Şase şase şase

Subiect: Şase şase şase Lun 08 Apr 2013, 19:24

-666-

Capitolul I

"Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți, și cad jertfă curselor urzite de el.
Treburile îi merg bine în orice vreme, judecățile Tale sunt prea înalte pentru el,
ca să le poată vedea și suflă cu dispreț împotriva potrivnicilor lui."

    Răul poate înfățișa multe forme, fie ascuns sub chipuri calde, scăldate în iubire, fie sub masca frumosului, fie a celor ce se impun binevoitori. Chiar și în ochii unui înger poate licări o scipire diavolească, ascunsă și renegată, ce crește răbdătoare în noapte. Acea fărâmă îmbrățișată la pieptul râului pur se va ridica necontentit în bine venitul moment, când evlavia nefericitului va fi pusă la încercare. Iadul se va dezlănțui asemeni unei bestii nemiloase, dar nu prin flăcări și lavă încinsă, ce încătuşează cu sete sufletele condamnate, spre a le devora, iar și iar, o infinitate. Toți vor avea de suferit, până și cele mai adânc îngropate secrete vor ieși la iveală, cele mai bolnave dorințe ale așa-zișilor neprihăniți. Sângele va cădea, din cerul negru, în locul ploii, iar apele cristaline vor deveni roșii, întunecoase. Finalurile fericite nu există, ci sunt confundate cu poveştile neterminate, când adevăratul malefic abia apare. Toţi se vor privi în oglindă şi vor ţipa când îşi vor vedea chipurile trufaşe acoperite de sânge, dar poate se vor bucura, faptele rele aduc de cele mai multe ori voia bună.
    Nici măcar Luceafărul dimineții, credința şi rugăciunea falsă, intonată silit în situații lipsite de speranță, nu vor aduce mângâiere, fiindcă el și-a pus întunericul învelitoare, o robă plină de secrete, ce istorisește obscuritatea în care mieii erau mistuiţi, sfâșiați in dinții lupului. Acea foame nesfârşită de a răni, imposibil de manipulat, de păcălit. Ea e singura care se joacă în conştientul şi subconştientul omului, câteodată pare că nu e acolo, însă răul nu doarme niciodată, ci stă ascuns şi priveşte cum se distrug semenii între ei, cum îşi înfig cuţitele ruginite în splină. Ăsta e adevăratul Iad, nu poveşti banale de speriat copiii, cu un diavol urât, cu piele roşie, coarne şi o coadă lungă, ca de şarpe. Diavolul este aşezat la cealaltă extremă, spre culmile perfecţiunii, astfel reuşeşte să mituaiscă atâtea suflete, să le facă să se vândă ieftin şi să îl slăvească.
     Luna plină veghea întregul pământ, eclipsând obraznic celelalte stele muritoare, mult inferioare ei. Nimic nu era mai fascinant ca eleganța și strălucirea Zeiței Nopții, în a cărei slujbă avea loc minunata lui sclipire. Atunci se simţea bine, liber ca pasărea cerului. Ziua îi era dușman, precum o colivie oţelită, ce-l obliga să se stăpânească și să privească fluturii cum își mișcă necontenit aripile firave, numai bune de sfâșiat. Acea cameră simplă, mobilată întâmplător din magazinul de mobiliere din centrul orașului, destul de cunoscut, unde lucra acea agentă maniacă, Stella, dar destul de drăguță, care îl ajutase să aleagă totul. Își întipărise, inconștient, chipul tinerei fete, avea potențialul unei piese din arta sa, obținută prin tragedia fără de care nu putea fi creată. Mirosul sângelui era încă înăbușitor, ridicându-se invizibil în atmosferă. Prețiosul elixir al vieții îi spăla trupul gol ce se odihnea în cada odată albă, acum pătată neglijent de roșul interzis. Pe umerii de porțelan îi era închegat, îmbrățișându-l parcă, având ca scop încălzirea lui, deși se răcise permanent acum mult timp, furând înfățișarea unui cadavru.
    Cand își purta costumul negru, ce forma un contrast sesizabil și plăcut privirilor tuturor doamnelor ușor patrunse de incitare și gânduri nepotrivite, părea un frumos ginere ucis blând, cu grijă, pentru a-i păstra trăsăturile seducătoare întreaga eternitate, răpit din ghearele necruțătoare ale timpului batjocoritor, a carui doleanță era să le îmbătrânească subit, să le urâţească. Era conștient de darul frumuseții și îl folosea continuu ascunzându-și adevărata mentalitate, inteligența, pentru mișcarea finală, când dezvăluia totul, fiecare plăcere obscenă, fiecare gând bolnav. Aveau să rămână secrete, domnițele în care și-a varsat aceste gânduri erau la ananghie, nu le puteau duce nicăieri, decât în mormânt. Lichidul rece pleoscăia la fiecare mișcare, picurăndu în întrecere pe antebraț când și-a ridicat mâna spre chip, prin parul puțin ud, răvășit.
     A închis ochii și a gemut sonor, un zgomot ce putea da fiori oricărei ființe, făcându-i pielea de găină, oasele să tremure. Excitare sau teamă, poate chiar amândouă. Ca întotdeauna, își retrăia experiența trecută ca martor, privind prin alți ochi in trecut, cu vreo două-trei ore in urmă, cand fata era încă în aceeași dimensiune cu a lui, pe aceeași lungime de undă. Un corp cu o inima vie, ce pompa prea rapid sângele prin bătăi spasmodice, considerat făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu. Părul blond, făurit din razele Soarelui, era pătat, umed din cauza transpirației abundente ce i se strecura pe frunte, pe pentagrama crestată adânc, ce sângera pe întregul chip desfigurat de durere. Era pironită, in goliciunea ei, în forma unei cruci umane, asemeni unui profan osândit să îndure chinuri rupte din Iad, sau artă, cum o nume el. Arta lui neînțeleasă. Țipetele înspăimântate, mințite de speranță, și "Tatăl nostru" rostit fără voce, printre gemete, îi ofereau o plăcere macabră, le percepea ca pe niște implorări în a continua, de data asta mai tare, mai mult. Înainte să reia tratamentul, pofta îl îngenunchease și s-a lăsat pradă, apropiindu-se de victimă. Ochii îi plângeau abundent, amestecând sângele cu lacrimile sărate, pe care le-a lins cu ardoare de pe buzele întredeschise.
    Acel moment îi îmbăta simțurile, iar dorințele se transformau în altele, intr-unele animalice, puternice. Se trezise, din propriul rai, din cauza zgomotului din camera luminată de un candelabru argintiu, cu trei lumânări lungi și groase, de o culoare gălbuie, asemanator cu o furcă ale cărei varufuri ard. Șarpele alb se zbătea în propria închisoare, un sicriu cu pereți transparenți, invidios pe stăpânul său, înjurând in limba lui necunoscută. Amuzat, bărbatul întinde mâna spre gramofonul vechi, de colecție, lăsând o melodie veselă, clasică, sa spargă liniștea. Nu a fost nicicând mai fericit ca atunci, însă știa că lipsește ceva, dar nici el nu putea afla ce, nu acum. Pe viitor era sigur că va desluși această enigmă, deși va necesita puțin efort, puțină transpirație și, de ce nu, puțin sânge tânăr. Urma să se autodistrugă într-o zi, nimeni altcineva nu ar fi capabil să îl înlănţuiască.

