The Destiny of an Angel: The Run

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Lun 11 Aug 2014, 16:15

Capitolul 10: La revedere, Ingerule!

Continuarea:

Sakura P.O.V:

     " Fugeam. Alergam cat de repede puteam, dand crengile copacilor din calea mea. Eram intr-un fel de padure. Tremuram din toate incheieturile. De ce fugeam? Nu stiam, dar stiam ca trebuie sa fug. Picioarele mele nu ma mai tineau din cauza oboselii, dar, chiar si asa, trebuia sa continui. Eram speriata si infricosata. Ceva ma urmarea. Ceva era in spatele meu. Ceva ce avea sa ma ucida. Imi era prea frica sa imi intorc capul. Pulsul inimii mele crestea pe secunda. Eram transpirata si lovita. Nu imi pasa ca nu imi mai simteam picioarele, trebuia sa continui. Dintr-o data, cand sa mai dau la o parte o creanga, o lumina puternica imi fura vazul. Din reflex, mi-am dus mana la ochii, acoperindu-i. Dupa ce simt ca lumina pleca, imi dau mana de la ochii si ma uit in fata mea. In fata mea era...era Jade. Era...era spanzurata de un copac. Imi las usor mainile in jos de la ochi, atarnand fara viata pe langa corp. Resipratia mi se taiase. Inima mea a inceput sa acelereze, batand cu putere la fiecare secunda. Simteam ca nu ma mai tineau picioarele. Am cazut automat in genunchi. Buza de jos incepuse sa imi tremure frenetic. Ochii mei erau complet deschisi, lacrimi amare incepand sa imi curga din ei. Pupila mea se agita frenetica din cauza socului. Prietena mea cea mai buna, atarna in fata mea, fara viata. Trupul ei neinsufletit atarna de o sfoara groasa. Capul ei era intr-o parte. Parul ei precum noaptea fara luna, era imbibat in sange si umed. Fata ei alba de portelan, precum a unei papusi, era plina de rani deschise. Ochii ei precum abisul, erau plini de lacrimi de sange. Corpul ei zvelt de copil, era plin de taieturi adanci si dureroase, sange ca focurile iadului, iesind din ele. Hainele ei erau sfasiate si imbibate in propriul sange. Sub picioarele ei se formase o balta de sange, in care se reflecta. Lacrimile imi fug pe obraji, prelingandu-se pe barbie si aterizand in gol. Un planset ma apucase cand vazusem asta, incepand sa sughit. Jade era moarta. Mi-am inchis ochii inlacrimati cu putere, nevrand sa cred asa ceva. Plangeam in hohote, fiind inca in acelasi loc. Nu mai puteam misca un degete. Inima mea fusese sparta, distrusa. Parca un cutit mi-o strapunse, iar dupa mi-l rasucise, adancind rana. Eram terifiata. Dintr-o data, ochii imi fug la balta de sange. In balta de sange au aparut doi ochii. Dumnezeule. Erau rosi, avand trei vigulite in jurul pupilei. Ochii aceaia mi se invartise in jurul meu. Inghetasem. Nu imi mai puteam decat misca decat gura. Totul se facu negru. Nu stiam ce se intampla. Dinte-o data, fara sa constientizez, indurerata, incep a striga cat de tare as-i fi putut:
- JADEEEE!"
- JADEEE! strig cu putere, deschizandu-mi ochii
   Simteam ceva pe umar. Imi intorc privirea ingrozita. Era mana lui Ino. Era calda. Imi dusesem mainile la gura si , cu ochii inlacrimati, ma uit in jur agitata. Observ ca numai eram printre copaci. Eram inapoi in pestera, fetele fiind in jurul meu. Acum mi-am dat seama. A fost un vis. Un cosmar care ma afectat enorm. Fara sa imi dau seama, fetele se uitau la mine cu groaza. Cand am vazut ca a fost doar un cosmar, inima incepe a-mi bate normal, respiratia revenindu-mi. Dupa ce fetele observa ca m-am linistit, Ino ma intreba ingrijorata:
- Ce e cu Jade? Esti bine? Ce s-a intmplat? Ma intreba rapid si ingrijorata
   Nu spusesem nimic. Aveam inca mainile la gura, ochii mei fiind plini de soc si lacrimi de frica. Tot ce reusisem sa fac, era sa dau din cap, imsemn de da. Tremuram din toate incheieturile. Usor, incep sa clipesc rapid, nevenindu-mi sa cred ce putusem sa vizez. Incepusem sa analizez situatia, gandurile mele schimbandu-se din secunda in secunda dar toate avand acelasi subiect, Jade. Imi iau usor mainile tremurande de la gura, si mi le duc la ochii. Incep a-mi sterge usor lacrimile cu podul palmei. Imi inchid usor ochii, oftand. Ma calmasem, cat-de-cat, insa tot nu eram in largul meu. Fata mea era rosie si ochii ma usturau. Imi deschid ochii rapid si in soc. De ce? O imagine imi fulgerase ochii. Imaginea lui Jade, spanzurata de un copac, nu imi iesea din cap. Respiratia mea se accelera. Imaginea era lipita in capul meu, ca batuta in cuie. Mai oftez inca odata, ridicandu-mi privirea. Fetele erau in genunchi, inconjurandu-ma si privindu-ma ingrijorate. Dupa chipurile lor, imi dau seama ca stiu ca am avut un cosmar despre Jade. Ma uit la ele cu o privire calma, incercad sa le dau un zambet, insa fara folos. Nu puteam sa incerc sa zambesc. Nu dupa ceea ce visasem. Totusi, nu stiu cum am reusit, insa le-am dat un zambet neconvingator ca sa le linistesc. Cand fetele ma vad, Hinata ma intreaba vesela:
- Ce ar fi sa iesim sa luam niste aer si sa bem niste apa, iar dupa sa ne punem in miscare? Mi se adreseaza bland
Nu miscam la auzul cuvintelor ei. Mintea mea era cu gandul la altceva. Taceam din gura. Oftez si raspund, crezand ca daca tac, o sa le ingrijorez si mai tare:
- D-Da! Cat am dormit? Resusesc sa ii raspund
- O ora! Imi raspunse Ino, vesela
- Aha. Ingan usor
- Bine, pai hai sa mergem! E un parau in fata pesterii! Spuse Ten-Ten increzatoare
   Nu eram atenta. Eram paralelea cu ele. Mintea mea era plina de ganduri terifiante. Le pun capat gandurilor macabre si imi intorc capul spre fete. Fara sa imi dau seama, fetele erau deja in picioare, stand in fata mea. Imi dau si eu patura de pe mine si ma ridic in picioare. Ma intind ca o pisica, scotand un oftat. Observ ca fetele se indreapta spre iesirea pesterii. Ma indrept si eu spre iesire, totusi fiind in spatele lor. Intr-un final, pasesc afara din pestera, admirand mediul ce ma inconjura. Privirea mea agera incerca sa identifice mediul necunoscut in care ma aflam. Era inca noapte. Lumina lunii se reflecta in paraul ce se afla un pic mai departe de noi. Padurea era intunecata, culoarea ei de verde fiind transformata intr-una de verde inchis spre negru. Puteam auzi sunetul greierilor si bataia frunzelor, de vant. Era linistitor. Privirea mea se ridica in sus. Stelele se puteau identifica usor pe cerul intunecat. Straluceau aproape la fel de mult ca luna. Erau superbe. Imi las privirea in fata. In fata noastra erau niste copaci cu crengile lasate, deci nu puteam vedea mai departe de ele. Vroiam sa mai admir linistea natura, dar vocea lui Ino ma trezise la realitate:
- Sakura, misca odata! Ai adormit cu ochii deschisi? Tipa-se spre mine, facand cu mana spre mine
- Acum! Ii raspund vesela
   Acum imi dau seama ca fetele erau in fata mea, deja ajunse la parau. Fetele erau pe vine, avand mainile in apa stralucitoare. Mainile lor intrau in apa, apoi le scoteau, indreptandu-le spre gura lor si sorbind rapid. Alerg spre Ino, care nu era prea departe de mine. Intr-adevar, imi era sete. Ma cam ustura gatul din cauza uscaciunii. Ajung la parau, punandu-ma pe vine si incepand sa fac la fel ca ele. Savuram apa curata, avand grija sa imi potoleasca setea. Era rece ai numaibuna de baut. In timp ce beam, auzisem un fosnet de frunze si cativa pasi grabiti. Tresarisem si ma ridicasem repede in picioare, la auzul lor. Imi indrept privirea de unde se auzise sunetele. Veneau din fata mea, mai precis de dupa crengile copacilor care imi blocau privirea. Fetele se ridica si ele, acum fiind in picioare si uitandu-se infricosate si confuze in aceeaai directie ca si mine. Se pare ca si ele au auzit. Sincer, ma bucur, caci credeam ca incep sa am halucinati. Imi las gandurile despre starea mea mintala la o parte si imi indrept atentia spre fosnetul care se auzise din nou. Aud ceva in spatele meu. Era Ino care ne sopteste ingrozita:
- Cred ca e ceva acolo! Ne sopteste cu frica blonda
- Ingerii Negrii? Intreaba soptit Ten Ten, frica simtindu-se in glasul ei
- Nu are cum! Ar fi trebuit sa se aude mai multi pasi si mai multe fosnete! Exclama soptit Matsuri
- Cred ca e un sarpe! Se trezeste Temari soptind
- Parca Jade a spus ca nu sunt activi noaptea! Ii raspunde Ino, uitandu-se infricosata
- Spune-i asta sasaitului! Ii raspunde ingrozita Temari
Temari avea dreptate. Se auzi o tenta de sasait, iar asta ma ingrijora. Ceva ma intrerupse din gandit. Ino ii soptise lui Matsuri sa ii aduca arcul si sagetile. Matsuri nu comenta si se indrepta cu viteza in pestera. Privirea mea era atanita pe crengile care produceau sunetele, deci nu observasem cand Matsuri revenise la locul ei, avand in maini arcul si miste sageti. Ii le dadu lui Ino si se puse la locul ei. Ino isi inchide un ochi, isi luase pozitia de tragere si, cu viteza si fara avertizment, Ino trimise sageata direct in sursa sunetului. Sageata zbura cu viteza spre tinta aleasa de Ino. Sunetul se oprise pentru moment. Toate eram incordate si speriate. Eram cu sufletul la gura. Toate ne uitam spre frunzele crengilor, tensionate, asteptand sa se intample ceva. Deodata cineva incepuse sa strige, facandu-ne sa tresarim:
- ISUSE CRISTOASE! AWWEE! (iertati-ma, nu stiu ce vorbesc), ESTI ORB SAU CE, TAMPITULE? se aude un tipat furios
Eu si fetele ramanem cu gura de doi metri. Nu mai puteam misca cand am auzit asta. In capul meu, gandurile incepeau a prinde aripi si incepand a zbura. Simteam ca picioarele mi se inmuiasera de fericire. Inima mi-a luat-o la galop. Vocea asta era a... a lui Jade. Nu se poate. Respiratia mi se accelera. Aveam fata socata. Ochii mei erau plini de fericire si uimire. Ma simteam de parca prinsesem aripi, cand auzisem vocea asta. Zici ca eram in Rai. Ia stai...chiar sunt in Rai. Era un sentiment mai puternic decat fericirea. Imi venea sa sar in sus de bucurie. Usor, incep sa ma uit spre celelalte. Nici una nu se misca. Ino avea o fata de zici ca ia cazut o nicovala in cap. Insa mi se taie elanul, cand o aud pe Ino soptind:
- Te rog nu fi Jade! Te rog nu fi Jade! Am dat de dracu'! Sunt prea tanara si frumoa, ca sa mor! Sopteste Ino cu frica
Fosnetul frunzelor incepea a fi mai puternic, facandu-ne sa tacem si sa inghitim in sec. In afara de a cel sunet, nimic nu se mai auzea. Toate se uitau ciudat spre crengile lasate ale copacilor, de dupa cealalta parte a paraului. Imcercam sa vedem dincolo de ele. Temari isi deschide usor gura, o intrebare iesindu-i pe ea:
- Jade?! Intreaba socata Temari
Nu se auzi nimic. Era o tacere apasatoare. Asteptam tensionata si incordata, la raspunsul ce urma sa il aud. Resporatia mea era grea si incepusem sa transpir. Tresar puternic, cand vocea se aude din nou:
- NUUUU, LADY GAGA! AWEEE, ISUSE, CE DOARE! tipa sarcastic, vocea, inapoi
   Toate erau in stare de soc, nevenindu-le sa creada. Lacrimi incepeau a-mi iesi din ochii precum smaraldul. Eu eram singura careia ii curgeau lacrimi de de fericire. Ma simteam minunat. Jade era in viata!

