Hei am trecut si eu pe aici si trebuie sa spun ca e super . Sper sa ma anunti cand pui next-ul :* ♥

Pika-pika-ciu! Ce mai faceti? Inainte sa trecem la actiunea propriu-zisa vreau sa tin un discurs absolut din toata inima si oficial. Deci sa incepem:
 Vreau sa va multumesc voua, cititorilor mei dragi, ca urmariti acest fic ce, pot spune cu modestie, e o prostie si nu stiu ce retardati, ciudati si nebuni dupa iubire citesc chestia asta. Defapt stiu! 
   Pitic, alias Nico, citeste ficurile mele si o iubesc si ii multumesc mult ca ma urmareste de la primul capitol. Te pupsi sa stii ca astept 3 lucruri: noul tau roman, nextul de la HYBML si de la OMMI. 
   Kymiko, Mada, te pup dulce si distreaza-te si pentru mine la Turda, ca eu nu merg nicaieri vara asta, trebuia sa vin la Iasi, da na... Whatever, sis', te pup si te iubesc fiindca imi citesti ficul si iti multumesc mult ca esti prezenta cu un comm si voiosie in fiecare capitol. Astept, dupa ce dai examenul si iti doresc numai succes la el, sa faci un fic si poate facem si noi o colaborare, nu? Doua perverse scriind un fic pervers.
    Ade si Iubi_sakura va multumesc si voua din toata inima ca cititi ficul si chiar nu ma asteptam la cititori noi, deci mi-ati facut o surpriza foarte placuta. Daca aveti ficuri, nu va sfiiti sa-mi spuneti. Sper sa va placa in continuare ce fac.
    Ok, daca am terminat cu multumirile din suflet, sa trecem la intrebari. Deci, Pitic, look at that:
   Pentru Erik:Deci eu pe tine te urasc!! Cum poti sa ii tradezi? Dupa tot ce s-a intamplat,tu ii lasi balta? Cred ca meriti o bataie buna.
   Probabil ca da, scumpa. Dar nu prea-mi pasa. Oricum nu am ce cauta aici, e un fic Naruto pana la urma, cei in plus vor...
   Andra: Deci daca mai scoti un sunet despre planurile mele, sa stii ca o sa te torurez mai tare decat tortura Hitler evreii!
   R: Deci ma vei baga intr-o camera de gazare, dar inainte de asta ma vei tine nemancat si ma vei bate?
    A: Nu, o sa le spun celorlalti despre visul tau pe twitter si facebook, apoi ii voi spune lui Ino micul tau secret murdar....
    R: Bine, bine! Tac! Hitlerista drq.
   A(ranjind): Nici n-ai idee.
    Pentru Sasuke:1.Asa multe ganduri perverse ai tu cu Sakura?
    Yeah, sunt un mic pervers care vrea actiune. Si cand ai o bunaciune ca Sakura langa tine e greu sa te abtii.
     2. Cat de mult o iubesti si cate ai risca pentru ea?
     Stii cate numere exista? Atat de mult o iubesc. Si ,,totul" e un cuvant care semnifica prea putine pentru a afla valoarea  riscurilor pe care sunt pregatit sa le fac pentru ea.
     Pentru Sakura:1. Ce parere ai despre fratele tau, acum ca va tradat?
     Nu am nici o parere. Sunt sigura ca are un motiv, mai mult sau mai putin intemeiat, pentru ce a facut. Nu judec inainte sa aflu.
      2. Crezi ca vei supravietui tu cu Sas'ke in razboi?
      Suntem o Mare Preoteasa si un Demon-Zeu cu puteri depline, aparati de un demon, un vampir, un varcolac, o zana, alt Demon-Zeu mai putin puternic dar totusi foarte inteligent si o necromanta. Cu siguranta ca supravietuim.
       Cam asta si cu Q&A, acum sa trecem la capitolul propriu-zis si daca mai am vreo comletare de facut, o fac la finele capitolului. Lecturare placuta! Am si o melodie la capitolul asta: p://m.youtube.com/watch?v=TZ44x0GnKh4