          - Pentru a distruge un monstru, e nevoie de un altul, așa-i, Amriel?

      Șarpele nu îi mai acorda atenție, era pierdut în căsuța lui, căutând probabil vreo victimă, una vie, însă nu putea avea parte de distracția stăpânului său, deși îl mai scotea câteodată, lăsându-l să guste carnea proaspătă, caldă, în care își înfigea colții ascuțiți. Râsetul sonor de răufăcător dansa prin jur odată cu melodia, aerul denota ceva lugubru, un nou plan îi prindea formă în conştient. S-a ridicat, într-un final, din baia de sânge, cu ochii neexpresivi asupra trupului încă crucificat. Pentru o minte normală, imaginea era una oribilă, sinistră, dar pentru ochii ce caută nevăzutul, era ceva falnic. Un prinţ al Iadului abia născut, trimis într-o lume pe cale de a declanşa Apocalipsa.

Am revenit cu un nou fic, sper că diferit de ce ați citit, însă mai târziu o să fie mai interesant. Perspectiva narativă va fi obiectivă, deci nu are rost să menționez mereu, nu va exista perspectivă subiectivă. Sper să vă placă. ^^

Subiect: Re: Şase şase şase Lun 08 Apr 2013, 19:33

~~Prima.~~
Doamne, tu faptura minunata si sadica, unde ti-ai ascuns acest talent morbid?! A fost sublim, savuros, cum vrei tu. Ma uimesti pe zi ce trece, zau. Nici nu stiu ce as putea sa iti spun, caci banuiesc ca esti consitenta de talentul care zace in tine. Fiinta mirificaaaa ce esti. De ce nu m-ai anuntat de ficul asta nou? Lua-te-ar ceva sa te ia! Abia astept sa vad cum ii vei introduce pe Sasuke si Sakura in povestea asta, caci nu mai am rabdare. Hai repejor cu next-ul, caci fierb aici, mai ceva ca sangele in iad. kiss

Subiect: Re: Şase şase şase Lun 08 Apr 2013, 21:19

Hellau, sweetheart a hug

Mai sadica de-atat puteai fi? Mi-a placut naratiunea ta obiectiva, avand in vedere ca e primul tau fic scris la persoana a III-a. Felul in care ti-ai transpus ideei, mi-a captat atentie inca din prima clipa, caci imi place sa ma hranesc, din cand in cand, cu astfel de texte, acum ficuri. Acum sincer, acest individ, care presupun ca e protagonistul, nu-i nicio urma de indoiala, nu numai ca sufera de o boala psihica grava, dar mai ai are si un sarpe ca animal de companie. Din totdeauna am urat taratoarele astea, si mereu o voi face. Ignorand asta, caracterul lui demonic, daca l-as putea caracteriza astfel, are nevoie de o companie la fel de intunecata. Se completeaza perfect cei doi lough

Hmm, scena respectiva din baie a fost preferata mea, caci am vrut mereu sa fac o baie in sange cu un cadavru, indirect, desigur. Mai lipsea sa faca si alte lucruri si in fata mea era un r*tardat de ala, fara vindecare.
Si ma intreb oare ce se va intampla in continuare, cum vei contura aceasta idee sadica, plina de sange si placere. Sper ca Sakura nu o sa fie un fel de sosie a lui lough

obsedata si ea, la randul ei, de cadavre si lichid rosu.
Bafta in continuare a hug

Subiect: Re: Şase şase şase Lun 08 Apr 2013, 22:06

Frumos fic, imi place cum scri, astept cu nerabdare nextul

Subiect: Re: Şase şase şase Lun 08 Apr 2013, 22:24

Hey, Azrael happy

. Sincera sa fiu cel mai mult si cel mai mult mp-a atras titlul, chiar m-a facut curioasa sa vad despre ce e vorba si pot spune ca am ramas masca. Felul in care descrii este absolut surprinzator, cred ca nimeni nu ar putea sa descrie ''raul'' mai bine decat ai facut-o tu. Pur si simplu nu stiu ce sa mai zic, chiar deloc, m-ai last fara cuvinte, muta ingrijorat

. Acum sunt tare, dar tare curioasa cum o sa introuci pe Sasuke si Sakura think

. Ehh o sa vedem noi in timp si ai sa ne luminezi si pe noi. Asa ca spor la scris la urmatorul capitol, care sper ca va veni repejor happy

ps: ai putea sa ma anunti si pe mine cand o sa postezi happy2

Te pupaceste Lola kiss

Subiect: Re: Şase şase şase Lun 08 Apr 2013, 22:51

Sireno.

Ai deschis alt fic? Mă înspăimântă ideea că nu vei mai posta la celălat fic, A la foile, că de celelate puţin îmi pasă. lough

Off, nu ştiu ce-aş putea zice înafara faptului că ai o descrie foarte profundă cât şi un mod stilat de a expune anumite lucruri. Ai un rafinament demn de laudă, fiecare frază este "îmbâcsită " de metafore, impresionante prin înţeles lor. Mi-a plăcut cel mai mult primul paragraf, ai redat foarte bine răutatea care există în fiecare, indiferent cât de buni suntem, ne-ai arătat adevărul din spatele unei persoane, într-o măsură.
Finalul a fost sadic şi pot spune că l-am gustat cu cea mai mare plăcere. Sunt curioasă cum va fi Sakura, cum va fi introdusă în poveste şi ce impact va avea ea asupra lui Sasuke, cât şi viceversa. Mult succes cu ficul, să nu te laşi cumva de el, este minunat. a hug