Jade P.O.V:

     Isuse! Aveam infipta o sageata in picior. Topaiam intr-un picior, avand mana pe cel ranit, si inchizandu-mi ochii cu putere. Durerea era groaznica, de nesuportat. Metalul ascutit imi patrunse adanc carnea, pana imi iesise pe partea cealalta. Nu eram atenta in jurul meu, fiind ocupata sa injur si sa topai din stanga, in dreapta. Asa ca nu am observat ca fetele, care adineauri ma intrebau cine sunt, au dat crengile la o parte, acum uitandu-se de zici ca le-a picat cerul, luna si Saturn in cap. In spatele meu, o puteam auzi pe Sayuri cum se abtinea sa rada, pe cand parintii ei faceau la fel. Ce era drept, cam avea de ce sa rada. Zici ca eram scosi, cu toti, din filme cu prosti. De ce? Nu vezi in fiecare zi un copil cu o sageata infipta in picior, ce injura si topaie in mijlocul paduri, la doua noapte, in timp ce doi regi si o printesa rad ca prosti de ea, iar prietenele tale se uita de zici ca l-au vazut pe Fugaku in chiloti. Asa ca nu ma mira de ce se uita asa fetele la mine. In mintea mea si a voastra, probabil, credea-ti ca reintanlirea avea sa fie emotionala si dramatica. Insa, pacat, ca defapt aratam de zici ca eram scosi din filme cu prosti. Acum ca am lamurit ca sunt star de cinema, trebuie sa ma concentrez pe nenorocita asta de sageata. Durea ca toti dracii si eram furioasa pentru ca cineva cu creierul blond, a incercat sa il joace pe Robin Hood, la ora doua noaptea, in mijlocul padurii, in timp ce trebuia sa fugim ca sa nu ne prinda Ingerii Negrii. Dar ceea ce nu intelegeam cu adevarat, era de ce mama dracului Sakina ranjea fasolea pana la urechi. Cu o furie oarba, ma opresc din show-ul meu, care mai mult ca sigur o sa dea faliment pe viitor, ma intorc la Sakina si tip cat sa ma auda si Sasuke din cealalta parte a lumii:
- DA' TIE CE MAMA DRACULUI TI SE PARE ASA AMUZANT? Tip ca o nebuna la Sakina
- TI SE PARE AMUZANT? PAI NU E! MOR DE DURERE! Continui tipand ca o disperata
   Fara sa imi dau seama, mi-am departat picioarele, apasand puternic pe ele, deci asta a rezultat la....
- Aweee! Tip, in timp ce imi ridic piciorul si imi duc mana la el
- Calmeaza-te! Lasa-ma sa ma uit! Imi spune Sakina ingrijorata, incercand sa ma atinga
- Sa ma calmez? SA MA CALMEZ? Am infipta o sageata in picior! Ma rastesc la ea
Aceasta tace si isi inghite injuratura pe care avea sa mi-o spuna. Ii las pe Sakina, Asahi si Sayuri cu ochii in soare, sau mai bine zis in luna, si topai in fata. Privirea mea furioasa se transforma in una blanda si vesela, cand le vede pe fete. Ele imi zambeau cu caldura si erau vesele. Privirea mea se uita dupa urme de rani, insa, spre fericirea mea, erau in regula. Intr-un sfarsit, privirea mea cade asupra Sakurei. Fata ei avea niste tente de rosu. Ma incrunt puternic. 'A plans! Cine mama dra*ului a fost prostul care a facut-o sa planga?' gandesc furioasa. Dupa raspunsul ma lovit din plin. A plans din cauza mea. Privirea mea furioasa se transforma intr-una confuza si ingrijorata cand vad ca Sakurei ii ies cateva lacrimi cristaline, prelingandu-se pe obrajii ei rumeni. Ce era ciudat, era ca zambea in acelasi timp. Oare incepuse sa planga de fericire? Fara niciun avertizment, Sakura sare la gatul meu, aproape darmandu-ma, si incepe sa planga in umarul meu, imbratisandu-ma puternic. O clipa statusem ca o stana de piatra, dar cand i-am simtit caldura si fericirea cu care ma imbratisa, o imbratisez si eu inapoi, zambind nostalgic. 'O sa imi fie dor de asta.' imi spun in minte. Printre sughituri si gafaituri, reuseste sa imi spuna:
- Am crezut ca nu o sa mai vi! Am crezut ca ai murit! Exclama ea printre plansete
   Ranjesc in coltul gurii si ma uit la ea. Oftez si ii spun pe un ton smecher:
- Hei, nu vin intotdeauna? Ii spun pe ton smecher
Aceasta imi da drumul si se da mai in spate. Se uita in spatele meu si incepe sa alerge spre ceva. Ma intorc cu capul ca sa vad ce e si observ ca era vorba de parintii ei si pe sora ei. Ii strangea in brate cu putere, nelasandu-i sa respire. Imi indrept privirea in fata mea. Le vad pe fete cum zambeau furioase la mine. "Dar de ce s-ar....". Fierari! Si-au dat seama de vietatile veninoase. Ma uit la ele si le spun, neinteresata:
- V-ati dat seama de sarpe, asa-i? Le intreb pe un ton ciudat
- O si inca cum! Imi raspunse pe un ton furios, cu mainile la san
Oftez din nou. Incerc sa ma ridic din nou intr-un picior, sprijinindu-ma de un copac. Ma ridic si observ ca familia regala erau in fata mea, nu in spatele meu. Incepeau sa discute cu fetele. In timp ce asta se intampla, eu incepeam sa topai spre pestere, trecand pe langa ei. Nu aveam chef sa aud cum au rupt capetele unor Ingerii Negrii. Ce era important, e ca erau bine. Continuam sa topai, pana am auzit o voce in spatele meu:
- Jade!? Unde te duci? Ma intreaba ingrijorata Sakina
- Pe Marte! La pestera! Ce? Vrei sa stam toata noaptea in mijlocul padurii? Ii raspund sarcaatic
- Jade are dreptate. Ar trebui sa mergem in pestera! Le spune Sakura
Toti aproba si se indreapta spre aceasi destinatia ca mine. Sar peste micul parau, aterizand in ghemuit. Ma ridic in picior si incep sa topai din nou. Ceilalti erau in spatele meu. Ajungem in pestera. Arata exact asa cum o lasasem acum doua zile. Nu puteam observa toate detaliile deoarece lumina lumanarilor nu era foarte stralucitoare. Oftez si ma pun intr-un colt, ascultand la ce au de spus ceilalti.

