializat în boli mintale, mai ales una atât de gravă ca aceasta. Totul a fost spontan, ca și cum căuta programul la un cinematograf ca să-și facă o rezervare. Nu a fost implicată niciun fel de intrigă în acest subiect, o discuție în contradictoriu între cei doi frați în care, bineînțeles, Sakura îi ține partea lui Sasuke, Naruto încearcă să-i explice de ce ex-ul ei este schizofrenic și restul. Puteai să te extinzi cu subiectul ăsta câteva capitole bune, ar fi fost mult mai palpitant ca Naruto să-i aducă dovezi Sakurei despre așa zisa boală a lui Sasule. Mult mai interesant și original. Revenind, a fost foarte aiurea pentru că el s-a bazat pe ce scria pe net, chiar dacă în zilele actuale majoritatea lucrurilor sunt acolo, mi s-a părut cam deplasată ideea și abordarea asta. În fine, este ideea ta, e dreptul tău să faci o idee strălucită sau să arunci cu ea de pământ. Eu îți zic viziunea mea asupra anumitor idei pe care le-ai avut. Da, cum a precizat și Choco în critica ei, deși Sasuke este un schizofrenic, nu-l duce capul. Puteai, din nou, să te folosești așa bine de acest plus, să-l pui pe Sasuke în evidență prin inteligența și măiestria cu care reușește să-i păcălească pe toți că e sănătos. În majoritatea cazurilor așa se manifestă această boală mintală. Sasuke a fost cam tăntălău aici și chiar dacă pretextul ar fi iubirea lui pentru Sakura, obsesia asta după peste limita normalului, nu o consider o scuză atât de bună. Putea să-și facă un plan atât de ingenios în legătură cu răpirea Sakurei, să se extindă acțiunea mult mai mult. Atunci totul ar fi fost tensionat, suspansul era mult mai mare, de fapt ar fi fost prezent.
Sasuke a acționat mai bine în rapirea Sakurei decât în celelalte cazuri, dar nu ne-ai descris pe larg planul lui. Puteai să spui din perspectiva lui planul, să-l dezvolți, pentru că așa cum este acum pare o simplă întâmplare că Sasuke era în taxi și a luat-o pe Sakura. Era o idee foarte bună, dar iar ai ratat ocazia să realizezi ceva desăvârșit.
Încă un lucru care mi-a displăcut a fost când Sasuke a fost luat de poliție, apoi eliberat fără să ni se ofere un motiv. Toate acțiunile tale nu au avut un motiv, ele doar există pentru a complica povestea. Nu se face așa sau cel puțin e cam aiurea, pentru că fiecare lucru are un motiv, o legătură cu un altul. Nimic nu e la voia întâmplării, totul se întâmplă pentru că există acolo un motiv.
Choco ți-a mai spus cum ai putea să continui ideea, lucru pe care tu l-ai ignorat total. Bineînțeles, era de înțeles să nu folosești ideea respectivă, dar chiar dacă ea ți-a spus ce-ai putea remedia, tu ai repetat același lucruri(mă refer la povestea lui Sasuke, când iar are un atac și o lovește pe Sakura, vrea s-o omoare, e luat de poliție, scapă printr-un mod inexplicabil, Hinata este singură acasă, Sakura și Naruto se sperie, merg acasă și acolo se află Hinata nevătămată). Ai repetat aceeiași idee pe care ai avut-o și înainte de critica precedentă. Eu cred că tu chiar nu ai citit critica lui Choco. Pe lângă asta ți-a mai zis și că prevede că Sasuke o s-o ia într-un beci pe Sakura, iar tu știind acest lucru și probabil că ideea ta a fost divulgată, nu ai făcut nimic împotrivă. Ai scris fix ideea pe care a prevăzut-o. Nu știu, a fost aiurea, eu una aș fi schimbat radical povestea, ca să-i surprind pe ceilalți. Eh, asta depinde acum și de fiecare membru în parte.
Descriere&Exprimare: Oh, aici o să am multe de comentat. Pe lângă faptul că ești copil, ai 13 ani, nu știu dacă pot să am pretenții mari de la tine. Ai un vocabular modest, dar de când Choco ți-a lăsat critica ai început să folosești cuvinte mai pompoase. Ți-am explicat în corectură de ce nu este indicat să le folosești, mai ales că descrierea ta este rezumativă și seacă. Ai folosit câteva metafore ici și colo, dar majoritatea nu ți-au ieșit. Ideea este că nu trebuie să te complici în foarte multe detalii, nici să exagerezi. Am observat că tu ca să descrii anumite lucruri de folosești de comparații, ceea ce nu ți-as recomanda. Nu totul se rezuma la comparatii, poți descrie un peisaj fără figuri de stil, doar precizand ce vede personajul, ce vezi tu. Când Choco ți-a spus să folosești figuri de stil, nu a vrut să spună mereu, lucru întâlnit la tine. Eu ți-as zice să renunți la comparații pentru că majoritatea nu au logică și am văzut și câteva înainte de critica ei. Sentimentele personajelor le descrii prin monologul interior, prin gândurile lor. Nu mi se pare indicată metoda asta, scade foarte mult din valoarea personajului, îl pune într-o lumină slabă și sunt mai tăntălăi atunci. Mentalitatea Sakurei mi se pare de a dreptul uluitor de anormală, iar gândurile ei sunt puerile. Se contrazice destul de des, lucru supărător. Problema principală este faptul că acest stil, rezumativ, nu ți se potrivește. Eu am o teorie: fiecare scriitor are un stil pe care atunci când și-l găsește îl dezvoltă singur. De aceea suntem noi aici, criticii, pentru a vă ajuta să vă descoperiți acest stil.
Am observat că scrii din mai multe perspective, iar Choco ți-a spus clar să nu mai faci acest lucru. Se pare că i-ai urmat sfatul 3 capitole, maxim, ca apoi, cele din urmă să aibă până la 4 perspective, așa cum este și capitolul de mai sus. Mi-am dat seama din prima că narațiunea ta este rezumativă prin simplul fapt că treci de la o perspectivă la alta, exact ca într-un anime. Acțiunea se focusează pe un personaj timp de maxim 10 minute, apoi apare altul în cadru. Încerci să imiți această tactică, lucru, din păcate, prost. Dacă dorești atât de mult să scrii din mai multe perspective, scrie una singură într-un capitol, celalaltă în următorul capitol și tot așa. Niciodată mai multe perspective într-un capitol, este foarte obositor, confuz și enervant.