                                              Capitolul IX- Un capitol fara titlu 
  By Sasuke-kun 
   Tata s-a aliat cu ei. Si-a calcat pe orgoliu ca sa ne faca noua viata mai grea. Acum noi, 7 sau, daca avem norc, 8 persoane, trebuie sa luptam impotriva unei armate intregi de supranaturali maturi si cu experienta. Pana si vesnicul optimism al lui Minato s-a redus vizibil. Acum viata noastra atarna de un fir de ata. Nu pot lasa sa moara atatia oameni.
    -Minato, nu te pot lasa sa faci asta. Nu iti pot lasa familia sa moara doar pentru a ne ajuta pe noi. Iti multumesc din suflet pentru tot ce ai facut pentru noi. Deasemenea, Naruto multumesc ca mi-ai fost cel mai bun prieten al meu, desi de multe ori am fost gelos pe tine. Am fost gelos pe puterea ta, pe inteligenta ta, pe felul tau de a fi, pe familia ta, pe tine. M-am trezit de multe ori vrand sa-mi schimb locul cu tine pentru ca tu pareai ca ai totul.
      Acum nu mai sunt gelos deoarece am si eu totul. Iar acest tot sta langa mine. Pentru acest tot imi voi da viata in razboi. Sakura, te rog sa-i spui lui Itachi ca-i multumesc si ca e cel mai bun frate din lume si spune-i ca-l iubesc. Dar eu te iubesc cel mai mult pe tine, sa stii asta mereu, si de asta nu pot accepta ca tu sa ramai cu mine. Eu iti fac rau, nu esti in siguranta cu mine, iar tu esti in pericol. Iarta-ma. Iertati-ma si te rog, Naruto, sa-i ceri scuze Hinatei ca a trebuit sa faca tot drumul degeaba.
       -Sasuke, poate te pune naiba sa pleci undeva fara mine. Ochii Sakurei ardeau, schimbandu-si culoarea in rosu sangeriu. Daca pleci, te voi urma. Daca mori, voi murii si eu. Daca nu ma vrei, eu te vrau. Am sa te urmez oriunde te vei duce, in lumea mortilor, in gaura de sarpe, direct in Iad, oriunde, nu conteaza, dar eu te voi urma. Suntem impreuna in asta, iubire, nu uita. Asa ca daca ai de gand sa scapi de mine, sa stii ca nu-ti iese.
        Ceva din vocea ei ma facu sa accept. Era atat de hotarata, de entuziasmata, de infricosata, dar calma, incat m-am hotarat, intr-un moment de nebunie, sa accept. Inainte sa-i dau raspunsul, m-am mai uitat prin camera. Itachi era aici, la fel si Erick, Kushina si ceilalti. Fete triste si ingrijorate.
         -Presupun ca nu mai am nimic de comentat. Desi am sa regret asta toata viata, desi numarul zilelor mele pe care le mai am de trait pot sa le numar pe degete, accept. La cat esti de incapatanata, te cred in stare sa ma urmaresti.
          Aceasta imi zambi cu subiteles.
          -Sasuke, tu ai fost cel mai bun prieten al meu din totdeauna. Daca spui ca m-ai crezut mereu cel mai bun prieten al tau, atunci de ce ma lasi singur?
          -Naruto, nu vreau sa mai pierd pe cineva la care tin!
          -Daca ai fi tinut cu adevarat la mine, m-ai fi luat si pe mine cu tine. Ar tebui sa te gandesti la cata tristete mi-ai provoca stiind ca cel mai bun prieten al meu si aleasa lui si-au pierdut viata, iar eu as fi putut sa-i ajut, dar nu am facut-o! Ar trebui sa stii asta, daca tii cu adevarat la mine, Sasuke Uciha.
           -Naruto, eu...
           -Sasuke, daca nu ma iei cu tine, iti jur ca ma leg de tine si te voi urma oriunde te duci, la baie, in camera, va trebui sa stai si cu mine in pat, sa facem baie impreuna, sa...
           -Gata, gata, gata! Bine, te iau, doar te rog sa nu mai spui nimic.
           -Vom fii o echipa! spuse Naruto, bagandu-se intre noi si luandu-ne de dupa umeri. 
           L-am vazut pe Itachi inchizand si deschizand gura, parca vrand sa spuna ceva, dar pana la urma se hotari sa-si tina pliscul inchis si sa zambeasca. Minato si Kushina se uitau la noi cu o umbra de ingrijorare, dar care se risipi, fiind inlocuite de zambete false. Le vom omori copilul, le voi omori copilul, iar ei nu pot face nimic fiindca nu-i las eu. Nu mi-o voi ierta, dar trebuie sa salvez cat mai multe vieti si pe Sakura. Dar la cum o stiu eu, nu m-as mira daca s-ar sinucide daca mor eu. 
            Erik eu un bun actor, aproape l-am crezut ca vrea sa ne ajute. Dar ti-ai ros singur papucul, domnule. Presimt o crima in seara asta. Si mai presimt si altceva inafara de crime....
          -Nu, vom merge doar eu, Naruto si Sakura. Am inteles cand trebuie sa mergem si nu mai avem mult timp. Minato, trebuie sa grabim actiunea. Ce zici de in seara asta?
           -S-a facut. Ma duc sa pregatesc locul.
          Daca cineva care nu stie care-i treaba pe aici, ar crede ca facem ceva yaoi rau de tot, dar stiti voi despre ce e vorba. Apropo de chestii perverse... Imi indrept gandurile spre Sakura si o aud spunand,,Esti sigur?". Imi dau ochii peste cap mintal si o intreb daca e pregatita. Ea da din cap.
                                                                             *******
 Erik se zvarcoleste pe podea, cu trupul strapuns de mii de ace. Ma indrept spre el cu sabia mea, mostenita din generatie in generatie si daruita de Itachi de ziua mea, si-l aud pe Minato intreband:
 -Esti sigur ca vrei sa o faci tu?
 Aprob cu o miscare scurta din cap si in secunda urmatoare gatul lui Erik e separat de corp. ,,Iar sangele-i rosu ii acopera trupul, invelindu-l intr-o manta imperiala. Moartea nu e neagra, ci rosie." Sunt un geniu. Imi sterg cu o sadisfactie animalica sangele de pe sabie si trup, trezit de o pofta salbatica de ucis. Imi place.
                                                                              *******
 Naruto aparu de dupa coltul casei si se opri in fata mea. Era trist, dar lasa sa se vada asta doar o clipa.  Inde-ajuns sa stiu ca zambetul ce-l afisa in urmatoarea secunda e fals. Ma lua prietensete de umar si ma conduse pana in fata unei cabanute cu foc facut, mica, intima, cu predelele trase si cu un pat dublu. Ne-am continuat apoi plimbarea discutand despre toate cele ca intre cei mai buni prietenei.
                                                                              *******
 Sakura ma astepta in patul dublu zambind. M-am alaturat ei si ne-am sarutat pasional. Unul din numaratele saruturi care ne-au mai ramas. Apoi ne-am uitat adanc unul in ochii ceiluilalt si ne-am spus tot ce era de spus. In clipa urmatoare, Sakura era sub mine, dezbracata si foarte apetisanta.



      


    This is it. Ok, deci ce credeti? Apropo, sa stiti ca voi omorio presoana buna in urmatoarele capitole. Imi pare rau ca estetica nu e tocmai OK, dar mi-era prea lene sa o fac cum trebe. Va pup :*

Imi place next-ul . Sa ma anunti cand aduci continuare :D

Ce maaa?! Tu chiar vrei sa ma omori?? E prea genial capitolul si vreau neeext repedee!! In sfarsit a murit Eric,asa ii trebuie! Te astept cu nextul.
Ja nee!!

Deci se pare ca a doua persoana care comm la capitolul unei mici perverse pe nume Andra. Deci, sis, sa fii sigura ca o sa facem un fic pervers impreuna, dar stai sa treaca simularile.
Ca de fiecare data, mi-a placut enorm capitolul si se pare ca nu ai putut sa te abtii.^^ O intrebare pentru tine: Tu ce visezi noaptea?
Ma bucur ca au scapat de Erik si imi pare rau ca in urmatoarele capitole o s-o mierleasca o persoana buna. Sper ca nu Sasuke sau Sakura.

Intrebari pentru personaje:

Pentru Sasuke:
Planuiai de mult sa faci ... cu Sakura? Siii, ti-a placut?
Cum te-ai simtit cand l-ai omorat pe Erik?

Pentru Sakura:
Ti-a placut cand ai facut ... cu Sasuke?
Iti pare rau ca Erik a murit?

Si acum o sa dau un telefon in Iad si o sa-l intreb si pe Erik ceva:
Asta chiar a fost tradare sau ai facut tu ceva care sa-i poata ajuta?
Iti pare rau ca te-ai despartit de Sakura?