Sakura P.O.V:

      Nu imi vine sa cred ca Jade ne-a gasit. Dupa acel vis, am crezut ca e moarta. Sunt foarte bucuroasa ca familia mea e teafara, dar, in acelasi timp, eram trista pentru ca pierdusem regatul, in favoarea Ingerilor Negrii. Eram toti asezati intr-un cerc. Ino i-a schimbat hainele Sakinei si ale parintilor mei. Sakina si Jade nu erau in cerc, ci erau intr-un colt al pesterii. Ino incepe sa le povesteasca despre ce s-a intamplat, in timp ce Sakina se ocupa de rana lui Jade. Ino le spune ce s-a intamplat de 5 minute, pana ajunge intr-un punct...ermm...mai rusinos pentru mine.
-... si dupa el a...a sarututat-o pe Sakura. Spune Ino inganat
Si-a iesit din blestematele ei mintii? Cum sa le spuna asta, parintilor mei. Dupa ce termina propozitia si observ ca nimeni nu are nimic de comentat, rasuflu usurata, pana imi dau seama de ceva. Inghit in sec si imi indrept privirea spre Jade. Ochiul ei stang tremura involuntar, scrasnind din dintii, in acelasi timp. Emana o aura atat de furioasa, incat tata s-a ascuns in spatele mamei. Mai inght o data in sec si o aud cum zice pe un ton incet, dar furios:
- Sasuke....a...facut...ce? Spune cu pauze, in timp ce strange din pumni
- O... SA... IL.... OMOR PE NENOROCIT! tipa furioasa
- Calmeaza-te! Ii spune Sakina
Aceasta scoate un geamat furios si loveste peretele cu un pumn. Peretele se sfaram usor la inceput. Insa, dupa, se sfarama mai mult, lasand o gaura uriasa in perete. Inghit in sec. Jade era infricosatoare. Dupa ce se mai calma, Ino continua sa vorbeasca pana e termina. Sakina termina de pansat rana lui Jade si incepe si ea sa povesteasca. Ne spune cum s-a luptat cu un tip puternic si blond, Naruto, si a pierdut. Dupa ne spune cum Jade s-a luptat cu acel baiat cu parul lung, care se numeste Itachi. Raman cu gura cascata cand aflu ca a facut-o sa lesine pe ea si pe Jade, dupa trezindu-se in celula castelului. Sakina era in mijlocul discutiei, cand Jade o intrerupe:
- Si dupa... incepe Sakina
- Si dupa a dat becul, ortu' popii. Odihneasca-se in pace! Continua Jade, in timp ce isi facu-se cruce
- Si dupa Fugaku, eu, familia ta si restul Ingerilor Negrii ne-am dus la inmormantare! Am mancat coliva, am baut suc, am si stat de vorba cu Fugaku! A fost asaaaaa o discutie placuta! Continua sarcastica
Toti ne uitam cu fetele uimite. Oare ce o apucase? Sunt intrerupta din gandit cand Ino spune:
- Isuse! Nu numai ca a fost prinsa, dar i-a fost spalat creierul! Spune sarcastica, gesticuland cu mainile
Jade isi da ochii peste cap si ii spune Sakinei sa continue. Sakina ofteaza si, cand sa isi deschida gura, un sunet se aude de afara. Tresar. Pulsul imi creste, semn ca are sa se intample ceav rau. Imi indrept privirea spre iesirea pesterii, in acelasi timp cu ceilalti. Privirea mea devine una infricosata se intoarce spre Jade. Era incordata, iar ochii ei erau reci ca gheata. Ii vad cum se ridica toti de odata, inca uitandu-se spre iesire. Dintr-o data, incep a se auzi multi pasii. Cand aude asta, Jade incepe a fugi afara ca sa vada ce se intampla. Imediat cum o vad, din reflex, fug dupa ea, ceilalti urmandu-ma. Jade paseste afara, eu facand la fel. Cum iesisem, inghitisem in sec. Eram...eram inconjurati de Ingerii Negrii. Erau pe putin 50. Aratau duri si foarte puternici, asta facandu-ma sa tremur din toate incheieturile. Privirea mea cade asupra celui care ii conduce. Era un om care arata de 25 ani. Avea mainile la piept si era imbracat in negru. Avea o pozitie infricosatoare. Privirea lui era indreptata spre Jade. Avea o privire plina cu ura. Era o tacere tensionata. Simteam cum parintii mei, sora mea si prietenele mele, erau in spatele meu. Imi intorc privirea si observ ca toti se uitau la Jade, ciudat. Imi pun mana pe umarul lui Jade, sperand sa se linisteasca. Aceasta nici nu-si intoarce capul spre mine. Fara niciun avertizment, aceasta se smuceste si isi scoate katana. Sare in aer, printr-o saritura extraoridinar de puternica, si isi indreapta katana spre acel om. Katana ei era sa ii sfasiie gatul omului, insa acesta contraataca cu katana lui. Fara sa imi seama de ce, observ ca katanele lor erau identice, doar ca semnul de pe katana lui nu era taiat, ca a lui Jade. Reapiratia mea se taiase cand vazu cum tatal meu fuge spre omul care i-a contraatacat atacul lui Jade. Cand Jade il observa, se da inapoi, lasandu-i tatalui meu spatiu. O lupta incepe intre ei. Katanele lor se loveau puternic si cu viteza, prodacand mici scantei. Intr-un moment de neatentie, tatal meu se da inapoi, acum fiind in fata mea. Acesta se intoarce la mine, apoi isi intoarce privirea la Jade, parca cerandu-i aprobarea la ceva. Jade da din cap, punanadu-se in fata la toti si punadu-se in pozitie de atac. "Doar nu are de gand sa...." incep eu sa gandesc. Sunt oprita din gandit cand vad ca tatal meu ma lua de mana si ma trage dupa el, el incepand sa alerge in directia opusa lui Jade. Ce nai...? Imi intorc privirea inapoi ca sa o vad pe Jade, dar privirea mea e blocata de mama mea si celelalte, care se pare ca era in spatele nostru. Alergam. Nu imi venea sa cred. Revin la realitate rapid. Incerc sa ma smucesc din mana lui si sa ma opeesc a sa ma intorc dupa Jade. Insa ma opresc din smucit cand tatal meu imi spune printre gafaieli:
- Jade se descurca! Imi spune el, in timp ce continua sa alerge
   Cuvintele ma lovira ca doua palme. Respiratia mea se acelera si ingreuna, in acelasi timp. Inima incepu sa imi bata de 10 ori mai tare. Groza si furia pusese stapanire pe mine. Nu imi vine sa cred ca propria mea familie o lasa pe Jade in urma. Ce naiba se intampla cu ei? Cum pot lasa un copil pe campul de lupta? Acolo erau peste 50 de oameni. Furioasa, tip la tatal meu, socandu-l:
- Cum poti face asa ceva? O sa moara! Tip la el, in timp ce incercam sa ma smucesc mai tare