Subiect: Re: Şase şase şase Lun 08 Apr 2013, 22:58

Bonjour, ma cherie. in love

Un nou fic observ, lucrul care m-a atras catre el a fost, fara dar si poate, titlul. Ideea mi se pare interesanta, desi abia astept sa vad cum o vei dezvolta in continuare. Cat despre modul tau de a scrie.. te prinde naratiunea obiectiva in care tu esti papusarul si iti ghidezi personajele spre perfectiune, caci firea ta rece si care patrunde direct in profunzime se muleaza perfect pe acest stil. Ma bucur ca ai decis sa mai scrii inca un fic, eu una sunt extrem de curioasa in ceea ce priveste urmatoarele capitole, asa ca te-as ruga sa ma anunti si pe mine atunci cand postezi nextul. In colo ce sa-ti mai zic, sa ai parte numai de idei bune si de inspiratie. Te pup. :*

Subiect: Re: Şase şase şase Lun 08 Apr 2013, 23:08

Woaaa. Iubesc ficul. O idee destul de buna.....ce pot spune? Imi place! happy2

Sper sa ma anunti cand pui next. ;;)

Ficul meu:https://sasu.forumgratuit.ro/t10708-nu-rani-o-floare-de-cires-18?highlight=nu+rani+o+floare+de+cires

Subiect: Re: Şase şase şase Sam 13 Apr 2013, 23:44

Capitolul II

" În cer s-a mai arătat un alt semn: iată s-a văzut un mare balaur roș, cu șapte capete,
zece coroane și șapte cununi împărătești pe capete. Cu coada trăgea după el a treia
parte din stelele cerului și le arunca pe pământ. "

    Stella era o femeie tânără, nu avea mai mult de douăzeci și cinci de ani, dar poseda de cele mai multe ori un comportament copilăros. Putea fi ușor asemănată cu o columbă, o copilă fragilă și naivă, incapabilă să participe la o relație matură de iubire, genul de fată slăvită în poeziile amorezilor poeți, unde predomină jovialitatea și răsfățul iubitelor ideale. Pe de altă parte, acesta era farmecul ei, se putea strecura ușor pe sub pielea oricui prin drăgălășenie, deși o ducea la extrem când și când, ceea ce putea provoca disconfort celui asupra căruia își îndrepta energia.
Se gândise la ea în acea noapte, iar dorința de a-i simți sângele cald țâșnind haotic pe pielea înnebunită de dor, devenea din ce în ce mai copleșitoare. Amânase întâlnirea pentru următoarea zi. Înțelesese, din câte i-a spus, că trebuia să stea cu ochii pe copila ce îi era protejată -nepoata, dacă nu se înșela- fiindcă avea niște probleme pe care a evitat să le detalieze, dar asupra cărora nici el nu a insistat din politețe, însă, oricum, îl interesa câtuși de puțin. Trecuse mai mult de o săptămână de când nu a ucis, iar setea creștea cu fiecare minut, obligându-l să nu se gândească la nimic altceva. Situația se schimbase de la un timp, ca și numărul victimelor care crescuse considerabil. Nu i se mai întâmplase înainte, nici măcar cu doi ani în urmă, cand și-a petrecut vara cu părinții săi, in orașul natal, Fiumicino, situat prin centrul Italiel. Atunci deveniste "vegetarian", nu avea posibilitatea de a-și elibera demonul, oamenii erau în jurul său tot timpul, niciodată singur.     Binenţeles, asta nu însemna că frumoasele italience nu îl provocau, din contră, dar se hotărâse să își testeze autocontrolul.
Imediat ce intrase în restaurant, Stella îl căuta pierdută cu privirea, un pic agitată din cauza celor din jur, ceea ce însemna că nu prea ieșise prin astfel de locuri sofisticate, rezultatul fiind stânjeneala și obrajii îmbujorați. Odată ce l-a zărit, a pornit cu pași stângaci spre masa retrasă intr-un colț al imensei încăperi, deși încerca din răsputeri să abordeze un mers de felină și o atitudine delăsătoare.

        - Mă bucur nespus că ai decis să apari. Ești foarte frumoasă!

    Se ridicase în picioare înainte să ajungă și i-a tras scaunul. Vorbele nu au ajuns niciodată într-un moment mai potrivit, și nu au fost nicicând mai frumos grăite, cel putin așa gândea ea. Sunetul vocii îi era plăcut, chiar sexi, fapt ce o făcuse să își imagineze cum ar suna în situații mai intime, gând format și cu ajutorul aspectului său, iar asta o făcuse să îi fie rușine, așa că se străduia să revină cât mai rapid în lumea reală.

        - Îmi pare rău pentru amânare, însă...
        - Nici o problemă, înțeleg. O oprise cu glas scăzut, ademenitor, în timp ce ochii negri o priveau pătrunzător, cu subînțeles, iar mâna îi înainta pe masă, spre a ei.

    Nu a fost nevoie decât de un fals chip, unul sensibil, înțelegător, și puțină atenție pentru a o face să îl însoțească de bună voie acasă. Și-a dat seama că era sigur de câștig când îl atingea, timid, cu piciorul pe sub masă, sau după modul în care il privea pe la jumătatea nopții, ca pe un fel delicios de mâncare, înghițind in sec și ducandu-și paharul spre buze când îi năvăleau în minte tot felul de imagini.
Încă de la intrare, scana fiecare detaliu al locuinței și ajunsese la concluzia că este una destul de simplă, chiar banală, însă era surprinsă de rânduiala impecabilă de peste tot. Voia să îi spună ceva drăguț despre casă, că este încântătoare sau de o simplitate clasică, dar frumoasă în același timp, însă înainte să spună ceva era lipită cu spatele de perete, așa cum era Sasuke de pieptul său. Îi plăcea să îi simtă mâinile descoperindu-i corpul, strângând-ul posesiv și pofticios. Era nerăbdătoare spre deosebire de el, care o tachina mușcând-o de gât, de buze, și mângâind-o fără să se gândească la eliminarea rochiei vișinii, mulate. I-a dat cămașa jos și la împins în pat, exprimându-și dorința de a-l domina. Ascultător, urmărea show-ul ero*ic, cum puținele haine purtate erau aruncate prin mișcări lente, ce încercau să ascundă impacienţa. Priveliștea devenise stimulantă îndată ce renunțase fără remușcări la sutien. Avea un corp bine conturat, cu fundul bombat și sânii rotunzi, voluminoşi, însă nu foarte înaltă, ci pe undeva la 1.65. S-a așezat deasupra lui, permițându-i să-i atingă pieptul și să coboare pe talia subțirică, în timp ce se duela cu fermoarul pantalonilor și îl săruta continuu.

