Voi începe cu exprimarea și-ți voi semnala mai multe greșeli pe care am văzut că le faci destul de frecvent și pe care le-am văzut de-a lungul capitolelor. M-am gândit că, în loc să-ți corectez un singur capitol, ar fi mai bine să-ți arăt care-s greșelile de-a lungul întregului fic.

           "Copacii atrofiați*(uscați) se încruntau la lumina ce venera pădurea chelită de timp." - Unu' la mână, nu înțeleg de ce-mi explici cuvintele în paranteză. Știu ce înseamnă "atrofiați" și dacă nu, atunci mă duc să caut singură în dex. Dacă totuși vrei să explici cititorilor sensul anumitor cuvinte, o poți face la sfârșitul capitolului, așa cum sunt notele de subsol în cărți. În al doilea rând, "pădurea chelită" sună extrem de urât; puteai formula "pădurea rărită/ dezgolită".

           "asasinatori" - asasini

           " Inima bătea ca o nesimțită, respiram din suflarea ce Sasuke mi-o oferea" - Sincer, mi se pare o alegere tare nepotrivită de cuvinte, întrucât treaba inimii este să pompeze sânge și, deci, să bată. Din nou, înțeleg ce vrei să spui, dar nu-mi place cum te exprimi.

           "Eu începusem, încetul cu încetul, să-i duc cât mai mult frica lui Sasuke." - Nu poți duce frica cuiva. Îi poți duce dorul, însă nu frica. Puteai formula astfel "Eu începusem, încetul cu încetul, să mă tem de Sasuke".

           "O pacoste ce a stat în schinarea unor oameni care meritau mai mult de la mine." - Termenul "schinare" nu există, nici măcar ca regionalism, așa cum am crezut inițial. Se folosește "spinarea".

           "Părinți n-am avut, iar prietenii îmi suflau prea mult în fund pentru a știi ce înseamnă să apreciez." - Ce fel de exprimare e asta? Înțeleg ce vrei să spui, însă puteai formula estetic mai frumos.

           "nici de cum" - nicidecum

           "Terminând și cu aceste gânduri infinite.." - Aici îți lipsește logica, din moment ce gândurile sunt infinite, nu ai cum să termini cu ele.

           "-O să a-am o bucăți-țică.../ -Da! Bucățica ta! Să ai grijă de ea!" - Partea asta mi s-a părut de-a dreptul copilăroasă, contrastând prea mult cu momentul tensionat și cu starea în care presupun că trebuia să se afle Sakura. Abia aflase că era însărcinată și că, cel mai probabil, Sasuke o violase cât timp era inconștientă, iar ea spune că o "să aibe o bucățică".

           "ceva ne-în regulă" - ceva în neregulă

           "Akatzuki. Tzunade" - Akatsuki. Tsunade. Dacă nu ești sigură cum se scriu numele lor, mai bine cauți decât să le scrii greșit.

           "Sfântă Sisoie" - Sfinte Sisoe, din nou îți spun, dacă nu ești sigură de cum se scriu anumite nume, documentează-te.

           "Unul dintre cei doi, însă, își răzuii gândurile și făcu primii pași." - Aici am mai multe de zis. În primul rând, cele două virgule de dinainte și de după "însă" nu au ce căuta acolo, deoarece în această situație cuvântul nu are sensul de "dar", așadar nu se folosește virgula de dinainte, iar cea de după nu-și are sensul, deoarece asta ar însemna că ai despărți subiectul de predicat. În al doilea rând, "răzuii" are un singur "i", fiind la infinitiv scurt, fără particula specifică "a". Am văzut că scrii toate verbele de genul ăsta cu doi "i", ceea ce nu-i deloc corect. Nu în ultimul rând, ce vrea să însemne "își răzui gândurile"? Efectiv nu-mi dau seama ce-ai vrut să zici...

           "-Să ne oprim, ne oprii din mers, însuși, cel cu masca Inu." - Din nou cu infinitivul care la tine are doi de "i". În plus, nu-ți sună deloc deranjantă formularea "să ne oprim, ne opri din mers"?

