Broken Mirror

Subiect: Broken Mirror Sam 08 Mar 2014, 01:47

Gen: Shippuden

Notă: Capitolele. 1 si 2 o să vi se para plictisitoare , dar se va remedia pe parcurs.

Borken Mirror

Capitolul unu

Partea întâi

Din perspectiva Sakurei:

Neîncredere. O simt în tot corpul. Îmi dau hainele cât mai repede jos de pe mine cât timp cada se umple cu apă. . Îmi e scârbă de mine.
Tresar când apa fierbinte face contact cu pielea mea, dar nu-mi pasă. Vreau să uit totul, să ascund acele amintiri într-o cutie, iar apoi să o arunc. Cât de proastă am putut fi. Cum să nu-mi dau seama...nenorocitul ăla mi-o va plăti.
Izbucnesc în plâns, amintindu-mi de acele imagini. Mă ridicasem de la masă, încercând să ajung în camera mea. Totul era în ceață. Era cât pe-ce să cad, dar cineva mă prinsese, Halil. A început să mă dezbrace violent, trăgând de hainele mele. Încet-încet îmi rupsese întreaga ținută. Îl imploram să înceteze, dar nu mă asculta. Urlam, țipam, dar nimeni nu mă auzea. Izbucnisem în plâns, urmat gemete de durere din cauza unghiilor lui înfipte pe pielea mea. Eram pe punctul de a-mi pierde cel mai de preț lucru. Începuse să mă lingă pe gât, făcându-mi astfel corpul să tremure mai rău. Un fior și-a făcut apariția pe spatele meu în momentul în care a început să-și dea pantalonii jos. Eram moartă. Am încercat să mă ridic, dar fără rezultat.
-În seara asta te fac a mea! Simțeam că mă sufoc la auzul acestor cuvinte. Inima a început să accelereze, încât la un moment dat, credeam că-mi va plesni pieptul. Am început să țip și mai tare și mai tare, dar fără rost. Începuse a mă săruta violent pe piept, apoi trecând la gură. Încerca să-mi dea lenjeria intimă jos, dar spre norocul meu cineva intrase în cameră, salvându-mă de la acest chin.
-Halil!
Asta era șansa mea. Am apucat un kunai otrăvitor, înfigându-i-l în spate. Asta a fost. Eram salvată. M-am ridicat înșfăcând jacheta neagră de pe scaun. Sora mai mică a lui Halil se uita îngrozită, când la mine, când la el. Am ignorat-o, începând să alerg către ieșire. Era noapte. Am alergat ca o nebună toată pădurea, cu frica-n dinți. La cea mai mică adiere de vânt eram deja îngrozită crezând a mă urmărea. Mi-am dat seama că am ajuns în sat , atunci când paznicii m-au salutat. Mă panicasem prima dată, dar trebuia să par ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu-mi doresc să afle cineva despre asta. Îmi este prea rușine.
Le-am răspuns la salut, după care m-am îndreptat spre casă.
Îmi frec buretele de baie pe gât, pe abdomen și pe picioare, formând mici dungi roșiatice în urma frecării. Chiar dacă mă durea nu suportam să știu că în noaptea asta era cât pe-ce să-mi pierd virginitatea. Mai stau cinci minute după care ies, îmbrăcându-mă cu pijamaua mea comodă. M-am întins pe pat, nu înainte de a arunca o privire la fotografia cu echipa șapte ce ședea pe biroul meu. Ce bine ar fi fost dacă erau amândoi aici. În seara asta, poate nu mai eram hărțuită și aproape violată. Poate. Oftez lung, după care pun fotografia înapoi și mă întind pe pat, găsind o poziție cât mai comodă.