    Nu, nu am de gand sa o las in spate din nou! Nu vreu! Incerc sa ma smucesc, insa tatal meu e mult prea puternic si continua sa alerge, tarandu-ma odata cu el. Privirea mea se indreapta in spate. Ochii mei furiosi si socati se uitau la sora mea. Avea o privire vinovata. Imi indrept privirea spre mama mea si prietenele mele. Aveau aceeasi privire. Acum imi dadusem seama. Planuisera asta. "N-nu imi vine sa cred ca au de gand sa o lase pe Jade in spate...". Fara nici un avertizment, tata ma i-a in brate. Vad cum aripile incep a-i aparea din spate, incepand a flutura rapid. Fara sa imi dau seama, in mai putin de o secunda, deja incepuse sa zboare. Vantul imi bate in fata cu putere, facandu-ma sa imi inchid ochii. Ma intorc cu fata inapoi, privindu-le pe celelate si strig cat de tare putusem la ele:
- Ce naiba e cu voi? Tip la ele
   Acestea tac si continua sa zboare, nebagandu-ma in seama. Vroiam sa ma smucesc, insa daca o faceam, aveam sa cad in gol. Mici lacrimi incep sa imi curga din ochii. Cum de nu mi-am dat seama mai inainte. De abea acum mi-am dat seama de planul lui Jade. Avea sa ramana sa se lupte cu acei Ingerii Negrii, ca sa ne ofere timp sa fugim. Nu vroiam asta. O sa moara. Fara sa observ, fiind prinsa in gandurile mele, tatal meu si celelalte incep sa incetineasca. Tatal meu aterizeaza, punandu-ma jos. Cum simt ca ating solul, ma uit in fata mea. Era o...o usa? In fata mea, la cativa metri, se afla o usa maro si mare cu clanta din aur. Asta e. Asta e portalul? Ma intorc cu fata la tatal meu si il intreb soptind:
- Asta e? Il intreb soptit, avand chipul in pamant
- Da. Ingana el
Fara sa mai pierd vreo secunda, imi ridic chipul din pamant si incep sa alerg in directia de unde zburasem. "Daca ei cred ca o sa o las pe Jade sa moara, se inseala amarnic!". Incepusem sa alerg foarte rapid, insa sora mea apare de nicaieri, in fata mea, oprindu-ma. Eram gata sa tip la ea sa se dea la o parte, dar nu spun nimic, caci ea imi spune pe un ton vinovat si furios:
- Asculta, stiu ca nu vrei sa pleci, dar Jade le poate face fata! Imi spune ea
- Sa le faca fata? Este un COPIL! Nu o las sa moara! Ma rastesc la ea
Aceasta se uita socata la mine. Era socata deoarece nicioadata nu am tipat la ea, dar sa ma rastesc. Poate o durea, dar in momentul, asta aveam alte griji. Ea a fost prima care mi-a ascuns faptul ca avea un plan. Daca Jade o sa moara, nu stiu ce o sa ma fac. De ce nu poate intelege ca tin la Jade, la fel de mult ca la propri parintii?. Fara sa constiintizez, ii spun:
- Eu nu plec de aici fara Jade! Ii spun, punandu-mi mainile in san
- Jade nu o sa moara! Daca Ingerii Negrii ar fi vrut sa o omoare, ar fi facut-o atunci cand au prins-o! Spune tatal meu, din spate
- Dar....incep eu, dar ma opresc
   Ma oprisem pentru ca auzisem, cu totii, un sunet venit din fata noastra. Ma uit in directia sunetului si vad ca se aud niste pasi grabitii. Era o persoana, era...:
- Jade!? Spun socata
   In fata mea, era Jade. Era plina de sange si de abea se mai tine pe picioare. Era ranita. Aceasta tresare la auzirea numelui ei. Dispare, pentru o secunda, si reapare in fata noastra. Privirea ei uimita se transforma intr-una furioasa. Eu eram complet in soc. Am zburat aici in circa 3 minute, deci suntem la departare mare de locul unde o lasasem. Mici lacrimi de bucurie incepu a-mi iesi din ochii. Vroiam sa ii spun ceva, insa vocea ei grea si furioasa ma opreste:
- Ce naiba faceti aici? V-am spus sa va duceti in lumea oamenilor! Spune ea furioasa si gafaind
- Oh, da! I-a sa te vad pe tine cum poti pleca in cealalta lume, cand ai o sora mai incapatanata ca un catar! Ii raspunde sarcastica Sakina
- Mai sa fie! Gata cu fuga? Se auzi o voce sarcastica
Jade isi indreapta privirea spre acea voce, eu facand acelasi lucru. Era din nou acel om. Pe langa el erau in jur 30 de oameni. "I-a stai! Parca erau 50!". Jade. Probabil Jade i-a terminat. Privirea mea era infricosata si ingrijorata. Jade face cativa pasii in fata, scotandu-si katana. Se pune in pozitie de lupta si ne ordona:
- Pleca-ti! Ne ordona
- In niciun caz! Ma rastesc eu la ea
Nu stiu de unde aparuse atat tupeu si curaj, dar il folosisem. Aceasta isi intoarce chipul spre mine, inca fiind in pozitie de lupta. Acum puteam sa ii vad fata. Credeam ca o sa fie soacta sau macar uimia de tupeul meu, insa avea o fata furioasa. Ma uit mai atenta la ochii ei. Dintr-o data niste flacari albastre apar in jurul ochilor ei. In mai putin de o secunda, flacarile albastre dispar, iar ochii ei precum abisul dispar, niste ochii albastri inchis cu trei virgulite, lundu-le locul. Avea o privire de groaza. Nu vroiam sa accept asta, insa privirea ei ma facu sa imi inghete picioarele. Aceasta isi indreapta privirea inapoi la acel om, spunadu-ne inca odata:
- Pleca-ti! Asta e un ordin! Spune rece
   Privirea mea se indreapta spre ceilalti. Tatal si mama mea se uitau unul la altul, in timp ce Sakina si fetele le urmau exemplul. Tatal meu isi intoarce privirea de la mama mea, la Jade, si ii spune:
- Conform planului? O intreaba rece
- Conform planului! Ii raspunde pe acelasi ton
Fara niciun avertizment, Ingerii Negrii ataca, luandu-ne prin surpindere. Doi dintre ei se indreaptau spre noi, insa nu mai fac niciun pas deoarece sunt taiati in doua de katana lui Jade. Tresar, cand Sakina ma ia de mana, incepand sa ma tarasca la portal, ceilalti urmandu-ne. Ajunge in fata usii, deschide clanta, spunand un loc anume. Cand sa ma impinga fortat dupa usa, ma smucesc rapid printr-o rasucire, ea cazand in portal, in locul meu. Nici prin gand nu imi trecea sa o las pe Jade aici. Le vad pe Ino si Hinata in fuga spre mine, cu gandul de a ma impinge in portal. Ma feresc de ele, ele trecand pe partea cealalta. Dupa ele, urmeaza Ten Ten, Temari si Matsuri care incearcau acelasi lucru, dat cumva reusec sa le evit, ele cazand in portal. Mama si tatal meu erau in fata mea, cu acelasi gand ca prietenele si sora mea. La naiba. De nicaieri, se dau la o parte din fata mea, lasandu-i loc cuiva. Ma uitam uimita. Atunci observasem. Jade venea in fuga spre mine. Nu puteam sa ma misc, era prea rapida. Ajunge la mine si ma impinge cu putere, eu cazand in gol. Cum simt ca, cad in gol, ma mai uit odata la Jade si o aud soptind un "La revedere, ingerule!". Lacrimi incep sa imi curga din ochii. Ochii incep a-mi deveni grei. Totul devenea din ce in ce negru, intr-un final, pierzand-mi cunostiinta.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Lun 11 Aug 2014, 23:31