        - Cum vrei să te răsplătesc pentru buna purtare, m? Întreabă Stella șoptit, cât mai senzual.
        - Prețurile mele nu sunt tocmai decente, sunt un bărbat pretențios.
        - Sunt sigură că pot face față, altfel nu mă aflam aici.
        - Destul de adevărat.
        - Deci, spune-mi, ce îți pot oferi?
        - Sufletul tău. A spus clar, răspicat, în timp ce s-a așezat deasupra ei, care a început să râdă.

    Nu înțelesese prea mult, gluma i se părea ciudată precum unele replici din filme, ce tind spre un sens inteligent. Ce nu conștientiza era că el vorbea serios, dar nu o intresa nimic în afară de plăcerea oferită, stare ce îi acapara simțurile. Ca oricare alt moment bun, nici acesta nu avea să dureze mult. Într-o clipă era în pat, pe culmile extazului, iar în cealaltă târâtă silit de bărbatul perfect, răstignită pe un prete de lemn. Jocul diavolului începuse, iar lama ascuțită aluneca voios pe mână, de la incheietură, în linie dreaptă, spre cot, apoi umăr. Țipetele terifiate, de durere, erau înăbușite de căluşul mușcat cu forță spre a domoli suferința. Sasuke simțea din nou că trăiește, îmbătându-se cu neputința fetei, cu sângele ce se scurgea pe mâinile și peste tot pe unde atingea divinul instrument. Își continua ritualul, crestând pentagrama pe fruntea bronzată, mutilându-i intreg corpul în timp ce fredona o melodie pe care doar el o știa, probabil ceva inventat pe moment.

        - Am să îți scot căluşul, dar dacă aud un țipat, următoarea mișcare va fi să îți scot limba și să o mănânc. Înțelegi?

    Stella încuviință printre lacrimi, privindu-l cu frică. Știa că nu există scăpare, însă nu voia să accepte această moarte crudă, bolnavă. Când s-a apropiat, un țipat ascuțit i-a scapat printre buze, regretând imediat gestul, urmând să își ceară scuze în mod repetat. In ochii lui nu exista milă, nimic uman care să îi sară in ajutor. Un monstru, asta era, un câine al Iadului. Și-a apropiat buzele de ale ei, însă a întors speriată capul, lăsându-i acces la gâtul firav, pe care l-a sărutat.

        - Mă întreb de ceva timp ce gust ai... Spuse cu ardoare, lingându-și buzele ușor pline.
    A mușcat-o rapid, cu forță, iar sângele începuse să curgă pe lângă buze, in timp victima gemea sonor, cu teama că dacă o să țipe, el se va ține de cuvânt.
        - Te rog, trebuie să am grijă de ea, are nevoie de mine.
        - Caţi ani are? A întrebat, îndepărtându-se pentru a o privi mai bine.
        - Șaisprezece ani, dar nu înțelegi, ea e...
        - Shh, nu-ți face griji. O să am eu grijă de micuță... în toate modurile.

Subiect: Re: Şase şase şase Dum 14 Apr 2013, 00:06

Hellau, sweetheart a hug

Si iarasi ne sincronizam perfect, aducand in acelasi timp capitolul doi la ficurile noi. Ma intreb daca aceasta sincronizare va continua si de acum inainte :>
Mi-a placut descrierea Stellei, si mi-a placut si gesturile ei, chit ca ele i-au adus moartea. Stii, ma intreb daca nu facea s*x cu el, poate scapa teafara, iar el renunta la jocul asta bolnav si o lasa in pace; nu stiu, poate isi urmarea o alta victima.
Sasuke are marele avantaj ca este atragator. Chiar ar fi ciudat ca o fata sa refuze o aventura de-o noapte cu el, adica e Sasuke -S-A-S-U-K-E-. A fost frumos momentul lor er*tic si totala neasteptata purtarea a Stellei, mi-o imaginam mai precauta, nicidecum sa fie cea care va domina in timpul actului. Mm, deisgur, ce as putea sa spun despre placerea lui in materie de mutilare si dorinta de-a simti cat mai mult sange? Poate as fi si eu fericita daca as fi nebuna, dar nu sunt, cel putin nu acum. lough

Am o curiozitate in legatura cu nepoata Stellei si cu modul lui Sasuke de a avea grija de ea.
Hai, bafta in continuare a hug

Subiect: Re: Şase şase şase Dum 14 Apr 2013, 11:42

Cred ca am sa mor in scurt timp, daca voi mai citi ceva scris de manutele tale. Esti incredibila, fiinto, scrii atat de superb, genial, cum vrei tu. Stii ca vei ramane un zeu pentru mine, orice ar fi rolling on the floor

. Cum a spus si Andreea, nu ma asteptam ca Stella atat de... nu stiu, poate imatura. Cert e ca a vrut putin distractie, iar Sasuke a avut grija sa i-o ofere. Ceea ce a urmat nu prea mai conta, pentru el cel putin. Mi-a placut descrierea pe care i-ai facut-o damei, a fost chiar interesanta, iar gesturile ei erau calculate, ceea ce imi dadea de inteles ca va urma o simpla noaptea de s*x, iar varianta cu uciderea chiar nu intra in calcul. Insa ne-ai surprins, pe mine intr-un mod placut, caci ador orice fic in care domina diavolul, iar in ficul asta, diavolul e al naibii de gustos lough

-Yes, mi-e foame. - Sper sa vii repede cu urmatorul capitol, caci sunt foarte nerabdatoare. Spor la scris si la idei si sa ne aduci din nou un capitol la fel de genial ca acesta. kiss

Subiect: Re: Şase şase şase Dum 14 Apr 2013, 13:18

Ce Dumnezeu ar trebui sa spun eu la toate astea? lough

Serios, ce mai este de spus? Dupa ce a adus-o acasa si a chinuit-o putin, a facut-o sa sufere si sa tipe, i-a mai si spus ca va avea grija de nepoata ei. Eu una ma intreb cum o sa reauseasca biata fata sa scape pentru inceput de diavolul asta impielitat, caci presimt ca nu o sa aiba numai chef de ucis, dar si putin chef de joaca. Cadrul pe care ni l-ai expus acum a fost cu adevarat ceva, ma simteam exact ca in timpul unui film si scenele se derulau inaintea mea. Sunt al naibii de curioasa cum o sa se intalneasca astia doi, pentru ca o intalnire cu surprize nu prea intra in calcul, cum nici la ceva banal nu ma pot gandi. Desigur, din nou ne vei surprinde.