*

Sunt trezită de alarma enervantă a ceasului. M-am ridicat imediat în șezut. Încă eram speriată de ce se întâmplase noaptea trecută. Am încercat să ignor, dar de fiecare dată îmi reapăreau în cap acele scene groaznice. Mă ridic, ducându-mă spre dulap. O bluză neagră strâmtă, o pereche de colanți negri, cizme ninja negre sunt cele care îmi alcătuiesc ținuta. Părul mi-l las liber exact așa cum este el. Lung și drept.
Îmi leg o panglică roșie cu capetele acesteia deasupra capului. Voiam să par ca un copil din cauza a ceea ce s-a întâmplat ieri. Inocența unui copil este specială.
Pierdută în gânduri am tresărit la auzul soneriei Am înghițit în sec. Coboram încet scările,concetrată pentru orice pericol. Calc pe vârful picioarelor apropiindu-mă tot mai mult de ușă.
-Tu?!

. Aștept păreri! :*

Subiect: Re: Broken Mirror Sam 08 Mar 2014, 08:22

Sunt prima? :o

Îmi place foarte mult, e drăguț, scris cu diacritice, are acțiune și spre bucuria mea e și un pic de descriere. E perfect!

Vreau să aflu cine e personajul ce suna la ușa Sakurei cât mai repede, așa că grăbește-te cu partea a două. Succes la scris!

Subiect: Re: Broken Mirror Sam 08 Mar 2014, 11:41

Este foarte tare. Chiar imi place ideea. Daca se poate sa faci nextul mai mare ar fi super bine. Si daca se poate sa ma anunti cand postezi.