Mersi ca m ai anunțat, mersi ca e un capitol lung, si un mersi pentru urmatorul capitol care stiu ca va fi cel putin la fel de grozav.
,, - Te rog nu fi Jade! Te rog nu fi Jade! Am dat de dracu'! Sunt prea tanara si frumoa, ca sa mor! ... Nu vezi in fiecare zi un copil cu o sageata infipta in picior, ce injura si topaie in mijlocul paduri, la doua noapte, in timp ce doi regi si o printesa rad ca prosti de ea, iar prietenele tale se uita de zici ca l-au vazut pe Fugaku in chiloti.... Durea ca toti dracii si eram furioasa pentru ca cineva cu creierul blond, a incercat sa il joace pe Robin Hood, la ora doua noaptea, in mijlocul padurii, in timp ce trebuia sa fugim ca sa nu ne prinda Ingerii Negrii. `` Deci aceste replici mau adus pana in punctual in care aproape am cazut de pe scaun de ras.
Esti pur si simplu genial si e evident ca evoluezi cu fiecare capitol scris. Te felicit inca o data pentru aceasta evolutie si pentru ca faci capitole tot mai lungi.
Spor la scris si nu uita sa ma anunti la next.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Mar 12 Aug 2014, 00:36

Omfggggg ce capiiiiitol ! ♡♡♡♡♡ In sfârșit Jade isi arata adevărată latura de Pantera in fata prințesei Sakura. Faza cu "La revedere, ingerule!" m a întristat cu adevărat. Ce adio brutal pentru saraca Sakura. Dupa ce ca, castelul a fost asediat de ziua ei, nu si a primit aripile royale, isi mai pierde si prietena cea mai buna. Ma rog, ăsta poate nu e un adio, dar asa a sunat. Plus ca Jade deja era rănită grav, si mai urma o porție pe masura. Mersi ca ai făcut capitolul lung, me so proud. Sa vedem ce va face Saku acum, si ce se va întâmpla cu Jade, familia regala si nenorocirile alea de Îngeri Negrii. Bafta la scris pisoi, nu uita sa ma anunți cand pui noul capitol. Te puppppp :* :* :* :*

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Mier 13 Aug 2014, 15:56

Capitolul 11: Sosirea! Partea 1

Mda, scuze ca nu e chiar asa de lung si pentru ca e asa plictisitor. Stiu ca nu are actiune si are prea multa descriere. ( Probabil, nu a-ti inteles nimic despre cum arata casa) Oricum, mersi pentru pareri, din nou. Chiar apreciez ca cineva trece pe la ficul acesta si sper sa va placa, cat de cat, si acest capitol. A da, si scuze ca inca nu au aparut momente sasusaku,. Inca...

Continuarea:

Sakura P.O.V:

"Intunericul este cea mai mare temere a unui Inger Alb. Mereu trebuie sa te pazesti de el, fiica mea. El este singura noastra slabiciune!". Asta era ceea ce imi spunea tatal meu, de cand eram un copil. Mereu mi-a fost teama de el. Sau cel putin pana la 14 ani. De la varsta aceea, am invatat ca nu trebuie sa ma tem de el. Cineva ma invatase ca pot lupta impotriva lui. Jade...
Eram intr-un spatiu negru. Era intuneric. Nu vedeam si nu simteam nimic. Oare murisem? Oare Jade murise? Intrebarii fara raspunsuri. Natura omului cere mereu raspunsuri nestiute. Dar eu nu sunt un om, ci un inger. Eu ar trebui sa fiu cea care aduce raspunsurile, nu intrebarile. Si totusi, eu sunt cea care pune intrebarile intotdeauna. Vroiam lumina. Nu imi placea intunericul, cea mai mare temere a unui inger. Ma fortez sa imi deschid ochii, nevrand sa mai stau in intuneric. Usor, incep a-mi deschide ochii precum smaraldul. Ma dureau ingrozitor ochii, iar imaginea era neclara. Clipesc de mai multe ori, pentru a ma obisnui cu lumina orbitoare. Vad ceva alb. Semana cu un tavan al unei camere. Capul meu statea sa explodeze de durere. Ma simteam atat de obosita. Eram pe ceva moale si cald. Probabil un pat cu o perna foarte moala. Mirosea frumos si mirosea a ceva atat de cunoscut. Mana mea amortita mi se duce la ochii, frecandu-i usor. Ma opresc. Auzisem ceva. Cineva ma striga. Capul meu se intoarse, incet, spre voce, necugetand sa ii raspund. Imaginea se clarifica, observand ca cea care ma strigase, era sora mea mai mare. Oare ce se intamplase? Unde eram? Mainile mele ating patul si incerc sa imi ridic jumatatea de sus a corpului. Ma sprijin in mainii. Capul meu se indreapta spre plapuma alba ca spuma laptelui, care imi acoperea picioarele. Eram ametita. Totul parca se invartea. Imi inchid ochii, incercand sa alung starea de lesin. Dupa ce cred ca imi revin putin, imi deschid ochii si mi indrept spre Sakina. Era in fata unei usii maro. Usa era deschisa. O vedeam cum se apropia de mine, aproape venind in fuga spre mine. Ajunge in fata patului, lundu-mi fata in mainile ei calde si moi. Ma uitam confuza la ea. Ochii ei ingrijorati ma examinau, incercand sa vada daca sunt ranita. Vroiam sa ii pun atat de multe intrebari, insa vocea mea era pierduta. Aceasta, vazand ca sunt in regula, ofteaza usuarata si imi elibereaza chipul. Isi intoarce capul spre usa si striga:
- S-a trezit! Striga spre usa
Ma uitam confuza. La cine strigase. In momentul acela, incepusem sa aud pasi grabiti venind spre camera in care ma aflam. Intr-un moment, prietenele mele erau in fata usii, privindu-ma ingrijorate. Oare ce se intamplase? Nu imi aduceam aminte de nimic. Mintea mea era complet goala, iar capul ma durea. Imi las capul in jos, incercand sa imi aduc aminte ce se intamplase. Nu puteam sa ma concentrez. Era o liniste sufocanta, enervant se sufocanta. De ce nu spunea nimeni nimic? Vroiam ca cineva sa imi explice ce se intampla? Capul mi se ridica instantaneu, cand vad niste picioare langa pat. Ochii mei verzi se ridica si dau de unii albestrii, precum cerul senin. Ino era in fata mea, aplecata, cu mainile pe genunchi. Isi deschide gura si imi spune ingrijorata si cald:
- Cum te simti? Ma intreaba cald
Tresar la auzul intrebarii. Ceva nu era in regula. Lipsea ceva din fundal. Ochii mei ingroziti incep a se uita agitatii in stanga si in dreapta, pentru a identifica pe cineva. Ochii mei cad pe fete. Ma uitam in ochii lor de diferite culori, parca intrebandu-le din privirii unde este Jade. Unde era? Ar trebui sa fie aici si sa imi faca morala ei de 10 ore. Aceste par sa ma inteleaga si isi lasa, toate, privirile in pamant. Nu spuneau nimic. Doar stateau cu privirile in pamant, uitandu-se in gol. Ma simteam lasata pe din afara si nu stiam de ce. Insa, ce vroiam sa stiu, era unde este Jade. Fara sa mai suport tacerea, imi deschid gura si le intreb, intr-un final, ce ma nelinistea:
- Unde este Jade? Unde suntem? Ce s-a intamplat? Le intreb confuza si rapid
Tresar la auzul propii vocii. Nu o spusesem rastita sau ceva de genul asta, ci era foarte ragusita. Suna de parca nu mai bausem apa de 2 zile. Da, imi era sete si somn, dar nu vroiam sa ma misc de aici, fara sa aflu ce vroiam. Tresar, cand aud ca Sakina imi rapsunsese la intrebare:
- Adu-ti aminte ce s-a intamplat. Imi spune ea pe o voce plina de durere
Ochii mi se maresc din cauza raspunsului primit. "Oare ce....". Nu terminasem de gandit intrebarea, caci imagini incep a mi se derula prin fata ochilor. Incepusem sa imi aduc amite tot ce se intamplase. Sala balului atacata, Jade, care venise sa ma salvese, fuga mea, baiatul brunet, totul. Ochii mei erau complet deschisi. Simteam cum mi se ridicase pulsul. Privirea mi se intuneca. Mi-o las in jos, nevrand sa dau ochii cu ele. Ma simteam ca ultimul om de pe Pamant. Ochii mei incepeau a arde, dandu-mi semnalul ca urma sa vars lacrimi. Aveam o senzatie de a incepe a plange. Nu vroiam sa plang de fata cu ele. Nu as face decat sa le ingrijorez si mai tare. Imi fac curaj si imi intorc fata spre fete. Chipurile lor aratau decat mila si ingrijorare. Oftez lung si, cu o voce tremuranda si gata de plans, le spun:
- A-si vrea sa fiu lasata singura. Reusec sa ingan
Privirile lor aratau ingrijorar si a-si fi putut jura, ca vroiau sa se impotriveasca, insa se abtin. Acestea tac si dau din cap, in semn de aprobare. Se ridica in pozitia lor normala, incepand sa se indrepte spre iesire. Imi las capul din nou in jos. Simt cum pasii continua sa mearga, insa o pereche de picioare se oprise. Imi ridic privirea pentru a vedea cine e, si observ ca era sora mea. Toate prietenele mele trecuse dupa usa, mai putin sora mea. Aceasta ramasese in tocul usii, iar eu nu stiam de ce. Era cu fata spre usa, deci cu spatele la mine. O aud cum ofteaza si imi sopteste:
- Daca ai nevoie de ceva, orice, ne gasesti jos. Imi sopteste aceasta, inca stand cu spatele la mine
O vad cum paseste pe usa, inchizand-o in urma ei. Cum vad ca usa se inchisese, ma afund cu capul in perna si ma pun pe plans. Contactul dintre chipul meu si perna, fusese puternic, aproape lundu-mi respiratia. Incepusem sa plang in tacere, nevrand ca celelalte sa ma auda. Stiu, eram patetica. Nu faceam altceva decat sa plang ca o proa*ta, insa nu mai puteam sa ma abtin. Eu nu eram Jade, sau Sakina. Nu eram puternica ca Jade, nu eram puternica nici macar cat sora mea. Eu eram eu. O plangacioasa din nastere. Imi doream atat de mult sa nu mai plang, insa nu ma puteam opri. Ma durea inima. Ingrozitor de tare. Vroiam sa fiu acasa, cu familia mea si cu prietenele mele....cu Jade. Vroiam ca ziua mea de nastere sa nu fi exisat niciodata. Nu am mai plans atat de tare, de acum un an. Lacrimii fierbintii, imi ieseau din ochii precum smaraldul. Se prelingeau usor pe obrajii, iar dupa facand contact cu perna, udand-o. Nu mai suportasem durerea. Era infernala. Nu ma durea fizic, ci psihic. Imi venea sa imi scot inima din piept. Tacerea incepea sa se rupa, odata ce ma apucase sughitatul. Gandurile mele erau involburate, ca valurile marii. Erau intortocheate, ideiile zburnad, de la una, la alta. Probabil fetele si sora mea deja si-au dat seama ca incepusem sa plang, insa nu imi pasa in momentul asta. Pentru prima oara, vroiam sa fiu lasata in pace. Vroiam sa fiu lasata sa ma inec in propriile lacrimi si sughituri, in propria durere. Nu imi era usor sa cred ce se intampla. In doar doua zile, viata mea cea implinita, se transformase intr-un cosmar ingrozitor. Incepeam a lua vina asupra mea, pentru ca chiar era vina mea. Din vina mea, a fost atacat regatul. Din vina mea, parintii mei sunt probabil mortii. Din vina mea, Jade e.... Incepusem sa plang si sa ma afund in perna, si mai tare, la gandul asta. Suprafata moale a pernii in care ma afundasem, era uda, din cauza lacrimilor mele. Deja trecuse 5 minute ,in care am plans fara oprire. Ochii incepeau a ma ustura, iar capul ma durea ingrozitor. Stiam ca daca continuam mai mult de 10 minute, urma sa lesin. Era o problema din copilarie. Odata ce treceam de 10 minute de plans, fara oprire, automat imi pierdeam constiinta. Este un fel de slabiciune a Ingerilor Albi. Noi, Ingerii Albi, suntem mai fragili la sentimente decat oamenii. Stiu, suna stupid, ca creaturile supranaturale ca noi, sa fie mai slabe ca oamenii, insa era adevarul. Oamenii ne vad ca pe niste zeitati perfecte, insa e o minciuna. Stereotipurile spun multe lucruri, dar numai unele sunt adevarate. Oftez si, intr-un final, in care cred ca numai am lacrimii, ma opresc din plans. Adevaru era ca nu ma oprisem din plans, din cauza frici de a lesina, ci. Pentru ca cuvintele lui Jade mi se invartise in cap. "Hai, nu vin intotdeauna?". Oftez si imi capul intr-o parte, pe perna patata de lacrimi amare. Ochii mei, care probabil erau rosi de la atata plans, incepeau sa examineze locul in care eram. Presupun ca eram in Lume oamenilor. Din pozitia in care eram, adica cu capul pe perna, spre usa, si cu corpul intins pe pat si astupat de plapuma, nu puteam vedea chiar totul. Tavanul era alb, insa pereti erau de un roz pal, frumos. In dreapta usii, era un dulap mare, alb, cu un model divin, avand un aptipild cu o cireasa, pe una dintre usile dupalpului. In stanga usii, era o deschizatura, observ ca erau un mic hol, ce ducea, probabil, spre baie. Dupa mica deschizatura, mai precis fata-in-fata cu patul, era un birou roz ca parul meu, cu cateva dulapioare pe care, neasteptat, scria " Saku". Mi se maresc ochii de uimire. Oare asta era camera de care imi spusese Jade. Probabil v-am bagat in ceata, din moment ce nu stiti despre ce vorbesc. Imi inchid ochii usor so oftez, aducandu-mi aminte de o amintire cu Jade:

* Flashback*

- De abea astept sa implinesti 15 ani! Spune Jade, in timp ce era cocotata in ciresul familiei, din gradina
- De ce? O intreb, uitandu-ma la creanga in care statea
- Cand o sa faci 15, promit sa te duc in lumea oamenilor, ca sa vezi cum traiesc eu! Exclama ea vesela
- Hmm, deci sa inteleg ca voi avea propria mea camera? Spun visatoare, zambindu-i
- Aham! Ingana ea, in timp ce da din cap, isi inchide ochii, si imi zambeste copilareste
- Promiti? O intreb visatoare
- Promit! Imi raspunde ea, in timp ce sare din copac