Satoshi. a scris:: Satoshi.Doamne, te rog, da-mi un semn, te implor din toata inima! Privirea mi se indreapta dintr-odata spre o mica crapatura dintr-un perete. Uitandu-ma atent, vad ca pot sa ies pe acolo, largesc acea crapatura.

Întrebarea care m-a bântuit timp de 3 capitole. Cum e posibil să lărgești o crăpătură? Nu este făcută din plastilină, jfc, pe bune. A fost foarte aiurea.

Satoshi. a scris:: Satoshi.Stai fara grija, sis, te vom salva din ghearele acelui netrebnic! Sper sa fii bine... Mai rezista inca un pic!

Cum e posibil, din nou, să scrii sis într-un fic? Nu vorbim pe mess sau skype sau ce mai vrei tu. Îți jur, în momentul ăla aveam o falcă în pământ și una în cer. Nu-mi venea să cred.

Satoshi. a scris:: Satoshi.-Iubito, tot o sa fie—
-Ce ai spus?! ‘’Iubito’’? Ia stai un pic... Oh, nu se poate. Imi amintesc totul...
-Serios?!?

A fost așa aiurea momentul ăsta. Vrei să spui că din cauza cuvântului "iubito" ea și-a amintit totul? A fost cam brusc, mă așteptam ca atunci când îl vede pe Sasuke să-și amintească eventimentele, ori când vede mașinile pe stradă.

Satoshi. a scris:: Apoi, cu furie, imi taie obrazul drept cu arma. O zgarietura adanca sangeranda... ma... doare. Tip deodata ca arsa, el punandu-mi mana la gura si soptindu-mi la ureche: ‘’Shh, aici nu te aude nici dr*cu’. ‘’ Asta ma sperie de-a binelea, si simt cum dintr-odata ma cuprinde adrenalina. Un sentiment ce nu l-am mai simtit pana atunci. Incep sa ma zbat. Sasuke ma opreste cu bratele lui puternice de indata. Rana inca ma doare rau de tot. O mica cascada de sange imi curge pe obraz si apoi orindu-se pe picior.