Atat, sis. Si eu te iubesc si te astept sa mai vorbim. Te pup!^^

Ok, rubies, am adus next cu multa greutate si lene. De la o vreme, mi-e asa o lene.... Ma rog, sa trecem la intrebari. Apropo, daca vreti sa puneti vreo intrebare personajelor, sunteti liberi sa-mi puneti intrebari cat sa fac romane, nu ma supar. 
  De la Kymiko păntru Sasuke:
Planuiai de mult sa faci ... cu Sakura? Siii, ti-a placut?
Hey, papusa! Nu, chiar nu m-am gandit asa mult sa aleg o zi in care sa o facem, vroiam sa vina momentul potrivit. Dar la cate zile de trait mai avem, merita sa facem s*x 24/24. Yeah, mi-a placut. As descrie asta, dar mi se pare nu am voie *pervface*Poate o imbunam pe Ralu, adica pe Andra, sa ne scoata la liman, dar la cum e ea... 
Cum te-ai simtit cand l-ai omorat pe Erik?
Ca un Zeu. Am simtit ca toata puterea imi apartine, ca pot face ce vreau cu viata lui... A fost bine, desi nu e omenesc asa ceva. Dar, pana la urma, nu sunt om *smile*.
 Acum pentru Sakurina:
Ti-a placut cand ai facut ... cu Sasuke?
............................ Tie nu ti-ar place sa o faci cu iubirea vietii? Normal ca mi-a placut.
Iti pare rau ca Erik a murit?
E fratele meu, deci da. Dar, dupa ce a facut, imi parea mai rau daca traia.
Si acum o sa dau un telefon in Iad si o sa-l intreb si pe Erik ceva:
Asta chiar a fost tradare sau ai facut tu ceva care sa-i poata ajuta?
Nu, iubire, a fost pura tradare. O urasc pe sora-mea, pe iubitu-su si pe toti oamenii aceia. Sincer, imi pare bine ca am murit.
Iti pare rau ca te-ai despartit de Sakura?
Absolut deloc. Cum am spus, o urasc.

Astea au fost si intrebarile, rubies, amu sa trecem la capitol:



          Capitolul X: Marea Preoteasa a Religie Stravechi
 
  




 Acest capitol este povestit din prisma dragului nostru Sasuke:


 Foc. Flacari galbene se intindeau de-a lungul peretilor, inghitind tot injurul lui. Ii puteam simti caldura si salbaticia cu care isi dorea sa ne distruga. Foc. Moarte. Tipete de afara se auzeau. Unele in engleza, altele in japoneza, cateva in rusa si franceza, dar parca nu le auzeam. Auzeam doar vocea aceea ca un tunet indepartat care am auzit-o de atatea ori inainte sa mor. In baie. In balcon. In sala de antrenamente. Vocea aceea prevesteste moartea, vocea tatei.
 Sakura statea langa mine, treaza si ea, pe jumatate imbracata. Ma imbrac si eu, apoi o iau dupa umeri si incercam sa gasim o iesire. Dar focul e mai rapid ca noi, a cuprins toata cabana, careera de lemn. Am o singura varianta. O iau pe Sakura si ma transform intr-un leu, apoi daram peretele. 
 Niciunul nu fuge, desi ne strigam unul altuia sa plecam cat mai repede. Suntem fermecati de dansul flacarilor si nu ne mai putem misca. Imi mut cu greutate privirile de la foc si scurtez imprejurimile cu privirea. Intr-un final i-am gasit. Sus, in varful unei stanci, erau pozitionati mandri tata si tatal Sakurei. Ochii tatei parca luasera foc, sharinganul stralucindu-i in intuneric. Tatal Sakurei avea un fel de aura in jurul sau, de un verde pal, spalacit si absolut ingrozitor.
 Sakura isi indreptase si ea privirea spre ei si deveni rigida. Uciha si Haruno coborara lin, tata alunecand si d. Haruno plutind. Tata se pozitiona in fata mea si ma privi cu o nemarginita ura. I-am ranjit in fata.
 -Buna, tata. Ti-a fost dor de mine si ai venit sa ma vezi?spun eu cu ironie.
 Acesta vru sa ma pocneasca, dar i-am apucat mana inainte sa poata face ceva. L-am facut sa se pocneasca singur, dar nedandu-i drumul la mana. I-o strangeam atat de tare si cu o ura atat de mare, incat i-am auzit oasele pocnindu-i. Fiind posedat de mine, nu se putea misca, dar ma injura printre dinti.
 -Sasuke, am venit doar sa discutam. Te rog sa ii dai tatalui tau drumul, ca sa putem vorbi.
 -Si de ce as face asta, domnule Haruno? Dati-mi un singur motiv intemeiat si o sa o fac.
 -........
 -Asa credeam si eu. Nu avem ce discuta. Ne-ati declarat raboi. Ne-ati dat foc la cabana. Urmeaza sa ne luptam. Vreti sa va luati adio de la noi? Eu nu cred ca sunteti asa civilizati.
 -Tinere, spuse acesta pe o foce joasa, nu ai nici un drept sa ne jignesti. Nu va avea nici un razboi daca va despartiti si jurati ca nu va veti mai intalni vreodata. Daca acceptati, va vom lua si va vom duce...
 -Intr-un sanatoriu, acolo unde m-ai inchis si pe mine, nu-i asa, tata? Sakurei ii licareau ochii si atunci m-am intrebat daca nu cumva e nebuna. Doar ca vor fii sanatorii separate, unde vom fii considerati niste nebuni, ne vor dopa cu medicamente si, dupa o lunga chinuire sufleteasca, ne vor omari, nu-i asa tata? Vom muri de nebunie. Hahahahahahahahahahahahahahahahahaha! S-o crezi tu! Am sa va omori pe rand, tata, pe toti care sunt impotiva noastra. Vezi asta, tata? Si arata spre fata ei ce a capatat o culoare nefireasca de rosu, pe langa expresia de nebuna pe care o avea. Vezi? Tu mi-ai facut asta, tata.Tu esti vinovat de ce am ajuns. Te urasc si am sa am grija sa fii omorat de mana mea. Si stai linistit, taticule, vei muri in cel mai cumplit mod posibil.
 Domnul Haruno statea drept in fata fetei sale, nefacand nici un gest. Arata ca si cum il durea fix in cot ca fiica lui tocmai il amenintase cu moartea. Tata se chinuia in stransoarea mea, dar i-am dat drumul la mana pana la urma. Eram foarte curios cu privire la ce va spune. Dar acesta doar se ridica, se scutura de praf si ne intoarse spatele. Domnul Haruno inca isi tintuia fata cu privirea. Sakura se mai calmase, stand acum la fel de teapana ca tatal ei. Isi trimiteau fulgere din priviri. 
 Dintr-odata trupul Sakurei fu invaluit de un fum portocaliu, care se rotea in jurul ei, formand o spirala. Semana cu o faclie vie, care dansa in jurul ei, facandu-i pielea sa stralunceasca precum diamantele. Acel fum se lipi dintr-odata de ea. I se compresa pe piele, trecu prin ea, iar apoi totul era liniste.
 Ma pregateam sa ma retrag, dar apoi a izbucnit. Aceea flacara, acel fum auriu iesi din spatele Sakurei si o invalui complet. Doua aripi mari si aurii, cu nuante de rosu si galben, iesira din spatele ei si o cuprinsera. O tinu asa o secunda, iar apoi o arata pe Sakura in toata splendoarea ei. O rochie rosie, cu spatele gol si flacari care-i ieseau din partea de sus, ii acoperea trupul, iar parul ii era prins intr-o coronita complicata, toate astea pentru a-i arata spatele cu un pheonix urias. 
 Pheonixul stralucea in lumina lunii, inca arzand pe pielea ei catifelata. Insfarsit, Sakura e oficial o Mare Preoteasa a Religiei Stravechi. Pheonix. Renastere. Viata. Asta urma sa faca ea, sa ajute poporul sa renasca din cenusa, sa le ofere viata, iar apoi sa straluceasca, la fel ca ea.
 Sakura zambea, incepand sa se miste cu pasi siguri, eleganti, catre tatal sau. Avea insfarsit puterea deplina asupra vietii, iar faptura ei era mai presus de celelalte. Sakura e Soarele, soarele rosu si datator de viata a lumii supranaturale.
 Sub atingerea si privirea ei, tatal sau se facu mic. Sakura il atinse cu un deget pe obraz si domnul Haruno urla. Locul unde il atinse iubirea mea, se facu rosu, iar o spirala se contura.
 -Vei muri in chinuri cumplite, tata. Zilele tale sunt mai numarate decat petalele unui trifoi. Adio!
 Apoi le intoarse spatele si ne-am indepartat. Eu eram inca fermecat de eleganta, siguranta, delicatetea si frumusetea Sakurei, dar si un pic ingrijorat si gelos. Eu inca nu sunt un Demon-Zeu complet, nici nu am puterile ei, asa ca ma simt mic si neinsemnat pe langa ea. Aceasta rase si-mi spuse:
 -Presimt, dragul meu, ca urmezi si tu, cat mai curand. Nu-ti face griji.
 -Sper sa ai dreptate, iubire. Mai ales ca urmeaza un razboi crancen.
 Fata Sakurei se intuneca pentru o secunda, dar apoi isi reveni. Acum e mult mai matura si responsabila. Cat poate un om sa se schimbe asa repede...
 Pheonixul se stingea incet, la fel si focul ce-i invaluia trupul. Atunci am observat detaliile scumpe: toata rochia, lunga pana in pamant, desi ii lasa picioarele la vedere, era imbracata in rubine mici si scanteietoare. Parul ii era impodobit cu diamante. Arata splendid.
 I-am zambit si am intrat in casa lui Minato