Spor la scris in continuare. Te pup. :*

Subiect: Re: Şase şase şase Dum 14 Apr 2013, 13:41

Hei, sireno. kiss

Se pare că ieri a fost ziua capitolelor bune, şi tu cât şi Andreea aţi adus capitolul următor la ficuri, lucru atât de plăcut pentru mine. Deşi ţi-am citit capitolul de aseară de abia acum îţi las com. Nu ştiu de ce, dar nimic nu s-a comparat cu ultima parte, sfârşitul. Mi-a plăcut la nebunie replica lui Sasuke, aceea că va avea grijă de nepoata Stellei în toate modurile. Pff, Dumnezeule, de ce te-ai oprit fix când nu trebuia? Mă întreb cum se va comporta Sasuke când în preajma lui se va afla o minoră, o femeie în plină dezvoltare, atât de fructoasă. well? awesome right?

Îmi place descrierea ta, este foarte bună mereu ştii cum să reliefezi o anumită caracteristică sau chiar un anumit moment. Sper să vii la fel de repede cu următorul capitol ca acum. Baftă.

Subiect: Re: Şase şase şase Mier 17 Apr 2013, 17:53

Wow!E unul din cele mai surprinzatoare ficuri citite de mine.Daca nu aduci nextul repede o sa ma supar!Deci nu ma face sa astept.Ficul e unul genial, tu esti geniala, te rog sa aduci capitolul urmator mai repede daca nu vrei sa fac o criza.Te kiss

si spor la scris in continuare!

PS:Anunta-ma la next!

Capitolul III

'Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Şi destrămând al vieţii fir
Se duc pe totdeauna.'

    Distracția se încheiase mult prea devreme, mai rapid ca toate celelalte dăţi în care fetele erau supuse obiceiurilor lui. Stella murise înecată în prorpiul sânge, rostind un nume ciudat, dar totodată foarte comun și destul de frumos. Dezamăgit, Sasuke sfărâma liniștea nopții prin săpături adânci, în pământ. Corpul nu îi mai era de niciun folos, oricât de mult l-ar fi străpuns, oricât de mult lichid ar elibera, țipetele strangulate s-au stins odată cu ultima răsuflare, iar chipul plin de teroare și teamă ce îi satisfăceau agrementele, păstrase totuși acea durere, un supliciu pe care el nu avea să îl înțeleagă în nici o împrejurare, nu atât timp cât îi oferea plăcere.
    La doi metri depărtare de locul ales, cimitirul era înconjurat de gardul metalic, format din rânduri de ţevi negricioase, pârjolite pe toată lungimea, cu vârful ascuțit, asemănătoare cu niște sulițe. Păreau gratii, granițe ce delimitau cuibul sufletelor atinse de moarte. Cumpărase tot pământul din stânga, dreapta și spatele cimitirilui, însă sub masca unui deținător fantomă, pe care nu îl cunoștea nimeni. Cei ale căror case erau situate în apropiere, deseori spuneau că un domn din capitală este proprietarul, fiindcă unul dintre ei nu și-ar fi permis atât de mult teren datorită situațiilor materiale cam mediocre, dar zvonurile se bazau pe nimic, doar bănuieli născute în timp de plictiseală. Lunatica ce avea căsuța vis a vis de intrare, îl vazuse într-o noapte, cu vreo două săptămâni după revelion, când ieșise afară să caute niște lemne pentru foc. Presimțise ceva, iar din momentul în care zărise himera ce căra sacul în spate, începuse a vorbi despre demoni, profanatorii de morminte ce mănâncă sufletele înainte să părăsească gazda prinsă sub humă. Nimeni nu o crezuse niciodată, dar știa ce a văzut, și de atunci tot aștepta la geam ca fantoma să reapară.
     Imediat ce a lăsat groapa să înghită sacul lucios, s-a aplecat, expirând aerul îmbuibat de sange și miros de humă proaspătă, și a prins cu degetele un bulgare de pământ, pe care l-a sfărâmat lent asupra victimei, obicei învățat la înmormântarea bunicului său, Kakashi, care murise de cancer când el avea vârsta de cincisprezece ani. Făcuse o mișcare inteligentă, nimeni nu putea atinge aceste pământuri fără acordul său, însă posibilitatea ca cineva să descopere în mod acicidental cele peste șaptesprezece cadavre, cu Stella în calcul, ce se odihneau nefiresc, nu ieșea din calcul.

        - A țipat atunci când i-ai retezat carnea? Te-a implorat să te oprești? Glasul vrăjitoresc, ascuțit tremura în întuneric, iar femeia se apropia cu teamă.
        - Mai ceva ca plânsul mătrăgunei din Harry Potter. Spuse amuzat, chicotind copilărește.

    Intenționa să abordeze situația cu calm, deși simțise cum timpul se oprește, cum stomacul a început să se strângă într-un ghem de ace, în timp ce inima se zbătea în ritm accelerat. Trecut cu mult de miezul nopții, întunericul nu era așa dens, astfel se puteau analiza într-o anumită măsură, pentru el fiind un pericol ce-i putea dezvălui adevărata identitate. Bătrâna înfăţişa o formă urâtă, carnea-i era acoperită de piele zbârcită, pătată în mare parte. Pleoapele îi atârnau ca niște piei, unul dintre ochi părând tot timpul închis, în timp ce dreptul avea cataractă. Albastrul lor era acoperit de o membrană subțire, neclară, ce accentua tristețea și insanitatea din ei. Purta niște haine murdare, zdrențuite, iar părul îi era alb și încâlcit.

         - Trebuie să mori acum, știi?
     A râs sonor, gest urmat în scurt timp de o tuse seacă, ce părea că îi trosnește gâtul subțire, ușor de frânt.
        - Viața mea nu mai are importanță, copile. A ta, în schimb...
        - Cât de misterios, urmează să îmi citești în palmă, sau mai bine o cafea, ceva, nu?
        - Prostule! Tu ai făcut alegerea și, odată ce ai deschis această ușă, cealaltă s-a închis. Toate şapteşpe se vor ridica împotriva ta, una câte una.