* End of the flashback*

      Inca cu ochii inchisi, un zambet amar mi se asterne pe buze. Era o amintire frumoasa. O mica lacrima imi iesise din ochiul stang. Cand sa se prelinga pe obraz, mi-o sterg rapid cu mana dreapta. Deja plansesem vreo 6 minute, nu vroiam sa incep din nou sa izbucnesc in plans. Oftez indurerata si imi deschid ochii. In loc sa plang, prefer sa imi continui examinarea. Imi ridic ridic trunchiul si capul, inca avand plapuma pe picioare. Patul scoate un mic scartait, in momentul in care ma sprijinisem de maini, ca sa ma ridic. Capul meu se indreapta in partea opusa a usii. Dupa birou, pe urmatorul perete, se afla o fereastra uriasa, aproape cat peretele. Probabil era un balcon. Nu imi dadusem seama pentru ca vazusem fereastra propriu zisa, ci pentru ca vedeam cadrul ei prin perdelele roz cu floricele, un pic transparente. Imi placeau, chiar daca unii ar spune ca sunt copilaroase. Observam ca geamul era inchis. Nu se vedea foarte bine dupa perdele, insa era cert ca era rasaritul. Ochii mei se indreapta spre stanga si dreapta mea. Pe de o partea si pe cealalta a patului, se aflau doua noptiere de aceasi culoare si model ca dulapul. Pe ambele se aflau doua lampi, de culoare roz. Noptierele nu aveau usi, deci era spatiu sa pui niste carti sau lucruri personale. Intr-un final, decid sa ma ridic din pat, care de abea acum observasem ca era dublu si avea asternuturi albe, si sa ma indrept spre deschizatura, in care se presupunea ca ar fi baia. Nu, nu aveam nevoie la baie, insa vroiam sa ma spal pe fata, ca sa elimin roseata, pe care mai mult ca sigur o am. Oftez usor si, sprijinidu-ma cu ambele maini de pat, ma imping si incerc sa ma ridic. Imi simteam corpul amortit si greu, insa nu puteam sa ma ascund de fete si sa plang toata ziua. Piciorul meu gol facuse contact cu parchetul rece, facandu-ma sa tresar la atingere. De abea acum observasem, ca eram intr-un fel de bluza alba si subtire, care se prelungea peste posterior, dar mai deasupra de genunchi. Mi se parea cam scurta, insa era foarte comoda. Dupa ce scap de fiorii reci produsi de parchet, incep sa merg usor spre baie. Observ ca in fata usii, era un covoras alb, care arata foarte moale. Ajung aproape de usa, dupa lund-o la stang. Merg pe micul hol si dau de o usa alba. Pun mana pe clanta si o deschid, observand ce continea. Dupa cum crezusem, era o baie. Cada era alba si mare, avand un model cu niste delfini de culoare roz. Chiuveta, care era fata-in-fata cu cada, era de acelasi model cu cada, doar ca era transparenta. O oglinda rotunda si mare, se afla deasupra ei. In stanga ei, era un sprijinator de prosoape. In dreapta ei era o masina de spalat si un cos de rufe. Closetul, care era aflat in dreapta cazii, era de acelasi model ca cele doua. Intre cada si chiuveta se afla un geam, nu foarte mare, dar nici minuscul, care avea niste jaluzele roz, trase peste el, insa intrand, prin crapaturi, destule raze de soare. Pasii mei se indreapta spre chiuveta, dand drumul la jetul limpede de apa. Mainile mele fac contact cu apa rece si curata, incepand sa mi le frec usor, ca dupa aceea sa imi sterg fata. Din greseala, privirea mea se indreapta spre oglinda, vazandu-mi, in sfarsit, reflexia in ea. Aratam ciudat. Parul meu imi statea rebel pe spate, aratand dezordonat. Fata mea era era rosie, la fel ca si ochii mei. Mai mult ca sigur, din cauza plansului. Ochii mei plini de viata, erau somnorosi si obositi. Cat despre expresia fetei, puteam spune ca era neutra. Nici nu eram prea zambareata, dar nici nu eram trista. Iau apa in ambele maini, si mi le duc la fata. Cum simt ca apa rece face contact cu fata mea, tresar. Incep sa imi frec usor fata, dupa mai luand apa. Repet procedeul de cateva ori, pana simt ca mi s-a dus roseata, iar dupa opresc apa. Dupa ce termin, imi intind mana dupa un prosop. Erau doua, unu roz inchis si unul mov cu floricele roz. Il apuc pe cel roz si mi-l duc la fata. Cum simt ca suprafata moale si calda a prosopului, face contact cu fata mea, incep a-mi freca usor fata, cu miscari in sus si jos. Dupa ce termin, pun prosopul la locul lui si apoi ma indrept spre usa. Merg cu pasi grabiti pe usa, inchizand-o in urma mea. Trec de micul hol, ajungand in fata usii maro. O deschid incet si paseac afara pe ea. In fata mea, apara o balustrada metalica si stralucitoare, dandu-mi de inteles ca eram la un etaj. Vedeam ca peretii si tavanul, erau de un galben deschis si frumos. Nu stiu de ce, dar mi se parea ca atmosfera era calda, dar in acelasi timp rece. Mda, suna asa corect gramatical. Privirea mea se duce spre stanga si dreapta, incercand sa identifice mai bine locul. Observ ca mai erau usii, pe de o parte si alta, a usii mele. Incep sa le numar si imi dai seama ca sunt in numar de 7, cu a mea, 8. Usile aveau diferite nume scrise pe ele, si aveau modele diferite, insa avand aceasi culoare ca usa mea. Capul meu se intoarce inapoi si observ ca pe usa mea, era scris mare, cu litere roz, " Sakura". Era frumos. Privirea mea mai cerceteaza si observa doua perechi de scari, una duce spre parter, iar cealalta, duce la un alt etaj sau o mansarda. Ma indrept spre scarile ce duc in jos, coborand usor pe ele. Erau facute din gresie alba cu model de flori. Cobor usor, pana dau cu ochii de o camera, sau, mai bine zis, un living urias. Era frumos si sofisticat. Avea o canapea mare si alba, din piele, cu cateva perne pe ea. Canapeau era lunga, cam de vreo 8 persoane, pe putin. Observ ca pe de o parte si alta a canapelei, se aflau cate un fotoliu, de acelasi model si culoare. Erau mari, cat pentru doua persoane. Aratau comfortabil. In fata canapelei, la o distanta maricica, se afla o plasma uriasa. Era aproape cat cea din castel. Era pe un fel de noptiera uriasa si maro. Noptiera era plina ochii cu casete DVD si CD-uri. Deasupra lor era un DVD, gri si sofisticat. Era cate un geam, in stanga si in dreapta a plasmei, avand niste perdele albe cu un model de trandafiri. In dreapta a geamului, se afla o usa maro. In partea opusa usii, se afla un fel de hol scurt si cu peretii galbeni, ca si cei de la etaj. Merg pe el, vazand ca la sfarsitul lui, era o usa mare si maro, ca ce din living. Amandoua cred ca erau iesiri. In stanga, se afla o deschizatura mare, fara usa. Merg spre ea si, surpriza, vad ca e o bucatarie uriasa, in care se aflau toate fetele. Fiecare era ocupata cu cate ceva, deci nu mi-au observat prezanta. Era un fel de bar facut din lemn negru. Dupa bar, se vedea un frigider alb, pe are scria " Arctic", apoi era un fel de blat de culoarea desertului, si cu multe dulapioare si sertare. In mijlocul blatului se afla o chiuveta, langa ea fiind un sprijinator de farfurii si tacamuri. Pe blat mai era si un prajitor de paine, cuptor cu microunde, masina de cafea si alte masinarii. Dupa blat se arata un cuptor/aragaz. Dupa se termina peretele, urmand altul, in care era ocupat de o fereastra mare si lunga, cu draperii portocalii. Barul era in mijlocul bucatariei, fiind inconjurat, pe ambele parti, de niste scaune rotative si transparente. Bucataria era mare si spatioasa. Era de culoare galben deschis. Cat despre prietenele mele si sora mea, puteam spune ca fiecare avea cate o ocupatie.Ten Ten si Temari erau in fata frigiderului, cautand ceva. Sora mea era cu spatele la mine, pe un sacun, si bea o cana cu cafea si citea ziarul. Ce pot spune, ramasesem socata si cu gura cascata de 3 metri. Premiera era, sa o vezi pe Sakina cu un ziar in mana. Cred ca si ea era afectata de ce se intamplase. Ino era la acel blat( sau cum naiba s-o numi), facand cafea, la aparatul de facut cafea. Hinata si Matsuri spalau vasele impreuna, dandu-mi de inteles ca au mancat. Dupa ce termin de inspectat bucataria. Tusec fals ca sa le atrag atentia. Proasta miscare, caci Sakina se ineaca cu cafeau, iar Ino se arde cu cafea fierbinte. Temari si Ten Ten se fac nu ma aud, iar Hinata si Matsuri se intorc cu fata la mine. Toate isi indrept privirea spre mine. Ino se trezeste din visare, aproape injurandu-ma, insa cand ma vede, i se lumineaza fata si ma intreaba:
- Ce faci? Ti-e foame? Ti-e sete? Vrei un caine? Ma intreaba rapid si vesela
Gura mea se deschisese involuntar, la cat de repede vorbise. Trag aer in piept si ii raspund la fel de rapid:
- Bine! Da! Da! Si nu, nu vreu un caine! Ii raspund, uimita ca pot sa vorbesca asa repede
- Ce bine! Ma bucur! Imi spune ea, zambind cu gura pana la urechi
De ce as vrea un caine? Da, in loc sa ma concentrez la ce trebuia, eu ma gandeam la un caine. Fara sa imi dau seama, toate ma priveau. Se lasase o tacere apasatoare. Mintea mea era nelinistita din cauza unei intrebari. Vroiam sa le intreb daca asta era casa lui Jade, insa nu stiam cum sa imi formulez intrebarea, fara sa par trista. De ce cred ca e casa lui Jade? Ei haide, cine sa mai aiba asa un gust bun la mobila si case? Sau cine are in casa asa o atmoafera? Incep sa pasesc inauntrul bucatariei, asezandu-ma langa Sakina, pe un scaun. Imi pun mainile pe bar si imi lovesc usor unghiille degetelor de el, scotand un sunet enervant. Eram pierduta din nou in ganduri. Priveam in gol si incercam, pe cat posibil, sa nu ma mai gandesc la Jade si parintii mei, insa era greu, din moment ce grijile ma chinuiau. Tresar, cand vad o mana care pune o farfurie cu doua oua ochiuri si niste sunca, pe masa. Imi ridic privirea si o vad pe Hinata zambandu-mi cald. Ii zambesc inapoi, spunandu-i:
- Multumesc frumos! Ii spun zambareata, lund furculia in mana
- Cu placere scumpo! A, da! Ce suc vrei? Sau poate ca vrei niste cafea? Sau poate niste ceai? Se intreaba pe sine si pe mine, in acelasi timp
Chicotesc usor, cand vad ca isi duce mana la barbie, facand un gest copilaresc. Ii zambesc si ii spun:
- Niste suc de portocale, ar fi perfect! Ii spun zambareata
- Ten-Ten, ai auzit? Ii spune satenei, intorcandu-si capul spre ea
- Ai auzit-o Temari! Misca-ti fundul din fata frigiderului! Ii spune Ten Ten
- Acum! Doamne! Se plange ea, in timp ce se da din fata frigiderului
   Ten- Ten se apleaca si se uita cateva secunde in interiorul frigiderului. Cat cauta sucul, eu imi infipsem furculita intr-o bucata de sunca, cu gandul sa o duc la gura. Cand sa imi pun furculita in gura, Ten Ten spune ceva:
- Jade! In numele a tot ce-i sfant! Unde mama naibii ai pus sucul de portocale? Ca eu vad numai ciocolata, fructe si legume, aici! Isuse! Fata asta nu stie ce e un hamburger? Se plange ea, in timp ce cotrobaie prin frigider
   Automat am scapat furculita din mana, ea cazand inapoi in farfurie. Raman cu gura deschisa cateva secunde. Dupa ce imi revin, ma trezesc vorbind:
- Stai! Deci asta chiar e....incep eu incet
- Casa lui Jade? Da! Dar tu a cui credea-i ca e? Ma intrerupe sora mea mai mare, in timp ce mai luase o gura de cafea
   Tac din gura si imi indrept privirea spre farfuria cu mancare. Cred ca imi pierise foamea, dar nu puteam sa le spun pur si simplu: " Stiti, nu mai imi e foame!". Le-as ingrijora degeaba. Imi iau furculia in mana si iau o bucata de sunca, ducandu-mi-o la gura. Incep sa o savurez, fiind placut surprinsa de gustul ei. De obicei nu prea mancam carne, dar data fiind situatuatia, nu vroiam sa fac mofturi. Si totusi, Jade ura carnea, deci de unde avea? Cand aduc aminte de Jade, incep a ma intreba ceva. Oare cum se poate ca un copil de 12 ani, sa aiba asa o vila? Gandurile mi se opresc, cand observ ca Hinata imi adusese paharul cu suc de portocale, punandu-l in dreptul farfuriei. Ii multumesc, dupa lunand o gura din el. Era dulce si cu pulpa, exact cum imi placea. Termin de mancat tot din farfurie si pahar, dupa ridicandu-ma si punandu-le in chiuveta. Incep sa le curat, punanadu-le in sertarul lor. Poate va intrebati de ce spal vasele. Pai e simplu, eu nu am cameriste si niciodaa nu am avut. Stiu ca uni ar crede ca nu se cuvine ca " Printesa Regatului Ingerilor Albi", sa curete, insa nu imi pasa. Puteam spune, cu mana pe inima, ca mereu am facut curat singura, mi-am spalat hainele la masina de spalat, am spalat vasele si toate treburile casnice. Mai precis am facut, orice ar fi facut o persoana normala. Sakina facea acelasi lucru ca mine. Nu suportam sa am pe cineva care sa faca ce ii spuneam sau sa faca curat dupa mine. Da, e adevarat ca locuisem intr-un castele mare si luxos, dar niciodata nu am profitat de pe urma lui, asa cum alti ar fi facut-o. Sa fiu sincera, imi displacea luxul. Cu toate ca eram, cine eram, nu suportam sa fiu trata cu respect regal sau alte chestii de genul asta, ci ca o persoana normala, la fel ca ceilalti. Din punctul meu de vedere, toti suntem egali. Cui ii pasa daca esti regal sau nu, atata timp cat esti o persoana cu drepturi? Nu era ceva socant ca nu imi placea sa luxul, din moment ce familia mea avea aceiasi parere. Tatal meu, nu era rege pentru Ingerii Albi, ci prieten, frate si tata. Daca mai era ceva ce nu imi placea, era casnicile aranjate. Cand auzeam de ele, efectiv, imi venea sa vomit. Sincer, ma bucur ca parinti mei nu sunt de genul asta, caci daca erau, probabil viata mea ar fi fost foarte trista. Nu stiam cum puteau unii parinti sa isi " arunce" fiicele, in mainile unor baietii, pe care nu ii cunosteau. Stiam de ce faceau asta. Ca sa pastreze "sangele nobil", pur si nu amestecat. Mi se intorcea stomacul pe dos, de fiecare data cand auzisem de o "logodna" intre nobili. In acelasi timp, imi parea rau pentru cele care erau obligate sa faca asta. Daca mie nu imi placeau, puteam spune ca Jade le ura. Niciodata nu vroiam sa ma marit cu cineva, care nu ma iubeste, sau care nici macar nu tine la mine. E pur si simpu, dezgustator. Sakina are 17 ani si cateva lunii, deci, teoretic, ar trebui sa fie logodita. Dar, dupa cum am spus, parinti mei urasc chestiile de genul asta, asa ca nu e obligata sa se marite cu nimeni. Nu ca mi-as face griji in privinta asta. De ce? Pentru ca daca ar fi fost asa, Jade ar fi facut urat, foarte urat. Adica, deja mi-o si imaginez pe Jade, aruncand castelul in aer. Sau sa fi asasinat mirele, de fata cu toti. Sau ar mai fi si varianta sa apara in mijlocul nuntii si sa zica ceva de genu: " A luat foc castelul! Fiecare pentru el!", iar dupa sa ii ude pe invitati, din cap pana in picioare. Chicotesc usor la gandul asta. Termin de spalat vasele. Cand sa vreau sa parasesc camera, imi aduc aminte de ceva. Era timpul sa aflu niste raspunsuri de la sora mea. Eram cu fata spre iesire. Fara sa ma intorc, intreb clar si raspicat:
- Cine erau cei care au atacat castelul? Le intreb
   Se lasase tacerea. Imi intorc capul inapoi ca sa vad ce fac. Toate se oprise din activitatile lor. Capetele lor erau lasate in jos, semn ca nu era ceva de bine. Nici una nu indraznea sa
isi ridice capul si sa imi raspunda la intrebare, iar asta ma nelinistea. Oare chiar atat de rau era? Incat sa nu imi raspunda la intrebare? Mai exact ce inseamna un Inger Negru, de toate erau asa tacute? Tresar, cand o aud pe Sakina raspunzandu-mi incet, inca fiind cu capul in jos:
- Insusi intunericul....

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Joi 14 Aug 2014, 01:01

Buna pisoi :* ! Mulțumesc pentru anunț ♡. Ohh haide, acest capitol n a fost deloc plictisitor. Pur si simplu ai dezvoltat mai mult descrierea atat a sentimentelor cat si a reperelor spatiale. Mie mi se pare ca aceast lucru reprezintă defapt cat de mult ai avansat de la primul capitol. Ma bucur tare mult ca pot sa observ atat de ușor aceasta. Si totuși, ai grija la repetiții. Saraca Sakura, are atatea informatii de digerat ! Aștept următorul capitol sa vad ce vor face fetele in continuare. Bafta la scrisss pisoii, te pupp ♡♡♡♡:* :* :*

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.

FanFic SasuSaku inactiv (Aug 13, 2014)

FanFic SasuSaku inactiv (Aug 13, 2014)