Primaaaaa
Bun, nu mai pot de fericeala ca miam gasit inca un fic preferat. Yay. Am unde sa fac caterinca :)
 Sincera sa fiu, nu imi prea plac genurile SF dar asta are ceva special, si nu spun asta doar pentru ca esti prietena mea.
Bai, sunt geloasa pana peste urechi bai! Eu de ce pnm nu pot sa scriu asa? Nu cred ca as putea scrie un fic nuci in 3 vieti! Doamne, de ce? Poezii... s-o demodat de cand o murit Arghezi, ce nai*a. 
Serios, God, serios? Poezii si nu ficuri? De ce, nu te supara ca intreb.

Auzi, sper ca nu imi faci ca Nico sa pui next din an in Pasti pana te bat la cap ca atunci creca ma las de sasu.forumgratuit.ro . No lua ca pe o atentionare ca eu nu vorbesc serios niciodata, asa ca spor la scris si inspiratie. ..

Cate sporuri si inspiratii am dat, ma doare capu :( ;) :* :))

Deci capitolul asta e extraordinar. Pur si simplu nu am cuvinte.Parca mi-o pot imagina pe Sakura asa frumoasa imbracata in rochia aia  Saracu Sasuke e gelos ca nu are si el puteri ,dar o sa ii apara si lui.
Astept next,ca de nu...ne suparam   

Te pup! Ja nee!!

Hey, hey rubies! Ce mai faceti? Uite ca am adus si eu next si va anunt de pe adum ca asta e ultimul capitol in care mai e pace, pana se va termina razboiul. Sper sa fac ficul asta lung si sa descriu cat mai bine razboiul si toate cele. Apropo, de cand va incepe scoala voi posta capitolele, cel mai probabil, sambata seara. Multora nu le va placea capitolul asta fiindca am incalcat cateva legi umane, dar cum nu avem de-a face cu oameni... Acum sa trecem la capitol:
















           Capitolul XI: Diamante, Rubine, Perle, Safire
                              Partea I- Diamante
 
   








   Sasuke povesteste, din nou... Sincer, chiar nu stiu daca mai are rost sa scriu asta...