"O mică cascadă". Da, ai problema asta, ai repetat-o și în critica lui Choco. Se numește antiteză, când două lucruri se opun. O cascadă nu are cum să fie mică, sincer, d-aia se numește cascadă. Plus de asta, dacă e s-o luăm logic Sakura trebuia să fie moartă până acum, ori inconștientă și apoi moartă. Să presupunem că avea o cascadă de sânge pe obraz, okei, asta se numește hemoragie. După o anumită cantitate de sânge pe care o pierzi poți avea de la amețeli până la moarte. Rana dacă era așa adâncă ar fi însemna că i-a străpuns obrazul și cuțitul a ajuns în cavitate bucală, adică gura. Asta-i problema ta majoră, lipsa logicii.

Satoshi. a scris:: Satoshi.Unde o fi Sakura?! Trebuia sa se intoarca de o ora! Oh, nu... Daca i s-a intamplat ceva grav? Stai, s-a dus spre sectia de politie si a luat un taxi. Deci... Vai. De. Mine. Nenorocitul ala de Sasuke i-a facut ceva sigur!

"Deci...Vai. De. Mine." Aici am râs destul de mult, dar am dat quote pentru că voiam să-ți zic că nu poți să scrii în acest fel într-un fic.

Satoshi. a scris:: Usa deschisa dezvaluie un sir de trepte de marmura sparta, bucati mici vazandu-se oriunde. Eu ma si tai intr-una in timpul coborarii acestor scari ale groazei.

Altă întrebare: cum e posibil să te tai în treptele scărilor? Doar nu era Sakura desculță, iar dacă era...

Satoshi. a scris:: O picatura de sange mi se prelinge pe piciorul stang, lasandu-se sa se vada ca m-am zgariat.

...înseamnă că s-a tăiat în talpă iar sângele ei nu curgea în jos, așa cum este normal, ci în sus, pentru că se prelingea pe picior. Right.

Satoshi. a scris:: Cobor scarile, spernad ca imi voi gasi totusi telefonul. Adica este o sectie de politie. Cine ar indrazni sa fure dintr-un astfel de loc?! Chem rapid un taxi din apropiere, care se opreste in fata mea. Taximetristul nu spune nimic, intreband doar unde vreau sa merg, pe o voce grava, cam inspaimantatoare. Eu ii spun care este destinatia. Chiar atunci, spre groaza de nedescris din ochii mei, taximetristul se intoarce cu fata spre mine si vad ca este el. Sasuke. Razand isteric si apasand pedala la maxim, taxiul porninnd in goana.

Nu era ca și cum Sasuke era în libertare și prezenta un pericol major. Mai important a fost un telefon. Da, o să zici că ăsta a fost pretextul pentru a se duce afară ca apoi să fie răpită de Sasuke, dar ai născocit cel mai stupid motiv. Unele lucruri la tine sunt total lipsite de sens.