Subiect: Re: Broken Mirror Sam 08 Mar 2014, 23:15

Capitolul unu

Partea a doua

Citesc îngrijorată scrisoarea primită de la Tsunade. Inima începe să accelereze atunci când aflu că Naruto este accidentat ușor. Ridicându-mă de pe fotoliu și înșfăcând jacheta neagră, care era destul de strâmtă pe mine, trântesc ușa în urma mea, pornind la drum.
Tot drumul mă gândesc numai la Naruto. De ce este accidentat? Pentru că a vrut să devină extraordinar de puternic pentru al aduce pe Sasuke acasă. Felicitări Sasuke! Mai făcut să sufăr din nou. Măcar dacă eram eu cea accidentată. Naruto nu merită asta.
Tsunade n-a avut curajul să-mi spună asta în față. O înțeleg.
Începuse ploaia după câteva minute de la plecarea mea. Nu pot aștepta până se oprește în schimb, iubesc ploaia. Este tristă ca și mine. Picăturile se contopesc pe părul meu moale făcându-mi-l din ce în ce mai ud. O să-mi ia o veșnicie să-l usuc, dar nu contează. Hainele mele sunt la fel de ude. Mă izbesc de o persoană destul de înaltă, față de mine. Cad, lovindu-mă de pământul rece și umed.
-Sakura?
Cunosc vocea asta era Kakashi. Mă ajută să mă ridic. Îl privesc în ochi, întrebându-l unde este Naruto. Îmi doresc atât de mult să-l văd și să-l îmbrățișez. Să-l rog să se întoarcă acasă, lângă mine. Să nu mai plece. Mă simt așa singură fără el. El este cel care îmi dădea putere să mă ridic atunci când eram la pământ. După plecarea lui am rămas o epavă. Viața mea era atârnată de un fir de ață. Eram atât de singură. Nu voiam pe nimeni decât pe Naruto. Să mă îmbrățișeze și să-mi spună că totul va fi bine.
Sunt trezită din gândurile mele de scârțâitul enervant al ușii de lemn masiv. Inima a început să accelereze. Aveam un nod în gât care pur și simplu nu voia să iasă. Picăturile de transpirație și-au făcut apariția pe fruntea mea. Nu știu de ce eram așa speriată sau mai bine zis emoționată. Îl urmez pe Kakashi. Bate de două ori în ușă, după care se aude un simplu ”Intră!”. La auzul vocii lui am început să tremur și la propriu și la figurat. Ușa s-a deschis ușor, silențios. Kakashi se dă de-o parte făcându-mi loc să intru. În clipa în care l-am văzut mi s-a tăiat respirația.
Naruto și-a mutat privirea din tavan spre mine. Eram atât de fericită când i-am văzut ochii de un albastru pătrunzător ațintiți spre mine. Am făcut doi pași înăuntru aruncându-mi ghizdanul negru pe jos. Am așteptat două secunde după care simt cum o picătură de apă se prelinge pe obrazul meu. O lacrimă, două, trei, în cele din urmă fața îmi este învăluită de o cascadă imensă. Alerg spre Naruto ,îi sar în brațe spunându-i că-mi pare rău printre suspine adânci. ”Naruto îmi pare atât de rău! Atât de rău!” Suspinam adânc, dar eram în același timp și fericită pentru că eram în brațele lui. Îmi dau capul la o parte de pe umărul lui privindu-l în ochii. Îl îmbrățișez din nou de data aceasta mai strâns, mai puternic. Mă ridic în schimb, amintindu-mi că el este rănit. Se uita surprins spre mine. Îi citeam în ochi mirarea.
-Arată-mi rana! I-am spus dându-mi jos jacheta, aruncând-o pe podea. A dat aprobator din cap după care își scoate tricoul. Avea pe abdomenul bine lucrat o rană gigantică, acoperită cu bandaje. Mi-am mutat părul ud pe partea stângă a capului, apoi trosnindu-mi degetele m-am așezat lângă el. L-am rugat să se întindă, după care îmi așez mâinile împreunate deasupra rănii. O culoare verde îmi acoperă mâinile. Încep să-l vindec pe Naruto. Văd că se strâmbă ușor, probabil din cauza durerii.
-Nu-ți face griji! Se va termina repede. Îi spun cu un zâmbet liniștitor pe față.
L-am vindecat în aproximativ zece-cincisprezece minute. Se ridică ușor în șezut.
-Știi, Sakura-chan...mai ții minte când am spus că-l voi aduce pe Sasuke înapoi?
-Normal că știe, doar e Sakura, mai știi?
Nu am apucat să deschid gura. Am înlemnit la auzul acelei voci. Era chiar el. Inima a început să-mi bată mai tare. .Părul lui era ca de obicei, lăsat liber cu două șuvițe rebele pe față.Se uita insistent la mine, cu o privire care mă făcea să tremur și să simt din nou roiul de fluturi care se aflau în stomacul meu. Era îmbrăcat într-o cămașă albă despicată care îi lăsa abdomenu bine lucrat la vedre, cu o pereche de pantaloni largi albaștri și veșnicile sandale ninja.
Palmele îmi transpiră și simt cum mă iau toate căldurile. Am înghițit în sec, clipind de mai multe ori. Stătea sprijinit în tocul ușii privindu-mă insistent. Și-a mutat poziția într-una dreapta, apoi îndreptându-se spre mine. Se apleacă ușor, strângându-mă în brațe.
Am rămas șocată, nemaiputând să spun ceva. Rup îmbrățișarea, ridicându-mă și uitându-mă stupefiată la amândoi.
-Sakura-chan...
Eram de-a dreptul șocată.
Poate că din cauza asta capul mă doare atât de tare. Îmi pierd echilibrul, sprijinindu-mă de perete. Îmi duc mână la cap, se pare că aveam febră. Normal, nu mâncasem nimic și mi-am consumat toată chakra pe Naruto.
-Te simți bine?
Îmi mișc capul ușor stânga-dreapta, semn că nu, închizând ochii în același timp.
-Naruto mi-e rău...
Mă ajută să mă ridic însă cad la pământ, nu înainte de al trage și pe Naruto după mine.

