The Destiny of an Angel: The Run

Capitolul 1: La multi ani, Sakura!

    Narator P.O.V

   Era apusul. Culoarea cerului era fara cuvinte. Intr-o padure deasa, inalta si foarte verde, o fata si un lup alb sareau din copac in copac. Sareau cu o viteza prea mare pentru un om normal. Ochii fetei aveau o sclipire de nerabdare si erau fixati pe lupul ei. Fata purta un bolerou albastru inchis cu un cap de pantera pe spate, niste blugi de aceeasi culoare ca a boleroului, niste cizme negre si un maieu negru. ' Am stiut eu ca nu e o idee buna! Am stiut eu!' gandi fata de 12 ani cu numele de Jade, in drum spre castelul Ingerilor Albi, impreuna cu lupul ei, Moonlight.
- Trebuia sa mergem pe drumul cel lung, nu-i asa, Moonlight? intreba ea sarcastica
- Hei! Vroiai sa ii iei un cadou frumos printesei sau nu? raspunse lupul enervat
- Fie ce o fie acum! Dar daca Sakina o sa-si de-a seama ca lipsim, am dat de naiba! Spuse Jade infricosata de puterea primei fiice a lui Sayuri
   Sarind din copac in copac, isi marea viteza pentru a ajunge cat mai repede la sarbatorita. Sarbatorita era Sakura Haruno, o adolescenta care azi implinea 15 ani. Ea avea parul ca florile de ciresi, iar ochii precum smaraldele. Ea impreuna cu Sakina Haruno, o adolescenta de 18 ani, cu parul de un roz mai inchis decat al surorii ei si cu ochii ca doua safire, erau singurele fiice ale regelui Asahi si reginei Sayuri. Mama celor doua fete semana cu fiica ei cea mica, parul si ochii ca ai Sakurei, pe cand tatal lor avea parul saten, iar ochii precum cei ai Sakinei. Ei doi conduc Regatul Ingerilor Albi, care se afla in Ceruri. Cu Jade era alta poveste. Ea nu facea parte din familie, ea era cea mai buna prietena a printeselor, dar in acelasi timp si gardianul lor, protejandu-le de fiecare data, salvandu-le viata lor si a parintilor lor. Jade are parul negru, ca taciunea si ochii precum abisul. Este o fata cu sange de inger, de aceea pote controla cele patru elemente. De obicei poarta albastru inchis, ea fiind stiuta si temuta ca Pantera Albastra. De ce i se spune asa? Pentru ca ea e cea care vaneaza demonii si, in special, Ingerii Negrii. Cine sunt Ingerii Negrii si Ingerii Albi? Exista doua tipuri de ingeri. Cei Albi sunt cei buni la suflet, puri si inocenti, iar cei Negrii sunt cei distrugatori, aducatori ai mortii, ce au ca scop sa ii faca sclavi pe cei Albi, considerand ca au un sange special, ce le da putere. Ii vaneaza ca pe animale, iar de aceea Ingerii Albi nu mai traiesc pe Pamant. Toti care au locuit pe Terra au fost ucisi, supti de sange, fiind nu numai vanati de catre Ingerii Negrii, dar si de demoni, demonii fiind vampirii, varcolacii, strigoii etc.
   Intr-un sfarsit Jade ajunge in Regat. Regatul este urias si foarte alb. In mijlocul lui se afla castelul regilor. Jade tranverseaza jumatate de regat in fuga ca sa ajunga cat mai repede la castel. Alearga cateva minute si ajunge la portile castelului. intra si pe acestea, mergand pana la usile castelului. Fata, facandusi cruce, intra pe usi si...:
- Jade, Pantera Albastra, pe unde mama na*bii ai umblat? Mi-am facut griji! Am crezut ca ai fost rapita de extraterestri! tipa Sakina
- Pe unde am umblat? Oo pai le-am facut o vizita gainilor! Le-am intrebat ce mai fac, cum o duc si toate cele! Te-ai tam*t? Am fost sa ii i-au cadou Sakurei, baka! Si in plus e vina lui Moonlight! A fost ideea lui sa mergem pe calea cea lunga! tipa Jade inapoi
- Ok sa lasam asta! Avem o mica problema! spuse Sakina pe un ton gen am-facut-o-prostie
- Uimeaza-ma! De data asta ce ai mai facut? Ai dat foc in bucatarie? Sincer, nu m-ar mira! o intreba Jade sarcastica
- Hei! Insinuezi ca gatesc prost? Nu, nu am facut nimic! E Sakura! Ea.. ei bine.. nu prea vrea sa vina la petrecere! ii raspunse Sakina
- Ea ce?! O sa-i tabacesc fu*du' si o sa vina la petrecere, fie ca vrea sau nu! Adica eu imi misc fund*l lenes pana pe Pamant ca sa ii i-au cadou, iar ea nu vrea sa vina? tipa Jade in timp ce urca scarile castelului, impreuna cu Sakina
   Fata intra nervosa pe usa camerei Sakurei, trantind-o si urland:
- Sakura Maria Angela Haruno! Vrei sa dai de dr*cu in persoana? Fir-ai tu sa fi! O sa-ti misti fu*dul regal la afurisita aia de petrecere, chiar de ar trebui sa te leg si sa te tarasc pana acolo! o avertiza Jade nervoasa
   Din pacate, fata vorbise la pereti deoarece micuta printesa nu se afla acolo. ' Cand o sa pun mana pe ea...' gandi fata de 12 ani in timp ce se apuca sa caute in tot castelul dupa fata de 15 ani, cu Sakina pe urmele ei. Intr-un sfarsit ajunse in camera reginei, de unde ii auzi vocea. Ca si in camera Sakurei, tranti usa cu putere, pregatinduse sa isi reia fraza de dinainte:
- Sakura Maria Ange...dar de oprise cand ii vazu pe parintii ei vorbind cu ea
- Jade!? intreba Sakura surprinsa, intorcandu-si capul spre fata
- Nuuuu! Bunica! Cum adica nu vi la petrecerea ta? Vrei sa te bat si sa te duc acolo fortat? intreba Jade inca nervosa
- Calmeaza-te, Jade! Am vorbit cu ea deja si am rezolvat! raspunse mama ei pe un ton bland
- Bine atunci Sakura, te lasam sa te pregatesti! Nu uita ca petrecerea incepe la 19:00! continua tatal ei pe acelasi ton
   Cei doi regi parasesc camera, inchizand usa care de abea se mai tinea in balamale, de la trantirea pe care i-a administrat-o Jade. Sakura era imbracata intr-o rochita alba cu bretele subtiri, care ii ajungea un pic deasupra genunchilor. Ca incaltaminte avea o pereche de pantofi fara toc deoarece nu ii placeau cei cu toc. Parul ei lung si roz era desprins, ajungandu-i pana la f*nd. Sora ei era imbracata intr-o rochie de un roz inchis, deasupra genunchilor si fara bretele. Ea purta o pereche de pantofi de aceeasi culoare ca rochia, cu putin toc. Parul ei era desprins, lasat pe spate, ajungandu-i pana la genunchi. Sakinei ii placea parul lung, de aceea nu o lasa pe Sakura sa si-l tunda mai sus de f*nd. Prietenele Sakurei si a Sakinei erau 5 ingeri care si-au capatat deja aripile. Ino e cea cu moda, Ea e o fata blonda, ca soarele, si cu ochii ca cerul senin. Hinata e cea timida (doar uneori). Hinata are parul lung, pana la jumatatea spatelui, si mov inchis. Ochii ei sunt de un lila ca floarea de liliac. Ten Ten e cea aventuroasa. Ten Ten are parul de culoarea scoartei de copac si ochii ca ciocolata cu lapte. Temari e cea mai tupeista dintre ele, dupa Sakina bineinteles. Parul il are mai inchis si mai scurt decat a lui Ino, iar ochii sunt de un verde ca frunzele copacilor. Matsuri e cea visatoare. Are parul ca culoarea desertului, iar ochii sunt ca abisul.
- Sakina, poti te rog sa le chemi pe fete aici? intreaba Sakura
- Sigur! Ma duc sa le caut in gradina! Vrei sa te ajute sa te pregatesti? intreaba Sakina
- Da! aproba vesela Sakura
- Ok! Dar de unde atata fericire? intreba Sakina la fel de vesela
- Tu de ce crezi, surioara? raspunde rozalia
- Pentru ca in sfarsit o sa iti primesti aripile, nu-i asa?
- Exact! raspunse adolescenta de 15 ani
- Bun atunci voi pregatiti-va de petrecere! Eu ma duc sa ma antrenez in sala de antrenamente! le informa Jade, in timp ce se indrepta spre usa
- Jade! Mereu trebuie sa te antrenezi? Dar o sa vi la petrecere, nu? intreba, usor dezamagita, Sakura
- Normal ca o sa vina! O sa ma asigur personal de asta! raspunde Sakina in locul lui Jade, iclestindusi pumnii
- Sigur scumpo! raspunse Jade, inghitand in sec, vazand-o pe Sakina
- Promiti? intreba fata
- Promit! ii raspunse Pantera Albastra
   Jade paraseste camera, lasand usa deschisa in urma ei si coborand scarile.
- Nebuna! Nu poate sa stea nici o secunda fara sa pocneasca ceva! spuse in gluma Sakina
- Am auzit asta! tipa Jade de pe scari
- Ba nu, n-ai facut-o! ii raspunse inapoi Sakina
   Jade continua sa coboare scarile, gandiduse ca regina ar trebui sa faca un neno*ocit de lift. Termina de coborat scarile si iesi pe usile castelului, merse pana ajunse in fata unei incaperi uriase. Fara sa mai stea, deschide usa incaperii si intra pe ea. Sala era plina cu arme de tot felul, tinte si altele. Armelele erau in general katane, arcuri, kunaiuri si altele de acest gen. Cand le vazu, o senzatie ciudata ii venii. Isi dorea foarte mult sa se antreneze. Trebuia sa se antreneze. Vroia sa faca asta ca sa la protejeze pe cele doua. Si-a jurat asta. Inca o senzatie ii venii, dar de data asta nu una buna. Simtea ca azi o sa se intample ceva rau, foarte rau, si orice avea sa se intample, spera sa nu aiba legatura cu Sakura, Sakina si ceilalti la care tinea. Cele doua fete, parintii si prietenele lor erau familia ei, dar din pacate, nu si singura. 'NU' gandi ea, in timp ce strangea din pumn. Nu vroia sa se gandeasca ca cei din trecutul ei aveau sa vina sa le urmareasca pe Sakura si Sakina. Pe Sakina aproape au omorat-o, iar acum, mai mult ca sigur, aveau sa isi termine treaba si sa termine si cu Sakura. 'Asta nu o sa se intample!' gandi fata in timp ce se apuca de antrenament.

Prima

.Imi place foarte mult ficul tau, mai ales o ador pe Jade si sunt foarte curioasa in privinta acestui trecut misterios al ei.Dar fiecare lucru la timpul lui, pana atunci nu uita sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol.

Imi placeeee ! Interesanta idee, sunt foarte curioasa despre aceasta presimtire a lui Jade. Adu next ul sa pot comenta asa cum trebuieeee :)))). Anunta ma si pe mine cand il pui, te rog. Bafta la scris, te pup ♡♡

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.

Hei

Ce pot sa spun, ideea in sine este frumoasa. Eu nu am mai intalnit-o, cel putin nu in felul asta. Deci pot spune ca este originala si imi place.
Nu sunt critic asa ca nu iti pot spune foarte multe dar in mare nu mai folosi atata dialog si axeaza-te mai mult pe descriere. Foloseste cuvinte mai bogate si ai grija la exprimare si greselile gramaticale.

"Uimeaza-ma " - Corect este " uimeste-ma "
Sper ca nu am sarit coarda. Chiar am tinut sa zic aceste lucruri mici. sad

Oricum, nu te descuraja. Ai o idee frumoasa si cu siguranta in timp te vei perfectiona, vei evolua. Dupa cateva capitole ar fi bine sa ceri o critica de la critici pentru ca iti pot spune mult mai multe decat iti pot spune eu.
Astept urmatorul capitol si te rog sa ma anunti cand il pui. Pupici in love

The Destiny of an Angel: The Run 2zohwko

Possession I. Fire

☼ P E R F E C T I O N ☼

Capitolul 2: Seara balului sau a tragediei? Partea 1

Buna. Dupa cum ati observat, acesta este primul meu fic. Sincer, sunt uimita ca va placut primul capitol pentru ca, sa fim sinceri acum, a fost jalnic. Descrierea a fost praf, naratiunea la fel si dialogul nu are niciun sens. Oricum, mi-ati cerut sa va anunt, eu sper ca prin "anunta-ma", va refereati la mesaj privat, iar daca nu, imi cer mii de scuze (sunt noua, asa ca nu ma pricep foarte bine cu site-ul). Apreciez ca va placut si va multumesc pentru pareri. Sper sa va placa acest capitol!

P.S Nu ai sarit nicio coarda, Bubulina!

Narator P.O.V

   Sakura era fericita. Stia ca va fi o noapte magica. In sfarsit putea sa aiba aripile pe care si le-a dorit. Uneori se simtea lasata pe dinafara cand prietenele ei, una cate una, isi primea aripile. Dar ele mereu isi dadeau seama de tristetea ei si mereu ii spuneau ca o sa le aibe si ea. Se pare ca in sfarsit a venit ziua in care prezicerile lor o sa devina realitate. Lasand gandurile pe din afara, se uita in oglinda. Isi vedea parul buclat, lasat pe spate, pregatit special de sora ei. Se uita mai jos si isi privea rochia splendida de un roz deschis spre alb. Era fara bretele, partea de sus era din sclipici roz, la talie era o funda iar spre jos se deschidea culoarea, rochia ajungandu-i pana putin peste genunchi. Dupa ii urmau pantofii de un roz ca al rochiei. Erau cu toc, desi i se pareau incomozii, erau superbi. Adora in special rochia. A fost a mamei ei cand a implinit varsta de 15 ani, dupa a surorii ei, iar acum a ei. Inceta sa se mai uite in oglinda cand prietenele ei intra la ea in camera.
- Mai, mai,mai ! Vad eu bine sau sarbatorita arata ca un inger? Intreba Ino pe un ton jucaus
- Da Ino, vezi bine! Raspunse pe acelasi ton jucaus, scotandu-si limba intr-un mod copilaresc
- Arat-i superb Sakura-chan! Spusese Hinata zambind
- Multumesc! Dar si voi arata-ti minunat! Le spuse Sakura
- Awwww! Spusese toate
- Bun acum hai sa mergem! Spusese Ten Ten nerabdatoare
Ingerii parasesc camera rozaliei, tinta lor fiind sala petrecerii. Iesisera din camera grabite si entuziasmate din cauza petrecerii. Mergeau pe hol mandre cu capul in fata, toate aratand minunat. Ino era imbracata intr-o rochie scurta si galbena ca lamaia coapta. Avea doar o bretea subtire, asezata pe partea stanga. Parul ei ca spicele de grau si stralucitor era pe spate, iar in picioare avea o pereche de pantofi cu toc cui si galbeni. Hinata avea o rochie de un mov deschis, ca floarea de liliac, cu bretele ce formau un X, iar in picioare purta platforme mov inchis, asemanator parului ei. Parul ei stralucitor il avea intr-o coada buclata, doua fire stand rebele pe fata ei de portelan. Ten Ten avea o rochie stil chinezesc, fara maneci si maro. Parul era in doua codite, si in picioare avea pantofi maro. Temari avea o rochie verde cu decolteu adanc, pe spate avand dantela. Purta o pereche de botine verzi, iar parul ei de o culoare mai inchisa ca soarele era prins intr-o coada scurta de cal. Matsuri avea o rochie asemanatoare lui Temari, doar ca nu avea spatele dantelat si era rosie ca sangele. Parul ei era asezat in coc, iar in picioare avea pantofi rosi cu toc. Fetele urca scarile grabite. Dupa ce termina cu ele, continua sa mearga pe holul care era de o culoare albastra ca raul rece si limpede. Intr-un sfarsit, ingerii ajung in fata a doua usi maro, mari si facute din lemn de cires. Sakura isi continua drumul, ea fiind singura care nu se oprise in fata usilor de bun gust. Destinatia ei nu se terminase la usile pe care urmau sa intra prietenele ei. In timp ce Sakura isi vedea de drum, fetele impinse usile, intrand mandre pe ele. Cum intrara, incepeau a admira frumoasa sala. Era de un roz deschis, plina de decoratiunii superbe, menite sa starneasca priviri pline de uimire. Intr-o parte a salii erau cateva mese pline de gustari fine care incantau privirile invitatilor. Spre fu*ndul salii erau doua scari frumuase si stralucitore, facute din marmura alba, balustrada fiind facuta intr-un model foarte aristrocat si retro. Ele formau un fel de rotund, iar in varful lor era o platforma unde erau patru tronuri, doua mai mari, si doua mai mici. Platforma era de un roz, ca si restul salii. Balustrada platformei era de acelasi model ca si balustrada scarii. Tronurile erau toate facute din aur, fiind incrustate bijuteri de tot felul in ele. Unii dintre invitati erau pe ringul de dans, ei dansand lent si frumos. Unii dintre ei se aflau langa mesele cu gustari, gustand din delicatesele pregatite cu ocazia zilei de nastere a Sakurei. Doamnele care erau in jurul varstei fragede, dar si in in jurul varstei mai putin fragede, erau inmbracate elegant si superb. Capetele lor erau ridicate usor in sus, incercand sa arate mandre de cine erau. Domnii, ca si doamnele, de altfel, erau imbracati toti la costum, si pantofi stilati. Toata lumea se distra si se simtea bine. Muzica era de opera, perfecta pentru un dans lent. Intr-un sfarsit toata lumea isi indrepta privirea spre platforma, la cererea regelui lor.
- Doamnelor si doamnilor! Bine a-ti venti la a cinsprezecea aniversare a fiicei mele cea mica! Acum ve-o prezint pe printesa Regatului Ingerilor Albi, Sakura Maria Angela Haruno! Spusese regele pe un ton puternic, mandria simtinduse in glasul lui
   Mii de aplauze inundau sala. Printesa pusese piciorul pe platforma, lasandu-se privita de toti ingerii din sala. Capul ei era ridicat in sus, aratandu-si gatul precum al unei lebade plapande. Toata lumea privea minunata. Printesa era mai mult decat frumoasa, te lasa fara respiratie la vederea ei. Nu isi gaseau cuvintele cand o vazura. Tanara cobora scarile intr-un mod elegant in timp ce se lasa aplaudata de cei din sala. Toata lumea o privea. Fiecare privire era plina de fascinatie, dar una dintre ele nu era asa, nu era deloc incantata de ceea ce vedea, dar Sakura nu isi dadea seama de asta. Ea incerca sa nu arate ca nu e distrata de un lucru. Vroia sa gaseasca pe cineva. Cineva lipsea si nu se mai simtea in siguranta. Dar cine? Familia ei era, prietenele ei erau, atunci ci.... Jade! Nu o vedea pe Jade. Se simtea trista din cauza asta, dar nu se lasa sa se vada tristetea ei. Nu, deoarece stia ca va veni. Mereu vine. Mereu isi tine promisiunile, asa ca nu se mai ingrijora de asta si incerca sa se simta bine.
Pe de alta parte, Jade era inca in camera de antrenamente. Nu stia cat era ceasul, asa ca nu stia ca lipsea la ziua ingerului. Era intr-o stare buna. Era concentrata pe Artemisul ei. Artemisul arata ca o bara de fier, dar care avea ascuns intr-un capat un varf de sulita, iar in celalalt era ascunsa un capat de coasa. Se antrena pe tinta. Isi lua avant si se arunca, printr-o saritura si cu capatul artemisului si cu coasa vizibila acum, si ajunse la tinta. Cand ajunsera cu picioarele pe pamant, isi ridica privire si observa cu uimire ca nu a nimerit tinta in zona corespunzatoare. Era uimita deoarece ea nu rateaza, niciodata. Apoi si-a adus aminte de ceva.' Balul! Sunt asa de tampita! ' gandi ea in timp ce vroia sa puna mana pe clanta. In acel moment, chiar cand sa invarta clanta, o katana fusese aruncata, ajungand infipta in usa, chiar langa chipul ei. Se dadu din reflex, printr-o saritura pe spate, si se uita in jur. Incerca sa identifice pe cel, sau cea, care vroia sa ii ia capul. Nu vedea pe nimeni. Era adevarat ca sala de antrenament era uriasa, dar nimeni nu avea cum sa se ascunda. ' Doar daca nu...', nici nu apucase sa-si termine fraza gandului ca o voce rasuna in sala.
- Ti-a fost dor de mine? Intreba o voce cunoscuta lui Jade
- Nu se poate....! Spusese ea socata , in timp ce isi intoarse capul spre geam, de unde se auzise vocea.
- O ba da! Continua vocea.
Dar chiar in momentul in care sa raspunda micuta Jade, o explozie se auzi din... din sala balului. ' Sakura!' fusese primul gand care ii veni. Stia ca nu avea timp de...de...nici nu se putea sa-i pronunte numele Lui. Lasa uimirea si socul care o napadise si se repezi la clanta din nou, dar din nou fusese aruncata o katana, doar ca de data asta, tinta era ea. Injura in gand cand vazu ca atacatorul nu era singur.
- Te duci undeva? Sa-ti salvezi micuta printesa si familia ei? Intreba el batjocoritor.
- Asta e rau! Pentru ca va trebui sa ma invingi ca sa ii salvezi! Continua el pe acelasi ton, ura simtinduse in el
- Asta daca mai sunt in viata, bineinteles! Spuse el cu sarcasm
   'La dr*cu' gandi ea.'Fix asta imi lipsea!'. Stia ca nu avea timp de el si de idiotii lui. Nu acum cand Sakura, Sakina si toti ceilati aveau nevoie de ea. ' De ce naiba nu m-am dus odata cu ea?' gandi ea, dar o alta katana fusese aruncata cu viteza, scotand-o din ganduri. Se feri din nou, departanduse de usa. Isi ridicase Artemisul si se pregati de lupta. Privirea ei se preschimbase in ura pura. Se dadu doi pasi in spate, lundusi avant. Isi facu coasa vizibila si se avantura spre atacator, o lupta apriga incepand intre ei.
In cealalta parte, lucrurile la familia incepeau sa mearga prost. Toti dansau si se distrau, bucuranduse de dans si gustari. Toata lumea era vesela si fericita, fara a sti ce nenorocire era pe punctul de a se declansa. Intr-un moment de neatentie din partea ingerilor, candelabrele salii au explodat toate de odata. Toate lumea tipa in momentul in care a fost auzita explozia. Se oprira din tipat pentru o clipa pentru a incerca a-si da seama ce se petrecere. Sub privirile lor pline cu frica si confuzie, niste creaturi in forme umane, imbracate in haine negre si purtand masti, inundau sala. Erau ....Ingerii Negrii. In momentul acela se speriau toti, fugand si tipand in toate partile, mai putin regele si regina care nu le venea sa creada ca castelul fusese atacat de ei. Sakina si fetele erau si ele socate. Sakina lasa uimirea si incepe sa le caute pe fete si, in special, pe sora ei mai mica.
   In celalalt colt al salii, fara stirea prietenelor sau a familiei ei, micuta printesa se rezema cu spatele de peretele rece, isi pusese mainile la ochii si privii ingrozita printre degete, la ce tocmai vedea. Vedea cum invitatii, care acum cateva clipe se distrau si se simteau bine, erau rapusi de niste oameni in negru si cu masti ciudate. Sangele celor care se bucurau de festin incepu sa improaste peretii, facandui sa arate infricosator. Nu stia ce se intampla. Simtea ca nu se mai putea tine pe picioare, frica pusese stapanire pe ea si fara sa-si dea seama, alerga pana in mijlocul salii, gandinduse unde sunt familia si prietenii ei. Se uita in stanga si in dreapta, agitata, incercand sa gaseasca pe cineva cunoascut care sa o ia in brate si sa-i spuna ca totul avea sa fie bine. Simtind ceva, isi ridica privirea brusc, vazand un om in aer. Picioarele ii se inmuiasera, stiind ca ea este tinta pe care vrea acea creatura sa o rapuna. Era paralizata de frica. Lacrimi incepeau a-i iesi din ochii puri precum smaraldul. In acel moment in mintea ei totul se misca in slow motion, aducandusi aminte de ceva:
*Flashback*
"- ...Dar o sa vi la petrecere nu? Spuse ea
- Sigur scumpo! Spuse Jade
- Promiti? Intreba ea
- Promit! Raspunse ea"
* End of the flashback*
- JAADEEEEEE! tipa ea fara sa-si de-a seama, inchizandusi ochii cu putere
     Nimeni nu o putea auzi. Nu aveau cum sa o auda in macelul acela. Printesa avea inca ochii inchinsi, dar a putut sa auda din spre platforma ceva clar ca ziua.
- BLUE SHARINGAN! tipa dinspre platforma cineva
'Vocea asta!' gandi ea tot așteptand sa fie rapusa de omul acela. Astepta. Isi astepta moartea...