    Se întreba de unde știe atât de multe despre el, însă acea teamă dispăruse. Găsea ceva familiar în această femeie grotească, o firavă eliberare a poverii ce l-a ținut încătușat in toți anii masacrului. Nimeni nu i-a mai aflat secretul, în afară de sacrificiile lui, bineînțeles. A dorit să îi spună ceva, o întrebare cu privire la cunoștințele sale în acest caz, dar privea cum mersul şchiopătat se împiedica de solul moale și se îndepărta. Fără să își ia gândul de la întâmplarea anterioară, băiatul curăța locul, asigurându-se că nu lasă nimic în urmă. Nu obișnuia să fie neglijent, mai ales in situația de față, unde și cel mai mic detaliu putea fi fatal. S-a urcat în SUV-ul parcat în depărtare și a pornit spre casă. Drumul era pustiu, liniștit, tocmai bun pentru o plimbare aleasă cu scopul de a limpezi mintea. Nu ştia nici el de ce a lăsat-o să plece, dar era sigur că femeia nu o să spună nimic. Era conştientă de mai mult timp, ceea ce înseamnă că putea spune oricând că acolo zac atâtea cadavre.
    A doua zi și-o petrecuse dormind, fiind extenuat în urma celor întâmplate. Ultimele două nopți au rămas albe, constituind incipitul și finalul fanteziei. Aproape seară, pe la ora opt și ceva, un ton de apel străin i-a intrerupt somnul liniștit. Căuta orbește sursa zgomotului, dar văzu plicul negru, elegant, undeva pe lângă ușa de la intrare. Telefonul afișa același nume șoptit de Stella, așa că a așteptat să închidă și a scos cartela, aruncând obiectele în coșul de gunoi, la fel și rochia și celelalte materiale ce constituiau ținuta acesteia. La scurt timp, soneria se trezise și ea. A oftat și s-a îndreptat spre ușă, întrebându-se cine putea fi la o oră destul de tarzie, deoarece nu aștepta niciun musafir. "Taci! Pentru prima dată, te rog să taci!" spuse o voce feminină, un pic copilăroasă, ce încerca să se arate impunătoare. Confuz, a deschis și a văzut-o pe fată, care nu îl observase și continua să mențină un monolog.

         - Te pot ajuta cu ceva? A intrebat-o blând, pe un ton scazut.

    Și-a potrivit brusc ochii mari, verzi în ai lui, fără a spune un cuvânt. Obrajii i-au prins o vizibilă culoare trandafirie, asemănătoare nuanţei anormale a părului său, observase el, datorată ipostazei în care a fost surprinsă sau, destul de posibil, cauzată de prezenţa sa.

         - Mă numesc Sakura -spuse dintr-o suflare- trebuie să vorbesc cu Stella. O poți chema, te rog?

     "Desigur că vrei." își spuse în gând, amintindu-și că îi mai auzise numele o dată, scăpat printre buzele femeii, chiar înainte să moară. Modul în care l-a găsit era ciudat, nu credea că Stella i-a povestit acestei adolescente, căruia nu îi dădea mai mult de șaisprezece-șaptesprezece ani, unde avea să se ducă, cu cine, nici el nu știa sigur că o va aduce acasă, dar această fetiță?

        - Mai bine te-aş pofti înăuntru, nu crezi? Aş fi lipsit de maniere, dacă aș lasa o tânără domnișoară, la ușă, să aștepte.

Helllau, sweetheart a hug

A fost atat de tare capitolul asta. Yummi. As fi vrut sa nu se sfarseasca atat de brusc, caci devenise foarte interesanta intoarcerea de situatie, cu Sakura la usa apartamentului lui. Mamaaa, eu nu inteleg de ce nu o ucide pe batrana; isi asuma asa un mare risc din cauza celor stiute de ea. Mm, singura explicatie coerenta ar fi ca o crede inofensiva, probabil asa si e. Mi-a placut cand i-a spus ca cele saptesprezece cadavre, ma rog, spirite, il vor bantui pana isi vor gasi linistea. Ar trebui sa mi se faca mila de el very sad

Saracul, si saraca Sakura, nu imi pot inchipui ce se va intampla cu ea, si ce anume ii va face barbatul. Tin minte ca ii promisese matusa-sii ca va avea grija de ea in toate modurile, nemernicul, sunt convinsa ca o va privi diferit fata de restul victimelor cu care facea s*x, s*x inainte de masacru. Siguuuur Sakura e si ea o ciudata, daca nu bolnava mintal lough

Buna, buna. Cred ca asta e prima data cand intru pe la ficul asta, nu? Hmmm. Oricum asta nu-i asa de important. Etto, intotdeauna mi-au placut povestile mai sangeroase, cu super puteri, exorcism sau altele :)). Nu ma intreba de ce ca nici eu nu stiu. Tot ce imi aduc aminte sunt vremurile alea in care aveam 4-5 ani si mama imi citea povesti cu balauri, printese si varumeo venea cu chesti de groaza:)): . Oh, dar sa lasam asta acum. Despre ficul tau vroiam sa vorbesc... pot sa afirm ca dupa primele trei capitole ocupa un loc in clasamentul meu. O sa incep cu: Imi place Sasuke (mda evident ca imi place). Un dracusor nemilos care pe deasupra are si un sarpe drept animal de casa <3 (sau sarpele ala mai are legatura si cu altceva?), e arogant, un cuceritor inrait si arata la fel de bine ca intotdeauna. Hm. Mi-a fost mila de Stella si de restul victimelor... Pe naiba! :)): Mai mult sange, vreau sa curga tot mai mult sange=))) muhahahaha >:). Mi-e mila de Sakura putin happy

cred ca tinea la Stella iar acum ca nu o mai are nustiu cum o sa reactioneze, saracuta de ea. sad

Si totusi am ramas cu o gramada de semne de intrebare. De asemenea am o vaga impresie ca Sakura nu o sa fie totusi singura, ca ma gandesc eu nu vorbea singura in fata usii brunetului. Si batrana aia din cimitir... sunt tare curioasa in privinta ei si de unde stie atatea. Ma rog. O sa ne lamuresti tu. Tot ce vreau sa te rog e sa ma anunti si pe mine la next. Spor la scris! Kissez kiss

Ma bucur ca m-ai anuntat in legatura cu acest capitol, caci a fost intr-adevar frumos si spectaculos, asa cum ma asteptam. Doar vorbim de Lissa aici, dăă! M-a surprins felul in care ai introdus-o pe Sakura in poveste, sa stii. Foarte interesant. Nu stiu ce sa-ti mai spun, decat ca ai un fic foarte frumos, placut si niste idei superbe. Esti talentata, mereu ai fost si vei ramane. Eu astept s vad cu cei idei ne vei suprinde. Hai cu next-ul.