**

Mă trezesc în aceeași cameră în care eram și înainte.Era noapte. Mă ridic ușor din pat frecându-mă la ochi. Naruto și Sasuke dormeau pe câte un fotoliu fiecare. Bine defapt numai Naruto dormea. Sasuke era treaz, ridicându-se când m-a văzut.
Nu din nou. Aceeași privire provocatoare ca înainte. Se aproprie de mine, eu lăsând privirea în jos. Mă apucă de aceasta ridicându-mi capul mai sus. Se uită adânc în ochii mei întrebându-mă dacă mă simt mai bine. Dau afirmativ din cap, lăsând din nou privirea în jos.
-Ești haioasă.
Eu? Vorbește cu mine? Eu sunt haioasă. Nu mai sunt enervantă? Pisică speriată? Nu? Ciudat. De se sunt haioasă? Pentru că nu vreau să-l privesc în ochi? Mă îndrept spre ușă, dar se pare că era încuiată. Mă întorc cu fața către Sasuke.
-Vreau să plec acasă.
Zâmbea în colțul gurii, pufnind în același timp. La ce se gândește? Poate că sunt și-acum amuzantă...
-De ce râzi?
Nu mi-a răspuns.În schimb se apropia de mine. Încet-încet se apropia, dar s-a oprit.Se trezise Naruto. I-am spus că vreau să plec acasă.
-În nici un caz. Peste trei -patru zile plecăm toți spre Konoha. Nu te las să mergi singură.
A spus toate astea pe un ton superior. Nu aveam cum să-l conving să mă lase să plec. Am dat aprobator din cap, punându-mi mâinile în sân.

Scuze pentru greșelile de tastare!

Subiect: Re: Broken Mirror Sam 08 Mar 2014, 23:48

Buna. Foarte tare nextul chiar imi place. Sper sa aduci repede nextul.

Subiect: Re: Broken Mirror Dum 09 Mar 2014, 14:39

Capitolul doi

Refuzam să cred că totul este adevărat. Că nu visez și că nu mă voi trezi mâine dimineață în patul meu, ridicându-mă, gata de o nouă zi plictisitoare. Refuzam să cred că eu mă aflu la masă cu Naruto și Sasuke. Mă ridic ușor cu farfuria în mână, spălând-o.
-Naruto...ai vreo pastilă de cap pe-aici?
Și-a întors privirea spre mine, ușor mirat. Se ridică silențios de la masă îndreptându-se către un dulăpior mic, de culoare maronie. Sasuke mă privea atent, măsurându-mă din cap până-n picioare. Nu pot spune că m-am schimbat fizic în ăștia trei ani. Tot scundă am rămas.
Cu fiecare privire pe care mi-o arunca simțeam că-mi fuge pământul de sub picioare, iar inima îmi bătea atât de tare.
-Ți-a crescut părul...
Mi-am ațintit ochii asupra lui.Încremenisem.De ce sunt atât de speriată în preajma lui?
-Mda, așa e. Am înghițit în sec. Naruto s-a apropiat de mine cu mâna întinsă. Am luat ușor pastila din mâna lui , înghițind-o apoi. I-am salutat, apoi m-am îndreptat spre camera mea, dacă îi pot spune așa. Am apăsat pe clanță, împingând ușa ușor. Pășesc înăuntru, bâjbâind prin întuneric până la un întrerupător. M-am lovit de vreo trei scaune până să găsesc întrerupătorul, răsuflând ușurată apăsându-l.
Am cercetat camera cu privirea. Ceea ce mi-a atras atenția a fost geamul, nu foarte mare. M-am așezat pe pervazul acestuia acoperit cu perne moi. Ploua.
Mi-am dat seama că cele mai multe au fost monotone, continuări șterse ale zilelor de vacanță sau începuturi firave ale unor experiențe mai mult sau mai putin durabile. Ca și toamna aceasta, de fapt. Schimbările majore pe care le-am trăit la începutul ei nu m-au mai făcut să tresar ca altădată... Am trăit totul ca pe ceva firesc, fără sa mai fiu eu, cea al cărei suflet vibra la fiecare frunza căzută pe banca din parc, ascunsă printre tei...
Pe geam, alte milioane de stropi – lacrimi anonime ale unei toamne triste... Mi-am lipit obrazul de sticla rece și am rămas ața clipe nesfârșite, de parcă cineva ma ținea acolo cu ochii ațintiți la dealul arămiu din depărtare. Ploaia se chinuia sa treacă parcă dincolo de geamul aburit si să-și continue nestingherită drumul spre sufletul meu care se zbătea între monotonie și lumina unei raze timide ce începea să se reflecte în obiectele din jur pe care, deodată, am început sa le simt altfel...
Mi-am revenit greu.Am simțit sub pleoape stropi de ploaie veniți dintr-o alta toamnă, cea a sufletului meu... La fel de tristă ca cea de afară. Brusc, mi-am amintit de acea zi. Acea zi în care era să fiu violată. Simțeam că parcă ar muri ceva în mine, că se rupea ceva în sufletul meu. Ploaia de sub pleoapele mele a devenit mai puternică, eu ștergând-o, dar ea apărând la loc. Dintre toate fetele de ce eram eu aleasa? Să-mi fie frică acum de orice băiat care se aproprie mai mult de 100 de metri de mine. Izbucnisem și mai tare în plâns. Mi-am acoperit, însă, imediat gura cu mâna amintindu-mi că nu sunt singură în această casă. Mi-am mutat apoi privirea la ceas. Erai abia ora opt seara. Mi-am unit pleoapele pentru câteva secunde.
M-am trezit însă, cu capu lipit de geam. Eram puțin în ceață din cauza somnului. Ceasul arăta ora douășpe noaptea. Îmi pierise somnul. Am luat jacheta din cuier, plecând afară. Ploaia încă nu se oprise, nici nu voiam. Am pășit desculță afară. Am tresărit când iarba umedă și rece mi-a atins talpa piciorului. Un pas, doi, deja eram în mijlocul ploii. Priveam în sus picăturile de ploaie cum se izbesc de fața mea, părul meu, în cele din urmă prelingându-se pe corp. Nu-mi mai păsa de nimeni în acel moment. Nici măcar de Sasuke. Eram doar eu și ploaia.
Începusem ușor, ușor să tremur, dar nu voiam să plec de-aici. Mă simțeam în siguranță, eram doar eu și ploaia. Nimic mai mult, nimic mai perfect de atât. Am lăsat privirea în jos închizând ochi pentru câteva secunde.