Bunaaa ! Mersi mult ca m ai anuntat ! Normal ca mi place ficul tau, este construit in jurul unei idee dragute, am tinut sa spun asta datorita "Sincer, sunt uimita ca va placut primul capitol pentru ca, sa fim sinceri acum, a fost jalnic. " Acum revenind, capitol asta m a intristat. Saraca Sakura, acum, cand isi primea si ea aripile in sfarsit sa se intample acest neasteptat atac... Deabea astept sa vad cui ii apartine acest BLUE SHARINGAN ! Anunta ma si pe mine te rog cand pui urmatorul capitol. Bafta la scris, te pup !

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.

Mersi mult ca m ai anuntat !" .
Sincer, sunt uimita ca va placut primul capitol pentru ca, sa fim sinceri acum, a fost jalnic."(Nu trebuie sa fii atatat de dura cu tine .)Capitolele sunt foarte frumoase.Mai exista loc de imbunatatiri cand e vorba de exprimare in rest e bine.
Anunta ma si pe mine te rog cand pui urmatorul capitol.
Mult noroc la scris , te pup !

Capitolul 3: Seara balului sau a tragediei? Partea 2

Hei. Am revenit cu al 3- lea capitol. Am o intrebare, ce anume inseamna Mesaje in curs de trimitere, pentru ca un mesaj mi-a aparut acolo. Nu ma intelegi gresit, stiu ce inseamna, dar vreau sa stiu daca se trimite sau nu. Eu sper ca mesajele au ajuns, iar daca nu, imi cer scuze. Oricum, mersi mult pentru comentari si pareri bune. Sper sa va placa acest capitol!

Narator P.O.V

[size=16]Anterior:[/size]

[size=16] - BLUE SHARINGAN! tipa dinspre platforma cineva
...'Voce asta' gandi ea tot asteptand sa fie rapusa de omul acela. Astepta. Isi astepta moartea...[/size]

Continuarea:

Fata inca astepta cu groaza. Inca cu ochii inchisi, se gandea de ce nu simte nimic. 'Oare am murit?' gandi ea. Incurajanduse , isi ridica chipul de portelan si isi deschisese ochii plini de lacrimi cristaline. Ramasese muta de uimire. Ochii ei erau complet socati. Un val de soc si fericire o napadea in acel moment. Omul care trebuia sa fie deasupra ei si care trebuia sa ii ia viata, numai e, iar in locul lui era... Era Jade. Parul ei lung si negru ca abanosul plutea in aer, zburand in toate directiile. Era cu spatele la ea, in picioare si isi tinea katana, cu un semn ciudat taiat, patata de sange, cu ambele mainii, avand picioarele departate. Observa ca fata avea bolerolul ei preferat dezordonat, semn ca sa luptat cu cineva inainte sa o salveze.

Jade P.O.V

[size=16] Sa te iei de mine, e una, dar sa te iei de Sakura, este condamnare la moarte. 'Jigodiile naibii' imi spuneam in timp ce il doborasem pe cel care era sa o ucida pe Sakura. Ajunsesem la timp cat sa il rapun pe nenorocit. Cum mama dracu' s-a ajuns la asta? ma intrebam furioasa[/size]

*Flashback*

In fata mea era nimeni altul, decat Naruto. Naruto Uzumaki statea in fata mea cu katana indreprata spre mine, pe cand oamenii lui ma incojurasera. Socul meu era urias. Parul lui ca spicele graului, ramasese neschimbat. Ochii lui albastrii ca marea nu aratau decat dezgust. Nu aveau pic de fericire sau bucurie de viata in ei, cum aveau altadata. Ce naiba cauta aici un Inger Negru? Stiam ca Uzumaki e tampit din nastere, dar nici chiar asa! Nu mai puteam spune nimic. Eram napadata de ura si de furie si, mai ales, de uimire. Jigodia asta, pe care mai demult o considerasem prieten, tocmai ma amenintat, spunandu-mi ca Sakura si familia ei ar putea fi morti. Incerc sa imi ascund uimirea de al vedea pe cel mai bun prieten a lui Sasuke aici, in Regat, stand in fata mea, de parca a venit in vizita. Nu mai apuc sa gandesc, caci vocea lui impunatoare ma opreste:
- Ti-am spus, micut-o! Daca vrei sa iti salvezi printesa si pe ai ei, va trebui sa ma invingi pe mine si pe subordonatii mei! Imi spuse el pe un ton superior
Simteam un val de furie mai mare ca cel de dinainte. Sa il inving? O sa matur pe jos cu fata lui de b*stard! Cum naiba a ajuns tampitul asta in castel? La naiba! Imi pun Artemisul inapoi in sprijinator, avand nevoie de alta arma. Imi scot katana din teaca de la spate si mi-o indrept spre fata lui de idiot, spunandu-i calm:
- Ce naiba cauti aici, Uzumaki? Niciun Inger Negru nu are voie sa intre in Regatul Ingerilor Albi! Ii spun eu pe tonul meu specific, adica plin cu ura
- Am venit impreuna cu prietenii mei sa-i uram la multi ani printesei! Imi raspunse pe un ton batjocoritor
- Nu te juca cu mine, Uzumaki! Spune-ti scopul adevarat, inainte sa te rup in doua, sa iti scot ochii din cap si sa-i fac cercei printesei, din ei! Tip la el furioasa
Turbam de nervi si nu eram in largul meu, stiind ca cel care, cu mult timp in urma mi-a fost ca un frate mai mare, era gata sa ma omoare fara ezitare sau regret. Acesta nu imi raspunde si ma ataca cu putere si in viteza. Ma feresc rapid, dupa atacand cu aceeasi moneda. O lupta apriga incepe intre noi. Sabiile noaste se loveau haotic, cu putere. Nici unul dintre noi nu se lasa usor. Am continuat asa vreo 1 minut, iar apoi m-am retras. Dupa aceea mi-am luat distanta necesara. Nu aveam timp de el si cu toate ca nu imi convenea, stiam ce incerca sa faca. Imi distra atentia ca sa nu ajung la Sakura. 'La naiba!' Dupa ce ca ma ataca din nou, s-au mai bagat in lupta si subordonatii lui. Mi-ar face o placere enorma sa ii ucid pe toti, rupandu-le capetele si jucandu-ma football cu ele, dar nu aveam timp. In timp ce toti au sarit pe mine, m-am teleportat in fata usii, fiind gata sa ies pe ea si sa ma duc in sala balului, unde, mai mult ca sigur, acolo era o lupta insangerata. Doar ca dobitocul de Uzumaki iar arunca cu katana in usa, facandu-ma sa il injur in gand. Pana aici! Asta e deja culmea! Nu aveam de gand sa il las sa scape cu asta. Alerg spre idiotii lui cu katana si ii spintec in doua pe cinci dintre ei, in camera fiind vreo douazeci dintre ei. Uzumaki arunca o flacara a demonul vulpe, Kyuubi, spre mine, facandu-ma sa imi pierd atentia. In acel moment ma lovise in spate cu pumnul. M-am izbit cu putere de perete, crapandul. Ignor durerea din zona spatelui, ma ridic repede si ma teleportez dupa usa, cu Uzumaki pe urmele mele. Am inceput sa fug , auzindu-l pe (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) stigand:
- Prindeti-o! Nu o lasa-ti sa scape! Urla Uzumaki cu putere
Fu*k! Reusisem sa ies din sala. Vroiam sa ma duc la Sakura, dar mai intai vroiam sa vad ce mama naibii se petrece. Eram in curtea castelului. Curtea era pustie, nezarinduse nicio urma de Inger Alb. Imi indrept privirea in fata, observand cu furie ca portile castelului erau rupte din balamale. Simteam ca imi creste tensiunea si fricile, cand auzisem tipete si harmalaie de dupa castel. Fara sa mai pierd nici o secunda, ma teleportez in varful castelului. Cand am ajuns acolo, mi-am ridicat privirea ca sa vad ce naiba se intampla. Si atunci am vazut. Temerile mele se adeverisara. Ingerii Negrii si-au facut aparitia. Nu numai castelulul fusese atacat, dar si intregul regat. Regatul cel linistit si pasnic de acum cateva ore, era in cel mai negru moment al lui. Regatul mult iubit de Ingerii Albi, era inecat in flacari precum sangele proaspat. Era acaparat de foc, cu totul, frumuseatea lui pierdanduse in fiecare secunda trecuta. Mii de Ingeri Albi tipau si fugeu in toate partile, pe cand Ingerii Negrii ii rapuneau cu sageti si katane. Era Iadul in Ceruri. Priveam cu groza cum casa mea, la care ajunsesem sa tin atat de mult, era distrusa din temelii. Acum am inteles cum Uzumaki a ajuns aici. Probabil ca Uzumaki era pe urmele mele, dar in momentul asta, nu imi pasa de mine. Fara sa ma mai 'minunez' la regat, incep sa cobor pe acoperis, alunecand pe o dara de gheata facuta de mine. Intru in castel cu viteza si ma indrept spre sala petrecerii. Eram a naibii de infricosata de gandul ca Sakura era ,probabil, in mijlocul unui macel insangerat si nemilos. Urcam cat de repede pe scarile din marmura alba. Pe tot drumul spre sala am intanlit Ingeri Negri. Si cum eram nervoasa de la faza cu Uzumaki, i-am ucis pe toti intr-un moment, strapungandu-i pe cei ce ini ieseau in cale. Gardienii palatului se luptau si ei din rasputerii cu cei Negrii. Ii las sa-si faca treaba, la care nu se prea descurcau, in timp ce imi continui drumul pe nenorocitele astea de scari. Intr-un sfarsit ajung in fata usii salii, dar nu vroiam sa intru pe ea. Nu! Trebuia sa ii iau prin surprindere. Era cert ca dupa usa ma astepta Iadul si trebuia sa imi fac cat mai multe avantaje. Ma duc spre drumul spre platforma. Surprinsa, vad doi Ingerii Negrii pe ea, admirand mecelul. Le sfasi gaturile la amandoi, dupa suindu-ma pe balustrada de bun gust, acum patata de sange. Ma uit cum invitatii erau ucisi sau adormiti cu tranchilizante. Gardienii inca nu s-au bagat in lupta, ei fiind ocupatii afara, iar asta ma ingrozea. Ce nu intelegeam eu, era unde mama dracului erau Sayuri si Asahi. Intr-un sfarsit o zarisem pe Hinata cum isi scoase kunaiul si il infipse in inima unui Inger Negru care era sa o ucida. Ino si Ten Ten erau spate in spate, un pic mai departe de Hinata, incercand sa apere invitatii atacatii de cei Negrii. Pe celelalte nu le mai aveam in raza mea vizuala. Vroiam sa le strig, dar invitatii tipau ca din gura de sarpe si nu se auzea nimic clar. Privirea mea identifica ceva roz. Era Sakina! Se lupta cu un Inger Negru. Sabia ei cu semnul clanului Haruno era patata de sangele creaturii. Rochia ei stralucitoare, de un roz ca parul ei, nu mai era pana in pamant, ci era pana la nivelul genunchilor, sfasiata si patata de sange de la brau in jos. Parul care fusese prins intr-un coc elegant si stralucitor, acum era pe spate si dezordonat. Corpul ei era stabil si neatins de ceva ascutit, la prima vedere. Ochii ei aveau o privire plina cu furie. Era nervoasa. Foarte nervoasa. Dar nu pe ea o cautam. Stiam ca ea isi putea purta de grija, cel putin deocamdata. Ma mai uit odata si mai identific inca ceva roz. O vad pe Sakura. Rochia ei era dezordonata, la fel si parul. Era in genunchi si privea, printre lacrimi, ingrozita deasupra ei. Deasupra ei era un Inger Negru. 'Atat ti-a trebuit jigodie!' Simteam ca turbam. Strig tare si clar " Blue Sharingan", iar ochii mei isi schimba culoarea intr-un albastru inchis, avand trei virgule in jurul pupilei si dupa sar in aer. Ajung la nenorocitul care avea sa ia o viata nevinovata si il rapun cu katana mea, spintecandu-i inima cu furie. Sangele lui infect ma stropeste pe fata, asta facandu-ma sa murmur o injuratura. Ajung cu picioarele pe pamant si vad ca Sakura avea ochii inchisi, lacrimile inmultinduse in fiecare secunda si curgand pe obrajii ei plapanzii. O examinez ca sa ma asigur a nu e ranita. Nu, nu avea nimic, exceptand fata ei rosie din cauza plansului. Probabil a tras o sperietura zdravana. Brusc isi deschide ochii precum smaraldul si ma priveste socata , uitandu-se in ochii mei, acum fiind la culoarea lor obisnuita. Daca imi vedea si Blue Sharingan-ul, o bagam si mai tare in sperieti.

*End of the Flashback*

   Sakura ma examina din cap pana in picioare, imcercand sa identifice vreo rana. Ochii ei de inger nu ma mai privea socata acum, ci cu fericire si speranta. Ii dau mana ca sa o ajut sa se ridice de pe podea, spunandu-i:
- Hai sa iti salvam familia si prietenele! Ii spun eu pe un ton bland, linistind-o
- Am stiut ca o sa vi! Sopteste ea pentru sine, dar eu am auzit-o
- Hei, nu vin intotdeauna? Intreb eu usor amuzata
   Ea imi zambeste, se sterge de lacrimi si imi ia mana. Se ridica in picioare si se uita in jur. Cauta ceva cu privirea. Isi cauta familia si prietenii. O iau de mana si alergam amandoua cand o zarim pe Sakina. Ne indreptam spre ea, incercand sa evitem invitaii care inca mai tipau si alergau spreiati prin sala. Un Inger Negru ne taie calea. Il tai in doua pe tampit, eu si Sakura continuandu-ne drumul. Sakura se opreste si striga brusc si speriata:
- Sakina! Striga ea
   Atunci am vazut si eu. Un inger negru o trase puternic pe Sakina de par, ea lasanduse in genunchi din cauza dureri. Era jigodia de Sasori. Era un bun prieten cu... Fara sa mai gandesc clar, ma avant spre el cu o furie oarba si ii bag katana in piept.
- Tarf...! Incepe el sa ma faca, dar nu mai apuca sa continue deoarece Sakina ii taie gatul.
- iertati-ma nu stiu ce vorbesc-i maica-ta! Exclama Sakina furioasa
- Esti bine? O intreb ingrijorata, ridicandu-mi privirea la ea
- Da ,dar nu imi gasesc parintii! Imi spune ea
   Sakina incepe a ne examina. Ochii ei precum fundul celui mai adanc ocean, ne cerceta atent. Cand o vede pe Sakura se avanta spre ea si o i-a in brate, strangand-o puternic. O intreaba daca e bine. Chiar cand sa ii raspunda, se aude iar o explozie. Atunci mi-am dat seama! Injur in gand si imi indrept privirea spre platforma. Exact cum credeam. Uzumaki ma urmarit impreuna cu repudiatii lui. In momentul asta, Naruto se lupta cu regele, iar regina era in spatele lui. Naruto era in avantaj, prin dezavantajele regelui. Regele incerca sa ii tina piept si sa isi proteseze regina in acelasi timp. Sayuri avea lacrimi de frica in ochii, cu toate ca nu era ranita in niciun fel. Imi indrept privirea inapoi spre cele doua printese si le spun:
- Sakina, scoate-o pe Sakura de aici! Ia-le si pe fete si iesi-ti naibii de aici! Ii spun cu un ton rece
- Ce!? Nu plec nicaieri de aici fara tine si parintii mei! Se rasteste ea la mine
   Chiar in momentul in care sa-i spun vreo doua, fetele vin in fuga la noi. Toate aveau privirii cu frica si ura. Rochiile lor care erau colorate si frumos aranjate, acum erau patate de sange si sfasiate. Parul lor erau dezordonat, semn ca au dus o lupta nu prea frumosa.
- Da voi ce asteptati? Craciunul? Intreaba Temari sarcastica
- La naiba! Sakina nu vrea ca voi sa plecati! Ii rapund rastita, uitandu-ma furioasaa Sakina
- Sunt total de acord! Raspunde Sakura, fiind de acord cu sora ei mai mare
    'La naiba!' Orice ar fi, nu vreau ca una dintre ele sa fie prinsa in lupta asta. Eram a naibii de tensionata si o stiau toate. Toate asteptau sa le raspund. Imi ridic privirea spre Sakina si ii spun tare si raspicat:
- Fie! Dar daca va spun sa stati in spatele meu, asa face-ti! Le spun poruncitor
    Toate aproba din cap si se pun in miscare. N-o sa iasa prea roz, asta era cert. Sakina o ia de mana pe sora ei mai mica si toate incepem sa alergam spre platforma pentru a-l ajuta pe rege si pe regina. Era o distanata destul de mare. Cand ajung aproape de platforma, imi i-au avant si sar pe balustrada platformei, in timp ce fetele au luat-o pe scari. Eram asezata intr-o pozitie de ghemuit, deci eram cu privirea in jos si nu puteam vedea chipul cuiva. Simteam o prezenta diferita de a lui Uzumaki. Simteam o prezenta ciudata, dar atat de cunoscuta! Imi ridic chipul si, socata si ingrozita de-a dreptul, imi dau seama ca nu mai era Uzumaki cel ce se lupta cu regele. Era...

Buna !Multumesc mult ca m ai anuntat ! Te rog sa ma anunți si cand postezi uramtorul capitol. .Mi a placut foarte mult acest capitol, Jade e o adevarata luptatoare. Ingeri Negrii, vor sa distruga totul dar ceva imi spune ca nu va iesi exact asa cum isi doresc. Sunt curioasa de cine se lupta cu Regele Ingerilor Albi , totusi sunt destul de sigura ca e vorba de unul din fratii Uciha.
Spor la scris.

Bunaaaa ! :* mersiii mult ca m ai anuntat ! Sa ma anunți si cand postezi uramtorul capitol te rog. Revenind, deee ce nu faci capitole mai luuuungi, de care sa ma pot bucura si eu din plin? Mi a placut acest capitol, Jade e o adevarata luptatoare. Ai naibii Ingeri Negrii, distrug totul. Sunt curioasa de cine are curajul asta de a se lupta cu Regele Ingerilor Albi. Pune mai repede next ul si fa l mai luuuung te rog. Bafta la scris, puppps

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.

Capitolul 4: Seara balului sau a tragediei? Partea 3

Continuarea:

Jade P.O.V:

      Era...Era Itachi Uchiha. 'Dumnezeule!'. Simteam ca nu ma mai tineau picioarele. Mi se cutremura balustrada de sub picioare. Imi venea sa vomit de groaza si soc. Mi se pusese un nod in gat si deabea mai respiram. Imi batea inima atat de tare incat mai sa-mi sara din piept si picaturi de transpiratie incepeau sa-mi curga din zona fruntii. Senzatia asta nu am mai avut-o de cand... de cand era sa moara Sakina acum un an. Ochii mei mai aveau putin si imi iesau din orbite, cateva picaturi de apa vrand sa imi iasa din ei din cauza nervilor, dar le-am retinut. 'Trebuie sa raman calma pe situatie!'. Nu imi puteam permite ca el sa isi de-a seama ca prezenta lui ma afecta atat de mult. Capul lui se intoarse spre directia mea cand mi-a simtit prezenta. Cand am observat ca ochii lui precum abisul unei adanci prapastii, ma cercetau atent, am inghitit, automat, in sec. Ma gandeam la sute de ganduri in momentul acela, si nici unul nu era de bine. De ce? Majoritatea le includeau pe Sakina. M-am oprit din gandit cand o voce clara, cu intonatie puternica si indiferenta, rasuna brusc in sala:
- Buna, micuta Jady! Imi spuse el indiferent
     Cand am auzit asta, efectiv, era sa imi dau drumul de pe balustrada, cazand in gol si dandu-mi duhul. Un cutit parca mi-a strapuns inima rece, cand i-am auzit vocea neschimbata de acum un an. Furia si ura incepura sa ma acapareze la porecla pronuntata. Acum aveam doar doua lucruri pe care trebuia sa incerc sa le fac. Primul ar fi sa incerc sa nu vomit in fata lui, iar al doilea ar fi sa incerc sa nu il ucid pe nemernic pentru ce era sa ii faca Sakinei, pana nu ii auzeam motivul. Usor, privirea mea socata incepea sa dispara, furia si ura lundu-i locul. Imi venea sa il dau cu capu' de toti peretii pana ii sareau ochii si, dupa, sa ii tai limba. Tocmai cand era sa ii transmit niste "salutari" din acelea "frumoase foc", o voce plina de teroare imi inunda auzul precum al unei pantere:
- Nu se poate...! Spuse vocea infricosata
     Era vocea Sakinei...