  O noua zi. Discul portocaliu datator de viata isi facu aparitia, colorand cerul intr-un roz pal, de culoarea vetei de zahar. Am vazut mii de lacrimi pe frunzele copacilor si iarba. Mi-am inchis ochii si am ascultat. Bataile inimii Sakurei se faceau remarcate printre celelalte batai. Sunt bataile inimii unei Mari Preotese a Religiei Stravechi, cu un iubit care e foarte mandru de dragostea lui, mai mandru decat ar fii o mama care-si vede copilul realizat si fericit.
  O noua zi... Probabil si ultima zi de liniste a noastra. Mi s-au dus visele de a devenii psiholog criminalist, de a ma casatorii cu Sakura, sa avem trei copii pe care sa ii vacem in trei luni de miere diferite, in tari diferite. Am fi avut o fata care sa fie rusoaica, sa aiba parul mamei ei si ochii ei, dar care sa aiba caracterul meu, sa ne placa aceleasi lucruri si sa facem impreuna glume proaste si sa radem ca nebunii. Pe ea mi-as fi dorit sa se numeasca Anastasia si sa fie primul copil. As fi indreptat-o spre literatura si regie, ca sa ma pot uita si citi la batranete carti si filme bune.
 Al doilea copil ar fi fost baiat si as fi vrut sa fie englez. L-as fi numit Daniel si as fi vrut sa arate ca mine, dar sa aiba caracterul mamei ei, sa fie un gentelman, sa fie elegant, dar sa nu se creada mai presus de ceilalti. Pe el l-as fi indreptat spre o cariera prin care ar putea sa ajute oamenii sa supravietuiasca si sa duca un trai cel putin decent.
 Al treilea are mai multa libertate. Nu conteaza ce ar fi trebuit sa fie, sa ajunga sau sa se numeasca. Dar vreau sa aiba cetatenie japoneza, ca mine si ca Sakura.
 La batranete ne-am fi adunat cu totii in fata semineului, de Craciun, din casa in care ar fi trebuit sa traim impreuna si sa ne povesteasca copii ce au facut tot anul, sa-si prezinte sotiile, logodnicele, iubitele si copii. As fi vrut ca nepotii mei sa se aseze pe genunchi mei si sa traga de obraji sau de urechi si sa ma puna sa le spun povesti cu zane, cu dragoni, cu pasari mitice, cu vrajitoare si cu iubire pana la adanci batraneti. Iar Sakura sa fie intotdeauna langa mine, zambitoare, calda, blanda si eleganta ca acum. 
  Dar toate acestea sunt imposibile...
 -Sasuke, nu stiam ca ai atatea planuri de viitor, dar nu m-ai bine i-ai lasa si pe ei sa-si aleaga propriul viitor?spuse Sakura, aproape facandu-mi inima sa-mi sara din piept.
 -Ba desigur, iubire. Eu doar ma alinam cu gandul la un viitor perfect. Dar daca ei au inclinatii spre altceva si au altfel de caractere, voi fii si mai ferictit la gandul ca sunt ei insisi si sunt fericiti.
 -Mie nu-mi pasa decat de fericirea lor. Nu-mi pasa ce vor face atat timp cat vor fii fericiti.
 -Nu e ciudat ca noi vorbim la prezent, desi nu avem nici un copil?
 -Nu acum, dar daca nu vom fii omorati, in urmatoarele noua luni.
 Si, in timp ce vorbea, isi puse mana pe pantece. Eu ma uitam ca prostit la ea, nu-mi venea sa cred. Eram fericit, mai fericit decat orice om de pe planeta asta idioata. Urma sa devin tata, iar mama e chiar persoana pe care o iubesc cel mai mult.
 Dar apoi ma lovi realitatea. Noi vom merge in razboi, vom muri cu siguranta pe front, copilul nostru v murii. 
 -Nu mai fii asa pesimist, Sasuke. Eu sunt o Mare Preoteasa, iar tu urmezi sa devii un Demon-Zeu cu puteri depline incurand. In plus, avem si un varcolac plin de energie si inteligent cu noi. Vom supravietuii toti, nu-ti face griji.
 Am incuviintat, dar inca imi faceam griji cu privire la santatea copilului. Atunci ma fulgera gandul care va salva o mama si copilul ei. Le voi proteja cu pretul vietii.
 -Sasuke, nu stiu de ce naiba iti faci atatea griji. Sunt atotputeernica, deci nu ma poate rani nimic, iar daca imi dau silinta, nici voi nu veti fii grav raniti. Nu stiu de ce iti tot bati capul.
 Pe deoparte avea dreptate. Ma pregateam sa-mi fac planuri, convinsi acum ca vom invinge, dar visele imi fura destramate de Minato.
 -Supranaturalii pe care i-am trimis sa o aduca pe Anne au esuat. Fata i-a omorat pe toti, vre sa lupte alaturi de ei. Acum au o armata intreaga de morti si supranaturali. Poate nu sunt la fel de puternici ca voi, dar sunt cu siguranta foarte multi, peste o mie... Imi pare rau.
 O mie contra trei. Am zambit ironic. Acum chiar nu mai avem nici o sansa de castig, dar Sakura va trai impreuna cu bebelusul, voi avea grija de asta. Sakura avea o multime de ganduri, inca nestiind daca sa fie optimista sau realista. Minato era trist.
 -Ei bine, ar trebui sa facem ceva cu ultimele ore pe care le mai avem de trait. Naruto e treaz? Dupa ce vorbiti cu el, as vrea sa mergem sa ne plimbam, sa vorbim, ca intre prieteni.
 Minato incuviinta. Peste o ora, toti trei eram in gradina familiei Namikaze. Naruto vorbise cu familia lui si Hinata si, chiar daca era fals, venea spre noi zambind. Ne-am hotarat sa fim optimisti, asa ca ne gadeam la viitorul nostru. I-am povestit lui Naruto de copil si l-am rugat sa fie, impreuna cu Hin, nasii. Acesta parea foarte fericit, desi i-am auzit tristetea si suferinta ce mi-o impartasea: aceea ca nu ne vom mai intoarce acasa ca ne si indeplinim visele.
 Am vorbit asa pana ne-am hotarat ca ar fii timpul sa ne echipam si sa pornim spre locul in care se spune ca a incepu totul: ,,Pheonix". Ne-am luat la revedere. Ma asteptam sa plang, dar, spre surprinderea mea, am ramas rece la tot ce se intampla in jurul meu, si asta m-a bucurat. 
 -Sasuke, orice s-ar intampla, sa nu uiti un lucru: sunt mandru de tine. Te iubesc, fratioare!


 Stelele straluceau pe cer ca niste mici diamante iar in fata noastra se intindea moartea. Cu bine!

Uaa primaa
Yay. Ce fericeala pe mine. Pacat de razboiu cel care imi vine sa il strang de ce o mai avea si el. Doamnee.. mor aici. Adica.. ma gandeam eu ca Itachi e pe invers, da chiar si cu fratesu? Huaa Itachi!
Bun scumpo. Astept next. Mai e pana incepe scoala, tu scrie acolo nu iti fa griji. DOAR SCRIE MAI REPEDEE!!! Pupici :*

Oooo ce draguut :3 Deci se pare ca Sasuke urmeaza sa fie tatic. Uu ar fi chiar interesant sa il vad in ipostaza de tata :> Ficul asta devine din ce in ce mai interesant cu fiecare capitol. Ce pot sa mai zic decat ca vreau next:)))
Ja nee!! :D

A venit si intarziata de mine.
Pentru inceput: AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA, am murit cand Sasuke mi-a spus papusa, iar Erik sa-si gaseasca alta iubire.
Se pare ca se apropia razboiul, iar lucrurile incep sa se complice, iar aici ma refer la relatiile tata-fiica si tata-fiu.
Da, acum partea mea favotita, intrebarile pentru personaje^^:

Pentru Sasuke:
Deci, am murit cand mi-ai spus papusa si de curiozitate, chiar nu iti vor lipsi parintii tai in cazul in care ii vei omori?
Intrebarea asta este pentru cazul in care nu te-ai fi intalnit niciodata cu Sakura:
N-ai vrea sa mergem vreodata la un suc sau ceva de genul? (nu m-am putut abtine)

Pentru Sakura:
Te-ai simtit bine cand l-ai ranit pe tatal tau?
Crezi ca urmasul tau va fi fata sau baiat?
Ce nume i-ai pune?

Atat.^^ Mersi de anunt si scuze ca am venit asa de tarziu.
Te-am pupat!

Ce mai fac rubinii mei? Sper ca sunteti ok, caci m-am intors cu un nou capitol. Nu descriu foarte bine razboaiele, deci imi pare rau daca capitolul asta va fii de toata jena. Va pup, rubies, si ne citim la final!
 P.S.: Melodia capitoluluihttp://m.youtube.com/watch?v=iijKLHCQw5o (nu m-am putut abtine).