Deodată simt cum o mână mă prinde de braț trăgându-mă cu putere. M-am speriat. Mă gândeam doar la Halil. Mi-am amintit de figura lui, am retrăit acele momente. Încercam să mă smucesc din strânsoare, chiar am început să țip, dar îmi acoperise gura.
-Sakura, nu te mai speria atât!
Mi-am deschis ochii, făcându-i mari cât cepele. Mă adusese până sub streașina casei. Mă privea pătrunzător cu ochii ăia mari, atât de negri în care simțeam că se cutremură pământul. Mi-a dat drumul la mână , eu îndepărtându-mă câțiva centimetri de el. Am tresărit atunci când mi-a pus hanoracul lui pe mine. L-am luat de pe mine întinzându-i-l înapoi.
-Nu mi-e frig. Era ușor enervat de răspunsul meu. S-a apropiat de mine, dar eu m-am depărtat. Îmi era frică de atingerea unui băiat pe pielea mea. Mă făcea să-mi aduc aminte de acea clipă.
-La naiba cu asta. Mă apucă de braț trăgându-mă până în camera lui. Mă zbăteam, voiam să-i zic să înceteze, dar mi-a pus mâna lui la gură. Eram udă leoarcă, iar părul meu era lipit de abdomenul său. Deschide camera ușor împingându-mă înăuntru la fel de ușor. Aici era cald, era bine. Se apropia din nou de mine.Eu i-ar mă îndepărtam.Deja se enervase. Îi puteam citi furia în ochi.
Am vrut să plec, dar corpul nu-mi răspundea. Mă lipisem de perete. Camera era luminată doar de focul care pâlpâia în șemineu. Am început să tremur ușor. Sasuke se apropia ușor de mine, acoperindu-mă cu o pătură. MI-a făcut semn să mă așez lângă șemineu.. Se așezase și el lângă mine privindu-mă. Mi-a dat părul la o parte de pe față, făcându-mă să tresar.
Se apropia tot mai mult de mine. În cele din urmă, îmi cuprinsese bărbia cu mâna trăgându-mă ușor spre el. M-a privit în ochi câteva secunde. Simțeam cum îmi crește pulsul. Palmele îmi transpirau.
După câteva secunde am simțit o plăcere imensă. Sasuke și-a unit buzele de ale mele. Mi-a prins capul ușor.
Acum știu! Știu ce gust au buzele lui. Știu că nu sunt uscate de pasiune și știu că tânjesc a fi sărutate. Știu că este un drog însă și nu e bine să-l consum prea des, prea mult.