[size=18]Sakina P.O.V:
[/size]

- Nu se poate...! Spun pe o voce infricosata
Tremuram din toate incheieturile si imi era frica si sa mai misc un deget. Itachi Uchiha era aici. In acelasi castel cu mine. In aceeasi camera cu mine. Era cu spatele la mine, deci nu ma putea vedea tremurand de frica, ca o frunza in bataia vantului. Spatele lui era acoperit de o geaca de piele. Mai jos avea blugi de aceasi culoare si la sfarsit niste adidasi. Dintr-o data, chipul lui perfect si chipes, ca intotdeauna, se intoarse spre mine, ochii lui precum adancurile unei parapastii, acum privindu-ma insistent. Ochii lui ca noaptea se uitau la mine, precum un pradator se uita la prada lui. Avea o privire in ochii care imi producea fiori pe sina spinarii. O privire pofticioasa. Arata de parca vroia sa ma devoreze. Privirea lui cobori de la gat in jos. Felul in care ma examina din cap pana in picioare, ma facea sa mi se inmoaie picioarele de frica. Aveam o senzatie de lesin si simteam ca o sa dau la boboci tot ce am mancat pe ziua de azi. Aveam doua ganduri acum. Primul e ca vroiam sa ii aud motivul pentru care a venit aici, iar al doilea era ca Jade, mai mult ca sigur, ar vrea sa ii scoata ochii din cap si sa-i rupa fiecare os din corp. Priveam cu groza cum isi indrepta katana spre gatul parintilor mei. Socul incepea sa dispara treptat, cand am vazut asta. Socul si uimirea dispararuse din corpul meu, acum putand sa ma misc cat-de-cat. Chiar cand sa vreau sa mai urc o treapta, vocea plina cu blandete a tatalui meu ma opreste:
- Sakina! Ia-ti sora, prietenele si pe Jade si iesi-ti de aici! Imi spuse el, gata sa sara pe Itachi
Vroiam sa il ascult, dar nu puteam sa ma misc cand auzisem asta. Nu vroiam sa imi las parintii aici, pe mana celui care aproape ma nenorocit si, mai mult ca sigur, Jade n-o sa plece. Nu pana nu il tortureaza de o sa ii iasa ochii din orbite. Poate ar pleca doar daca o lasi inconstienta, o legi in lanturi si o tarasti de acolo. Imi indrept privirea spre Jade. Nu mai avea privirea socata si plina de tensiune. Acum privirea ei era incruntata si plina de ura. Isi indreapta privirea spre mine si imi spune pe un ton calm si poruncitor:
- Du-te! Imi ordona ea

Jade P.O.V:

- Du-te! Ii spun poruncitor
     Simteam ca o sa sar pe Itachi si o sa-l bag in mormant cu propria mana. Simteam ca o sa-mi scot Artemisul si o sa il bag pe gat. Privirea mea furioasa se intoarce la cel din fata mea. Statea ca prostul cu katana indreptata spre Asahi si Sayuri. De abea acum il examinez mai bine. S-a mai inaltat si a devenit si mai solid ca ultima oara. Tipic Uchiha. Era imbracat intr-un tricou negru si geaca de piele, cu semnul clanului Uchiha, de aceeasi culoare. Mai jos avea blugi negrii si adidasi de skater. Parul lui era in acelasi stil, intr-o coada lejera de cal. Ochii lui precum strafundurile iadului erau goi, fara sentimente. Imi indrept privirea spre ceilalti. Parintii Sakinei se uitau, pentru prima oara in viata, cu frica si ura la Itachi. Fetele erau in garda, avand privirile pline de dezgust. Sakura era singura care se uita cu confuzie si frica. Era normal. Habar nu avea cine si ce era sau ce putea sa ii faca pielea. Nu stia ce era sa ii faca Sakinei, cu atat mai putin ce i-a facut mamei mele. Sakura se uita la mine. Privirea ei era ca a unei caprioare infricosate, care era gata sa fie mancata. Ii spun prin priviri sa fuga ,dar nu misca din dreapta surorii ei. Eram mai, mai sa tip la toata lumea sa iasa naibii din nenorocita asta de camera ca sa il dobor pe nenorocit si dupa sa ii pun pielea in bat. Tensiunea se simtea in aer, iar eu ma intrebam ce naiba sa fac. Sa le i-au pe fete si pe cele doua surori si sa fugim, sau sa stau sa ii salvez pe cei care au avut grija de mine, in ciuda ca ei erau singurii din palat care stiau cine eram cu adevarat. Regele isi ridica privirea de la Itachi, la mine si imi spune calm si bland:
- Jade! Nu e timp de asta! Ia-le pe toate de aici si nu te uita inapoi! Imi spune el pe un ton bland
   Eram pregatita sa ii spun un mare "NU", sa sar pe Itachi si sa il termin, dar vocea plina de frica a lui Sayuri continua:
- Te rog, Jade! Imi spuse ea bland
Era greu sa fac cum imi spune, avand in vedere ca prin venele mele curgea un sange de razbunator. Vroiam sa o razbun pe Sakina mai mult decat orice,nu? Mi-am ridicat privirea si am privit-o adanc in ochii pe Sayuri. Ochii ei erau infricosati, chiar daca incerca sa ascunda asta. Si eram a naibii de sigura ca nu mai avea mult si incepea sa planga. Atunci am decis ca era mai important ca fetele sa fie in siguranta. Era mai important decat razbunarea. M-am intors de pe balustrada si vroiam sa sar pe o scara, langa Sakina, dar vocea amenintatoare a lui Itachi ma oprit:
- Daca mai faci o singura miscare, o sa ma asigur ca o sa termin cea ce am inceput acum mult timp cu Sakina! Ma ameninta el
Era sa-mi pice fata de un metru si sa imi iasa ochii din orbite. Sakina a inlemnit pe loc, iar parintii ei erau in aceiasi stare. Sakura privea cu confuzie, iar fetele aveau o fata, de zici ca cineva le-a scuipat in fata. Cuvintele lui m-au lovit in fata, ca doua palme usturatoare si dureroasa. Eram gata sa explodez mai tare ca o bomba cu ceas. Simteam cum imi clocoteste sangele in vene. Eram pe puncutul sa explodez de furie si, mai mult ca sigur, era sa il injur de mama lui. Imi intorc fata spre el, si ii spun pe un ton superior si incarcat cu venin:
- Iti jur, ca daca o sa pui si un singur deget pe ea, o sa o omor pe Mikoto in cel mai dureros mod posibil existent! Ii spun eu, ura citinduse in ochii mei
      Itachi imi aruncase o privire plina de uimire si ura, cand ii auzi numele. Acum, pana si Sakina se uita confuza. Toate se uitau confuze, mai putin parintii surorilor. Toti, in afara de Sayuri si Asahi, nu stiau cine era Mikoto, si nici nu aveam de gand sa le spun. Stiam ca trebuie sa plecam. Atunci ma patruns un fior rece. Daca Itachi si Naruto sunt aici, inseamna ca si celalalt Uchiha si restul bandei lui e aici. Fix asta ma-i lipsea din tablou. Doi boi Uchiha, unul langa altul, ranjind ca doi dobitoci. La gandul asta ma cutremur. Daca Sasuke era aici? Daca a venit sa ii faca Sakurei, ce Itachi era sa ii faca Sakinei? Las gandurile astea de o parte in momentul in care gasca lui Sasuke isi face aparitita pe geam. Neji si Shikamaru se duc pe o parte a salii, Gaara si Kiba pe cealalta parte, iar jigodia de Uzumaki intra direct pe usa. Dar surprinzator, Sasuke nu era cu ei. Aleluia pentru asta, caci nu cred ca rezistam fara sa vomit, stiindu-i pe amandoi in aceasi camera cu mine si cu fetele. Prietenii lui Sasuke aratau ca ultima oara cand ii vazusem. Acelasi par, aceesi fata, aceeiasi ochii. Dar privirile lor erau total schimbate, si, ca sa fiu sincera, cel de care eram cea mai dezamagita, era Uzumaki. Normal ca nu as-i fi recunoscut nici in fata lui Dumnezeu, ca blondul mi-ar fi fost prieten bun si ca ma doare sa il vad in halul asta. Dar, ca sa fim sinceri, de Itachi eram de 10 ori mai dezamagita, decat Uzumaki. Si aveam motive bine intemeiate sa fiu. Toti aveau ura in ochii, iar asta ma ajuta sa vreau sa ii omor incet si dureros. Imi indrept ochii la fete. Fetele s-au ingrozit, cunoscandu-i. Sakura se uita si mai confuza. Am injurat in gand cand am vazut asta. Regele observa ca Itachi nu era atent si il ataca in forta. Sayuri imi sopteste un "Plecatii!" si le transmite asta si celorlalte. Fara sa mai imi pese de Itachi, si de injuratura pe care o murmurase, cobor de pe balustrada si sar pe o scara, in apropierea Sakinei. Le i-au de mana pe Sakura si Sakina si incepem sa fugim, fetele urmandu-ne. Trebuia sa plecam din Regat, iar asta rapid. Portalul din palat era inca distrus de la ultima lupta pe care o avusesem, deci va trebui sa tranversam Padurea Mortii. Nu era o problema. Stiam padurea aia ca pe propria palma. Eram obijnuita, din moment ce, pe parcursul anului scolar, treceam zilnic prin acea padure. Las gandurile la o parte cand il vad pe jigodia de Uzumaki. ' Stiam eu ca ar fi trebuit sa ii rup capul cand am avut ocazia!'. Prietenii lui erau in spatele lui, la o distanta moderata. Se pune in fata noastra si, cu un ranjet batjocoritor pe buze, ne spune sarcastic:
- Plecati undeva? Intreaba el sarcastic
   ' Da fraiere! La dracu? Ce ar fi daca i-ai face si tu o vizita?' ii raspund in gand. Cand l-am auzit era sa fac spume la gura. Tot ce vroiam in momentul asta, era sa-i sparg moaca dobitocului! Dar nu aveam cum sa ma i-au la bataie si cu gasca dobitocilor, si sa le protejez pe fete in acelasi timp, iar sa le las sa lupte impreuna cu mine nu era o optiune! Si atunci am decis ce sa fac. Ma intorc cu fata la ele si le spun soptit:
- Vreau sa plecati de aici! Spre lumea oamenilor! Sakina si Ino stiu unde este portalul comun! Plecati! Le ordon soptit
- Nu imi permit sa te las sa te lupti cu ei de una singura! Si cu siguranta nu imi las parintii sa moara! Imi sopteste inapoi Sakina, usor rastita
- Iar eu nu imi permit sa va las sa luptati! O sa ma ocup de ei si de Itachi si o sa-ti salvez parintii! Ii spun rastita
- Nu plecam fara tine si parintii mei! Spuse Sakina enervata
- Uite cum facem! Eu raman sa lupt cu tine, iar Sakura si fetele se duc in lumea oamenilor! Continua ea cu mainile in san
' La d*acu'! ' injur eu in gand. Nu stiam ce naiba sa aleg. Ori stateam si luptam cu Sakina impotriva lui Itachi, Naruto si repudiatii lui, ori fugeam toate si ii lasam pe regi sa moara, protejandu-le pe ele. La naiba. Am mai fost in astfel de situati dificile, dar era vorba numai de viata mea, nu si a celorlalte. Ma simteam tensionata, dar trebuia sa i-au o decizie! Eram Pantera Albestra, ce naiba! Daca nu eram eu cea curajosa, care dintre ele ar fi fost? Atunci mi-am indreptat privirea spre Sakina. M-am uitat lung in ochii ei de culoarea celor mai pretioase safire, si le-am spus clar si raspicat:
- Eu si Sakina vom sta si ii vom ajuta pe rege si regina, in timp ce voi plecati spre lumea oamenilor! Va vom prinde din urma! Le ordon eu
     Eu si Sakina facem un pas in fata, stand fata-in-fata cu Uzumaki, totusi fiind la o distanta mare. Imi pun manusile negre care aveau ascunse niste gheare de titan, ascutite si pline de chakra, ele ramanand ascunse. Dupa imi pun katana inapoi in teaca si imi scot Artemisul din sprijinatorul de deasupra genunchiului, extindandul rapid, el fiind in marime minima. Sakina isi scote katana, tinand-o cu ambele maini si indreptand-o spre repudiatii lui Uzumaki. Chiar cand sa ma intorc si sa-i ard o mama de bataie lui Itachi, o voce increzatoare ma opri:
- Nu!

Sakura P.O.V:

- Nu! Spun tare si raspicat
Nu. Doar atat am putut sa spun. Eram confuza si infricosata de-a dreptul. Nu stiam ce se petrece. Nu stiam cine era baiatul cu parul negru care a amenintat-o pe Jade, dar celalalti da. Nu stiam cine era baiatul blond care o sa isi ia bataie de la sora mea, dar ceilalti da. Nu stiam cine sau ce ne-a atacat palatul, dar ceilalti da. Pur si simplu imi era teama. Eram atat de confuza. Imi las gandurile la o parte si ma uit la Jade. Se uita confuza la mine. Nu vroiam sa-mi las sora, parintii si Jade sa se lupte cu acesti oameni. Increzatoare pe mine, ma uit adanc in ochii ei si ii spun:
- Nu am de gand sa fug! Ii zic
- O te duci impreuna cu fetele si o sa plecati in lumea oamenilor! O sa va prindem din urma! Imi spune ea, rastinduse
- Dar...! dar mi-o taie rapid
- Du-te! Iti promit ca totul o sa fie bine! Acum plecati! ne ordona
Continui sa ma uit in ochii ei si, intr-un sfarsit, aprob din cap, stiind ca nu avea sa se razgandeasca. Ma duc la Sakina si o imbratisez. Ea face la fel, soptindu-mi un: " Te iubesc surioara!". Rup imbratisarea și ma intorc la Jade. O imbratisez cu putere si ii spun tare, cat sa auda toate:
- Jura-mi ca o sa vi dupa noi, impreuna cu Sakina, si ca o ca totul o sa fie bine! Spun uitandu-ma la amandoua
- Jur! Imi raspunde ea

Jade P.O.V:

- Jur! ii spun eu
Aceasta rupe imbratisarea si isi deschide gura sa spuna ceva, dar e intrerupta brutal de o voce puternic batjocoritoare:
- Oo, asta e asa emotionant! Pacat ca nimeni nu o sa plece de aici, nu fara capul rupt! Spune Kiba batjocoritor
Fara a dau atentie idiotilor, le soptesc un " Plecatii! " si le vad alergand spre iesire. Cand le-au vazut Uzumaki si ceilalti, s-au indreptat spre ele, dorind sa le spintece. Chiar cand ei sa ajunga la ele, gardienii si-au facut aparitia pe usii, blocandu-le atacurile menite pentru fete. Cand vad ca fetele au iesit pe usa tefere, am rasuflat usurata. Imi intorc privirea la Uchiha, care inca se lupta cu regele, si ii spun pe un ton superior:
-Sa inceapa petrecerea! Ii spun superior

Buna. Multumesc mult pentru anunt . Ca de fiecare data capitolulu e foatre frumos. Actiunea devine tot mai interesanta si de asemenea tin sa mentionez ca ma bucura viteza cu care ai postat.
Te pup, si nu uita sa ma anunti la next.

Buuna ! Mersi mult ca m ai anuntat ! Oooo da ! Capitolul asta e cel mai bun de pana acum . MA rog, inca nu ne ai detaliat ce s a intamplat cu Itachi si Sakina, sau ce stie Jade si de unde provine. Oare raman regii in viata ? Jade isi va respecta juramantul fata de tanara printesa ? Iar fetele, vor scapa prin acel portal ? Si unde e Sasuke? OMGGG atatea intrebari fara raspuns inca.. Adu ne repeeede next ul ca sa ma lamuresti si pe mine, plus ca morrr de curiozitate, oare cum se va desfasura aceasta "petrecere" ? Anunta ma si pe mine te rog cand il pui, cat mai repede sperrr :)))) . Bafta la scris, te puuuuppppp

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Vin 01 Aug 2014, 17:41

Capitolul 5: Fuga

Continuarea:

Sakura P.O.V:

    Picioarele mele, precum ale unei balerine, fugeau cat de repede puteau. Alergam. Alergam pentru propria supravietuire, impreuna cu prietenele mele. Ino era in fata noastra, ea fiind singura care stia unde era portalul comun, de care pomenise Jade. Parul ei de culoarea soarelui, fara nori, zbura in toate directiile. Nu era ranita, sau cel putin, asa parea. Rochia ei era patata de sange. Imi era frica, si nu numai pentru mine si prietenele mele, ci si pentru familia mea si Jade, cat si pentru cei din intregul Regat. Eram inca pe holurile intunecate ale castelului. Peretii, care adineauri erau de o culoare deschisa si exotica ce iti incanta privirea de fiecare data, acum erau improscati de sange, culoarea lor schimbanduse in culoarea sangelui. Puteam vedea in fata mea, cum gardienii se luptau cu niste oamenii ciudatii cu katane si sabii si pierdeau, unul dintre ei fiind spintecat in doua chiar sub privirea mea terifiata. Cade secerat pe podeaua rece ca gheata, stinganduse din viata, chiar in propriul sange. Imi venea sa tip in acel moment, dar nu puteam. Trebuia sa fug impreuna cu prietenele mele si sa iesim din Regat. Vedeam cadavrele unor gardienii cum cadeau secerate pe podea, la fel ca cel care il vazusem inainte, iar asta nu ma ajuta sa scap de frica si confuzie, ci ma ingrozea si mai tare. Toate prietenele mele erau inarmate si gata pentru a ma proteja, asa cum le spusese Jade. Eu eram singura care nu avea o arma, iar asta ma facea sa ma simt nefolositoare. Uram sentimentul de neajutorare si de frica, dar erau doua sentimente de care nu puteam scapa in acel moment. Ma gandeam la Jade si la sora mea, care acum erau in lupta pentru regat. Am vazut cum se uita Jade la baiatul cu parul brunet. Am vazut ceva ce nu credeam ca voi vedea vreodata in ochii lui Jade, frica. Dar nu era numai frica si ura, avea o ascunsa o sclipire de durere si nostalgie, de parca il cunostea. Jade niciodata nu a aratat slabiciuni, nici macar in fata noastra. Jade intotdeauna a fost puternica si calma pe situatie, niciodata aratand slabiciuni in fata inamicilor, dar se pare ca de data asta, nu mai era asa. Pana si cea mai puternica persoana pe care o cunosteam, avea slabiciuni. Si era normal, avand in vedere ca e om si, mai presus de toate, un copil. Cand am iesit pe usa salii, am mai aruncat o privire inapoi. O vazusem pe Jade cum se indrepta spre acel baiat care se lupta cu tatal meu. Asta ma face sa ma ingrijorez si mai tare, stiind ca e o posibilitate ca Jade si sora mea sa piarda lupta. Continuam sa alergam cat ma tineau picioarele mele. Coborasem scarile, iar acum ne indreptam spre iesire. Ino fusese prima care pusese piciorul afara pe usa, celelalte urmand-o. Cand am pasit toate afara din castel am ramas cu gura deschisa de frica. Regatul, casa mea cea pasnica si linistita, pe care il iubeam atat de mult, era in flacari precum sangele nevinovatilor varsat in sala balului. Tipete si urlete se puteau auzi dincolo de portile uriase ale castelului, care nu mai erau in balamale. Ma simteam, ma simteam de parca eram in iad. Imi las gandurile la o parte cand vad ca spre noi se indreapta 15 oameni imbracati in negru si cu masti ciudate, exact ca acei atacatori din sala balului. Imi inghetase sangele in vene cand am observat ca aveau pusti in mainii si se indreptau spre noi cu viteza. Ino ma ia de mana si dupa fugim toate inapoi in castel. Cu fiecare pas pe care il faceam, ma simteam mai in siguranta, stiind ca ma indepartam de acei oameni. Insa cu cat avansam, cu atat respiratia mea se ingreuna, provocandu-mi gafaituri. Printre gafaituri reusesc sa o intreb pe Ino:
- Unde mergem? O intreb pe Ino, gafaind
- In varful castelului! Imi raspunse Hinata in locul lui Ino
    Eram confuza. De ce sa mergem in varful castelului. Vroiam sa le intreb care era motivul, dar nu mi-am dezlipit buzele cand am auzit un foc de pusca. Atunci am mai auzit din spate si un " Nu le ucide-ti!" din partea inamicilor. Eram terifiata si ma intrebam cum puteam fugii atat de repede. Mi-am ridicat capul spre Ino care inca ma mai tinea de mana, in timp ce alergam. Picaturi de transpiratie incepeau sa-i curga din zona funtii. Fata ei era rosie din cauza alergatului si respira alert. Avea o privire incruntata, asemanatoare cu a celorlalte. Am auzit pe cineva murmurand o injuratura, sunetul venind din spatele meu. Era Temari. Parul ei flutura in aer, in timp ce alerga cu viteza unei feline. Ochii ei erau plini de furie si nu stiam de ce. Imi indrept privirea spre umarul ei stang si atunci imi daduse seama de ce injurase. Focul de pusca o zgariase putin pe umar. Mi-am ridicat privirea spre fata ei, si am observat ca nu era atenta la drum, ci in spatele nostru. Atunci mi-am intors si eu privirea sprea aceeasi directie, si am vazut si eu la ce se holba. Cincisprezece oameni se indreptau spre noi, de data asta avand niste katane, in loc de pusti. Simteam ca fetele incetineau si imi indrept privirea in fata noastra. Eram aproape de o usa. Ino o deschide rapid, si intram toate pe ea. Toate ne oprim din fugit si ne tragem rasuflarea pentru o clipa. Respiram alert si simteam ca o sa imi explodeze plaminii. Aveam mainile pe genunchi, iar chipul meu era in jos. Dupa ce imi revin putin, imi ridic fata. Acolo vad ca mai erau niste scari care aveau aceeasi model ca cele de la parter. Ele, mai mult ca sigur, duceau spre varful castelului. Acum ca puteam respira cat de cat normal, vroiam sa le intreb ce vom face cand vom ajunge in varful castelului. Cand incercam iar sa imi deschid gura, Ino ma strans si mai tare de mana si ne spune:
- Haide-ti! Ne indeamna ea furioasa
- Jigodiile sunt chiar in spatele nostru! Continua Temari, alarmata de situatie
- Daca ajungem in varful castelului, putem sa ne luam avant si sa zburam mai rapid decat ei! Ne spune Matsuri pe un ton increzator
- De acord! Aproba Ten Ten, dand din cap
- Hei! Stai asa ! Eu inca nu am aripi! Le spun eu cu frica, in sfarsit dandu-mi seama de motiv
- Una dintre noi o sa te ia in brate! Imi raspunde Hinata cu curaj
- Da, dar asta inseamna ca una va ramane mai in spate ca voi! Ii spun eu, nevrand sa pun in pericol pe niciuna dintre ele
- Fetelor, poate a-ti vrea sa incepe-ti sa fugiti, pentru ca avem companie! Ne avertizeaza Matsuri, holbanduse spre usa inchisa
- Haide-ti! Ne ordona Ino, tragandu-ma de mana si incepand sa fuga pe scari
Si iar am inceput sa alergam. Eram de-a dreptul ingrozita de faptul ca acei... acei Ingerii Negrii, vin dupa noi. Nu stiam de ce se numeaua asa, dar asa ii numise Jade. Continuam sa urcam in fuga pe scari, pana ajungem la o usa maro cu un model mirific. Ino descuie usa cu viteza, intra si ma trage dupa ea. Cand pasesc pe ea, vad ca era un fel de balcon urias si alb. Balustrada groasa era facuta din piatra vopsita in alb. In fiecare colt a balustradei se afla cate o statuie care reprezenta doi ingeri, ce erau facute din acelasi material ca si balustrada. Fetele se duc pe margine si isi deschid aripile. Aripile lor erau albe, cu diferite tente, si aratau asa de fragile, incat te faceau sa iti fie frica sa le atingi. In momentul ala, imi doream si eu aripi, mai mult ca niciodata. Ino avea niste aripi cu niste tente galbene, Hinata move, Ten Ten maronii, Temari verzi si Matsuri rosi. Toate se suie pe acea balustrada de piatra, punanduse in ghemuit pe ea. Ino imi da mana, ca sa poata sa ma i-a in zbor. Imi intind mana spre ea, dar chiar cand sa o i-au de mana si sa incepem sa zburam, pe usa isi fac aparitia doi oameni cu...Dumnezeule! Cu aripii de inger negre! Ochii mei s-au bulbucat cand au vazut asta. Primul om isi indreapta pusca spre Ino si, cand sa traga glontul, o imping peste balustrada, cazand pe spate. Fac la fel si cu celelalte, protejandu-le. 'Mai bine mor eu, decat ele!' imi zic in gand. Stiam ca o sa inceapa sa zboare, deci nu imi faceam griji de cazatura. Acum eram decat eu si cei doi Ingerii Negrii. Inima mea incepea sa bata cu putere si tacerea dintre mine si acei monstrii, imi facea sa mi se ridice parul de pe ceafa, de frica. Primul incepe sa zboare, ducanduse dupa prietenele mele. Al doilea se incrunta la mine si isi indreapta pusca spre mine, vrand sa ma omoare. Imi era frica si nu ma puteam misca din cauza asta. Ma uit in sus, asteptand sa aud focul de pusca si sa ma prabusesc secerata de glont, si observ ca pe acoperis era ceva, sau cineva, mai bine zis. In negura noptii, pe acoperisul castelului, nu departe de mine, puteam zarii o silueta de om. Era o silueta...de baiat. Era inalt. Era noapte, deci nu puteam sa vad cum arata fata lui sau alte detalii. Eram uimita sa vad ca cineva ne urmarea din umbra. Imi indrept privirea spre cel care avea sa ma rapuna si vad ca inca nu ma impuscase. Se uita in aceeasi directie ca si mine. Eu eram inca paralizata de frica si nu putea misca nici un deget. Ingerul cu aripi negre isi indreapta privirea din nou spre mine, fiind gata sa imi ia viata. Cand sa apese pe tragaci, baiatul care acum un moment se aflase pe acoperis, se teleporteaza in spatele celui care vroia sa ma omoare si il pune la pamant, dintr-o miscare. Eram uimita, ochii aproape iesindu-mi din orbite. Gura mea era un pic deschisa din cauza socului pe care inca il aveam. Tremuram din toate incehieturile. Acum eram eu si cu cel care ma salvat. Acum il puteam observa mai bine. Avea un par scurt, de o forma ciudata, ca un f*nd de rata. Culoarea parului lui, insa, era fascinanta. De un albastru ca noaptea. Ma uit mai jos si ii vad ochii negri ca abisul. Erau intunecati ca strafundurile iadului si nu aratau niciun sentiment. Dumnezeule! Simteam cum imi bate inima de doua ori mai repede. Sangele pe care inima mi-l pompa imi facea obraji sa arda. Chipul lui era mirific. Nu am mai vazut un baiat asa frumos, pana acum. Imi indepartez privirea mai jos, cand observ ca si-a dat seama ca il examinam. Ochii mei infricosatii coborau mai jos de gat, observandu-i mai bine hainele. Era imbracat in negru. Purta geaca de piele si blugi negri, adidasi negri si un tricou alb. Hainele ii se potriveau cu aura pe care o avea. Inspaimantatoare si intunecata. Dupa ce termin de exazaminat pe cel din fata mea, imi las privirea in pamant, asteptand ca el sa spuna ceva sau sa faca ceva. Nici nu imi dau seama cand acesta se teleporteaza pentru o secunda, disparand, si apare in fata mea. Nu mai puteam scoate niciun sunet. Fata lui era aproape de a mea. Prea aproape. Imi simteam fata arzand de rusine si nu stiam de ce. Intr-o secunda, acesta isi pune mainile de dupa talia mea subtire, facandu-ma sa tremur de frica la atingere, si ma ia in brate, in stilul miresei. Eram aproape de fata lui si ii puteam simti mirosul barbatesc. In acel moment, cand ii simtisem bratele puternice, am scos ceva pe gura, un sunet de protest. Incercam sa imi ridic privirea din pamant si mi-o indrept spre spatele lui. Din spatele lui apar niste aripi negre asemenea unei pene de corb si, uimita si plina de frica, observ ca incepea sa se desprinda de sol. Aripile lui negre incepau a flutura usor, precum arpile unei pasari. In momentul asta nu mai eram pe balcon, ci eram trecuti de balustrada, aflandu-ne la o distanata uriasa de sol. Imi las privirea sub noi, putin mai incolo, si imi vad prietenele la o distanta mare de noi. Simteam ca zbor cu o viteza moderata. Parul meu roz flutura in aer cu cat mai mult avansam. Eu eram inghetata. Nu stiam daca era din frica sau din motivul ca niciun baiat nu ma mai luat in brate in felul acesta, inafara de tatal meu. Dar cu tata era altceva, era ceva parintesc si se intamplase and eram mica. Trebuia sa fac ceva. Nu stiam ce, dar trebuia. Ochii mei verzi plini de frica, se indreptau spre chipul tanarului. Eram cu fata spre urechea lui, si, cu frica in glas, ii soptesc un " Lasa-ma jos, te rog!". Acesta nu isi intoarse chipul fara de cusur spre mine, nici nu schita vreun sentiment cand ma auzi, ci continua sa zboare in jos, nedadandu-mi atentie. Eram obosita, asa ca imi pun capul in scobitura gatului sau. Deaodata imi ridic privirea. Atunci am observat ca ma duce in directia prietenelor mele. Ele se luptau pe pamant cu acei Ingerii Negrii care ne-au urmarit. Simteam cum baiatul incepea sa se apropie de sol. Baiatul ajunge pe pamant, un pic mai departe de ele, ca sa nu fie prins in lupta lor. Tresar cand acesta ma pune jos, inca tinandu-si mainile lui reci, pe talia mea. Eram fata-in-fata. Ma uitam in ochii lui care inca nu dadaeau semne de sentimente. Cum putea cineva asa frumos, sa fie asa de rece si intunecat? Era aproape, prea aproape. Imi las chipul rusinat in jos ca sa nu vada ca obrajii mei prinsese o culoare puternica de stacojiu, obrajii mei devenind asemenea unor bujorii infloriti. Intr-un final, imi fac curaj si, recuperandu-mi vocea, il intreb balbaita si plina de emotie:
- Ci-Cine esti? Il intreb balbaita si soptit, emotia simtanduse in glasul meu
    Tresar, luata prin surprindere, cand acesta imi ridica barbia cu doua degete, obligandu-ma sa il privesc in ochii in care ma pierdam. Se uita adanc in ochii mei si imi raspunde pe un ton indiferent si rece:
- Sunt Sasuke. Imi raspunde el indiferent
Parca totul se oprise in loc. Parca eram numai noi doi, departe de restul lumii, departe de lupta si toate cele. Vocea lui era indiferenta si rece, dar placuta si masculina. Ochii lui imi fixau ochii. Abisul lui adanc si intunecat se intanlira cu smaraldul meu pur si stralucitor. Ochii lui erau goi, reci, intunecati si fara sentimente, dar cu toate astea, imi faceau inima sa imi trasara. Eram pierduta cu totul in acele prapastii intunecate. Rosesc puternic cand observ ca isi apropie fata de a mea si mai mult decat era. Inima mi-o lua la galop cand imi sopteste un " La multi ani, ingerule roz." pe un ton rece si ...

Jade P.O.V:

Eram inca in lupta cu Itachi. Sabiile noastre se loveau cu putere si cu o viteza uimitoare. Ma retrag rapid, lundu-mi o distanta mai mult decat necesara. Luptele pentru dominarea Regatului Alb, inca se tineau in sala de bal, care era distrusa intrutotul. Toti peretii erau improscati cu sangele invitatilor. Ei erau morti, trupurile lor neinsufletite zacand in baltile de sange proaspat. Gustarile, de pe mesele frumos aranjate, care erau savurate odata de invitatii decedati, erau imprastiate in toate partile salii. Fetele albe de masa erau si ele sfasiate si imbibate in sange proaspat. Era o imagine scoasa din filme Horror, sau mai bine zis, din Iad. Pana la urma, de acolo venisera Ingerii Negrii. Revenind la starea mea, puteam spune ca aratam in cel mai jalnic moment al meu posibil existent. Eram zgariata peste tot, sange proaspat iesindu-mi din ranile adanci si dureroase, si tremuram toata de nervii provocati de cel din fata mea. Nici el nu era intr-o stare mai buna, dar o ducea mai bina ca mine. Ranile lui erau mai usuare ca ale mele. Ochii lui erau fixati pe mine, incercand sa imi gaseasca un punct slab. Ma uitam cu furie si ura la el. Privirea lui nu era cu nimic diferita fata de a mea. Era nervos pentru ca am intervenit in lupta lui cu Asahi, fix cand era sa il omoare sub privirea lui Sayuri. Doar ca in momentul asta, starea lui psihica era ultima mea grija.

*Flashback*

- Sa inceapa petrecerea! Ii spun mandra
Ochii mei erau fixati pe Itachi. Afurisitul nici nu si-a intors capul spre mine, fiind inca concentrat la lupta lui cu regele, care imi era ca un tata. Inca credea ca sunt fata aia neajutorata de acum un an care il subestima, iar asta ma infuria a-l naibii de mult. Vroiam sa il omor. Era concentrat sa ii reteze gatul regelui si reginei. Regele era transpirat si obosit. Parul lui de culoarea scoartei de copac, era ud si imprastiat in tote partile. Ochii lui aratau ura si dispretul pentru Itachi. Mantia lui rosie era sfasiata si facut praf. Avea cateva zgrieturi, dar nu fatale. Sayuri nu era ranita, iar asta ma linistea. Rochia ei stralucitoare si rosie, era imbibata in sange, care era clar a altcuiva. Tremura din toate incheieturile. Nu ii era frica pentru ce i se putea intampla ei, ci sotului ei. Privirea ei era ingrijoratoare si plina cu frica, dar nu avea nici un pic de ura in ea. Dezgust da, dar ura nu. Era de asteptat, pana la urma, era un inger. Itachi era intr-o stare perfecta, exact cum ma asteptasem sa fie. Imi intorc privirea spre Sakina sa vad cum se descurca. Era ea si 10 gardieni impotriva celor 5 dobitoci. Nu arata prea bine, ea avand cateva rani minuscule, dar se descurca. Ma uit din nou la lupta cealalta si observ ca regele a fost dezarmat, iar lama lui Itachi era la gatul lui, gata sa il spintece. Sayuri era inca in spatele lui, ea plangand si incercand sa nu il incurce pe Asahi. Fara sa mai pierd vreo secunda vitala regelui, ma teleportez in spatele lui Itachi, ii pun Artemisul la gat, amenintandu-l sever:
- Fa o singura miscare si o sa-ti retez gatul infect! Il amenint pe un ton veninos
- Doar nu ti-ai omora ....incepe el indiferent si calm pe situatie
- Tine-ti gura inchisa daca mai vrei sa-ti pastrezi limba in ea! I-o tai eu, tipand si avand ura in glas
Stiam ce cuvant urma sa pronunte, dar nu l-am lasat sa il spuna. Nu vroiam sa ii iasa cuvantul interzis pe gura. Eram plina de ura in mine, desi stiam ca in sinea mea, o parte din mine era indurerata cand vedea ca Itachi inca se mai credea.... ei bine ce se credea pentru mine. Acesta nu imi raspunde inapoi si da semne de o tentativa sa ii taie gatul regelui, care acum era in genunchi. Ma teleportez in fata regelui si ii barez katana cu Artemisul, chiar cand lama ei era sa faca cunostiinta cu gatul regelui. Amandoi ne activam sharinganuri-le deodata, a lui fiind cel clasic, si ne teleportam in mijlocul salii, nu departe de lupta Sakinei. Ne dam amandoi inapoi cu cativa pasii, eu punandu-mi Artemisul inapoi in sprijinator si scotandu-mi katana din teaca, gata sa-i ard o mama de bataie nenorocitului. Imi intorc privirea la Asahi si observ ca era nevatamat, cu capul in poala lui Sayuri, ea vindecandu-l cu puterile ei ingeresti. De ce il vindeca, daca el se putea vindeca singur? Itachi i-o fi facut ceva. Imi intorc privirea la inamicul meu si incep lupta in forta, gata sa termin odata si pentru totdeauna cu asta. Ne aruncam amandoi in aer, sabiile noastre lovinduse puternic. Lovitura lui era mai puternica, deci trebuia sa ma retrag inainte sa ma nimereasca in picior. De abea acum, incepea adevarata lupta.

*End of the Flashback*

Si asa am ajuns sa ma lupt cu insusi Itachi Uchiha. Asta a fost decat incalzirea si o stiam amandoi.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Sam 02 Aug 2014, 00:52

Bunaaaa ! Mulțumesc pentru anunț. In sfârșit un capitol mai lung. Bravo ! Revenind, omfgggg momentul in care Sakura l a vazut pe ingerul întunecat a fost epic. Felul in care ai descris scena super tensionata dintre cei doi îngeri a fost asa suuuper. Capitolul asta e asaaaa superr! Daca despre celălalt capitol am spus ca este the best, habar n aveam ca o sa revii cu o asemenea forta. Ai venit atat de repede cu un capitol super, mai lung, mai bun, in care ai descris mai mult ce se întâmplă pe plan emotional... felicitări ! Se vede ca avansezi. Oareee ce o sa faca Sasuke mai departe? Defapt, ce se va alege de împărăția alba? Adu superrr next ul, si anunta ma si pe mine te roggg. Bafta la scrisss, te puppp ♡ :* :* :*

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Sam 02 Aug 2014, 23:32

Capitolul 6: Padurea Mortii

Continuarea:

Sakura P.O.V

Si... Isi apropie fata si mai mult de buzele mele si ma...ma saruta. Buzele lui erau peste ale mele. Inghetasem. Nu ma miscam. Inima mea e atat de acelerata, incat o pot auzi batand. Totul se oprise in loc. In afara de bataia inimii mele si respiratia lui, nimic nu se mai auzii. Respirata lui mirosea a menta. Si era rece ca gheata, pe cand a mea era calda. Chipul lui era la fel de indiferent ca inainte, de parca ceea ce imi facea ar fi fost complet normal. Parea ca stie ce facea. Tresar, cand buzele lui incep sa se framante usor si cu blandete peste ale mele, facandu-ma sa simt fluturi in stomac. Buzele lui erau fine, umede si dulci. Eram socata. Eram socata pentru ca acest baiat necunoscut ma saruta, iar eu stateam degeaba si nu faceam decat sa ma uit socata si adanc in ochii lui precum cea mai adanca prapastie. Ar fi trebuit sa il imping, sa tip la el si sa-i dau una la "bijuterii", asa cum ma invatase Jade, nu sa stau ca o statuie si sa-l las sa faca ce vrea cu buzele mele. Tresar ,cand deodata, rupe usor sarutul si ma priveste adanc in ochii. Gura lui era inca aproape de a mea, iar degetele mainii lui, erau inca inclestate in barbia mea, obligandu-ma sa il privesc in ochii. Respiratia lui era tot imbinata cu a mea. Tremuram de emotie. Simteam ca imi ardea fata si ca ma topeam in bratele lui puternice. Aveusesem un soc puternic. Respiratia mea era grea, dar trebuia sa imi revin. Dupa ce elimin un pic din soc si cred ca pot vorbi, ma hotarasc sa il intreb de ce a facut...ce a facut. Cand sa imi deschid gura si sa il intreb, o katana se indreapta spre mine si el. Acesta inca se uita la mine indiferent, de parca nu vedea katana. Era indiferent. Cand katana era sa il loveasca, acesta imi dadu drumul de la barbie, rupand contactul vizual si sare mai departe de mine, katana fiind menita sa ne desparta. Nu stiam cine aruncase katana, dar era cert ca era de partea mea. Dupa ce rup contactul vizual cu baiatul care mi-a furat primul sarut, imi indrept privirea spre cel, sau cea, care aruncase katana. Observ ca cea care aruncase katana era una dintre prietenele mele. Se pare ca terminasera lupta cu acei ingerii, ei zacand pe jos fara suflare. De abea acum privesc in jur. Cei care le atacase pe fete zaceau in balti de sange. Erau vreo zece. Imi intorc privirea in jos. Stiu ca ar trebui sa ma comport normal, dar nu puteam. Fata mea era rosie si mai aveam putin si lesinam de rusine, pentru ca prietenele mele m-au vazut facand ceva atat de indecent, de fata cu ele si, mai ales, la o varsta atat de mica. Vroiam sa ma uit in ochii lor, dar nu puteam. Totusi imi ridic privirea ca sa vad ce fac. Cand fetele vad ca acest Sasuke era la o departare mare de mine, se indrepta in fuga spre mine, avand furie in ochii. Prietenele mele ajung in fata mea si isi i-au pozitie de lupta. Eram in spatele lor, deci nu le puteam vedea chipurile, dar mai mult ca sigur nu erau unele care aratau fericire. Atunci am observat ca toate erau incordate si, cu siguranta, mai aveau putin si sareau pe tanar. Ino face un pas in fata, indreapta sabia spre el si, pe un ton plin cu ura, tipa la el:
- Nu atinge ingerul, jigodie! Tipa Ino la el, incruntanduse puternic