Revenind, sari peste anumite etape, iar descrierea abimentului lipsește cu desăvârșire. Am întâlnit într-un capitol o referire la Tokyo, dar cred că aia nu a fost scrisă de tine. Idk, just sayin. Încearcă sa te focusezi pe sentimentele personajelor, dar nu prin monologul interior. Eu una ți-aș sugera pe viitor să încerci să scrii la persoana a 3-a, pentru a avea o arie mult mai largă. Am văzut că vrei să existe mai multe perspective, deci mă gândesc că poate o să fie mai bine. O să poți spune ce gândește fiecare personaj în parte, ce face fiecare, etc. Singurul lucru care ar putea merge prost este să te repeți foarte mult în pronume personale. Asta se poate remedia cu timpul. Idk, încearcă să scrii la persoana a 3-a odată să vezi dacă îți este mai bine.
Și evită pe viitor să mai folosești "peste câteva minute" sau "în locația necunoscută". Nu este un manga/anime, e un fic. Trebuie să aibă eleganță, iar la tine lipsește.
Acțiune: Este grăbită pentru că descrierea sentimentelor lipsește, pentru că sari părți de acțiune și ajungi la punctul culmimant care trece la fel de repede pe cât a și venit. Când o să ai descriere atunci vom zice și de acțiune. Până atunci rămâne grăbită, mai ales că tu treci de la o întâmplare la alta extrem de repede.
Dialog: Destul de sec și în plus în majoritatea cazurilor. Ai încercat să te folosești de el pentru a exprima durerea Sakurei, mă refer aici la conversația dintre ea și Hinata, dar nu ți-a ieșit. Dacă nu poți prin descriere să alcătuiești profilul personajelor principale, atunci folosește-te de dialog, fă-i inteligenți și cu mult tact, în special pe Sasuke. Multe dintre replicile lui au fost de prost gust, siropoase și scoase din filme horror tipice. Dacă nu poți să faci asta, renunță la dialog pentru o perioadă cât să te poți axa pe descriere.
Estetică: Choco ți-a spus să alegi mărimea fontului de size 14, dar ți-a intrat pe o ureche și ți-a ieșit pe cealaltă. Frumos. Puteai măcar atâta lucru să faci din toată critica aceea. Revenind, size-ul trebuie să fie mai mic, poate 12-14, nu mai mult de 14. Culmea, titlul capitolului, mai exact numărul acestuia, are un font mic, dar restul este mare. Make sense for me now. Este tocmai invers. Uite un model.

CAPITOLUL X/Capitolul x/ X

Și așa începe blablablablablablablabla...

Dacă nu folosești alineatul (&nb sp; legat), cel puțin delimitează paragrafele. Asta ți-a spus-o și Choco, dar te-a durut undeva.
Punctuație&greșeli gramaticale/de tastare: Stai extrem de prost cu virgulele, nu știu dacă eu te pot ajuta cumva, dar singur asta*click* te va ajuta cât de puțin. Se pune întotdeauna virgulă înainte de DAR și IAR. Încearcă să unești propozițiile, pentru că ele sunt scurte și seci. Nu știu ce altceva să-ți zic aici, pentru că greșeli gramaticale nu prea am întâlnit. Singurul lucru care mi-a atras atenția a fost faptul că ai scris de câteva ori sufer în loc de sufăr. Nu știu nici acum ce să cred: să fie oare greșeală de tastare sau tu chiar așa scrii? Idk, în rest nu am văzut altceva.

Sper că n-o să treci cu ochii peste critică și gata, altfel s-ar putea să nu mai ai dreptul de a cerere o critică o perioadă de timp. Până la urmă facem spre binele vostru asta, iar voi nu respectați nimic. Nesimțire.
Dacă există nelămuriri, deși nu văd motivul pentru că am fost foarte explicită, îmi poți da oricând un mesaj privat.

Descriere: 0.2p (din 2p)
Exprimare: 0.2p (din 2p)
Actiune: 0.2p (din 1p)
Dialog: 0p (din 1p)
Idee: 1p (din 2p)
Titlu: 0p (din 1p)
Estetica: 0.2p (din 0.5p)
Punctuatie: 0.2p (din 0.5p)
Nota: 2.2p