        Capitolul XII: Diamante, Rubine, Perle, Safire
                           Partea a II-a- Rubine


 


    Loveam in orice nimeream. Nu ma uitam, doar infingeam spada in orice corp venea spre mine. Imi pastram mintea deschisa doar pentru a asculta gandurile si inima Sakurei si a lui Naruto. Imi lasam instinctele primare sa ma dominie, urlam, injuram si loveam. Cateodata imi mai foloseam Sharninganul pentru a incetini totul, dar in majoritatea timpului, nu-mi foloseam decat auzul si agilitatea.
    Supranaturalii lasau mortii sa se ocupe de tot, in timp ce ei stateau ca la cinema in varful muntelui. 
    Sabia mea lovea corpurile aflate in putrefactie, lasand in urma taieturi adanci in carnea ce atarna de oasele scheletelor. Cei morti mai curand aveau hainele rupte , mancate, ce lasau la vedere trupul ce se desintegra incet. Era o priveliste infricosatoare, inconjurat din toate partile de corpuri moarte umblatoare, carora le atarnau ceea ce odata a fost pielea, dar cel mai rau era mirosul. Acel iz de putrefactie, de cadavru, ma inconjura, eram ca intr-o celula facuta din acest miros. Atunci mi-am blestemat mirosul.
       Sakura era si ea inconjurata, dar facea fata mai bine ca mine. Naruto era cel in dezavantaj. El doar putea sa muste. Isi infigea coltii in tot ce misca, iar din gura ii iesea un lichid negru, vascos.
      Mi-am croit drum cu sabia pana la ei. Imi simteam parul ud, iar pe fata mi se scurgea sangele. Omorasem doar un sfert, dar ma lasau puterile. Ma simteam sleit, deabia ma mai puteam tine pe picioare, iar mana cu spada era grea. Dar eu luptam incontinuare, loveam ca un orb intoate directiile si lasam in urma mea praf de oase. Nu aveam mila, eram insetat, vroiam mai mult. Vroiam sange, nu corpuri putrezite. 
       Inloc sa se faca mai putini, corpurile se inmulteau, ca soarecii. M-am uitat in sus si am vazut o fata, cu par blond, scunda si subtire, ce statea cu ochii inchisi, concentrata. Aceea trebuia sa fie Anne care continua sa aduca mortii la viata. 
      Mi-am adunat toate puterile si m-am urcat pe munte. Urcam repede, cu spatele la adversarii mei si cu o pofta uriasa de sange. Mi-am bagat sabia in primul supernatural aflat pe margine. Apoi in urmatorul si in urmatorul, toti cazand inerti si fara sunet pe podeaua de piatra. 
       Inainte sa-mi infund sabia in tata, mi-am dat seama ca totul fusese prea usor. Adica, cel putin doi sau trei poseda simturile lupesti, dar nici macar nu s-au uitat in spate. Ceva e la mijloc. Le-am ascultat respiratia, dar n-am auzit nimic. Erau doar niste manechine umplute cu pungute de sange. Nici macar nu s-au obosit sa vina pana aici. Le arat eu lor. 
        Le-am luat urma si i-am gasit intr-o pestera din apropiere. Ghici ce faceau? Jucau pocker. Am intrat, trantind usa ca sa-mi fac simtita prezenta. Nu s-au ridicat, doar m-au privit cu ranjete ironice. Fara sa mai spun nimic, mi-am indesat spada plina de sangele fals in primul om care era langa mine. Acesta, surprins, cazu fara sa mai poata face nimic, mort.
        Atunci se ridica tata si...........
 


Ok, nu ma injurati, va rog! Am sa aduc capitolul urmator imediat ce imi vin idei. Pe bune, nu stiu cum sa descriu razboiul asta ca sa va placa mai mult. Mai bine ma limitam la ce aveam.... Neah, atunci chiar nu aveam despre ce scrie aici. Asa, cu razboiul, fac ca si Kishimoto, prelungesc fiecare scena pana imi vin idei mai sclipitoare. Oricum, v-am pupat si va iubesc!

Saracu Sasuke,acum chiar e orbit de ura in momentul acesta. Eh lasa ca dupa razboi ii trece lui si sper sa supravietuiasca si Naru,Hina,Sakura. Scuza-mi lipsa de inspiratie,dar astept oricum next.
Ja nee!!

Cum am mai zis, lenea e mare in vacanta, dar nu ma gandeam ca asa de mare...

In fine, tot ce conteaza acum e ficul tau. E super duper fantasricosatanaarheologic, dupa parerea mea. E... pur si simplu fara cuvinte. Nici nu pot descrie ce vreau sa iti transmit cu adevarat. M-ai lasat fara cuvinte...

Draga, ce pot sa spun... astept sa pui next, ca mai mult nu pot sa cer. 

Spor si inspiratie... bla bla... astept next... bla bla... pupici pupici scumpi :* :* :)

Jucau poker, God cat de tare a fost faza. xD
A venit si intarziata de mine, care dupa ce a murit si a ajuns in Rai din cauza raspunsurilor date de Sasuke, am adus alt set de intrebari.

Pentru Sasuke:
Aww, si eu te pup pe tine, dulce
Cum te-ai simtit cand ai vazut ca adversarii tai nu te iau in serios?
Iti place sa omori oamenii?
Ce faci dupa ce se va termina intreaga poveste cu razboiul?

Pentru Sakura:
Ai observat si tu ca lipseste Sasuke nu? Daca da, crezi ca s-a intalmit cu tatal lui?
Iti faci griji ca Sasuke ar putea fi ranit pentru ca nu este un Domon-Zeu complet?

Pentru tatal lui Sasuke:
Lasand la o parte diferenta de varsta:
Cum ai putut sa faci asta? Sa joci poker in timpul unei batalii. Pe bune acum, este stupid, mai stupid ca tine. De ce nu il iei in serios pe Sasuke?

Atat, sis, mersi pentru anunt si scuze ca am intarziat, dar stii si tu...teme.

Pentru Sasuke:
Aww, si eu te pup pe tine, dulce  
Cum te-ai simtit cand ai vazut ca adversarii tai nu te iau in serios?
Iti place sa omori oamenii?
Ce faci dupa ce se va termina intreaga poveste cu razboiul?
Nu m-am simtit decat nervos. Foarte nervos.
Pe unii. Pot sa spun ca e un hobby.
Pai, daca, atunci am sa ma inscriu la facultate, dupa ce termin liceul, apoi am sa ma casatoresc si am sa am grija de copilul nostru.