     Acesta era inca cu fata spre mine si prietenele mele. Avea o fata rece si indiferenta. Cand isi ridica privirea la mine, un ranjet strengaresc, ce ma facu sa rosesc si mai tare, i se asternu in coltul gurii. Se mai uita in ochii mei inca odata, provocandu-mi fiorii pe sina spinarii. Se intoarce cu spatele la noi si spune, pe un ton indiferent si rece:
- Ne mai vedem, ingerule roz! Imi transmite el
   Automat am rosit si mai tare. Mai tare decat cand mi-a furat primul sarut. Fetele se incordasera si mai tare la auzirea acestor cuvinte. Ino i-a tipat o injuratura care o avea la subiect pe mama lui, dar era prea tarziu pentru ca el se teleportase, disparand in negura noptii si disparand din raza noastra vizual. Nu mai gandeam logic. Era cumva un avertizment sau o amenintare? Caci mie asa mi se parea. Ma simteam ciudat si tot aveam senzatia ca am fata rosie si fluturi in stomac. Incercam sa imi revin pe cat puteam de mult, dar nu era usor. Nu, nu era pentru ca un baiat necunoscut mi-a furat primul sarut, iar pentru mine insemna enorm. Stiu ca suna patetic, din moment ce unii ar crede ca nu mi-a facut cine stie ce, dar pentru mine insemna enorm. Cred ca daca Jade ar fi vazut asta, nu ar fi iesit prea roz. Fara sa imi dau seama, ma holbam in gol, trecandu-mi numai ganduri prin cap. Las, intr-un final, gandurile la o parte, cand vad ca Ino se intoarce cu fata la mine si ma intreaba ingrijorata si furioasa:
- Esti bine? Ti-a facut vreun rau? Ma intreba ea
   Chiar cand vroiam sa imi dezlipesc buzele, vrand sa o linistesc, vocea plina de furie a Hinatei intervenii:
- Te-a mai atins si in alt fel? Spune-mi si iti jur ca o sa-i rup capul! Imi spune protectoare si furioasa in acelasi timp
- Sunt bine! Nu va face-ti griji! Reusesc sa ingan cu privirea in jos
   Acestea nu ma cred, dar imi un " Bine" soptit. Adevarul era ca nu eram bine. Eram departe de ce se considera "bine", dar nu aveam de gand sa le mai impovaresc degeaba. Dupa ce imi revin din ganduri, Ino ma ia din nou de mana si ne spune ingrijorata:
- Trebuie sa zburam din Regat! Acum! O sa zburam pana la Padurea Mortii, iar de acolo o sa tranversam pe jos! Ne spune Ino
- De ce sa nu zburam prin padure sau deasupra ei? Intreaba Matsuri curioasa
- Padurea e protejata de o bariera vrajita! Numai in forma umana o putem tranversa sigur! Ne clarifica situatia Ino
- Doar tu ai mai trecut prin portal? O intreaba Ten Ten nesigura
- Nu! Am mers cu ...cu Sakina si Jade. Spune pe un glas soptit si trist
   Toate ne intristam brusc. Numele lor ne facea sa ne intristam. Si era normal sa reactionam asa. Noi incercam sa parasim palatul, in timp ce Jade, Sakina si toti ceilalati isi risca viata pentru a ne proteja pe noi si pentru a salva regatul. Toate aveam fetele in pamant de tristete, nu ca era vreo nautate. Din pacate, ma las purtata de niste ganduri macabre. Daca Jade nu a reusit? Daca ea, parintii mei si sora mea mai mare au murit? Nu! Nu aveam de gand sa cred ca Jade o sa-si incalce juramantul! Niciodata nu a facut-o, asa ca de ce cred ca ar face-o acum? 'Pentru ca este ea, contra a 100...' imi sopteste o parte a mintii. 'Pentru ca te astepti prea mult de la o copila ca ea...' continua ea soptit. 'Pentru ca....' dar i-o tai eu cu un ' Pentru ca n-ai alta treaba!' exclam furioasa inapoi. Ce naiba! Asta era culmea! Ma cert de una singura cu gandurile mele. Ochii mei scaparau de furie pe propria voce interioara. Halal ego mai am si eu. In loc sa ma ajute, ma baga in sperieti. Vroiam sa ma mai las purtata de ganduri, dar Ten Ten isi ridica brusc capul din pamant si ne spune pe un ton plin de speranta si incredere:
- Si daca trebuie sa ajungem in lumea oamenilor, asa cum isi doreste Jade, de ce stam pe loc si ne gandim la nemurirea sufletului? Ne zice ea
- Are dreptate! Ar trebui sa ne punem in miscare inainte sa ne vada vreun Inger Negru! Ne ridica moralul Ino
- Cine sunt Ingerii Negrii? O intreb confuza, dar atunci ma lovi ca un fulger gandul la acel Sasuke
- Cei care ne-au atacat! Imi raspunde pe un ton nervos
- Bun! Hai sa incepem sa zburam de aici! O i-au eu pe Sakura pana ajungem in Padurea Mortii! Ne informeaza Ten Ten
- Bine! Dar sunt Ingeri Negri peste tot! Nu putem sa zburam de aici, nu cat timp suntem in Regat! Ne informeaza Temari
- Are dreptate! O sa o luam prin cadacombele de sub regat. Ne sfatuieste Ten Ten
- Sti drumul? Intreaba Ino nesigura
- Da! Jade mi le-a aratat acum ceva timp! Ne spune pe un ton increzator
- Bun atunci! Sa mergem! O aproba Ino
- Ok! Spune Ten Ten
   Ten Ten o i-a in fata noastra, lundu-ma de mana. Eram de dupa portile castelului. Eram undeva in apropiera lui, pe un teren gol pe care urma sa fie construita o locuinta sau o cladire. Iesim de pe teren si incepem a alera. Ajungem in fata Strazii Centrale. Nu puteam trece pe acolo, din moment ce Ingerii Negrii ii rapuneau pe cei Albi. Era sange peste tot. Inca se mai auzeau strigate si urlete. Vroiam sa ma duc sa ii ajut dar Ten Ten observa si ma trage de mana. O luam in fuga prin strada, incercand sa ii evitem pe cei care tipau si fugeau fara sa gandeasca din cauza fricii. Trecem si de strada asta, cu greu, continundu-ne drumul. Ten Ten ne conduce pe o strada intunecata si ingusta pe care nu o mai vazusem pana acum. Nu stiam chiar tot Regatul, avand in vedere ca Jade mereu imi spunea sa nu merg singura. Ten Ten ne duce pana in mijlocul strazii si se opreste in fata unui capac de canal din metal. Il ridica cu greu si o gaura mare si neagra se arata. Aceasta ne indica cu degetul spre niste bari de metal care formau o scara, ce erau cat-de-cat vizibile in acea gaura. Ten Ten se duce prima, disparand din raza noastra vizuala. Asteptam cateva secunde si dupa ii auzim vocea in ecou:
- Haide-ti! E sigur! Ne indeamna ea
   Ino ma impinge usor, spunadu-mi prin semne sa ma duc eu urmatoarea. Fac cum imi spune si imi pun piciorul pe prima bara. Cobor usor, pana simt ca am pus piciorul pe pamant. Era intuneric, insa Ten Ten a gasit o torta si a aprins-o, facand putina lumina in canal. In timp ce celelalte coborau, eu analizam catacombele in care ne aflam. In stanga si dreapta, erau pereti simpli si maro, fara un model anume. Nu era foarte mizerie, semn ca fusese curatate recent. Era ceva praf, insa nu foarte mult. Imi era frig. Era rece in catacombe si ma lua cu fiori. Ma intorc si vad ca fetele au terminat de coborat, punand capacul la locul lui, astupand gaura. Privirea mea se indreapta spre Ten Ten care tinea torta intr-o mana si cu cealalta ma tine de mea, tarandu-ma dupa ea. Am continuat sa mergem vreo 15 minute, vazand destule cat pentru o viata, pana ajungem in fata unei usi de metal ruginite. Ten Ten incearca sa deschida usa , dar era blocata. Temari ii pune mana pe umar, tragand-o usor inapoi, facandu-si ei loc. Temari se da cativa pasi inapoi, dupa face o miscare cu piciorul, lovind usa, si facand un zgomot neplacut. Dupa cateva momente, usa se prabuseste, cazand din balamale. Cand Temari vrea sa faca un pas, o aude pe Ten Ten murmurand:
- Te dai mare! Murmura ea zambareata, glumind
- Nu de aia ma iubesti? I-o intoarce Temari la fel de zambareata
- Lasa-ti dulcegariile! Exclama Ino furioasa
   Fetele aproba, punandu-se in miscare. Am pasit pe spatiul in care fusese usa, mai increzatoare ca oricand, cu toate ca nu aveam niciun motiv. Odata ce eram afara puteam sa vad tot ce ne inconjura. Eram la capatul regatului, intr-un teren gol. Imi intorc privirea inapoi si vad marile porti ale regatului. Eram in afara lor, deci eram pe pamant necunoscut. Imi intorc privirea in fata si pot sa zaresc in departare ceva. Ceva verde. Presupun ca era asa zisa "Padurea Mortii" de care auzisem de la fete. Dupa nume, imi dau seama ca nu e o padure de vis, iar asta ma face sa ma intreb ce cauta o padure cu numele asta in Rai. Imi las la o parte gandurile cand vad ca fetele isi deschid aripile albe si pufoase, gata sa isi ia zborul. Ten Ten imi intinde mana, in semn sa incepem sa zburam. O i-au de mana, ajezandu-ma in bratele ei, si incepem sa zburam. Simteam cum ne departam din ce in ce mai mult de sol. Aripile ei albe cu tente de maro flutura usor si lin, ca o pasare libera. Era un sentiment fara cuvinte si foarte asemanator. Deodata incep sa rosesc cu gandul la.... ma rog, cred ca stiti si voi. Nu imi vine sa cred ca ma gandesc la asa ceva, in momentul acesta. Doamne! Ma uitam inapoi la prietenele mele. Aripile prietenelor mele stralucesc in lumina lunii, aratand ca niste adevarati ingeri. Simteam cum vantul rece al noptii imi bate in fata, facandu-mi parul sa fluture in toate directiile, cu putere. Distana noastra, fata de sol, era uriasa. Puteam vedea cum solul se misca o data cu noi, parca urmandu-ne. Mai zburam inca vreo 5 minute si simt cum Ten Ten incepe sa incetineasca. Usor, observ cum ne apropiem de sol. Intr-un final, Ten Ten isi pune picioarele pe pamant, ajungand la destinatie. Aceasta ma lasa jos, eu punand piciorul pe pamant si uitandu-ma inaintea mea. In fata mea, rasare un gard foarte inalt din sarma ghimpata. In mijlocul lui, se afla o poarta din acelasi material si de aceasi marime cu gardul. Era deschisa si se balanganea usor in bataia vantului puternic. Ma simteam de parca eram intr-un film de groaza la care ma uitasem mai demult cu Jade. Dupa gard se ridica o padure mare si verde. Copacii erau foarte inaltii, nu mai vazusem copaci asa mari. Sunetul greierilor se putea auzii de dupa gard. Las la o parte examinarea padurii si ma intorc cu fata la fete. Se pare ca si ele examinau locul in care urma sa intram. Ten Ten se intoarse spre Ino si o intreaba curioasa:
- Asta e? Intreaba Ten Ten
   Ino se uita la ea si da din cap, in semn de aprobare.
- Nu pare prea infrocosatoare! Exclama Temari neinfricata
- Sigur, cum sa nu! Am uitat sa mentionez ca Jade era sa moara aici! ne spune Ino cu un ranjet
- CE! Am tipat toate
     Jade? Pantera Albastra? Cea care a omorat 30 de demonii de odata, era sa moara aici? Cea care era cea mai buna prietena a mea? Vroiam sa o intreb daca glumeste, dar rasul ei ma oprit, inainte sa o pot intreba:
- HaHaHa! Sa va fi vazut fetele! Zici ca a-ti fi vazut o fantoma! Reuseste sa ne spuna ea printre rasete
- Nu e amuzant! Era sa fac un atac de cord! Tipa Temari, rosind de nervi
- Serios? Da' unde ti-a disparut toata increderea de adineauri? Intreba inca razand
- S-a dus naibii! La fel ca tine, cand o sa pun mana pe tine! O ameninta Temari, glumind
- Umm, ma scuza-ti ca va intrerup, dar Jade a zis ca trebuie sa mergem in lumea oamenilor! Le intrerupe Hinata, usor timida
- O calmeaza-te Hinata! Nu e ca si cand nu o sa ajungem acolo! Ii spune calma Ino
- Si in plus, trebuie sa ne schimb! Aratam groaznic! Continua ea, stranbanduse
- Multumim pentru informatie, Ino, dar nu avem haine de schimb! Am uitat sa luam cand eram ocupate sa nu ne lasam omorate! Scuza-ne ignoranata! Ii spune Ten Ten sarcastica, dandu-si ochii peste cap
- Si de aceea, imbufnatele mele, am invat o vraja de schimbare a hainelor instanata! Ne spune Ino entuziasmata
- Glumesti, nu-i asa? Intreba Temari cu o spranceana ridicata
- Cu mirosul pe care il emitem, nu as glumi niciodata! I-o intoarse Ino
- Oh nu, nu ai spus-o! O ameninta Temari
- Hei! Eu doar incerc sa va ridic moralul, dar se pare ca voi vreti sa ramaneti asa tot restul vietii! Tipa Ino inapoi, enervata de starea noastra
- Si de aceea de iubim! Incerc eu sa o calmez
   Intr-un fel am spus asta pentru ca, cam avea dreptate. Rochiile noastre stralucitoare, acum erau sfasiate si murdare. Parul nostru era mai dezordonat ca oricand, stand prin toate partile. Eram transpirate la cat am alergat, iar pantofii nostri aveau semne clare de noroi. Adevarul era ca ma saturasem sa le privesc certanduse pe nimicuri. Jade si familia mea se aflau in mijlcolu unui macel, caci mai mult ca sigur, asta era acolo. Si sunt destul de sigura ca stand degeaba si certandu-ne, nu o sa-i ajute cu nimic. Nu ma intelegeti gresit. Nu e ca si cand ma-s fi suparat pe ele pentru asta. Nu, pentru ca stiam ca din cauza mea s-a intamplat asta. Din cauza mea Jade, un copil de 12 ani, se afla pe campul de lupta, in locul meu. Ma simteam deja vinovata pentru asta, nu vroiam sa mai imi adaug mai multa vinovatie, certandu-le pe cele care acum imi salvau viata, punanadu-le pe ale lor in joc. Cand sa imi continui gandurile, Ino ne spune pe un ton mandru:
- Pai ma bucur ca cineva ma apreciaza pentru asta! Ne spune Ino, mai calma ca deobicei
- Acum, hai sa ne schimbam! Continua Ino entuziasmata ca oricand
     Ino isi flutura doua degete prin fata noastra, o lumina galbena iesind din ele. Intr-un moment, hainele noastre se schimbasera in ceva comfortabil. Toate eram imbracate in niste haine asemanatoare cu ale...cu ale lui Jade. Bolerou, maieu, blugi si cizme un pic mai jos de genunchi, doar ca culorile erau diferite. Ale lui Jade erau albastru inchis, iar ale lui Ino erau galben, a le Hinatei erau mov, ale lui Ten Ten erau maro, ale lui Temari erau verzi, ale lui Matsuri erau rosi si ale mele erau de un roz ca parul meu. Hainele astea ma fac sa ma ingrijorez si mai mult, dar trebuia sa ma stapanesc. Dupa ce toate i-am multumit lui Ino, ne intoarcem cu fata la poarta din sarma. Ino o i-a in fata, impingand poarta si intrand pe ea, incepand sa mearga cu grija. Noi o urmam tacute, neavand chef de vorba. Era o padure deasa, se putea observa dupa iarba si lienele care ne inconjurau. Iarba incepe a fosni sub greutatea noastra, in timp ce era acompaniata de sunetul greierilor. Daca nu ar fi fost noapte, am fi putut sa admiram mai bine cea ce ne inconjuara, dar nu era nici zi si nici nu avem timp de pierdut. Continuam sa mergem incet, fiind atente pe unde mergem. Fara sa gandesc, o intreb infricosata pe Ino:
- Sunt cumva serpi veninosi pe aici? O intreb infricosata
- Crede-ma, am auzit ca sunt multe vietati veninoase aici, dar sunt active doar pe timpul zilei. Imi raspunse sec inapoi
- E bine de stiut. Spuse Ten Ten
- Stai asa! Jade a trecut prin padurea asta de miliarde de ori in timpul zilei si nu-mi amintesc ca ea sa fi fost vreodata muscata sau intepata de ceva! Exclama Temari furioasa
- Jade e Jade! Ii raspunse, oftand, Ino
- Totusi nu cred ca Jade ar omite asta! Continua Ten Ten, putin enervata
- Jade s-ar lua la bataie si cu un cuib de vampiri si o haita de varcolaci deodata, fara sa ne spuna un cuvant despre asta! Ii spune Ino, pe acelasi ton sec
   Se puse tacerea intre noi. Nimeni nu mai spuse nimic, continund sa mergem. Nu-mi placea unde ajunsese discutia asta. Nu-mi placea sa cred ca Jade nu ne spune nimic despre ea. Dar daca stau sa ma gandesc, chiar nu ne spunea. Adica nu ii stiu decat numele, varsta si hobby-urile. Si nici macar numele nu il stiam complet. Niciodata nu mi-a spus ceva foarte important despre ea sau familia ei, cu atat mai putin trecutul ei. Asta ma face sa ma simt ciudat de trista.' Poate ca nu ti-a spus nimic pentru ca erai prea ocupata sa ii spui despre tine!' imi spune eul interior. Poate are dreptate, poate ca chiar sunt egoista si ma cred centrul universului. Nu stiu ce sa spun. Oare chiar sunt atat de narcisita, incat sa nu fi invatat, pe parcursul timpului petrecut cu Jade, nimic despre ea? Intrebari fara raspunsuri. Mereu imi pun intrebari la care nu primesc raspunsuri. In timp ce eu eram ocupata cu gandurile mele, nu am observat ca ne-am oprit din mers. Ma uit nedumerita la fete si le intreb:
- De ce ne-am oprit?
- Vom sta aici sa ne odihnim o ora sau doua. Imi raspunse Ino
   Aici? Ma uit in fata mea si vad ca suntem in fata unei pesteri uriase din piatra. Deci vom dormi intr-o pestera. Se putea si mai rau, asa ca nu ma plang de ce mi se ofera. Intram toate in pestera si observ ca e aranjata de parca cineva ar fi locuit acolo. In interior arata ca si in exterior, facuta din piatra. Vedeam intr-o parte aranjate niste paturi si perne si le vad pe fete indreptanduse spre ele. Erau niste lumanari ici-colo. Ten Ten aprinde lumamarile cu niste chibrituri ce erau langa ele. Ma duc si eu dupa ele si ma uit nedumerita cand vad ca Ino imi intinde o perna si o patura. Le i-au in mana si ma mut intr-un colt, punandu-ma pe pamantul rece ca gheata. Eram obosita de la atata fuga, soc, ganduri si mers. Imi pun perna jos, ma puncu capul pe ea si trag patura peste mine. Inchid ochii si ma las purtata de vise cand imi aduc aminte de ceva:

* Flashback*

- Jura-mi ca o sa vi dupa noi, impreuna cu Sakina, si ca totul o sa fie bine! Ii spun eu lui Jade
- Jur! Imi spune ea

* End of the Flashback*

' Jade unde esti? Mie dor de tine! Sa vi dupa noi, mi-ai jurat!' adorm cu aceste vorbe in gand.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Dum 03 Aug 2014, 01:36

Bunaaaa :* :* ! Mulțumesc ca m ai anunțat și de această data ♡♡♡. Ce capitol palpitant! M ai încântat cu descrierea "sărutului" (am pus ghilimele pentru ca pana la urmă e doar jumătate de sărut), ma agitam singura prin camera dupa ce am citit partea aia :))))) (me so creepy). Mi a placut ca ai detaliat drumul parcurs si acea idee cu schimbatul hainelor, desii e umpic cam mult sa le îmbraci din cap pana in picioare intr o singura culoare. Anyway, mi a plăcut si acest capitol, cum era de așteptat din partea ta ♡. Ai revenit la fel de repede cu noul capitol, aceasta "calitate" ce ti apartine fiind una dintre preferatele mele. Anunta ma te rog cand pui noul capitol, bafta la scris, te pupppppp :* :* :* :*

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Lun 04 Aug 2014, 15:50

Capitolul 7: Reintanlirea

Anterior:

... Si asa am ajuns sa ma lupt cu insusi Itachi Uchiha. Asta era decat incalzirea si o stiam amandoi.

Continuarea:

Narator P.O.V:

~ In celula~

- Cine e cel care are un creier cat o rama? Fugaku! Cine e cel care poate fi atat de prost, incat sa ma ia prizoniera? Da, Fugaku! Cine e cel care o sa-si aiba fundul tabacit in secunda doi, in care o sa ies de aici? Asa e, Fugaku! Spune fata de 12 ani cu sarcasm
- Mai taci, fetito! ordona unul dintre gardienii Ingerilor Negrii, de dupa usa
Jade se opri din vorbit, privirea ei devenind una de gheata. Chiar cand fata sa ii poata raspunda cu niste replici usturatoare, vocea de langa ea, o opreste:
- Jade, taci odata! Se rasti Sakina, enervata
- Tu de partea cui esti? Se rasti copila, fiind satula de cearta
- Oricum, ma intreb unde i-a dus pe parintii tai? se intreaba Jade, vina simtindu-se in glasul ei
- Si din cauza cui oare au fost mutati parintii mei in alta celulua? Intreba cu sarcasm Sakina, dandu-si ochii peste cap
- Ok! Asta e deja culmea! Recunosc ca nu a fost o idee buna, dar omule, tu i-ai vazut fata? Iti spun ca fata lui cerea palme, si cum mainile mele sunt legate, ma gandeam ca pot sa il plesnesc in alt mod! Se apara fata, deranjata de prietena ei
- Da? Si mai precis, jignindu-l pe Regele Ingerilor Negrii, ti sa parut tie un mod bun? Intreba din nou Sakina, sarcasmul simtindu-se in glasul ei

Jade P.O.V:

OK, recunosc ca facandu-l in toate felurile pe Fugaku Uchiha, Regele Ingerilor Negrii, nu a fost cea mai stralucita idee a mea. Insa, daca ia-ti fi vazut si voi fata, a-ti fi facut la fel. Ma cretam cu Sakina pe baza la care stiam si eu ca am fost vinovata. Dar normal ca domnisoara taci-odata, trebuie sa imi scoata ochii, ca altfel nu se simte ea bine. Probabil v-am bagat in ceata, din moment ce nu stiti despre ce vorbeam cu Sakina, dar o sa va explic imediat ce termin discutia asta "roz", cu Sakina. Urati-mi noroc. O sa am nevoie...
- Mi-am cerut scuze de 38 de ori! Ce vrei sa fac? Sa iti pup talpile? Nu am vrut decat sa gasesc un mod sa iesim naibi de aici! Ii spun eu Sakinei, enervata la culme de arfele ei
- Si tu credeai ca lundu-te la injuaturi cu Regele Ingerilor Negrii, a fost cea mai buna idee de evadare? Intreaba, rastindu-se sarcastica
- Pai, defapt, l-am facut cocostarc consti...

Dar ma opresc din vorbit cand vad ca imi da privirea in-locul-tau-a-si-tacea. Fie-ti mila! Face omul o greseala si sar toti pe tine. Zici ca i-am facut o poza lui Michel Jackson sarutandu-se cu Lady Gaga, in chiloti, intr-un copac ce facea oua de aur. Inteleg ca a fost vina mea, dar am rugat-o sa ma ierte de 38 de ori si ea e tot nervoasa. Ce mama naibii ar mai vrea sa fac? Sa ii dau drept cadou, capul lui Itachi pe o tava aurita? Oftez lung, si ii spun:
- Mi-am cerut scuze! Continui eu pe un ton dramatic, incercand sa imi mai apar ceva din mandrie
- Da, dar mie! Nu lui Fugaku Se rasteste la mine

Am clipit rapid, holbandu-ma ca la extraterestri, ncercand sa procesez informatia "trantita" in fata. Sa fac eu ce? Cerut scuze cui? Nu e in toate mintile, femeia? Auzi la ea! Sa imi cer scuze lui Fugaku. Da cum sa nu, si maine o sa ma duc la un suc cu Michel Jackson. Simtindu-ma mai mult decat jignita, ii "trantesc" in fata, rastita, urmatoarele:

- Sa fac eu ce? Femeie esti scrantita? Sa ii cer scuze lui Fugaku? Mai repede a-si veni la nunta ta cu Itachi!
- EL NU E IUBITUL MEU! tipa la mine, rosind puternic

Oftez lung si imi las capul in jos, satula de cearta asta fara rost. Se pusese tacerea intre noi. Nici una nu mai scotea niciun sunet. In mintea mea se derula o multime de imaginii, care nu erau tocmai placute. Mai oftez odata si murmur pentru sine:

- Cum dracu' am ajuns in situatia asta? Ma intrebam in timp ce imi aduc amine cum am ajuns in situatia asta.