           "-Na-i de gând să-ți dai masca aia jos?" - N-ai, care este forma contractată de la "nu ai". Puteai, de asemenea, să renunți la acel "aia".

           "Nu știa cum să-și răzuiască ideea de greșeală fatală a vieții." - Din nou, care-i treaba cu "razuiască" ala? Ce vrei să zici?

           "Își ridicase chipul împânzit de lacrimi și privii bărbatul ce, tocmai, îi furase atenția." - Verbul la infinitiv e cu un singur "i". Nu poți "fura atenția", poți cel mult să "atragi atenția". Din nou, e o problemă cu virgulele, anume că înainte și după acel "totuți" n-au ce căuta. N-are funcție de apoziție, n-are absolut nicio treaba cu virgulele.

           "Era în programa ta să mă lași cu burta până la gură?" - Nu era în "programă", era în "program", sunt două chestii diferite. Iar începi cu exprimarea inestetică. Puteai spune simplu că a lasat-o însărcinată, nu "cu burta la gură".

           "Nu aș face nimic atât de indelicvent!" - "indelicvent" nu există in limba română, nu mai inventa cuvinte.

           "-Greșit! îi spun acestuia, afișând o privire zurlie." - Poți afișa o privire "jucăușă", nu "zurlie", sună aiurea.

           "Mergând înainte printre cadavre, ne prinsese, dintr-o dată, impresia de morgă." - Se scrie "dintr-odată". În plus, cum e aia "impresie de morgă"? Adica se simțeau ca la morgă? Nu e tocmai clar ce-ai vrut să zici.

           "Sosește inevitabila pătrundere în întuneric." - Puteai foarte bine să spui că se întunecă, că acest întuneric acaparase peisajul, nu că "sosește pătrunderea în întuneric".

           "-Teme-te de insultele învăluite în egolii!" - Nici substantivul "egolie", nici verbul "a egolia" pe care l-ai folosit ceva mai încolo nu există în DEX. Poate voiai să scrii "elogii", doar că asta ar însemna că n-are niciun sens, din moment ce ar fi insulte învăluite în laude.

           "-Fugiți! Fugiți, măh!" - Acel "măh" n-are niciun rost, în primul rând pentru că este inestetic, în al doilea rând, pentru că strică toată replica de dialog.

           "După câteva moment (momente) , îmi deschisesem ochii. Mi se afișă ("afișară", din moment ce e vorba de două siluete.) în față două siluete, fumegând una după alta, parcă dorind să mă ajungă din depărtare. Se apropiau, deși mi se părea nefiresc de mult. (Ți se părea că se apropiau nefiresc de mult? Cum vine asta?) Apoi, lumina aceea albă prefăcându-se într-o nuanță parcă îmbibată în amurgul serii, m-am simțit acaparată de cele două misticuri. (Enunțul dintre virgule nu se leagă deloc de ce-i în rest. Ori mai era nevoie de o prepoziție, un "în", ori vreun verb.) Le simțeam căldura, atingerea aceea nefirească, plină de dragoste și ispite. Mă simțeam cufundată în siguranță, în stabilitate, (fără virgulă înainte de "și") și nimic nu mai avea puterea să mă atingă din exterior. Mă simțeam într-adevăr ca într-un lăcaș, într-un fel de  cușcă prematură, meșteșugită din carne vie. Parfumul lor mă îmbătă (mă îmbăta) , mă făceau ("mă făcea", întrucât e vorba de parfum.) să mă rătăcesc în alte mii de gânduri nedeslușite, ce veneau parcă de nicăieri. Se nășteau în mine, din mine, (fără virgulă înainte de "și") și n-aveau să se mai dezrădăcineze din nou, niciodată. Știam că-mi aparțin, că trebuie să fie o parte din mine, ele însăși să se întrupeze din mine, sânge din sângele meu, puls din sufletul meu. Aceștia doi, fumigene (poate "fumegânde") umbre, desuiete (desuete) siluete, ele erau menite să mă cuprindă în această nefirească unire. Mă simțeam parcă flatată de o reîntâlnire bizară, nemaipomenită până atunci, de parcă cele două erau deja originare mie. Cum am spus și mai înainte, le-am simțit bucăți din mine, dar, într-o oarecare măsură, le-am simțit streine, pierdute probabil. Oricum, rătăcite de toată ființa mea, ce încerca să le instaureze înlăuntrul..."