Pentru Sakura:
Ai observat si tu ca lipseste Sasuke nu? Daca da, crezi ca s-a intalmit cu tatal lui?
Ai sa aflii in capitol. 
Iti faci griji ca Sasuke ar putea fi ranit pentru ca nu este un Domon-Zeu complet?
Desigur, chiar si daca era, tot imi faceam griji.

Pentru tatal lui Sasuke:
Lasand la o parte diferenta de varsta:
Cum ai putut sa faci asta? Sa joci poker in timpul unei batalii. Pe bune acum, este stupid, mai stupid ca tine. De ce nu il iei in serios pe Sasuke?
Pentru ca este un copil. O fi fiind el puternic, dar este un copil. La fel ca tine.

Deci am revenit cu un capitol nou, rubies. Am vazut ca v-a placut capitolul precendent, desi mie mi se pare cel mai prost capitol pe care l-am scris vreodata. Dar daca voua va place atunci eu nu am nimic de comentat si va mai spun ,,Multumesc!" pentru ca imi cititi ficul si le multumesc, mai ales, muschetarilor mei, Pitic, Puff si Kymiko pe care le iubesc. Acum sa trecem la capitolul cu ghinion care e in tema. Intrebarile:

 


      Capitolul XIII- Diamante, Rubine, Perle si Safire
                            Partea a III-a: Perle


     By Sakura


 Ma luptam cu toata puterea, dar energia incepea sa-mi scada. Nici Naruto n-o ducea mai bine decat mine. Arata ca un caine ud, doar ca era un lup si era ud cu substanta neagra din cadavre. Limba ii atarna afara si respira greoi. 
 Cu toate incercarile noastre, numarul corpurilor era inca mare, desi nu se mai inmulteau. Nu ma mai puteam misca, imi foloseam cu mare greutate telekinezia, iar Naruto se transforma inapoi in om. Veni langa mine si-mi spuse foarte incet:
 -Se hranesc cu energia noastra. Sasuke nu mai e cu noi.
 Inima mi-a tresarit, eram pe cale sa lesin, dar nu am facut-o. M-am ridic din noroiul in care cazusem si am inceput sa-l caut. Fugeam ca o nebuna, croindru-mi drum printre ei. Il cautam, ii cautam corpul, ochii imi erau incetosati din cauza lacrimilor, tremuram toata, nu ma mai puteam misca. Intr-un tarziu m-am asezat, rapusa si plangeam.
 Naruto ma scutura de umar.
 -Vroiam sa spun ca a plecat dupa veterani, Sakura. Nu a murit. Inca.
 O, ce-mi mai doream sa-l pocnesc pe Naruto, drept in cap. Dar nu aveam energia necesara sa fac asta. Doar m-am multumit sa-i zambesc stramb si sa ignor ultimul cuvant. 
 -Ce ne facem? Nu mai avem energie si vin spre noi.
 -Sakura, te dai batuta? 
 -Dar ce altceva putem face? Nu mai putem nici sa ne tinem pe picoare, dar sa ne luptam cu astia?
 -Atat timp cat mai respiri, exista sanse. Atat timp cat tii ochii deschisi, o poti face. Nu te da batuta! Doar cei slabi renunta, iar tu nu esti. Ridica-te!
 Si, in timp ce vrobea, se ridica si isi infipse pumnul intr-unul din cadavre. M-am ridicat, incet si am facut acelasi lucru. Un picior, un pumn, un cap. Loveam cu miscari lente, fara vlaga, dar loveam. Incepuse sa-mi curga sange din gura si nas, plamanii imi explodau, inima deabia putea face fata, dar eu continuam sa lovesc. Naruto la fel. 
 Am continuat asa un timp, apoi mi s-au impaienjenit ochii si am cazut. 
 Negru e tot ce puteam vedea. Ma simteam linistita, fara griji, eram fericita. Dar nu era fericirea aceea totala, nu era fericirea pe care o simteam cand il priveam pe Sasuke, cand il atingeam, cand ma atingea, cand ii auzeam rasul. Aceea era fericirea deplina. 
 Apoi m-am trezit iar in fata mea era o scena de groaza. Uciha, cu o sabie intinsa in fata, se uita cu ochii mari la Itachi ce statea zambitor in sabie, cu Sasuke plangand in spatele lui. Mici picaturi de sange cadeau din corpul lui Itachi.  
 -Sasuke, fa-ma mandru, fii cine vrei tu sa fii. Adio, fratioare!
 Si cazu pe spate. Sasuke scoase sabia din el si o indesa in inima tatalui sau, inca surprins. Si acesta cazu mort pe pamant. Sasuke infipse sabia in pamant si incepu sa planga. Lacrimile ii cadeau peste mainile inca stranse pe sabie ca niste perle mici. M-am ridicat si m-am dus sa-l strang in brate. 
 Corpul ii era rece si rigid, dar ma stranse de mana. Atunci..........
   



 Tadaaaaaa! Surprinsi, nu? Deci, deabia acum mi-am dat seama ce mult se aseamana ficul meu cu Shippudenul. Imi pare rau, dar sincer nu am avut intentia asta. V'am pupat!

Deci ca de obicei,genial capitol,nu am cuvinte:))) ma bucur ca a mai a parut un capitol din perspectiva Sakurei :D Astept next!
Ja nee!! :D

Imi place MMMMUUULLTTTT si vreau ca Sakura sa traiasca si fie fiericiti toti 3, sa ma anunti cand pui next-ul puppi  :-*

Deci nu imi vine sa cred cata suparare si enervare (what?) am in mine Andro. Sunt asa de suparata pe tine ca te-as... crimari (again, what?). De ce, Andro, nu m-ai anuntat si pe mine de next, mai Andruti? De ce ma faci, mai, sa fiu asa de rea cu tine? 
Pf, nici nu stiu ce sa mai zic. Sunt extrem de suparata. Mult noroc sa ma impaci... nu e asa de greu sa dai un pm. Repede, scrii doar next la subiect, pui un punct la continut si dai send ca nu costa. Oricum, capitol super *voce mahnita*. Bye.

Eu, ultima ca de obicei, vine si te intreaba: de ce l-ai omorat pe Itachi? Ce ti-a facut el tie? Te-a suparat cu ceva, dar stai, cum poate unul ca el sa te supere. Itachiii 
Capitol genial, surioara, dar cam scurt iar pentru asta si pentru ca l-ai omorat pe Itachi, mi-ai cam suparat. Cum a spus si Deadly Kisses, o sa dureze mult pana sa ma impaci.