* Flashback*

      'La dracu' injur pentru a mia oara pe ziua de azi. Eram inca in sala balului, care, ma credeti sau nu, arata mai groaznic ca ultima oara. Peretii ei erau patati de sange peste tot. Decoratiunile, care odata erau frumoase si stralucitoare, acum erau sfasiate si distruse din cauza mea, a lui Itachi si a celorlalati. Cat despre invitatii...... Nu mai era nicio urma de invitati. Cel putin, nu vii, caci morti, erau destui cat sa iti dai seama ca a fost un macel insangerat. Regele zacea inconstient in bratele sotiei lui, ei fiind intr-un colt al salii. Puteam sa ii simti frica lui Sayuri de la o posta. Eram inca in afurisita asta de lupta, si, nu imi vine sa cred ca spun asta, pierdeam. Nici una dintre tabare nu se lasa usor, dar era cert ca Ingerii Negrii erau in avanaj, din cauza numarului lor. Sakina se lupta cu Naruto de vreo 15 minute si deja arata de parca s-a batut cu o intreaga armata. Cat deapre ceilati dobitoci... Kiba, Neji, Gaara si Shikamaru se luptau cu cativa gardieni, invingandu-i zdrobitor. Puteam observa cum trupurile neinsufletite ale gardienilor, se prabuseau fara viata, pe podeaua rece. Dracie. Prietena mea era in dezavantaj, asa ca trebuia sa scap de Itachi cat mai repede. Sakina era plina de sange, numai ca nu era numai al ei. Se descurca cum poate impotriva lui Uzumaki, dar jigodia era rezistenta la majoritate atacurilor ei. Uzumaki era intr-o stare decenta. Cateva taieturi ici-colo si, culmea, inca mai avea ranjetul ala afurisit pe buze. Ca n-as da sa ii sparg mecla. Punctul lui slab era genjutusu, iar Sakina nu era experta la el. O las pe Sakina sa isi vada de treaba ei, caci in momentul asta, nici eu nu o duceam foarte bine. Ma concentrez la lupta mea. Cat despre mine si Itachi, puteam spune ca aratam ca dracu' in persoana. Era cert ca eu nu eram intr-o stare buna. Eram transpirata si taiata pe majoritatea corpului, hainele mele fiind sfasiate de lama ascutita a lui Itachi. Ma durea umarul drept. Fusese zgariat putin, insa ma ustura de zici ca mi-a bagat cutitul in el. Nici Itachi nu era intr-o stare mirifica, reusisem sa ii infig coasa in umar, sangele lui infect prelingandu-se usor pe podea, iar asta il dezavantaja. Ma luptam cu Itachi de mai bine de 15 minute si nici unul dintre noi nu dadea semne de retragere. Afurisitul ma nimerise cu katana in picior si schiopatam din cauza durerii infernale, care era napustita asupra mea. Nu era o problema grava, caci am indurat lovituri si mai grave, asa ca eram obisnuita cu durerea. Insa, chiar daca eram obisnuita, de ea nu pot scapa. Poate o pot incetini, dar de scapat nu pot. Lama lui avusese otrava in ea si ma enerveaza ca nu mi-am dat seama de asta inainte. Nu o sa patesc nimic de la ea. Sunt imuna, dar ma evervase faptul ca il subestimam. Acum eram catarata pe balustrada, in timp ce el era pe podea, vaitandu-se de umar. Era in pozitia ghemuitului, deci avea chipul in jos. Ma uitam incruntata la el, in timp ce ma ridicasem in picioare, inca stand pe balustrada ca sa vad ce face. 'La dracu'. Ranile afurisitului incepeau sa se vindece, iar eu stateam si ma holbam ca o proasta. Acum trebuia sa atac, cat nu este atent la mine. Sar de pe balustrada, cu Artemisul indreptat spre gatul lui. Acesta ma observa rapid si se fereste, sarind la 4 metri departare de mine. Coasa mea ajunge sa fie infipta adanc in podea, eu ajungand cu picioarele pe ea. Injur in gand si imi intorc privirea spre Itachi, in timp ce ma chinuiam sa imi scot coasa din afurisita asta de podea. Trageam cu putere de capat ca sa o eliberez, insa fara folos. Fara sa imi dau seama, asta ii dadu un avantaj important pentru ca nemernicul ma prins dezarmata, si imi dadu un pumn in burta. Respiratia mi se opri pentru cateva secunde. In momentul impactului dintre pumnul lui si burta mea am scuipat niste sange. Simteam ca eram in aer si simteam o durere sfasietoare in stomac. Intr-un sfarsit, simt cum ma izbesc de o masa cu gustari din sala. Rahat! Ajunsesem cu mana intr-un cutit. Ochii mei erau inchisi, din reflex. Simteam ca numai pot sa fac nimic si nu vroiam decat sa stau acolo, fara sa mai misc vreun deget. Insa, stiam ca nu pot face asta. Imi deschid rapid ochii, privirea mea cautandu-l pe Itachi. Incerc sa ma ridic de pe masa cand il vad ca vine cu viteza spre mine. Ajunge in fata mesei si incearca sa isi infiga katana in inima mea, dar ma dau repede pe o parte, ferindu-ma. De unde am avut taria sa ma ridic, nu stiu. Probabil adrenalina. Ajung sa ma dau jos de pe masa, cazand pe podea, si ma ridic rapid in picioare. Durea, durea rau, dar trebuia sa rezist. Ma uit in dreapta si in stanga rapid, incercand sa imi gasesc Artemisul si observ ca e la vreo 5 metri departare de mine, cu coasa inca infipta. Nu mai apuc sa ma mai minunez, caci il vad pe Itachi venind in viteza cu katana in mana. Well, fuck. Imi scot rapid si eu katana din teaca si ii blochez atacul, chiar cand sa ma taie in doua. Eram aproape de el, asa ca fac marea prostie sa ma uit in ochii lui. Fara sa imi dau seama, isi activase Mangekyo Sharingan. Fuck. Eu inca nu il aveam activat si nici nu aveam de gand sa o fac vreodata, avand in vedere ce trebuie sa fac ca sa il obtin. Ma retrag rapid ca sa nu fiu prinsa intr-un genjutsu, sarind in spate, la o departare uriasa, chiar langa Artemis. Imi pun katana inapoi la locul ei si imi ridic Artemisul, incercand sa fug de Itachi. Acesta observa ca incerc sa fug si imi "scuipa" vorbele in fata:
- Incerci sa dai bir cu fugitii, micuta Jady? Nu asa te-am invatat. Imi spune ranjind la mine
     Ma opresc. Era sa scot o "minunata salutare" la auzul cuvintelor lui "dulci ca mierea", dar ma abtinusem cu greu. Imi venea sa ii sterg ranjetul ala de dobitoc, sfasiindu-i fata cu coasa. Dar nu aveam timp. El imi pusese porecla asta cand aveam vreo 5 ani. O uram, iar el stia asta mai bine ca orcine. Incetez sa ma mai gandesc la trecut, avand alta treaba. Trebuia sa ii gasesc punctul slab, inainte sa isi de-a seama el, de al meu. Il vedeam cum se pusese in genunchi si isi ducea mana la ochiul stang. ' Ce dra...'. Ranjesc smecher. Hmm, deci pana la urma, pana si legendarul Mangekyo Sharingan, are o limita. Vazand ca el a incetat sa ma mai atace, incep sa cercetez m-ai atenta sala. Vroiam sa gasesc ceva care sa ma ajute sa ii distrag atentia ca sa o i-au pe Sakina, pe rege si regina si sa ne caram de aici. Eram constienta ca, chiar si daca il invigeam pe Itachi, tot nu aveam cum sa ma bat cu toti Ingerii Negrii din Regat. Erau prea multi chiar si pentru mine. La dracu! O auzisem pe Sakina strigand o injuratura nu prea placuta auzului unui copil de 12 ani. Imi intorc privirea agitata spre Sakina si observ ca avea un kunai infipt in bratul stang. Ochii mei erau plini de frica pentru prietena mea. Il las pe Itachi cu ochii in soare si ma indrept in fuga spre Sakina. De ce? Pentru ca Uzumaki era deasupra ei gata sa o taie in doua, iar ea nu isi dadea seama, fiind distrasa de rana de la umar. Alerg si imi desprind picioarele de pe podea. Ii barez atacul lui Uzumaki chiar cand sa o termine pe Sakina. Atacul lui Uzumaki era puternic, aproape ma puternic ca al meu. Sakina isi ridica chipul deasupra ei si se holbeaza socata, cand ma observa pe mine si pe Naruto stand deasupra ei. Eram usurata ca l-am oprit pe Uzumaki la timp, insa, mi se taiase elanul rapid. Fusese o greseala sa nu il mai i-au in calcul si pe Itachi. Tampitul ma prinsese cu garda jos si imi administra un picior in spate facandu-ma sa zbor, pentru a doua oara pe ziua de azi. Scot un geamat de durere. Durea ca dracu'. Zici ca cineva imi infipse o lama in spate. Simt ca ma izbesc de peretele rece, scuipand sange. Usor, cad pe jos, dezlipindu-ma de peretele rece ca gheata. Nu puteam sa imi mai misc nicio parte a corpului, mai putin gura, care aia era mereu activa. Il injur de ceva nu prea frumos pe Itachi si incerc sa ma ridic. Acesta se incrunta si se intoarce cu spatele la mine. Imi pun mainile pe perete, avand o tenta de a ma ridica. Privirea mea era un pic incetosata de la lovitura, dar puteam vedea clar cum Itachi se indrepta spre Sakina. Cand vad asta, era ca si cand vazusem rosu in fata ochilor. Cu o viteza necunoscuta mie, ma ridic pe propriile picioare si ma indrept rapid catre el. Era cu spatele la mine, deci nu ma putea vedea. Ii administrez un pumn zdravan in spate, lundu-l prin surprindere. Acesta cade jos, acaparat de durere, un pic mai departe de Sakina. Sakina era in fund, stand pe podeaua rece, cu lacrimi in ochii din cauza fricii. Arata atat de distrusa, incat simteam vinovatia cum ma coplesea. Cum am putut sa las un inger sa se lupta. Ma indrept spre ea si ii dau mana ca sa o ajut. Aceasta se uita cu groza in spatele meu si tipa ca din gura de sarpe:
- Jade, in spatele tau! Ma avertizeaza
   Cand sa vreau sa imi intorc privirea, simt o durere insuportabila in spate. Cineva imi dauduse una cu capatul katanei, nu cu lama, intr-un punct sensibil al spatelui meu, facut si-asa praf si pulbere. Stiam cine e. Ii simteam aura intunecata. Privirea imi fuge in locul unde se presupunea sa fie Itachi. Simteam cum mi se incetoseaza privirea. Fara sa mai imi simt vreo parte a corpului, cad lata pe podea cu ochii intredeschisi. Chiar si cu vederea asta, puteam vedea mai clar ca ziua, cum Sakina era lasata inconstienta si luata in brate de Itachi. Vroiam sa ma duc la ea, sa tipa el ca sa o lase in pace, dar nu puteam misca niciun deget. Acesta se uita la mine cu....cu durere?! Da, era clar ca am probleme cu vederea. Usor, imaginea devine tot mai neclara si, intr-un final, imi pierd cunostiinta.

   Dormeam, dormeam si iar dormeam. Ba da' eu nu ma mai trezesc? Oare unde ma aflam? Aveam ochii inchisi, dar puteam simtii ceva in zona incheieturilor. Simtea cum mainile mele sunt agatate de ceva rece ca gheata, ce imi provoca un mic fior, dar aveam ochii inchisii si nu puteam vedea ce se intampla. Imi era asa somn, invat as-i fi dormit mai mult. Intr-un sfarsit, imi deschid incet ochii somnorosi si obositi, vrand sa vad ce se petrecere. Ochii ma dureau si usturau, ei incercand sa se obisnuiasca cu lumina din locul in care ma aflam, nu ca era si foarta multa, era doar lumina lunii. Incepeam usor, usor sa imi revin. Ochii mei incep a vedea clar, incercand sa imi aduc aminte ce se intamplase si unde ajunsesem. Acum imi amintesc tot, absolut tot. Lupta cu Uzumaki din camera de antrenamente, explozia din sala balului, fuga fetelor si lupta cu Itachi. Imi amintesc cum ma lasase inconstienta pe podea, lund-o pe Sakina in.... SAKINA! Incep sa ma uit in stanga si dreapta, agitata, incercand sa o gasesc si sa imi dau seama unde eram. Ma aflam intr-o camera care era de culoare gri. Arata ca o celula. Intr-o parte era o deschidere minuscula facuta din gratii solide, dar prin care se putea zarea ca era inca noapte, lumina lunii intrand pe ea. Cercetez si mai atent si observ ca eram intr-un fel de celula. Doar ca celula asta nu avea gratii. Era facuta toata din ciment. In stanga mea puteam vedea tot felul de obiecte si masinarii de tortura medievale. Aratau ale naibii de dureroase. Ma stramb la vederea lor. Ma mai uit prin jur si vad ca aceasta celula era foarte spatioasa si ca se aflau niste "incantatoare" schelete de om care imi "bucurau" privirea si care imi tineau de companie. Scheletele erau legate la mainii cu catuse si suspendate, neavand picioare. In momentul asta, ma bucur ca lumina era stinsa. Ma uit in dreapta mea si observ cu bucurie ca erau Sakina, Asahi si Sayuri. Erau legati deasupra capului cu catuse pline de chakra. Erau toti inconstientii, deci degeaba aveam sa incerc sa ii trezesc. Observ ca erau in aceiasi stare ca in castel, adica plini de sange, murdari si lovitii de la lupta anterioara. Nu ca eu aratam mai bine. Probabil aratam de zici ca mi-am dat intanlire cu moartea si o pusesem sa plateasca mancarea de la un restaurant de 5 stele. Sakina era cel mai aproape de mine. Chipul ei alb si fragil, se odihnea, fara a sti la ce pericol putea fii expusa. Ma uitam cu mila si vinovatie la ea. Ma simteam vinovata pentru ca ea era aici. Nu trebuia sa fie aici. Trebuia sa fie cu sora ei mai mica si cu prietenele ei. Lasand faptul despre cum aratam, incercam sa ma concentrez din nou pe celula. In fata mea puteam zarii o usa mare, facuta din titan pe care, spre ghinionul meu, intrara cateva persoane. Injur in gand pentru ca era intuneric, deci nu puteam sa le vad fetele celor carora urma sa le rup capetele, in momentul in care o sa ies din nenorocitele astea de catuse. Incet, siluetele se apropie de mine si de familia regala. Cu cat se apropiau mai mult, cu atat puteam observa mai bine, ca erau trei barbatii. La un moment dat, doi dintre ei se opresc, iar cel din mijloc mai face cativa pasi. Cu toate astea ei erau destul de departe de noi, a-si zice ca distanta era cam de cativa metri. Le puteam vedea corpurile solide si cunoscute mie. Dintr-o data, lumina se aprinde, facandu-ma sa imi las privirea in jos. Cel ce emana lumina era un bec, vai de capul lui, care palpaia destul cat sa le pot vedea fetele celor care aveau sa primieasca o mama de bataie de la mine. Ochii mei se ridica in sus, inca deranjati de lumina, ca sa poata sa le vada chipurile. Cand le-am vazut fetele, am ramas cu gura de doi metri, in timp ce ochii mei precum abisul erau complet deschisi din cauza uimirii. In fata mea era nimeni altul, decat Fugaku Uchiha, regele Ingerilor Negrii, impreuna cu Itachi si... si Sasuke....Eram prinsa de mii de ganduri cand l-am vazut pe Fugaku, cat si pe Sasuke. Si nu erau prea frumoase. Majoritatea ma contineau pe mine, rupandu-i capul lui Fugaku si jucandu-ma cu el, de parca ar fi fost o minge de football. Sunt intrerupta de la gandurile mele macabre, in momentul in care Fugaku isi deschide gura infecta si imi spune pe un ton cunoscut:
- Ma bucur sa te revad, Jade. Ai crescut de la ultima oare de cand te-am vazut. Imi spune el pe un ton indiferent
   Aveam o fata de mai aveam un pic si il scuipam intre ochii. Un sentiment se declansa in mine. Unul al uri si al dezgustului. Nu imi venea sa cred, ca dupa atata timp, avea tupeul sa vina aici si sa-mi vorbeasca. Cea ce simteam acum, era la fel ca ceea ce am simtit cand l-am vazut pe Itachi. Simteam uimire, soc, durere, frica, ura si dezgust la un loc. Il privesc in ochii lui intunecati, ce erau identici cu ai lui Itachi si ai lui Sasuke. Erau goi si fara sentimente, la fel cum ii vazusem ultima oara. Privirea mea se indreapta spre Sasuke, incercand sa vad cat de mult sa schimbat. O sclipire de durere mi se asternu in ochii. Nu vroiam sa recunosc, nici sa ma omori, ca ma durea sa il vad pe Sasuke. Il examinam din cap pana in picioare. Avea o pozitie dominanta si impunatoare. Pozitia corpului lui exprima, clar ca ziua, putere si intuneric. Era imbracat ca si fratele sau mai mare, in negru. Doar tricoul, alb ca norii intr-o zi cu soare, ii dadea putina culoare. Avea acelasi stil de par si aceiaai fata palida ca in copilarie. Ce era schimbat la el, atunci? Totul! Nu mai era un baiat zambaret care se bucura de viata. Acum era indiferent si incapabil sa arate sentimente. Ochii lui, care mai demult exprimau caldura si iubire nemasurata, acum erau goi, reci si indiferenti. Exact ca intreaga lui persoana. Imi las privirea in jos. Nu ma mira ca a devenit asa. Cat am lipsit eu, cei din Uchiha i-au bagat numai idei stupide despre distrugere si ura. A devenit ce a devenit si fratele sau mai mare, o masinarie de ucis fara sentimente, exact cum isi dorea tatal lor. Nu ma mai miram ce a devenit. M-am mirat destul atunci cand il intanlisem pe Itachi cel schimbat, acum un an. Las gandurile nostalgice la o parte, cand vad ca Fugaku e iarasi pus pe conversatii de prost gust:
- Imi pare rau de ceea ce ai devenit, Jade. Puteai ajunge ceva mult mai bun de atat. Ma-i dezamagit. Spune el, vrand sa mai mai adauge ceva, dar il opresc
- Asa si ce ai vrea sa iti fac? Sa iti plang de mila? Tu, ce dracu', te-ai fi asteptat sa devin? Lady Gaga? Sau o masinarie spalata pe creier, ca Itachi si Sasuke? Intreb eu plina de sarcasm, uitandu-ma la cei doi
     Itachi se stramba la auzul "complimentului". Fratele lui facu la fel, insa el avea si o sclipire de uimire in ochii. Toti trei erau deranjati de faptul ca un copil le-a dat peste nas. Pacat, nu imi pasa nici cat negru sub unghie, daca era sau nu dezamgit de mine. Nu imi mai pasa de mult de ceea ce credea el despre mine. Era de domeniul trecutului, asa ca nu vreau sa fac o drama din asta. Acesta se stramba si era gata sa imi spuna ceva, dar a observat ca familia regala incepe sa se trezeasca. Incepeau sa se comporte exact cum am facut si eu. Privirea mea era inca fixata pe Fugaku, dar puteam cu toti sa auzim o soapta:
- Jade? Mai lasa-ma 5 minute! Nu mie foame! Spune-i mamei ca vin in cateva minute! Spune somnoroasa Sakina
- In locul tau m-as trezi complet! O sfatuiesc pe Sakina, pe un ton rece
     Deranjata de tonul meu rece, isi deschide ochii somnorosi. Aceasta casca ochii mari cand ii vede pe cei trei. Frica pusese stapanire pe ea. Puteam simti cum tremura, ea fiind la cativa centimentri de mine. Privirea ei era fixata in special pe Sasuke. Stiu ce gand avea, acum ca la vazut. Se uita cu confuzie cand la mine, cand la cei trei. Sayuri si Asahi erau la fel de confuzii ca ea. Privirea lor de confuzie se preschimbase in una de ura cand il vazura pe Fugaku. Asahi isi drese vocea si ii spune cu ura lui Fugaku:
- Fugaku Uchiha! Cum indraznesti sa imi ataci Regatul! Ce inseamna toate astea? Ii spune Asahi, scrasnind din dinti
- Asahi Haruno. Vad ca manierele nu te-au lasat de la ultima noastra intanlire. Ii raspunde Fugaku pe acelasi ton indiferent
   Isuse Cristoase! Cui mama naibii, ii pasa ce cauta Fugaku aici? Ce vroiam eu sa stiu eu, era ce cauta Uchiha junior, aici? Aveam o vaga banuiala, dar poate ma inselam. Ascultam cu uimire cum astia doi continuau sa se certe despre raha*urii de care nu imi pasau. Stiam cu toti de ce a venit, asa ca nu inteleg de ce ne mai lungeam. Dupa cei doi termina de "discutat", observ ca Fugaku si-a luat o pozitie dominanta, cu mainile la piept, si imi arunca o privire de gheata. Cand il vad, ii trantesc furioasa si sarcastica in fata, urmatoarele:
- Asa si crezi ca daca iti iei pozitia cocostarcului constipat, ma imprezionezi cu ceva? Il intreb cu sarcasm, avand chef de cearta si injuraturi
Ranjesc diavoleste cnd le vad fetele la cei din camera. Nimeni, inafara de Sayuri si Itachi, nu se astepase sa imi iasa asa o "perla aurita" pe gura. Toti din camera ramasesera cu gura cascata. Sayuri si Itachi se chinuiau sa se abtina din ras, pe cand Sasuke, Asahi si Sayuri se uitau la mine ca la bombe atomice. Insa, fata lui Fugaku, era pur si simplu priceless. Zici ca s-a batut cu o gaina constipata si a pierdut. Ce n-as fi dat sa am telefonul mobil la mine. Privirea lui de uimire se transforma rapid, intr-una de ura si furie. Fara avertizment, ma ameninta acru, taidu-mi elanul:
- In locul tau mi-as masura cuvintele! Ma ameninta el, enervat de tupeul meu
- Sa le masor? Imi pare rau, dar nu am rigla la mine! Da-mi drumul si o sa o aduc! I-o intorc cu sarcasm pur in glas
-Apropo, Sasuke. Ce vant te aduce pe aici? Ai venit cu colindul? Imi pare rau, poate data viitoare! Ma i-au de Sasuke, sarcastica
    Acesta imi arunca o privire de gheata, ce se presupuna sa ma inspaimante. 'Draguta, eu am privirea asta de la 9 ani. Chiar crezi ca ma impresionezi?' ii spusesem in gandul meu. Vroia sa se ia de mine, insa se abtinu cu greu. Se pare ca nu avea chef de cearta. Pacat, caci eu aveam din plin, si am de gand sa ii iau pe toti trei la rost. Imi indrept privirea spre Itachi. Cand sa ii spun si lui vreo doua vorbe " de bine", glasul plin de sarcasm a lui Fugaku, ma oprii:
- Sti ce? Ma gandeam ca dupa vorbele astea, aveam sa te pun sa-ti cer scuze, dar m-am razgandit. O sa ti i-au pe cei pe care ii consideri "parintii" tai, de langa tine! Imi spune el ranjind, referindu-se la Sayuri si Asahi
- Ce? Nu poti face asta! Ma rastesc la el, incercand sa ies din catuse
- Ba sigur ca pot! Poate tu ai uitat cine esti, dar eu nu. In locul tau, a-si medita de partea cui ar trebui sa fiu. Imi spune el cu un ton plin de venin
     Oficial, sa dus naibii si cheful de cearta. Fuck. Eram intr-o stare proasta. Il aud ordonandu-le garzilor sa ii ia pe Asahi si Sayuri in urmatoarea celula. Incep sa strig "NU' atat de tare incat cred am trezit si mortii din somn. Sakina incepe sa se zbata ca sa scape de catuse, dar fara folos. Garzile ies pe usa, impreuna cu Asahi si Sayuri. Itachi si Sasuke ii urmeaza, dandu-mi o ultima privire. Il vad pe Fugaku si pe garzile lui cum ii iau pe cei doi si dupa inchide usa de titan, dandu-mi o ultima privire de ghata. Oftez lung, incercand sa ma uit la Sakina. Nu ma puteam uita la ea. Ma simteam prea vinovata. Mereu am ticul de a lua vina asupra mea, dar de data asta, chiar era vina mea. Cum naiba am putut sa ma iau la cearta cu Fugaku, cand stiam ca ma avea la degetul mic? "Minunat Jade! Halal prietena mai esti si tu! Data viitoare, ce o sa faci? Il razi in cap si il impingi pe scari, in boxeri?" Imi spuse eul interior. Da oameni buni, oficial imi pierd mintile! Oftez din nou. Doar de asta eram buna. Sa oftez si sa imi plang de mila ca o proasta nefolositoare ce sunt. Pentru prima oara, dupa 8 ani, imi venea sa plang. Dar nici in ruptul capului, nu am de gand sa o fac. Mandria mea ma impiedica de 8 ani, si inca o mai face. La dracu cu Fugaku, la dracu cu Itachi si Sasuke, la dracu cu Ingerii Negrii si, mai ales, la dracu cu mine si gura mea buna de nimic. Niciodata nu am avut tendinta sa ma plang de ce mi se intampla, dar, de data asta, eram intr-o stare proasta. Nu m-am plans de acum un an. Stiu, pare ciudat ca un copil de 12 ani, sa nu se planga de ce ii se intampla. Dar eu nu imi permit luxul sa ma relaxez, atunci cand simt nevoia. De ce? Nu am timp. Nu e chiar treaba usoara sa ii protejezi pe toti si sa te lupti cu demonii in fiecare minut al zilei. "Dar daca nu o fac eu, atunci cine?". Oftez din nou. Nu aveam timp sa imi fac curat in ganduri. Imi intorc privirea spre Sakina, si, pe un ton trist, ii spun:

- Imi pare rau! Ii spun trista

Aceasta nu se uita la mine. Tresar cand observ ceva la ea. Fata ei era in jos. Picaturi reci de apa incepu a-i curge din ochii precum safirele, prelingandu-se pe obrajii, apoi cazand pe podea. Minunat, acum am facut-o si sa planga. Oare puteam fii mai proasta de atat? Se putea sa fie mai rau de atat? Nu, nu cred.