Subiect: Re: Broken Love Lun 01 Sept 2014, 12:28

Capitolul 17

Naruto’s POV
Ofiterul iese grabit din birou, cobora scarile si urca intr-una dintre masinile de politie parcate ordonat in fata sectiei. Mie si Hinatei ne face un semn cu mana sa urcam repede. O iau pe Hinata si intram in vehicul. Masina porneste degraba, fiind urmata de alte cinci indeaproape. Luminile stelelor de pe cer dau noptii un aer linistit. Dar eu doar asa nu sunt. In mintea mea patrunde numai gandul sa o salvez pe sora mea, pana nu este prea tarziu. Acum ca suntem asa aproape sa o salvam, nu se poate sa ne dam batuti. Hinata pare speriata, nu stie ce sa faca, ce sa zica. Vazand asta, ma duc inspre ea pe bancheta si ii spun, in soapta ca totul va fi in regula si ca o sa se termine totul bine. Ea varsa o lacrima, iar buza de jos incepe sa ii tremure. In acea clipa, sare in bratele mele, eu putand sa ii simt caldura corpului ei gingas. O sarut pe frunte, pentru a o calma. Stresul e ultimul lucru pe care trebuie sa il traim in momentele astea. Domnul Taguchi isi indreapta privirea spre noi si ne intreaba, vizibil ingrijorat fiind, daca suntem in regula. Eu ii raspund afirmativ. Nu pot sa ii spun cum ma simt eu cu Hinata. Ar face situatia mai dificila probabil. Trebuie toti sa ne concentram la obiectivul nostru acum. Este tot ce conteaza! Ma intreb daca Sakura este in siguranta... Imbecilul ala bolnav ar face bine sa nu ii fi facut ceva, altfel jur ca il omor cu propriile maini!
Sakura’s POV
Ma intorc si il vad pe Sasuke. Tine un ciob ascutit in mana, ce straluceste in lumina lunii. Fata ii arata... nu, nu pot sa ma exprim. Este plina de ura. De sete de razbunare. Realizez ca trebuie sa fug imediat. A treia sansa nu o mai primesc sa scap. Urc in masina, tipand ingrozita. Atunci, Sasuke sparge geamul usii, cioburile ranindu-ma pe fata. Sangele mi se prelinge pe chip, dar nu pot sa stau acum de asta. Tot ce conteaza este sa scap naibii din locul asta uitat de lume! Ma uit confuza la comenzi. Dar raman socata cand observ lipsa cheii de contact. Si stiu la cine e... Chiar in acea clipa vad ca acel psihopat a disparut. Si totuid trebuie neaparat sa il gasesc. Acel taxi este posibil singura mea scapare de aici. Asa ca sunt nevoita sa il gasesc. Pe cel care incearca sa imi curme viata?! Pe bune acum, ce dracu’! Cobor precauta din masina si merg de jur imprejurul zonei cu pasi lenti, fara a scoate un sunet. Imi dau seama ca nu mai este nimic, mai bine zis nimeni aici. Oare... pot scapa cu ajutorul padurii? Acolo nu cred ca m-ar putea gasi Sasuke. Oftez adanc si plec departe de automobil, ce ar fi putut fi singura mea cale de evadare. Acesta este crudul adevar. Doamne, Naruto, Hinata, imi lipsiti asa de mult. Ce as vrea sa va am aici, langa mine. Doar voi puteti sa ma protejati. Numai alaturi de voi doi ma simt pe deplin in siguranta. Cu nimeni altcineva nu mi-as putea trai viata, decat cu voi. Unde sunteti? Nu mai pot. Cad in genunchi. Dau cu pumnii de pamantul rece si prafuit. Involuntar, strig cu toata puterea sa vina Sasuke la mine. Macar sa termine cu mine. Nu mai pot sa rezist. Nici macar cateva secunde. Mi-a ajuns. Se pare ca strigatul meu a fost auzit, caci el apare in fata mea. Isi baga mana in buzunar. De acolo scoate cheile spre savarea mea. Se uita la mine cu niste ochi ‘’morti’’, lipsiti de orice urma de sentimente. Imi spune cu o voce apropae mecanica ca daca vreau acele chei, trebuie sa ma lupt cu el. Las capul in jos. Nu imi vine a crede urechilor. Cum pot eu, cu trupul meu sa ii rezist lui, un tanar solid? Dar trebuie. Asa imi inving teama! Alerg spre el si iau praf in mana. Il arunc in fata lui, luandu-l prin surprindere. II iau cheile si fug, tipand dupa ajutor. Deschid cu repeziciune usa taxiului si o pornesc. Nu m-as fi gandit niciodata ca voi conduce pentru prima oara in astfel de conditii. Nu poate fi asa greu, nu? Rasucesc cheile si aud motorul pornind. Apas cu disperare acceleratia, vrand doar sa ies din acel loc al terorii. O gonesc pe soseaua pietruita. Ma uit in oglinda retrovizoare si il vad pe Sasuke dand cu sutul in sol, probabil din cauza ‘’infrangerii’’. Intorc capul si, pentru o secunda, vad o lumina. Este o masina. Singurul lucru pe care il vad este cum parbrizul se sparge. Inainte sa inchid ochii, vad ca acea masina era de politie. Totul se face negru...
Naruto’s POV