           De asemenea, am văzut că folosești forma "el cugetează", în loc de "el cugetă", ceea ce nu-i corect dpdv gramatical. Au mai fost și alte scăpări și de aceea aș vrea să-ți spun să fii mai atentă pe viitor, deoarece genul ăsta de greșeli nu sunt tocmai banale. Încă o chestie: nu mai combina prezentul cu verbe la trecut, este tare dezordonat și nici nu sună bine.

           Ideea în general mi se pare interesantă și originală, fapt pentru care te felicit. Am văzut că ai dus-o până la capăt fără să cazi în capcana clișeelor și ai păstrat firul narativ pe care l-ai început. Ce nu mi s-a părut foarte bine pus la punct a fost atitudinea Sakurei vizavi de comportamentul lui Sasuke și cum a reacționat ea în ciuda aparenței periculoase a acestuia. Partea aia nu mi-a plăcut pentru că, oricât de îndrăgostită ar fi fost încă de el, trebuia să fie conștientă că, fiind un ninja fugar, nu era tocmai o persoană de încredere sau cineva cu care putea să stea la taclale fără să apară vreun risc. În plus, nu îmi place cum ai conturat personajul lui Sasuke. Deși i-ai oferit câteva aspecte noi, o latură umană și alte asemenea, l-ai făcut să pară extrem de confuz, eu cel puțin așa l-am perceput. Mai ales la început, când ba era tipul badass și periculos, ba era drăgăstos și îngrijorat, am fost puțin încurcată și n-am știut de unde să-l apuc.
           Descrierea mi se pare okay, nu genul ieșit din tipare, dar genul care se citește ușor. Acțiunea nu mi s-a părut grăbită și mi-a plăcut că ai intrat în detalii legate de lupte și lumea lor ninja, deși uneori am avut impresia că te-ai străduit prea mult. Dialogul nu m-a impresionat, unele replici nu aveau niciun rost, în sensul că erau seci sau puteau foarte bine lipsi cu desăvârșire. La unele replici ai adăugat interjecții de genul "măh", ceea ce a cam stricat din farmecul lor. De exprimare m-am legat mai sus, însă țin să-ți reamintesc de verbele la infinitiv și de anumite cuvinte pe care le-ai inventat. Dacă nu ești sigură că un cuvânt ar putea exista sau dacă ți se pare mai sofisticat, caută-l în dicționar; mai bine să fii sigură, nu?
           Titlul mi se pare interesant, pot spune că mă atrage, iar modul în care l-ai introdus în poveste e ingenios. Nu mi-a plăcut însă aspectul său. Puteai foarte bine să explici ce înseamnă titlul în caseta cu Descriere, unde puteai amplasa și acel "15+", care este inestetic lângă titlul propriu-zis. Ce nu mi-a mai plăcut sau, să spunem, ce aș fi făcut eu diferit, este explicația titlului. Nu zic că n-ar fi trebuit s-o faci, mai ales că îmi place cum ți-ai formulat ideile. Ai fi putut însă să transformi acel fragment într-un epilog, fără a te adresa direct cititorilor. Așa ai fi sporit din mister și ai fi creat un final care să dezvăluie ceva din mintea autorului, prezentat totuși în maniera ficului.
           Singura chestie pe care o am de precizat la estetică este că, dacă folosești alineatul, nu e nevoie să lași un rând liber între paragrafe, cu atât mai mult între replicile de dialog. La capitolul punctuație ți-am atras atenția de câteva ori pe parcursul corectării, însă vreau să-ți spun să fii mai atentă la virgule, căci abuzezi de ele. Am impresia că tu așa consideri că este corect, însă nu ai dreptate în majoritatea cazurilor. Informează-te și fii mai atentă.

           În rest, eu nu am ce să zic. Dacă ai nelămuriri, îmi poți trimite un mesaj privat. Baftă în continuare.