* End of the flashback*

Cam asta s-a intamplat. Dupa tot ce am vazut, pot spune cu mana pe inima ca...ca am dat de dracu', dac nu iesim de aici. Privirea mea se indreapta spre deschizatura cu gratii. Era inca noapte, asa ca, mai mult ca sigur, Sakura si celelalte nu au ajuns in lumea oamenilor. Trebuia sa le prindem din urma, asa cum am jurat.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Lun 04 Aug 2014, 17:18

Buna. Ma bucur ca ai postat noul capitol si mai ales ma bucur ca l ai facut atat de lung.Jade a avut o atitudine grozava si era chiar comica.Multumesc mult de anunt.Spor la scris si te pup.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Lun 04 Aug 2014, 17:29

Bunaaa ! Merciiiii ca m ai anuntat si ca ai postat un nou capitol atat de repede. Cataaa actiune intr un singur capitol ( lung, sunt mandra de tine ) . Mi a placut modul in care ai descris lupta, era de asteptat de Jade sa piarda... din pacate. Am zambit bucuroasa cand am citit partea cu Itachi luand o in brate pe Sakina ( sper sa fie impreuna ). Sasuke, asa cum il stim cu totii, mereu imbratisat de intunericul inghetat din pacate. Sunt impresionata de caracterul vulcanic pe care jade il detine, adica sa fim seriosi are doar 12 ani. Sa speram ca va face ea cumva si va scoate familia regala din acel iad, in siguranta. Ma intreb cum a dormit Saku in acea pestera... Deabea astept sa pui next ul ( nu uita te rog sa ma anuti ) , il astept cu drag. Bafta la scrisss, te pupppp

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Joi 07 Aug 2014, 19:35

Capitolul 8: Evadarea! Partea 1

Hei. A trecut cateva zile de cand nu am mai postat. Oricum, ma bucur ca va place atitudinea lui Jade. Credeam ca o sa imi spune-ti ca are gura prea mare, deci ma bucur ca nu a-ti facut-o. Sper sa va placa si acest capitol, desi mi se pare cam scurt.

Continuarea:

Jade P.O.V:

Inca eram in celula castelului, impreuna cu Sakina. Imi storceam creierul ca sa scot o idee despre cum sa evadem. Trebuia sa gasesc o idee buna, pentru ca nu era tocmai usor sa scapi dintr-un castel care, probabil, are garzi pana si in baie. "Mda, ce pot sa zic, probabil lui Fugaku i-o fi fost frica sa nu ii dispara hartia igienica...". Era inca noapte, nu stiam cat era ora exacta, dar era tarziu. Era liniste in celula pentru ca Sakina dormea. Sincer nu stiu cum reusea sa doarma agatata de mainii. Vantul rece intra in celula, printre gratiile micutului geam. Simteam cum aerul rece imi patrundea in plamanii, producand-mi fiorii pe sina spinarii. Din fericire, marele Fugaku-cocostarc-constipat a uitat lumina aprinsa. Becul celulei palpaia frenetic, dandu-mi de inteles ca nu mai are mult de trait. Cu toate astea, speram sa mai tina pana cand terminam de examinat celula. Trebuia sa fie o iesire, desi locul arata impenetrabil. Doar ca aveam nevoie sa fiu mai inteligenta decat Ingerii Negrii, iar asta nu era tocmai greu, din moment ce creierul lor e cat al unei gainii. Acum puteam observa detaliile mai conturate ale celulei in care mi-am pierdut o ora sau doua din viata. 'Timp irosit degeaba!' imi zic in gand. Imi indrept privirea spre masinariile de tortura din cealalta parte a celulei. Puteam observa ca era un Tub al Crocodilului si un Pat de Tortura. Le cercetez atent si imi dau seama ca nu imi sunt folositoare. Las la o parte instrumentele de totura, si imi indrept privirea spre schelete. Dupa cum am mai spus, erau suspendate si legate in acelasi mod ca mine, iar asta nu ma incanta prea tare. Acum puteam observa cum un vierme iesea din oribetele primului schelete. Al doilea schelete avea culoarea neagra. Probabil ca cel al carui schelet apartinea, a fost ars de viu. Groaznic. Era o moarte groznica, pe care nu aveam sa o experimentez prea curand. Las examinarea scheletelor si imi indrept privirea spre Sakina. Ochii ei precum cele mai pretioase safire, erau inchisi. Dormea atat de inocent si linistit. Era ca si cand nici nu stia in ce stare ne aflam. Acum stau si ma intreb cum puteau nenorocitii de Ingerii Negrii, sa fac un rau atat de mare celor ca ea. Scrasnesc din dinti cu gandul la asta. Haide Jade. Gandeste. Catusele sunt facute din chakra, asa ca e inutil sa reactionez cu forta bruta sau tehnici bazata pe chakra. Stai asa. Mi se aprinsese un beculet. Teoretic, elementele nu sunt chakra propriu zisa, nu? Ok sa vedem daca imi mai amintesc din copilarie lectiile despre chakra pe care le invatasem de la Itachi. Deci, daca o luam pe scurt, daca o sa incerc sa fac un chidori sau un rasengan, chakra din catuse are, ori sa ma electrocuteze, ori sa ma arunce in aer. Deci a picat planu' cu chidori si rasengan. F**k. Sunt la capat de linie. Daca folosesc in orice mod posibil chakra, o sa ma nenorocesc singura. As-i putea folosi elementele, dar sunt sigura ca Fugaku s-ar astepta la asta si, mai mult ca sigur, sa ocupat ca chakra sa reactioneze si la ele. Sau nu? Adica el stie ca pot folosi doar focul si vantul si combinatiile lor. Daca idiotu' crede ca inca nu pot folosi pamantul si apa? Asta e. Fugaku mereu imi spunea, in copilarie, ca sunt prea slaba ca sa controlez toate elementele. Pariu ca inca nu si-a schimbat parerea. Dar daca Itachi i-a spus? El e singurul din clanul Uchiha care ma vazut controland apa. Dar nu ar merge pana acolo cu tradarea, nu? Ok, daac am inceput sa intreb peretii despre Itachi,atunci vine Apocalipsa. La naiba. De data asta, nu am de ales decat sa am incredere in Itachi. Nu am alte idei si suntem in criza de timp pentru ca, mai mult ca sigur, Fugaku a trimis dupa Sakura si celelalte. 'Ok, haide Itachi, nu ma lasa acum. Acum ori niciodata!'. Ma concentrez si incerc sa inghet catusele. Reusesc sa fac asta si, spre uimirea mea, nu am patit nimic. Probabil va intrebati de ce le-am inghetat. Gheata i-a inghetat structura catuselor si i-a blocat chakra din ele, izoland-o. Acum ca chakra este izolata de gheata, pot sa folosesc ghearele de titan, ce sunt ascunse in manusile mele, fara ca chakra din catuse sa reactioneze la chakra mea. Imi directionez chakra in mainii si imi fac vizibile ghearele din manusi, pana ce catusele se sparg in micute bucatele de gheata, ele zburand in toate directiile. In sfarsit pot sa ma tin pe propriile picioare. Cad cu picioarele pe podea, ametita. Erau amortite, dar chiar si asa, le fortez ca sa pot merge. Imi frec usor incheieture pentru ca ma ustura ca naiba. Am avut noroc ca spargerea catuselor nu a facut zgomot, ca daca facea, dadeam de naiba. Acum stau in picioare in fata Sakinei care inca dormea. O i-au de umeri si o zgudui usor. Aceasta isi deschide ochii, privinu-ma somnoroasa. Privirea ei se schimba intr-una socata cand ma vede in fata ei. Vroia sa ma intrebe cum am scapat, dar i-am pus mana dreapta la gura si cu cea stanga i-am aratat sa taca. Aceasta da din cap, iar eu imi i-au mana de la gura ei. Ii inghet si ei catusele si i le sfaram dintr-o lovitura. Aceasta cade usor in pozitie de ghemuit si sta cateva secunde ca sa isi revina. Dupa ce isi revine total, se ridica in picioare si se uita catre usa. Cand o vad ca se holbeaza la usa, ii soptesc:

- Avem nevoie de o idee buna! Ii soptesc
- Si te-ai gandit la vreo una? Ma intreaba soptit
- Ai noroc azi! Ii soptesc ranjind
- Ma sui pe tavan si tu strigi dupa gardienii. Ii spun eu
     Cand sa imi raspunda, lumina se stinge. Sa dus dracu' becu. E mort. Odihneasca-se in pace. Perfect! Asta o sa ma ajute si mai mult la plan. Nu imi vine sa cred ca spun asta, dar tocmai o sa fim salvate de un bec. Dupa ce termin cu condoleantele becului, continui sa-i soptesc Sakinei:
- Ma sui pe tavan, in timp ce tu te prefaci ca inca esti legata cu catuse! Ii anunti ca am evadat, iar ei or sa intre in celula, lasandu-ne cale libera! Ii soptesc usor si poruncitor
- Bine! Ma aproba soptit
   Aceasta face cum ii spun si se duce la locul unde era. Isi ridica mainile si le pune intr-o pozitie de zici ca era legata de catuse. Ma intorc la ale mele si ma pregatesc sa devin Spider-Man Number 2. Imi i-au putin avant si sar in sus, palmile, picioarele si spatele lipindu-se de tavan. Spider-Man ar fi fost mandru de mine. Aratam de parca a-si fi facut reclama la Picatura, dar in momentul asta, nu imi pasa. Dupa ce imi terminasem partea, ii fac cu ochiul Sakinei, in semn sa inceapa sa strige :
- Gardienii! Gardienii! Pantera Albastra a evadat! Tipa ca din gura de sarpe
     Haide-ti fraierilor, stiti ca vreti sa intrati! Haide! Pentru moment nu se auzi nimic. Dupa a inceput sa se auda pasi grabiti. Dintr-o data, pe usa impenetrabila isi facu aparitia gardienii inarmatii. Se uita in jur si observa ca nu sunt incatusata in locul in care ma vazusera ultima oara. Se uita ba in stanga, ba in dreapta incercand sa ma zareasca. Dintr-o data amandoi se uita pe tavan, gurile lor stand intredeschise din cauza socului. Ce pot sa spun, e destul de socant sa il vezi pe Spider Man in realitate.
- Oh, acolo era! Spune Sakina plina de sarcasm, ridicandu-si chipul spre directia mea
     Imi dau drumul de la tavan, aterizand in capul lor. Acestia pica sub greutatea mea, facand cunostiinta cu podeaua. Stau vreo 5 secunde asa, dupa incep sa se se dezmeticeasca. Cand isi revin de la cazatura, isi deschid gura gata sa urle dupa ajutoare. Atunci i-am luat pe amandoi de capete, dandu-i cap in cap. Cei doi isi pierd automat cunostiinta. Vazand asta, il i-au pe unul de o mana si pe celalalt la fel si ii tarasc pana intr-un colt mai putin lumina. Ai naibii hardienii! Erau grei Ajung intr-o parte intunecata. Ma pun in ghemuit si Ii trantesc unul peste altul, apucandu-ma sa ii inghet sub privirea Sakinei. Dupa ce termin, ma ridic in picioare si ma indrept spre usa, care acum, era deschisa. O i-au pe Sakina de mana si iesim pe usa. Paseam incet pe coridorul intunecat, incercand sa nu facem zgomot. Mergem in jur de un minut pana ajungem la o usa care arata exact ca cea din celula noastra. Imi activez Blue Sharingan-ul ca sa pot vedea prin usa.( Da, sharingan-ul albastru a lui Jade are abilitatile byakugan-ului si a sharingan-ului). Vedeam doua persoane care erau atarnate de perete si imi dau seama ca sunt Asahi si Sayuri. Mai examinez putin celula ca sa nu ma trezesc cu gardienii in ea. Nu, nu erau decat ei doi. Pe bune? Fugaku isi bate joc de mine? Mandria nu la lasat nici macar sa se gandeasca ca poate exista posibilitatea sa scapam? Idiotul! Dupa ce termin de verificat celula, ii fac semn Sakinei ca e sigur. Aceasta se apropie de usa, apasa pe clanta si o deschide incet. Isi vara capul inauntrul ei si isi vede parintii care se uitau pe tavan. Intra cu tot corpul, eu urmand-o. Sakina fuge spre ei, nerabdatoare. In timp ce ea se indreapta spre ei, eu cercetez celula. Observ ca celula lor arata exact ca a noastra, doar ca ei nu aveau acelasi "exponate incantatoare" ca noi. Sakina ajunge prima in fata lor, eu fiind mai in spate, si aflandu-ma in stanga lor. Acestia se uita socati si bucurosi la noi. Observ ca erau teferi. Nu loviti, nu raniti si nici macar o taietura. Mi se pare mie sau e prea usor. Lasand grijile la o parte, si ma indrept spre ei. Ma duc in fata lor si ma apuc sa le inghet catusele, in timp ce ei ma priveau confuji. Termin de inghetat catusele si ma apuc sa le sfaram pe fiecare in parte. Dupa ce termin, ii vad cum se tin pe propiile picioare, dezmortandu-si picioarele. Stam cateva clipe, si dupa ne indreptam toti catre usa. Iesim pe ea, inchizand-o incet in urma noastra. Mergeam pe holul intunecat al castelului, incercand sa gasim nenorocitele alea de scari. In timp ce le cautam, mi-am intors privirea la Sayuri si ii soptesc sarcasti :
- Si acum crezi ca nu ar fi trebuit sa faci un lift? O intreb soptit pe Sayuri
- Scuze! Imi sopteste inapoi
     O ignor si imi continui drumul. Intr-un sfarsit, gasim scarile si incepem sa urcam incet pe ele. Scarile incepu a scartaii sub greutatea noastra, producand un sunet nu tocmai placut urechii. Dintr-o data ma lovit un gand. 'Artemisul! Trebuie sa il gasesc!'. Probabil va intrebati de ce tin atat de mult la el. Tin la el pentru ca el era unul dintre singurele lucruri pe care le-am pastrat din trecutul meu. Tineam la el ca la propia viata, fiind o arma antica pe care mi-a daruit-o mama. Ma opresc din urcat si ma intorc in spatele meu, eu fiind in fata familiei regale. Acestia se uita confujii la mine, gata sa ma intrebe motivul. Ii opresc, dregandu-mi glasul si le soptesc poruncitor:
- Duceti-va in fata! Trebuie sa iau ceva inapoi! Va voi prinde din urma! Le soptesc
   Sakina era gata sa ma contrazica, dar si-a inchis imediat gura, cand i-am aruncat o privire de gheata. Aceasta isi inghite cuvintele si face cum ii spun. Asahi si Sayuri o i-au prin fata mea, Sakina urmandu-i. Urca in continuare scarile pana nu reuseac sa ii mai zaresc. Oftez lung. Ma intorc la subsol in fuga, ducandu-ma inapoi in celula mea. Deschid usa si pasesc pe ea. Ma uit in gur si ii vad pe cei doi care inca erau inghetati. Imi pun mana pe capul inghetat al unuia dintre ei, focul iesindu-mi din mana, dezghetandu-l rapid. Dupa ce ii dezghet capul, dupa soptindu-i un " Trezirea frumoasa adormita!", sarcastica. Vazand a acesta inca dormea, ii ard o palma usturatoare, trezindu-l din somnul cel de moarte. Acesta icneste de durere, se uita confuz si furios la mine, fiind gata sa tipe. Ii pun repede mana la gura si ii soptesc un ton amenintator si plin de venin:
- Daca scoti un singur tipat, esti terminat! Ii soptesc
   Acesta da din cap repede, speriat de zici ce eram o bomba cu ceas, gata sa explodez. Imi formulez intrebarea in minte, dupa spunandui-o in soapta:
- Unde imi este Artemisul? Il intreb calma si apasat, cat sa il bag in sperieti
- Che-Chestia aia care arata ca o coasa? E-E in sala de antrenamente. Imi raspunse speriat, fiind gata sa faca pe el
Ranjesc la el, punandu-mi mana pe capul lui si inghetandu-l inapoi, spunandu-i un mic " multumesc", sarcastic. Ies in fuga din celula, inchizand usa dupa mine. Fugeam usor ca sa nu ma auda, fiind atenta la orice misca. Stiam ca in cel mult 10 minute, Fugaku va afla de mica "iesire", asa ca va trebui sa gasesc Artemisul si sa ma car de aici. Acum sa vad cum dracu sa ies din castel fara sa ma vada garzile. Nu, era imposibil sa ies din castel, fara sa imi murdaresc mainile. Daca ma teleportam, imi vor simtii chakra. Ok, o sa o i-au prin spate, sperand sa nu fie prea multe garzi. Fug pe holuri, incercand sa gasesc usa care ducea afara. In sfarsit ajung in fata unei usi care era inchisa. De dupa ea se puteau auzi vocile gardienilor. Imi activez Blue Sharingan-ul, stiind ca acesta nu e pe baza de chakra. Dupa usa erau 4 gardieni, care stateau si palavrageau, de parca stiau ca nu poate iesi pe usa. Tranteasc usa cu piciorul, iar acestia tresar, uitandu-se la mine ca la felul paispe'. Nu aveam nicio arma, inafara de elemente, care se pare ca nu sunt chakra. Imi flutur mana prin fata lor cu viteza, inghetandu-i pe toti de odata. Ok, acum sa vedem cum o sa ies in curte fara sa dau peste vreun cap-sec. Ma furisez dupa un copac cand vad ca infata usii salii de antrenamente erau doi dintre gardieni. Merg usor prin spatele lor si ii dau cap in cap, lundu-i prin suprindere. Acestia cad lati pe jos, blocandu-mi usa. Ii inghet si pe ei, dupa calc pe ei, deschizand usa incet si intrand pe ea. Lumina era stinsa, deci eram oarba ca un liliac. Din fericire, lumina lunii putea intra pe geamurile transparente ale salii. Observ ca katana mea si Artemisul sunt puse pe o masa, ele fiind singurele arme de pe ea. Da, era clar o capcana. Rahati! Imi activez Blue Sharingan-ul si observ ca erau doua ate transparente, in fata mesei. Mda, ce sa cer de la Ingerii Negrii. Ia stai asa...Daca au pus atele, stiau ca o sa evadez. Dupa cateva momente, in care pusesem cap-la-cap indiciile, imi dadusem seama de planul inteligent a lui Fugaku. Ranjesc cand imi dau seama. Mai sa fie, cap-patrat are creier. Sunt uimita. Deci, chiar credea ca nu o sa-mi dau seama de asta? De ce sa nu ii fac jocul? Interesant, planul lui era ingenios, trebuie sa recunosc, dar nu destul. Daca am dreptate in legatura cu planul lui, atunci in 3...2..1, si se aude o explozie din partea de unde se afla Sakina si parintii ei. 'Hmm, vrei sa te pui cu mine Fugaku, foarte bine!' gandesc viclean, nemiscand niciun deget la auzul exploziei.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Vin 08 Aug 2014, 02:08

Heiiii ♡♡♡ ! Mersi mult ca m ai anunțat, si da ai dreptate capitolul este cam scurt. Dar nu i nimic, stiu ca o sa recompensezi cu un next luuung :*. Cat de talentata e Jade ! Adica, toate cele 4 elemente, plus blue sharingan ( combinație fatala mi se pare), stie si lupta corp la corp. Nu degeaba este Pantera Albastra. Sper ca Intunecimea sa, Fugaku sa nu i fi ranit pe regi sau Sakina. Astept cu nerăbdare sa vad ce va face Jade de aceasta data, ce plan malefic va avea, si dacă o va gasi pe Sakura si compania tefere. Bafta la scrissss, nu uita sa ma anunți te rog, te puuuppp :* :* :* :* :*

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Sam 09 Aug 2014, 20:11

Capitolul 9: Evadarea! Partea 2

Hei. Am revenit cu al 9-lea capitol. Sper ca acesta este mai lung si sper sa va placa.