Deschid ochii. Totul este in ceata. Nu imi dau seama ce s-a intamplat, pana cand o vad cu groaza pe Hinata lesinata, sprijinita de umarul meu. Ce s-a... Oh, nu. Am avut un accident. Ma uit in partea din fata si il vad, socat pe politistul Taguchi. Este acoperit de sange pe chip. Uitandu-ma mai atent, pare ca nu respira. Ii verific pulsul. Nu mai traieste. Impactul a fost prea puternic pentru el. Atunci intorc repede privirea spre Hinata. Ea inca mai respira. Sacadat, dar este din fericire in viata. Cobor, inca ametit fiind, din masina. Vad si un taxi. De el ne-am ciocnit. Dar ce nai—NU! SAKURA! Fug repede spre ea. O scot din masina si ii verific respiratia. Este inca vie. Dumnezeule, ce s-a intamplat?! Cum am putut sa ne ciocnit de ea? Nici macar nu stie sa conduca. Stai! Probabil ca asta e txiul cu care a rapit-o tampitul ala. Din cauza lui tocmai a murit un om, iar surioara mea si Hinata sunt in mare pericol. O sa il ucid de indata ce il vad. Deodata, Sakura tuseste si deschide ochii. Pare nedumerita, la fel ca mine, de altfel. Isi indreapta ochii spre mine. Zambeste usurata. O imbratisez strans. Nu mai vreau sa plece de langa mine vreodata. Ma abtin sa nu plang, dar nu pot. Este prea coplesitor. O intreb daca este bine.Da din cap in semn ca ‘’da’’. Mergem amandoi spre Hinata, care si-a revenit. Ne imbratisam toti trei.
-Suntem din nou impreuna! Spune Hinata, abia putand sa nu isi retina o lacrima limpede ca si cristalul.
-Da. Am scapat de el! Zic eu.
-De fapt... nu stiu. Am fugit de el, dar nu cred ca am scapat, spune in soapta Sakura, facandu-ma sa tresar.
-Pai atunci e timpul sa ii arat eu lui.
Sakura incearca sa ma traga inapoi, dar eu o dau intr-o parte. Strig cu toata puterea numele lui. Pe neasteptate, apare din spatele masinii de politie si o ia pe Hinata langa el, amenintand-o cu un cutit. Eu strig la el a o lase in pace. Atunci scoate un pistol de nicaieri. Raman locului. Nu situ cum sa reactionez. Sunt blocat. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva vreodata. Dar imi fac curaj si merg spre el. Il rog sa ii dea drumul Hinatei si sa ma ia pe mine. Nu vreau sa pierd pe nimeni, orice ar fi! Sasuke da din cap aprobator. Dar atunci apar doua masini de politie pentru a ne salva. Trei politisti sunt pregatiti sa traga. Sasuke se uita socat si surade. Isi da seama ca a fost prins. In acel moment isi pune pistolul la cap si apasa pe tragaci, nu inainte de a spune:
-Sper ca nu o sa ma uitati!
Corpul lui cade lat. O balta de sange se aduna in jurul lui. Cei trei politisti il verifica. Este evident ca este declarat mort la fata locului. Eu ma intorc spre sora mea si Hinata. Ne imbratisam inca o data. Probabil ca nimanui nu ii vine sa creada ce tot e s-a petrecut aici. Dar este real. Toata tarasenia aceasta chiar s-a intamplat. Nimic nu a fost inventat.
-Multumesc enorm pentru interviu, domnule Haruno, domnisoara Haruno si domnisoara Hyuga. Va multumesc mult ca ati fost destul de rezistenti incat sa puteti sa va spuneti povestea care este cu adevarat una pe cat fascinanta, pe atat de tragica.
-Mi-a facut placere. Sper ca acesta sa fie un avertisment. Ma rog ca nimeni sa nu treaca vreodata in viata lor prin ce am trecut noi, spune Naruto.
Acum, la doi ani si jumatate de la aceasta tragedie ce a facut inconjurul Japoniei, cei trei, Sakura, Hinata si Naruto traiesc in siguranta intr-o suburbie din Nagasaki. Experienta a fost foarte traumatizanta pentru ei, astfel ca s-au mutat. De atunci, fiecare duce o viata fericita, lipsita de griji. Naruto a ramas cu Hinata. Cei doi se inteleg de minune. Sora lui Naruto, Sakura este alaturi de de ei, bineinteles. La randul ei si-a gasit iubirea adevarata, Itachi, un tanar incantator. Intr-un fel, ii reamniteste de raposatul Sasuke Uchiha ca personalitate. Acum ca trio-ul mai are putin si se duce la colegiu, nimic nu pare ca ii poate opri in drumul lor spre succes. Curajul lor si puterea de a trece peste toate lucrurile incredibile ce li s-au intamplat este remarcabila. Fiecare dintre ei a primit de asemenea si cate un premiu pentru rezistenta lor. Naruto spune ca doreste sa devina politist intr-o zi, pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie. Sakura a inceput sa scrie o carte bazata pe evenimentele petrecute, iar Hinata zice ca singurul lucru la care se gandeste acum este o familie, alaturi de iubitul ei, Naruto.