Hmm...m-a lovit inspirația azi dimineață. Cam asta a ieșit. :)

Subiect: Re: Broken Mirror Dum 09 Mar 2014, 17:41

Buna foatrte tare nextul. Ma bucur ca l-ai postat atat de repede. Astept nextul!!

Subiect: Re: Broken Mirror Lun 17 Mar 2014, 23:17

Bună, bună.

Știu, știu, am ratat un capitol, dar am revenit acum și mi-a plăcut tot ceea ce i-a făcut cu aici.

A fost minunat, am simțit ceea ce a simțit și Sakura.

Și s-au sărutat. -Evident, Aida, la ce te așteptai?! - taci acolo!-

Așa nu-mi asculta cealaltă eu, e cam dusă. Să termin repede până nu revine. Îmi place, place, place.

Vreau continuarea! Ne-am înțeles?! Să mă anunți!

Subiect: Re: Broken Mirror Joi 27 Mar 2014, 21:55

Capitolul trei

Mi-am dat seama în secunda doi de ceea de făceam. Am rupt sărutul, împingându-l ușor pe Sasuke de pe mine. Deschid ușa cât de repede pot, accelerând atunci când dau de scări în fața mea. Înșfac balerinii de pe podea și un hanorac găsit acolo, plecând apoi afară. M-am încălțat, mi-am pus hanoracul pe mine și-am zbughito în pădure. Ploaia de sub ochii mei a devenit mai abundentă. Mi-am lăsat corpul să alunece ușor de rădăcina unui copac. Sunt așa speriată, neliniștită...singură. De ce a procedat așa? Îmi șterg buzele cât de tare și repede pot, făcându-le în cele din urmă roșii din cauza frecării abundente. Cu toate că el nu este acum lângă mine, tot îi simt mirosul inconfundabil. inhalam puternic mirosul hanoracului ca pe un drog.
De ce mi se întâmplă mie asta? Sunt așa naivă. Patetică! De-a dreptul patetică! Îmi șterg lacrimile cu brutalitate, de sub ochii, ridicându-mă apoi. Mă deplasam asemenea unui zombi spre cabană, lipindu-mă de fiecare pom care îmi ieșea în cale. Sper doar ca Sasuke să se fi culcat, nu vreau să dau ochii cu el. Deschid ușa cât de silențios pot, pășind înăuntru la fel de silențios. Eram udă leoarcă din pricina ploii astfel, cu fiecare pas pe care îl făceam lăsam urme în urma mea. Îi așez hanoracul brunetului înapoi în cuier, urcând apoi scăriile cât de încet pot . Ajunsă în fața ușii mele apăs pe clanță, dar sunt prinsă cu brutalitate de mână și trasă până în camera alăturată. Respectiva persoană se apropie ușor de urechea mea șoptindu-mi ” Nu-mi place să fiu refuzat”. Inima mi-a înghețat. Simțeam cum mă furnică tot corpul, palmele îmi transpiraseră, iar ochii mei au rămas ațintiți asupra lui. Înghițeam în sec , lăsând capul în jos. Voiam atât de mult să plec , dar ușa era încuiată. Îmi mut din nou privirea spre el. Se apropia încet-încet de mine, eu îndepărtându-mă la fel de încet. Lupta era câștigată. De el. M-am lipit de perete într-un colț. Simțeam că mor sau în cel mai bun caz că fac infarct. Inima îmi bătea atât de tare. Las privirea în jos. Eram moartă.
-De ce ție frică?
A făcut-o. A vorbit. Mi-am înghițit saliva, uitându-mă la el, încercând să bolborosesc câteva cuvinte.
-Ce s-a întâmplat cu tine?
-Îmi răspunzi cu o altă întrebare, deci.
-Te rog, lasă-mă să plec! I-am răspuns cu o voce stinsă.
- Nu mi-ai răspuns la întrebare.
-Nici tu mie. Am încercat să mă strecor, reușind oarecum. Spun oarecum fiindcă m-a tras spre el, prinzând-mă în brațe. Deja era prea mult. Eu nu pot suporta atâta stres. M-am dezlipit ușor.
-Deja e prea de tot! I-am spus.
-Ce vrei să spui? Nu-ți place? Zâmbea ștrengar în colțul gurii.
-Ăsta nu ești tu! Nu te mai juca cu mine! Îmi ajunge câte am pățit zilele astea.
-Sunt cine trebuie să fiu.
-Dar nu cine vrei. Corect Sasuke?
A tăcut. Mă pot simții oarecum victorioasă. L-am privit disprețuitor câteva secunde, după care m-am îndreptat spre camera mea. Am trântit ușa alunecând ușor pe jos. Cascada ochilor mei nu vrea să se potolească. Dă năvală pe obrajii mei albi, prelingându-se până pe podea. Iar plângeam. Nu mai vreau să fac asta, dar nu mă pot controla. Îl iubesc, dar nu-l pot ierta pentru ceea ce a făcut. Cum să mai am încredere în el? Sasuke, ce-mi faci tu mie! În inima ea se dă o bătălia cruntă, care are ca rezultat lacrimile ochilor mei. Felicitări dragul meu! Mai distrus pentru a mia oară. Îți poți revendica premiul- inima mea zdrobită.
Îmi târăsc corpul până în baie. După cinci minute, mă strecor sub plapumă adormind în cele din urmă cu gândul la ...el