Continuarea:

Jade P.O.V:

      Ranjeam malefic. Nu imi miscam niciun deget. Nu ma miscam pentru ca stiam ca Sakina si parintii ei erau in regula si nevatamati. Stiam ce se intampla cu adevarat si stiam de capcana lui Fugaku. Nu imi faceam griji pentru familia regala. Ii prinsese pe Sakina si parintii ei, inainte sa ajung eu aici. Imi fac repede un scenariu in minte pentru intanlirea cu Fugaku, care se presupune sa fie tragica. Calc pe cele doua fire aproape invizibile, constienta ca intru intr-o capcana. Ajung in fata mesei. Imi intind mainile peste masa, apucand Artemisu si katana. Le pun in sprijibitor, respectiv in teaca. Ochii mei ageri ca ai unei pisici, se indreapta spre iesire. Imi indrept picioarele spre iesire, pregatindu-ma pentru planul meu. Ajung in fata usii si ma pregatesc de o alergare mai ceva ca la maraton. Incepusem sa alerg afara din sala de antrenamente, indreptandu-ma spre marile portii ale castelului, de unde se presupunea ca a fost explozia. In timp ce ma indreptam spre destinatie, imi pusesem o fata de speriata si ingrijorata pe mine, ca sa par ca intru in capcana lui jalnica. Intr-un sfarsit, ajung la destinatie si, prefacandu-ma speriata si ingrozita, imi indrept privirea falsa in fata. Ma opresc din alergat. Il vedeam pe Fugaku stand mandru in fata mea, cu bratele la piept si cu un zambet tamp pe moaca, la o departare uriasa de mine. In spatele lui, se afla un foc urias, aprins, mai mult ca sigur, de garzile lui. Un pic mai in spate de Fugaku, se aflau vreo 20 de garzi, 3 dintre ei tinandu-i ingenunchea-ti pe Asahi, Sayuri si Sakiana. Sayuri si Sakina mai aveau un pic si plangeau pentru mine. Asahi doar se uita ingrijorat la mine. Ce nu intelegeam eu, era unde era Itachi si Sasuke cu gasca lui. Atunci mi-am dat seama. Mai mult ca sigur, s-au dus dupa fete. "Cand o sa pun mana pe ei....". Privirea mea fals incarcata de furie si uimire, se indrepta spre cei trei, incercand sa poata examina, pe cat posibil, starea lor fizica. Erau nevatamati. Erau consientii si aveau privirile infricosate pentru ce se presupunea, ca avea sa mi se intample. Oftez furioasa si incep sa ma indrept spre ratatul de Fugaku. Calc incet si apasat, inaintand si avand o fata de criminala. Dupa ce distanta dintre noi se mai micsora, imi pregatisem glasul prefacut de furioasa si strig la el, ca din gura de sarpe:
- Ce inseamna asta, jigodie? Il intreb, prefacandu-ma ca sunt furiosa si uimita
   Acesta tace si continua sa ranjeasca ca un tembel, sub privirea mea. Sta vreo cateva secunde nemiscata si, cu un ton batjocoritor, imi raspunde:
- Mai sa fie! Micuta Jady, cea care se crede ca e asa isteata, a picat in capcana! Spune el pe un ton sarcastic si batjocoritor
- C-Ce? Spun speriata si uimita, incercand sa nu rad
- Aproape sunt uimit pentru prostia ta, Jade. Se pare ca te-am supraestimat cam mult. Imi raspunde pe acelasi ton
Imi pun o privirea confuza in ochii, facandu-l sa creada ca habar nu am despre ce vorbeste. Acesta se uita batjocoritor la mine, facandu-ma aproape sa il injur. Privirea mea se intanleste cu a lui, cerandu-i o explicatie. Acesta ranjeste intr-un colt al gurii si imi spune acru:
- Totul a fost o capana desteapt-o! Stiam ca aveai sa evadezi cumva, chiar daca nu stiam ca poti folosi apa! De aceea am pregatit totul! Stiam ca dupa ce aveai sa evadezi, ii vei trimite pe prea iubita ta " familie" sa o i-a inainte, tu ducandu-te sa-ti recuperezi pretiosul Artemis! Spune pe un ton puternic, crezand ca i-am picat in plasa
- Stiam ca dupa ce auzeai explozia, aveai sa vii sa vezi daca Asahi, Sayuri si plodul lor sunt bine! Continua el, uitandu-se in ochii mei, fals, surprinsi
- Asa ca daca vrei sa ramana in viata, o sa-ti lasi armele jos si o sa te lasi prinsa. Ma amenint el
Era mai, mai sa il injur si sa il scuip intre ochii. "Da, daca nu imi spuneai tu, eu nu stiam!" imi spun in gand, sarcastica. Ochii mei se ingusta, privindu-l cu dispret. Vroiam sa ii spun vreo doua, dar trebuia sa il prind cu garada jos. Imi acot Artemisul din sprijinator si katana din teaca, si ma pregatesc sa le las sa cada pe jos. Cand sa le dau drumul din maini, un strigat inlacrimat ma oprii:
- Nu o face Jade! Lasa-ne pe noi, tu du-te! Tipa Sakina la mine, avand lacrimi in ochii
Imi ridic privirea la ea. Arata atat de speriata. Imi venea sa il dau dracu de plan si sa ma duc sa o iau in brate. Vroiam, mai mult ca orice, sa ma duc, sa o linistesc si sa ii spun ca totul o sa fie bine, dar nu pot sa ii dau indici lui Fugaku despre planul meu. Gandurile imi sunt oprite, cand il aud pe cocostarcul consipat, raspunzand:
- Nu o va face! E prea slaba sa va lasa in mana mea! Ii raspunde Fugaku cu un ranjet de tamp pe fata
"Da fraiere? Daca eu sunt slaba, tu ce esti?" imi zic in gand. Murmur o injuratura si imi continui planul. Inca prefacandu-ma ca sunt furioasa si socata, las Artemisul si katana sa cada pe pamant, ridicandu-mi mainile in aer. El isi trimite doua garzi sa ma ia. Privirea mea se lasa in pamant. Mi-o ridic putin, cand aud doua perechi de picioare ca se apropie amenintator de mine. Garzile ajung in fata mea si ma strang puternic de de ambele brate. Incep sa ma tarasca spre Fugaku. Normal, ca doar boul vrea sa se mai dea in spectacol putin. Ma jur ca daca nu ar fi fost viata familiei regale in joc, as-i fi bufnit in ras. Dar cum sunt, tac si imi continui planul. Ma prefac ca sunt invinsa si imi las fata in jos, in semn de invingere. Observ ca garzile s-au oprit din mers. Ajunsesem in fata lui, pe care asteptam sa o vad batuta intr-o zi. Acesta isi apropie fata mai mult si imi sopteste cu ura si plin de sine:
- Asta e sfarsitul tau, Pantera Albastra. Imi sopteste el amenintator
Isi recapata distanta, inca avand ranjetul de tampit asternut pe moca. Ce nu stia el, e ca aveam o mica bombita intre degete. Il vad cum le face semn garzilor sa se duca in spatele lui si sa ma puna langa "familia mea". Cum il vad cu spatele, ii arunc bomba minuscula pe gat, rugandu-ma sa nu isi dea seama. Simt cum garzile nu s-au oprit din mers si nici Fugaku nu a dat semn ca ar fi simtit ceva. Stiu ca a simtit-o, dar el credeca nu mi-am dat seama. Garzile continua sa ma tarasca, pana ajung la destinatie. Dupa ce ajung in dreptul Sakinei si sunt pusa jos langa ea, apas pe un butonas din palma mea, ca sa detonez bomba. Vazand ca nu functioneaza, ma apuc sa il apas agitata de mai multe ori. Dupa ce ma prefac ca sunt surprinsa ca nu merge, Fugaku isi deschide gura si imi spune pe un ton de invingator:
- Iti admir curajul, Jade. Incepe el, in timp ce isi ia bomba de pe gat, cu o mana, si o tine in palma, aratandu-mi-o mandru
- Dar m-am ocupat si de arsenalul tau, iar asta e un fals! Continua el pe un ton superior, inca avand ranjetul ala enervant
Inca stau si ma uit uimita si speriata la el. Acesta ranjeste. Imi las capul in jos, oftand lung. Il aud pe Fugaku, dar nu imi ridic capul din pamamt:
- Ultimele cuvinte? Ma intreaba el saracstic
Imi ridic privirea la el, cand aud asta. Exact cum ma asteptasem. Isi pusese bomba la buzunarul de la piept. Oficial, cazuse in capcana. Se asternusera o tacere dramatica. Toti ma priveau pe mine, de parca urma sa mor. Imi las privirea in jos, dar chiar si cu capul in pamant, ii puteam simti privirea infricosata a Sakinei, tinuta asupra mea. Un ranjet mi se asternu in coltul gurii, cand imi dau seama ca Fugaku e convins a ma invins. Imi ridic privire din pamanat, neavand ranjetul pe buze. Privirea mea indiferenta ii urmarea pe toti cei din jurul meu. Sakina si cei doi regi ma priveau infricosati, inca crezand ca o sa mor. Garzile si Fugaku se uitau la mine indiferenti, inca convinsii ca sunt terminata. Privirea mea cade pe Fugku. Inca avea ranjetul pe buze. Dintr-o data, un ranjet mi se asternu, din nou, pe buze. Toti ma priveau confuji. Cred si eu. Si eu as fi confuza daca as vedea un copil care are urmeaza fie ucis, dar avand un ranjet pe buze, de zici ca a castigat la loterie. Privirea mea se transforma intr-una batjocoritoare. Imi indrept privirea spre Fugaku si, cu un ton tipic mie, ii raspund:
- Da. Chiar am... Ii raspund pe un ton superior si batjocoritor
Acesta se uita cu o spranceana ridicata. Ma privea confuz, dar totusi indiferent. Ranjetul ii disparuse, gura lui fiind intr-o linie dreapra. Ranjesc si mai tare si continui pe acelasi ton:
- In primul rand, stiam de planul tau. Incep eu calma, vazandu-l cum isi ridica si mai mult sparanceana in sus
-...iar in al doilea rand,...si imi ridic degetul aratator spre bomba,... aceea nu e un fals. Termin eu inca ranjind
Indiferetana ii pieri, socul si teroarea luandu-i locul. Il vad cum se albeste la fata cand ma vede ca sunt gata sa apas din nou butonul. Il mai privesc inca odata malefic si apas pe buton, ranjind malefic. Cand Fugaku vrea sa isi duca mana la buzunar, bomba se detoneaza, lasand un sunet asurzitor si un foc maiestuos, in urma ei. Focul il acapara, el urland de durere si incepand sa alerge agitat. Il vedeam cum cadea pe sol, distrus de propra prostie si mandrie. Stiam ca nu o sa moara din asta, dar imi oferea un avantaj. Toti ramasesera cu gura de 3 metri. Cred si eu ca se uitau asa. Era total un haos. Sakina si cei doi se uitau socati, dar totusi bucurosi. Garzile, la fel de proaste ca si coducatorul lor, incepura sa se panicheze, oferindu-mi avantaje cruciale. Zece dintre gadieni se dusesera in fuga sa il ajute, 10 dintre ei inca tinundu-ne la sol. Cand vad ca toti gardienii sunt cu garda jos, uitandu-se ca boul la poarta noua, ii inghet pe toti 10 de odata, trecandu-mi mana prin fata lor. Acum eram in picioare, abtinandu-ma sa nu rad cand il vazusem pe Fugaku fugand cu focul dupa el. Imi indrept privirea spre cei trei, observand ca ei erau in aceiasi stare. Oftez, dandu-mi ochii peste cap. O i-au de mana pe Sakina si Sayuri de mainii, trezindu-le la realitate. Acestea isi indreapta privirele socate si agitate spre mine. Le trag rapid in sus, punandu-le pe propriile picioare. Acestea isi revin cat-de-cat. Asahi era deja in picioare, chicotind cand il vazu pe Fugaku. Toti trei se uita acum spre mine. Le spun sa incepem sa fugim, iar ei ma aproba, incepand sa stergem putina de acolo. Alergam rapid pana ajungem in fata portilor. Cand ajungem in fata portilor, il auzisem pe Fugaku tipand un "Prinde-tii!". Cand auzisem asta, le propun celor trei sa ne teleportam. Ma aproba si ne teleportam toti 4 dupa portile Regatului Alb, punandu-ne iar pe fuga. Picioarele mele precum ale unei felina, alergau cat puteau de repede. Normal ca nu foloseam chakra, ca daca faceam asta, in circa 10 secunde eram in fata padurii. Vroiam sa imi pastrez chakra pentru ce urma sa se intample. Stiam ca or sa vina dupa noi si aveam un plan in legatura cu asta. Alergam in toiul noptii si in bataia vantului rece de vara. Nu stiu cum se facea, dar se auze sunetul greierilor. Alergam cat de repede puteam, tragandu-le pe Sakina si Sayuri dupa mine. Asahi era si el rapid, fiind umar-la-umar cu mine. Priveam in fata noastra, in timp ce fugeam. Trebuia sa le gasim pe fete, care in momentul asta, probabil dormeau fara griji. Sakina, Asahi si Sayuri se uitau la mine bucurosi si mandri de planul meu ingenios de adineauri. Le zambesc inapoi, fiind mandra ca i-am tabacit fundul lui Fugaku. Stiam ca nu era un moment prielnic pentru schimburi de zambete, dar nu imi pasa. Ne aflam departe de Regatul Ingerilor Albii, care nu le mai apartinea conducatorilor de drept. Planul meu cerea sa ma sacrific, dar daca inseamna sa imi salvez familia adoptiva, merita. Stiam ca gandesc prost la 12 ani, dar nu am spus niciodata ca sunt normala. Stiti cum se zice, "Life is a f*cking b***h!". Doamne, zici ca era moto-ul vietii mele scurte. Inca alergam pe terenul gol ce duce spre Padurea Mortii. Vroiam sa le spun familiei regale sa zboare pana acolo, dar stiam ca nici in ruptul capului nu o sa ma asculte. De ce? Pentru ca nu aveau putere sa ma care si pe mine. Si normal ca puteam sa le trag o privire rece ca gheata, dar nu avea sa ma asculte decat Asahi, pentru ca Sayuri si Sakina sunt incapatanate ca doi catari. Lasand "calitatile" lui Sayuri si ale Sakinei, ma concentrez pe ce trebuia. Alergam de ceva timp, iar eu si ceilalti incepeam sa gafaim din cauza oboselii. La un moment dat trebuia sa ne oprim sa ne odihnim, iar asta nu e bine, deoarece (iertati-ma, nu stiu ce vorbesc) aia de padure, era inca la departare. Incepeam sa ne apropiam de ea. O intindere verde incepu sa se zareasca. Bucuroasa ca padurea se apropie din ce in ce mai mult, reusesc sa le spun printre gafaituri:
- Ne apropiem! Ori asta, ori incep sa am halucinatii! Le spun mai vesela ca niciodata
- Halucinatii? Intreaba Sakina mirata
- Da, sau l-ai vazut si tu pe Itachi si pe Abraham Lincoln, dansand Gangam Style, pe melodia lui Katty Perry? O intreb sarcastica, dandu-mi ochii peste cap
     Toti trei se uita cu o fata gen WTF, la mine. Pai, cel putin, nu si-au facut cruce. Oricum, revenind la fuga noastra. Alergam cu viteza de circa 10 minute. Gafaiam toti de zici ca eram intr-un maraton, in Desertul Sahara. Observ ca cateva siruri de transpiratie, incep sa imi curga din zona frunti, udandu-mi bretonul. Eram transpirati din cauza alergarii. Ranile mele inca nu s-au vindecat, iar aerul rece le faceau sa fie si mai ustuatoare. Asahi si Sakina avea si ei cateva rani, dar incepusera sa se vindece. Sayuri ducea mai bine ca noi. Priveam cum padurea de un verde inchis, se apropia de noi din ce in ce mai mult, iar asta imi bucura privirea deoarece voi reusi sa ma intanlesc cu fetele. Intru-un sfasit, multumindu-i lui Dumnezeu, ajunsesem la uriasul gard din sarma. Poarta lui era deschisa complet si se balanganea putin din cauza vantului usor de vara. Ma las pe vine, tragandu-mi rasuflarea pentru un moment, cei trei facand ca mine. Toti aveam fetele rosi de la alergat si respiram alert, sa numai spunem de transpiratia pe care am emanato. Ma usturau plamanii si simteam ca iau foc. Dupa cateva momente de odihna, ne ridicam in picioare si pornim pe poarta. Padurea arata exact asa cum o vazusem acum doua zile. Aceiasi copaci verzi si inalti. Aceasi iarba inalta si salbatica. Acelasi sarpe din copa... stai asa! Sarpe din copac? La o departate de 2 metri de mine, sus intr-un copac, se afla un sarpe veninos care se uita fix la mine, scotandu-si limba la mine. Fu*k. De cand mama dracu' au devenit serpii activi noapte? Nu imi era frica pentru mine, ci pentru fete. Daca una dintre ele a fost muscata? Ii spusesem clar lui Ino, ca vietatile veninoase nu erau active in timpul noptii. Probabil acum erau la pesterea amenajata de mine, fara nicio grija. 'Doamne, te rog ca fetele sa fie bine!' ma rugam in gand. Plec din raza vizuala a sarpelui si imi continui drumul prin iarba uriasa. Crengile diferitilor copaci, imi apareau in fata, eu dandu-le la o parte cu o mana. Eram in fata lui Sayuri, Asahi si Sakina, conducandu-i la locatia pesterii in care se aflau fetele. Sakina se oprise brusc. Cand simt asta, imi intorc capul in spatele meu, ca sa vad de ce s-a intamplat asta. Ma uitam la ea confuza, cu o spranceana ridicata. Era cu capul in jos. Parintii ei erau in spatele ei si o priveau in acelasi fel ca mine. Dintr-o data, Sakina isi ridica capul, isi deschide usor gura si ma intreaba ceva, ce ma facuse sa imi taie respiratia:
- Jade, de unde il cunosti pe Fugaku? Ma intreaba soptit si confuza
   Ochii mei se deschisera complet. Se lasese tacerea apasata intre noi patru. Inghetasem, dar totusi reusisem sa imi intorc capul la pozitia lui initiala. Nu puteam sa o privesc in ochii. Nu mai miscam niciun deget. Simteam cum privirile la toti trei, erau atanite asupra mea. Privirile lui Sayuri si Asahi erau pline de ingrojorare, pe cand a Sakinei, era confuza si dornica sa afle raspunsuri. Eram uimita, ba nu, eram socata ca ea ma intreba-se asa ceva. Stiam ca, intr-o zi, avea sa ma intrebe asta, insa nu mi-a trecut prin gand, nici macar pentru o secunda, ca acum ar fi momentul pentru asta. Mii de ganduri imi treceau prin cap, iar in mare parte, ele imi transmiteau sa o mint. Ce dracu sa ii zic? Sakina era in spatele meu, iar parintii ei, erau in spatele ei. Vantul batea usor printre frunze, facand ca tacerea dintre noi, sa fie si mai grea de suportat. Pentru mine, timpul se oprise in loc. Nu stiam ce sa ii zic. Un gand ma patrunde. Sakura. Nu vroiam sa folosesc grija ei pentru Sakura, drept scuza, dar nu aveam alte optiunii. Oftez lung si apasat, stricand tacerea lunga. Ma intorc un pic, cu partea de sus a corpului, spre cei trei. Toti tresar cand observasera asta. Acum ii puteam vedea mai bine pe toti, in special pe Sakina. Lumina lunii se propaga in ochii ei precum safirele, facandu-i sa straluceasca de confuzie. Corpul ei, precum al unei balerine, era incordat, ca si al meu, de altfel. Mainile ei subtiri si fragile, erau pe langa corpul ei, stand fara viata. Parul ei de un roz exotic, se misca usor in bataia vantului de vara. Ma privea cu frica si confuzie, asteptandu-mi raspunsul cu sufletul la gura. Privirea mea cade pe cei doi parintii. Ei, spre deosebire de fiica lor, ma priveau cu durere si mila. Ma incrunt puternic, fara sa imi dau seama. Uram asta. Nu aveam nevoie de mila nimanui. Mai ales a lor. Privirea mea se intorcea spre cea care ma chestionase. Ma privea cu teama. Stiam de ce ma privea cu teama. Privirea mea era una scoasa din filme Horror. Aveam o privire incruntata si plina de ura. Privirea mea inzestrata cu ura, nu era pentru ea, ci a celui a carui nume a fost pronuntat de ea. Ma uit in gol, gandindu-ma la trecutul meu. Mii de ganduri imi veneau in minte. Imi inchid usor ochii, ca sa scot ura din ei. Cand imi inchisesem ochii, imaginea Sakurei si a fetelor, moarte fiind, imi trecuse prin gand. Imi deschid ochii rapid, gonind orice aluzie la asa ceva. Imi intorc partea de sus a trunchiului, inapoi la starea lui originala. Acum eram cu spatele la cei trei. Oftez lung si, pe un ton rece, ii spun:
- Nu e momentul prielnic pentru asta. Ii spun rece
   Ii simtisem cum tresarisera, toti deodata. Le simteam privirile ingrijorate ale celor doi regi, atanite asupra mea. Ii simteam privirea socata a Sakinei, patruzandu-ma prin spate. Era socata. Stiam de ce era asa. Niciodata nu i-am spus ceva pe acest ton. Tonul asta il foloseam doar cu inamici. Nu stiu de ce i-am spus-o asa, dar venise de la sine. Eram incordata si nu aveam chef sa vorbesc despre trecutul meu. Fara sa mai gandesc, incep sa sa merg, calcand tare si apasat. Imi miscam mainile odata cu pasii mei. Pumnii mei erau inclestati si incordati la maxim. Nu stiu de ce, dar eram furioasa. Ii simteam pe cei trei ca ma urmeaza. Erau tacuti, exact asa cum imi doream. Dar totusi, ma simteam vinovata. Ma simteam asa, pentru ca eram vinovata. Imi indrept privirea in fata, incercand sa ma calmez. Ne apropiem din ce in ce mai mult de pestera. Incepusem sa merg mai repede, din cauza nerabdarii si din cauza ca nu vroiam sa mai aud nimic despre gandurile mele. Dadeam crengile lasate ale copacilor, din calea mea. Incet, incepeam sa imi revin. Ma mai linistisem. Nu mai paseam apasat si numai eram incordata si furioasa. Acum eram doar eu. Privirea mea agera dedecteaza ceva. Doar o creanga uriasa de copac, plina de frunze verzi, ma mai despartea de mine si de pestera, ea fiind la o departare mai mare de 5 metri. Ma trezisem la realitate, cand o auzisem pe Sakina cum imi tipa numele, dintr-o data. Imi intorc capul rapid, spre ea, ca sa vad ce s-a intamplat. Fata ei si a parintilor ei, era infricosata si speriata. Oare ce naiba se intamplase de aveau fetele acelea? Mare greseala sa ma intorc cu fata la ei, pentru ca eu nu observasem ca ceva se indrepta in spre mine, cu viteza. Simteam ceva ca vine spre mine, dar venea cu o viteza mare si nu puteam sa plec. Cand sa imi intorc privirea inapoi, simt o durere insuportabila in terminarea piciorului meu. 'Ce dra...?' Ceva era infipt in piciorul meu, iesindu-mi prin talpa. Imi indrept privirea in jos si observ cu furie ca in picior aveam o....

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Sam 09 Aug 2014, 21:47

Buna. Ma bucur ca ai pus un nou capitol care apropo e superb. Jade a fost ca in totdeauna cea mai tare si cred ca devine personajul meu preferat (din tot ce am citit).
Nu uita sa ma anunti la continuare, spor la scris.

Subiect: Re: The Destiny of an Angel: The Run Dum 10 Aug 2014, 01:14

Hello pisoi :* ! Mersi ca m ai anunțat, mersi ca e un capitol lung, si un mersi pentru urmatorul capitol care stiu ca va fi cel putin la fel dd lung :)) :*. Ce capitol misto ! Adica, felul in care Jade joaca teatru, face planuri ingenioase pentru 12 ani, felul in care rezista la asemenea batalie la aceasta varsta, si cum gândește e fenomenal. Un singur lucru nu mi prea place. O faci pe Jade personajul principal, cand ficul este Sasusaku. Adica, pana acum ai cam urmărit ce se întâmplă cu Jade, ce simte Jade, de partea cui este. Jade Jade Jade. Nu Sakura, nu Sasuke. Imi place ficul, imi place de Jade, dar cred ca te axezi umpic cam prea mult pe ea si nu pe cei 2 protagoniști ca sa le zic asa. Sper sa nu te superi, e o parere proprie, pe care poți s o iei in considerare sau nu. Nu vreau sa te superi, eu vreau doar sa te ajut putin in vreun fel. Repet, ideea ficului imi place mult de tot, tot ce ai scris pana acum imi place, doar ca mi se pare ca învârti acțiunea in jurul lui Jade. Poate nu am inteles eu bine, si personajul principal e Jade, iar Sasuke si Sakura vor fi singurul cuplu. Din nou, sper sa nu te superi pe mine, nu vreau sa fiu nepoliticoasa, rea sau alte chestii de genul. Bafta la scris in continuare, te puuuup :* :* :* :* :*

You know you're hell behind your beautiful eyes, a feeling I can't fight.
You saw me then I was so perfectly blind, a love I'll never find.

Yeah, you said you felt the same, but then something changed, you threw it all away.