Not that holy

So, ştiu că trebuie să bag 25 de rânduri într-un capitol, dar eu ţin extrem de mult la armonia şi felul în care este prezentată o poveste, deci îmi pare rău, dar începutul TREBUIE să fie atât de scurt. Sper că o să aveţi destulă milă pentru o începătoare încât să mă iertaţi de data asta. Celelalte posturi o să aibă 25+. Ăh, încă un lucru, ca să nu fie discuţii: ficul ăsta o să-l postez şi pe alt forum.

Capitolul I

-Nu ai voie să alergi prin grădină şi nici prin mănăstire. În timpul orelor de rugăciune, dacă nu doreşti să ni te alături, nu va trebui să faci absolut niciun fel de zgomot. Având în vedere că nu eşti măicuţă, nu eşti obligată de legătura ta specială cu Domnul să participi. Totuşi, îţi spun ca de la un om cu frică de Dumnezeu la altul, nu ar trebui să lipseşti de la ele. Rugăciunea este singura modalitate prin care putem intra în legătură cu El. Mă urmăreşti, fata mea? O urmărea, dar cu greu. Toată fiinţa ei orbita în jurul gândului că cu nici 24 de ore în urmă stătea pe canapea citind o carte pentru şcoală, singura ei grijă fiind testul de lectură din următoarea zi. Se întrebă cum era posibil ca în mai puţin de o zi se pot întâmpla atâtea lucruri. Acum era aproape dimineaţă şi se afla în biroul unei măicuţe. Maica Stareţă, bănuia Lia. Nu ştia nimic despre ierarhiile bisericii şi sincer nici nu dorea să afle. Tot ce ştia era că măicuţele au grijă de mănăstiri, iar ea se afla într-una.

-Acum, cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştii e că ţi-e absolut interzis accesul în subsol. Înţelegi? Nu ai ce căuta acolo. Dacă până şi o scamă nu e la locul ei, voi şti că tu ai fost şi vei fi aspru pedepsită. Lia se întrebă ce pedepse putea avea Maica Stareţă în minte. Curăţatul morcovilor, spălatul podelelor, tunsul ierbii? „vei fi aspru pedepsită”. O deranja în general cuvântul „pedepsit”. O făcea să se gândească la moşi bolnavi şi perverşi, care loveau frenetic aerul cu un bici. Bineînţeles, toate astea se întâmplau într-o cameră goală, unde lumina era roşie,faţa moşului aproape complet umbrită, iar vârful nasului lui borcănat lucind de transpiraţie. Alungă toate ideile astea din capul ei, răspunzănd că înţelege. Maica Stareţă Se lăsă pe spate şi îşi aseză mâinile pe burtă, având o expresie satisfăcută.
-Bun. Acum că am lămurit toate, poţi să pleci. Lia dădu din cap, gândidu-se că totul era departe de a fi lămurit. Ieşi din birou şi închise uşa. Cum naiba ajunsese ea aici?

Itachi: Conform regulamentului, un capitol trebuie să aibă minim 25 de rânduri. Ia aminte pentru data viitoare.

Hello, Picioare Sexy, Fălcuţe aici.
Şi se duceeeee la subsol.
Ştiu eu asta.
Sunt sigură.
O să se ducăăăăăăă.
Doamne iarta-o pe Carter că ai postat şi tu.
Ah, MĂICUŢE. Astea-s sadice rău. Cum să pedepseasca? Cum să nu lase copilul la subsol? [-( e ca şi cum ai trece pe lângă un magazin cu acadele moca şi el nu ar primi una. E horror.
Ştii tu, pupi-pupi şi d-astea.

Mai puţin îmi este mie neapărat de cât de lung este capitolul, contează calitatea în primul rând. Sincer, mi s-a părut foarte interesant! Scrii destul de bine şi chiar ai reuşit să creezi în a mea minte nişte semne de întrebare. Când măicuţa a vorbit de pedeapsă, instantaneu mi-a trecut prin gând ceva sinistu, sânge sau chestii de genul. Subsolul acela sigur ascunde ceva necurat, mă gândesc? Cu toate că felul în care ai prezentat această şcenă, neavând vreo greutate sufletească, un suspans morbid sau cel puţin o tensiune stranie, pot spune că încă nu am de ce să mă gândesc la lucruri ciudate. Dar îmi place, chiar mult şi abia aştept să văd cum vei continua. Lia pare un personaj care va fi bine conturat, cu un caracter totuşi bine bătut în cuie. Succes în continuare! *hug*

Oh, doamne! La propriu. Un ateu citeşte un fic cu mănăstiri şi pedepse crunte date de măicuţe. Şă vedem ce urmează. Ateul este interesat :)
Anunţă-mă, te rog când revii cu următorul capitol. Pare interesant şi aş vrea să ştiu mai mult

Subiect: Re: Not that holy Vin 19 Dec 2014, 14:54

Fanfic original inactiv.