***

-Cioc, cioc! S-a trezit frumoasa din pădurea adormită?
Era Naruto. Băiatul ăsta mă face atăt de fericită. Mereu când este în preajma mea îmi emană un soi de bucurie. Ăsta e felul lui de a fii: super-activ.
Se îndreaptă spre patul meu cu o hârtie în mână. Se așează ușor lângă mine, după care îmi întinde hârtia.
”Nu se poate”. Să mai stăm aici încă trei luni? Tsunade s-a țăcănit?Ușa era întredeschisă, pe partea opusă aflându-se Sasuke. Ascultase tot și evident că știa de scrisoarea asta.
-Nu! M-am împotrivit. Eu nu pot sta atât timp departe de casă și în niciun caz alături de Sasuke. Am sărit din pat, îndreptându-mă spre ușă cu viteză. L-am împins pe Sasuke coborând scările foarte repede. Nu mai stau aici nici măcar un minut. Naruto aleargă în urma mea crezând că mă poate opri. Se înșeală amarnic. Mă împiedic , însă ,de o valiză. Asta este a mea. Sunt...sunt hainele mele. Gata! Asta a umplut paharul!
Mă încalț și dau să ies pe ușă vizibil nervoasă. Însă două brațe îmi cuprind mâinile.
-Ce se întâmplă cu tine?!
-Dă-mi drumul!
-Sakura te-ai țăcânit? Mă zguduia destul de tare. Deja eram pe punctul de a exploda.
-Dă-mi drumul, Naruto! L-am împins de pe mine, apropae trântindu-l de podea. Am trântit ușa în urma mea, alergând spre pădure. Lacrimile îmi alunecau pe fața mea, prelingându-se pe gât, apoi pe jos. Alergam ca o nebună, voiam să uit de tot. Să fiu singură! Sunt așa o proastă! Așa o proastă.Mi-am lăsat corpul să alunece ușor de trunchiul unui copac. Tresar atunci când pe cerul neted este parcă despicat în două de un fulger imens.
După câteva secunde de respiro, în care natura îşi trage sufletul, zgomote răsunătoare asurzesc peisajul. Natura tresare! Sunetul înfiorător al tunetului încremeneşte totul în jur. Pentru câteva momente, care par ore, ai impresia că nu mai există scăpare. După ce şi ultimul ecoul al tunetului se stinge, se aşterne liniştea. O linişte aparentă, căci ploaia continuă să-şi verse năduful asupra naturii cu sunete dese şi înfundate. În continuare, stropii de ploaie cad ca nişte săgeţi asupra pământului.Crengile copacilor se apleacă obosite în faţa patimii ploii. Un vânt rece, şi suficient de puternic cât să încline copacii, îi ţine isonul.
Eram udă leoarcă, simțind cum corpul începe să-mi tremure, dar nu mă mișcam în ruptul-capului de-acolo. Ceva sparge liniștea. Se aud niște pași venind tot mai mult spre mine. Am înghițit în sec, lăsându-mi privirea în jos. Deja știam cine avea să se așeze lângă mine-Naruto.