Trebuie neaparat sa ajung mai repede la ficurile tale, asta e cat se poate de clar. lough

Mi-a placut la nebunie capitolul, replicile personajelor au fost intocmai pe gustul meu. Si mi-a placut si intrarea Sakurei in scena, ma intreb unde vor duce toate astea, mai ales ca Sasuke este un mic drac impielitat si nu cred sa o lase pe rozalie prea usor sa scape, mai ales ca ii cam place de ea bag seama. Oricum ar fi eu una astept cu nerabdare nextul, caci tare curioasa m-ai facut. Spor la scris. :*

Oh my Godness Lis, tu stii ce dor imi e de ficul asta? Tu si Andreea sunteti cele cu ficurile gen horror sau ma rog, ce contin ceva legat de crime sau alte grozavii de care sunt atrasa. Geniu ce esti tu, de ce-s nu mai trei capitole, cand eu ma asteptam sa fie mai multe capitole pline de descriere, actiune si restul chestilor la care te pricepi tu cel mai bine? Si de ce te-ai oprit fix la momentul cand Sasuke o pofteste pe Sakura inauntru dupa ce ea il intreba-se de Stella? Oricum, iti spun ceva, vreau mai multe victime, mai multe crime care sa ceara rezolvare si vreau neaparat sa vad ce se intampla mai departe, pana atunci kisses and a big hug!

P.S.: Profit de pe urma acestui comentariu ca sa-ti aduc aminte de 'Too broken to fix?' la care inca astept next, te rog pune-l, de dragul ficului si cititorilor!

Hei, hei. Buna Lissa, m-am gandit sa trec si eu pe aici. Cum era de asteptat, ai un fic minunat. Il ador pur si simplu. Contine tot ce iubesc. Imi pare rau ca nu am ajuns mai devreme. Imi place asa de mult felul in care descrii, ma faci sa ma simt ca o criminala. =)) Defapt, chiar reusesc sa simt toata acea placere pe care o simte Sasuke atunci cand provoaca toata acea agonie si ca sa fiu sincera nu stiu daca ar trebuii sa ma ingrijoreze asta sau sa imi placa. Aleg varianta doi. :D Ma faci sa simt toata euforia lui Sasuke si imi place enorm de mult. Stii ca esti o scriitoare fantastica si daca nu vei duce acest fic la final, ma voi supara rau de tot pe tine. Te-ai oprit si tu cand eu vroiam sa stiu mai multe. Sper sa vii cat mai curand cu nextul, sunt curioasa sa vad ce se intampla in continuare si ce fel de fiinta mai e si Sakura. Bafta la tastat si multe indei bune. a hug

~~edit~~
Ce văd eu aici? Un fic superb? Da, da! Un fic superb! Vai, vai! Dar de ce tocmai acum îl citesc? Ce-o fost în capul meu când am renunţat la ele? Eşti un izvor de idei! Îmi place ceea ce am citit şi cu siguranţă o să-mi mai placă. :D Am să le iau pe rând, ca să nu ratez vreunul.
Capitol 1 a fost formidabil! Nu ştiam despre ce e vorba, dar ideea în sine mi se contura în imaginaţia mea. Nu prea am putut să descopăr mare chestie în-afară de simplul fapt că aşteptam următorul capitol care să mă deslege din acest paradis al sângelui şi întunericului. Mă rog, pe lângă asta am mai descoperit un formidabil ucigaş în serie ce are nevoie de o iubită adevărată. :)) Poate împreună să facă o tradiţie? :-? Hm... Şi cine e acea Stella? Ce legătură are? Întrebări, întrebări...
În capitolul 2 nu mă aşteptam ca Stella să fie aşa... imatură. Adică o vedeam altfel, total diferit. Acum începe adevăratul joc. Diavolul din el iese şi va face cunoştinţă cu frumoasa domniţă? Mă întreb, dacă nu a avut milă cu niciuna din aceste fete şi le-a mutilat, le-a gustat din carne şi sângele cald la propriu, oare cu rozalia va avea milă? Acest smexy boy câte victime va mai face până ce o va întâlni pe Sakura? Nu vrea ca să sfârşească ca ele, dar cred că ea va presupune doar un joc mai amplu, unde apare logica, senzualitatea sau poate încredearea falsă?
Într-un final s-a întâlnit cu Sakura. Capitolul 3... Îl iubesc!! Cine oare să fie acea bătrână? E vrăjitoarea aia? Oare ce are de gând? Vaaai, câte întrebări mi-ai dat!! Nu pot să cred cât de sumbru poate fi! Cât de îndrăgostit de moarte e Sasuke! Nu ştiu, nu ştiiuu!! Vreau să aflu continuarea şi nu-mi pot găsi cuvintele!! :( Un diavol, asta e! Un diavol! Oare ce-i va spune? Cât de mult o va minţi? Nu s-a pierdut în ai ei ochi verzi? Nu? Măă, nu mă mai ţine în suspaans!!! Vreau să aflu tăt! TĂT! E atât de palpitant!
Nu mă mai ţine aicilişa în teroare şi adu capitolul ăla odată! Nu uita să mă anunţi! :D
O zi fainoşag!

Doamne, ce întorsătură a luat toată povestea. Indiferent cât de sadic este Sasuke, nu pot să trec cu vederea peste bunele lui maniere - folosite special ca femeile să pice în plasa lui, detaliu insignifiant -. Sunt nerăbdătoare, vreau să se petreacă ceva între ei doi, să se aproprie, vreau scântei, sânge, durere, satisfacţie. Vreau să văd cum o curtează, cum o dă pe spate şi o face să se îndrăgostească iremediabil de el. Off, nu ştiu ce ai de gând să faci, nu prea îmi laşi loc posibilităţilor, pentru că oricum ai scrie cu totul altceva, ceva la care nu ne aşteptăm. Eu sper să aduci următorul capitol mai repede şi îmi cer scuze că de abia acum am lăsat un comentariu, deşi capitolul l-am citit imediat ce l-ai postat.

Capitolul IV

"Se stinge lumina lunii."