Trei ani mai tarziu...

RESEDINTA HARUNO, NAGASAKI

In podul casei lor din Nagasaki, Sakura umbla printre obiectele vechi, pentru a arunca ce nu mai este util. Cautand, gaseste intr-o cutie sigilata un album foto. Il deschide, iar pagina la care pica este chiar o poza cu ea si cu Sasuke de la Balul Bobocilor. In acea clipa, Hinata urca si vine langa buna ei prietena. Vede ca priveste acea poza si intreaba:
-Ce ai de gand sa faci cu acel album?
-Stii ceva? Sunt pregatita sa uit totul. Sa trec peste ce a fost.
-Sunt alaturi de tine, stii doar...
-Da. Si pentru asta iti multumesc. Vii cu mine pana jos?
Hinata o urmeaza pe Sakura si coboara scarile. Merg spre semineul din sufrageria spatioasa. Sakura lasa jos albumul de poze si aprinde focul ce arde puternic. Hinata se apleaca si ia cartea. Isi indreapta privirea spre Sakura si o intreaba timid, dar totusi hotarat:
-Faci tu onorurile?
Sakura arunca albumul in foc. Acesta se mistuie de indata. Atunci, Sakura remarca:
-Adio, Sasuke. Pentru totdeauna.
Apoi o imbratiseaza cu caldura pe prietena ei cu care a trecut prin atatea. Naruto vine spre ele si li se alatura.

SFARSIT.

P.S.: Va multumesc mult de tot ca ati fost si sunteti alaturi de mine!!! Asa se termina ''Broken Love''. Trebuie sa spun ca deocamdata nu am planuri pentru vreun fic nou. Cred ca o sa iau o pauza mai lunga. Dar o sa ma intorc, stati linistiti. :D Inca o data, MULTUMESC! ;')

30 oct., 2015: *EDIT*: AM POSTAT ''STAB'' PE WATTPAD: https://www.wattpad.com/176528806-stab-scene-%26-casting

Subiect: Re: Broken Love Lun 01 Sept 2014, 13:00

Esti cumva sadomasochist de iti cin idei da astea, nu te supara ca intreb :)

Pfoai mor de ciuda ca nu is prima. Moooor. Ciuda ciuda. Ce sa faci lenea e mare in vacanta...

Despre poveste, imi cine sa te strang de gat pana pocnesti. De ce nu ai mai continuat? Vrei sa ma faci pe mine sami bag unghiile in gat, ha? Lasa ca nu mai e mult si ma dau si eu pe ficuri. Mda... si atunci am sa mi le bag pentru ca eu nu am idei asa de super ca voi da... na. Whatever. Hai sa uitam totu si sa fim prieteni :)

Un the end frumos dupa parerea mea. Asa-I ca faci si sez. 2? Pana imi dai raspuns imi cresc unghiile :) :)

Greva! Vreau sezonul 2. Hei, cine e cu mine mainile sus si urla tare asa: Privesc inainte si astept sezonul 2 la Broken Love! Yay-o!!?!?!?!?!

Ok. Ma luat valu. Tre sa fug. Zbye! ! :)

Subiect: Re: Broken Love Lun 01 Sept 2014, 13:34

Si uite asa s-a mai terminat inca un fic de al tau:))) A fost interesant sfarsitul...Deci Saku e cu Itachi,huh? Bine ca au scapat de criminal si totul s-a terminat cu bine. Scuze de lipsa mea de inspiratie dar da,mi-a placut.