Pentru dramatism Kymico, pentru dramatism. Ce poate fii mai dramatic decat moartea iubitului nostru Itachi? Nimic! In plus, daca nu murea, capitolul asta era deabia peste ceva timp. Itachi a trebuit sa moara, altfel nu se putea.... Stii ce? Incep sa inteleg cum gandeste Kishimoto, daca nu mureau Itachi, parintii lui Naruto, ai lui Sas'ke, Neji, Jiraya, etc. unele intamplari nu ar fii avut inceput. Moartea lor era absolut necesara pentru dezvoltarea armonioasa a anime-ului. La fel ca si motivul pentru care exista niste personaje, ca de exemplu Karin, Sai, s.a.m.d. Nu mai conteaza, acum sa trecem la capitol! Daca nu as fii eu autoarea, as fii foarte nerabdatoare si incantata sa citesc capitolul asta.


     Capitolul XIV- Diamante, Rubine, Perle, Safire
                          Partea a IV- Safire 


 Sasuke revine:


 Am simtit o caldura puternica, ce-mi strabatea tot corpul. Simteam cum puterea imi creste, imi simteam mainile umplute cu ceva tare, dar erau atat de usoare. O aura albastra imi invaluia corpul, iar eu stateam ca un idiot si ma uitam la ea. 
 Sakura se ridica zambind si se duse mai incolo, dar nu foarte departe de mine. M-am ridicat si eu, cu genunchii plini de sange amestecat cu praf. 
 M-am lasat dus de instinct, nu mai gandeam, si mi-am departat bratele de corp. Am inchis ochii si am lasat toata caldura sa ma invaluie. Nu m-am gandit nici daca copilul nostru e bine, nici la Itachi care e mort, nici la Sakura care era cu siguranta franta si nici la tatal pe care tocmai l-am omorat. Nu ma gandeam decat la muzica.
 Am simtit caldura cum se termina si am deschis ochii. M-am uitat la corpul meu si mi-am vazut abdomenul, gol, si mainile care aratau ca si cum m-as fi dus la sala in fiecare zi, un timp indelungat. Nu erau nici monstruoase, dar nu eram nici slabanog ca inainte. Si aveam o pereche de pantaloni negri cu mici afire stralucitoare pe ei si...cam atat. M-am intors spre Sakura:
 -E mai usor asa. Nu mai am decat pantalonii de dat jos, dureaza mai putin.
 Aceasta a izbucnit in ras, dar nu putea continua din cauza loviturilor care a trebuit sa le primeasca din cauza ca am lipsit. Mi-am pus mainile pe umerii ei si am inceput sa-i trimit energie si sa incerc sa o vindec. Dupa ce si-a mai revenit putin, am intrebat-o de copil, iar ea mi-a spus ca e in regula, desi a fost in pragul mortii, copilul era inca bine.
 -Hei!!! Sunt si eu aici!  
 M-am intors si l-am vazut pe Naruto stand intr-o balta de sange. Deabia mai respira. Am alergat spre el si l-am rezolvat si pe el. Acesta se ridica si-mi multumii, apoi ne reamintii ca suntem in mijlocul unui razboi.
 -Nu mai suntem. I-am omorit pe toti. Tata a fost ultimul.
 -L-ai omorit si pe tata?ma intreaba Sakura, cu o fata ciudata, parca ingrozita. Credeam ca-l uraste pe tatal ei.
 -Nu, pe el nu l-am gasit. Ceilalti s-au gasit curajosi si au vrut sa imi bata clopotul. Dar eu le-am blocat intrarea, i-am tinut lipiti de scaune sau canapele sau ce-am mai gasit si i-am pus sa se uite cum ii omoram pe ceilalti si sa stea cu frica felului in care vor fii omoriti. Bineinteles, n-a fost deloc usor, erra cat p-aci sa fiu omorit de o nebuna, dar eu am fost mai nebun decat ea. Si...si...si... Hahahahahahahahaha
 La urma am izbucnit intr-un ras nebun si l-am auzit pe Naruto intrebandu-se daca sunt nebun. Sincer, si eu tot la asta ma gandeam, dar tinand cont ca ma gandesc ca sunt nebun, inseamna ca nu sunt. Cred...
 O singura persoana a stat teapana, serioasa si ingrozita.
 -Sasuke... Anne a scapat?
 -Da, dar nu stiu nici macar daca era cu ei.
 Nu vedeam ce importanta are asta. Doi supravietuitori, mare lucru. Am scapa, nu? Dar Sakura nu era de aceeasi parere. Fata deja terifiata i se schimba, arata de parca vedea moartea insasi. Tremura toata, de ma ingrozea si pe mine. Naruto, care la inceput era doar confuz, arata speriat, dar nu ingrozit, doar speriat. Ce se intampla?
 -Ok, imi spune si mie cineva ce se petrece? Vad ca aveti un secret, nu ma deranjeaza foarte tare, dar nu sunt atat de prost incat sa nu-mi dau seama ca va cam afecta, nu stiu... VIATA NOASTRA!?!?!
 - Sasuke, se pare ca va trebuii sa-ti folosesti toate safirutele astea din parul tau.
 -De ce?! Imi explica si mie cineva ce se petrece aici!?!
 -Iubire, tata nu e ceea ce pare. Si-a vandut sufletul ca sa poata fii mai puternic. Si stii ce poate face Anne. Ei doi sunt cei mai putenici si acum au scapat. Isi vor unii puterile, desi cred ca...
 -Asta a fost planul lor de la inceput. Ceilalti au fost doar niste tapi-ispasitori. Pana si rapirea Annei a fost planuita. 
 -Totul a fost doar pentru a ne prinde pe noi la inghesuiala. S-au folosit de ceilalti fiindca stiau ca ai suflet razbunator si vroiau sa ne lase pe noi sa ne folosim toata puterea si energia pe marionetele astea.
 -Si ne-au lasat pe noi sa ne descoperim pe deplin puterile ca sa devina mai interesant. Sakura avea o voce grava si o fata serioasa, foarte matura, fara speranta si obosita. Au jucat bine, intr-adevar. Inteligent, desi daca am fi analizat mai atent situatia, ne puteam da seama de planul lor. Am fost naivi, ca niste copii mici iar acum...
 -E prea tarziu!
 Ne-am intors cu totii si am vazut o umbra ce bloca lumina lunii sa ajunga la noi. Avea ochii rosii, dar nu ca ai mei, era un fel de rosu bolnav, cu colti lungi, cu pielea atarnand, cu craniul foarte pronuntat. Avea in mana o coasa, iar pe el avea o capa neagra. Langa aceea umbra statea o fata, scunda, Anne.

Anne, Anne, Anne...Deja mi-o si imaginez si vad Moartea:))) Foarte ciudat,stiu dar cand am citit cuvantul coasa mi s-a zbarlit pielea. Foarte ineresant capitolul si astept nextul sa vad ce o sa mai faca Anne:))
Ja nee!! :D

mersi ca mai anuntat pupii si sa aduci next-ul repede :-* :-*