    Fața îi era palidă, chiar cu un ton gălbui de bolnav. Nu știa dacă să intre sau nu, însă avertismentul primit cu mai puțin de două minute în urmă era foarte clar: "Stai departe de el!". O urmărea cu privirea în timp ce pășea sfioasă înăuntru, începând imediat să analizeze locul aranjat meticulos, foarte curat. Era momentul potrivit pentru a o imobiloza și scăpa de ea, prin vecinătate nu era nimeni, cel puțin nu afară, însă exista posibilitatea ca ea să fi fost văzută venind, iar riscul era foarte mare. Fata era acum prinsă precum un fluture cu aripi fragile în pânza lipicioasă a unui păianjen înfometat. Ochii verzi, acoperiți de câteva șuvițe subțiri din părul roz, drept, continuau să memoreze haotic detaliile, căutând-o inconștient pe Stella, sperând că ea avea să iasă în orice clipă din baie, probabil înfășurată într-un prosop prea mare, de un alb imaculat, cu părul umed și atârnându-i pe un umăr.
         - Doreşti să te servesc cu ceva, domnișoară? întrebă în timp ce făcu un pas spre ea.
    Sakurei i se părea neobișnuită politețea, poate puțin prefacută, însă își impunea ca raspunsul şi adresarea să îi fie, asemeni lui, reverenţioase. Nu părea de o vârstă înaintată, putea fi mare mare ca ea cu șase- nouă ani și nu mai întâlnise un bărbat atât de tânăr care să îi vorbească foarte politicos.
    "Bărbații perfecți ascund întotdeauna ceva. Poate e vreun psihopat, genul omului de afaceri care trăiește o viață dublă." își spuse și zâmbi involuntar, conștientă de aberațiile scoase și de faptul că se uită prea mult la thrillere și filme horror.
         - Nu, mulțumesc. Vreau doar să o văd pe Stella, apoi voi pleca...
    "Vreau doar să o văd..." repetă Sasuke în gând.
    O vedea speriată, modul în care își formase propoziția și vocea tremurândă, care avea un ton disperat, au început să trezească bănuieli cu privire la starea ei psihologică. Părea o claustrofobă închisă într-o cutie strâmtă. "O cutie de lemn, dreptunghiulară." gândi din nou, amuzat.
    A pășit înainte.
    Sakura a facut stânga împrejur, distanța dintre ei având mai puțin de un metru. Atunci observase că este cu un cap mai înalt decât ea și, dintr-o dată, se simți mică și inferioară.
         - Prietena ta nu este cu mine, îmi pare rău.
     "Dar a fost." auzi din nou, în adâncul minții, vocea ce nu îi aparținea.
         - Când a plecat, ăă, ți-a spus unde se duce?
         - Nu am venit aici, personal am dus-o seara acasă, am privit-o intrând.
     Minte!
         - A fost aici, l-a cotrazis.
    Nu îl privise deloc în ochi, Sasuke observând evitarea exacerbată a contactului vizual. Mâinile micuțe îi tremurau pe lângă corp. Le-a băgat în buzunarele hanoracului roșu și a așteptat ca el să spună ceva. Vocea se liniștise, tăcută și nerăbdare, gata să contrazică fiecare replică degajată a bărbatului.
        - De unde ai adresa m...
        - Unde e Stella? l-a întrerupt.
    Ochii i s-au potrivit brusc în negrul privirii lui, care parcă aștepta asta de atât timp. Albul ce îi înconjura irisul verde era strabatut de venișoare de sânge, tot ochiul fiind roșu și umed în exces, dar nu cu tentativă de plâns, nu încă.
    Drogată.
    A fost și el copil, iar la pubertate și adolescență ajunsese la paroxismul de mimare a adultului, specifică și celorlalți. Învățase că personalitatea umană este în esență, în orice moment, implicată într-o largă rețea de relații sociale, însă îl fermeca modul în care aveau loc dezvoltarea și regresia subsistemelor psihice. Bănuia că avea o traumă, știa sigur, însă nu îl interesa, sau afecta, în mod emoțional. Simplă curiozitate şi chef de joacă. Ca și celelalte, era doar o bucată de carne, atât. I-ar fi plăcut să o facă să sufere, totuși. Ea i-ar fi apreciat mai mult arta, ar fi simțit-o mai intens ca restul, dar numai dacă nu se înșela cu privire la mentalitatea ei.
Nu se înșelase niciodată.
        - Mi-aș dori să te ajut, dar nu știu nimic.
        - Nu te cred, știu că a venit aici.
        - Mă numeşti mincinos?
     S-a apropiat din nou. Îi putea simți respiraţia accelerată și disconfortul, ceea ce îl încânta.
        - Te comporţi ca unul.
    A început să râdă zgomotos, expunându-și dantura perfectă într-un zambet capabil să taie respirația. În ciuda tentativelor ei de a se arăta serioasă și impunătoare, nu făcea decât să își expună naivitatea. Se aventura singură in cușca leului fără să realizeze, iar singura parte ce emana sanitate era chiar nebunia ce începuse să îi vorbească. Elasticitatea imaginației și a gândirii îi permitea să îi citească slabiciunile. Era capabil să o mintă destul de ușor, însă îi plăcea cursul abordat de situație, îi plăcea să se joace cu ea, să îl vadă așa cum este: un prădător.
        - Uite, te duci acasă, iar dacă nu este acolo, mă suni și vedem ce facem mai departe. Nu se poate să dispară.
     I-a scris numărul de telefon pe o foare ruptă, de pe masă. Degetele le-au atins ușor pe ale ei și palma, contact ce i-a oferit un impuls ciudat pe care i l-a citit în ochii roșii, triști. S-a retras rapid, iar un zgomot i-a atras atenția, sursa fiind șarpele mutat în locul amenajat special.
         - Am avut și eu un șarpe, a spus înainte să iasă pe ușă.
         - Avut? Ce s-a întâmplat cu el?
         - L-am omorât.

    A zâmbit și a continuat să meargă.
    Avea dreptate, nu se înșelase.

~~Euuuu. (D)~~
Uite inca un fic de milioane, pacat ca faci capitole scurte. (D) Cred ca totul a fost cusut cu un firisor magic, ai avut atatea sintagme iesite din comun care s-au impetit una cu cealalta si atatea replici interesante intre cei doi protagonisti, incat capitolul asta s-a transformat in preferatul meu. Finalul a fost si el de exceptie si mi-a placut reactia lui Sasuke imediat ce a auzit replica Sakurei. Cred ca va fi tare amuzant ficul asta, pe langa intrigile si suspansul pe care ni le pregatesti, dar am senzatia ca va urma si ceva umor negru. Asadar, spor la scris in continuare si multe idei. Te pup. :*