Nu este cine știe ce, dar sper să vă placă...

Subiect: Re: Broken Mirror Dum 30 Mar 2014, 09:40

Foarte frumoase capitolele,iar felul cum descrii este foarte frumos.Adu repede nextul si anuntama.Spor la scris.

Subiect: Re: Broken Mirror Lun 07 Apr 2014, 16:35

Capitolul patru

Mi-am șters cu brutalitate lacrimile. Se așezase lângă mine, cu mâinile sprijinite de genunchi. L-am privit preț de câteva secunde, după care mi-am mutat privirea în altă parte. Nu pot suporta trei luni alături de Sasuke. Nu pot vorbii cu el, abia dacă-l pot privii în ochi. Totul se petrece într-un timp alarmant de scurt. Întoarcerea lui, sărutul, cum se purta cu mine și acum asta? Mi-am dres glasul, după care m-am ridicat susținându-mă pe picioare. Un pas, doi, trei, dar sunt prinsă de antebraț și trasă cu brutalitate. Mă smucesc, împingându-l pe blond câțiva centimetri înapoi.
-Încetează, Sakura-chan!
Am clipit de mai multe, revenindu-mi din șoc. Mi-am scuturat capul stânga-dreapta, strângând apoi cu putere din pumn. Am început din nou să merg de data aceasta mai accelerat. M-am oprit întorcându-mi capul spre el. Am pufnit lăsând capul în jos, pe chipul meu apărând un zâmbet ștrengar.
-Culcă-te, ți-ar prinde bine!
I-am văzut ochii cum deveneau din ce în ce mai mari. Nu știu de ce este așa surprins, doar mă cunoaște. M-am răsucit pe câlcâie continându-mi drumul. Ceea ce simțeam numai era tristețe, melancolie, nu. Era furie. Simțeam că explodam de la atâția nervi, unde mai pui că mă călcase și Naruto pe coadă.
-Enervantă!
Am înghețat. Se apropia ușor-ușor de mine. Foșnăitul frunzelor zdrobite de greutatea corpului său ce se lăsa în fiecare pas făcut devenea din ce în ce mai puternic. În mai puțin de două secunde am simțit o durere puternică de la ceafă în sus. Îmi cuprinsese părul , lipindu-mă de abdomenul lui dezgolit de cămașa albă. Mâna lui dreaptă îmi cuprinse maxilarul, întorcându-mi capul la nouăzeci de grade spre el. Mă privește pătrunzător în ochii într-un interval scut de timp după care îmi simt mușcată buza inferioară. El era devină pentru asta. Nu s-a săturat numai cu atât. A începu să mă sărute și mai violent, mai abundent, cu fiecare sărut crezând că mor. Și-a strecurat mâna rece sub bluza mea, la spate făcându-mă să tresar. Eram o marionetă, iar el păpușarul. Cu toate astea îmi creea o plăcere imensă. Îl iubeam atât de mult, iar asta mă făcea să mă simt ca în paradis. Se apropie cu buzele subțiri de gâtul meu mușcându-mă ușor, alteori apăsat, din loc în loc. Își mută buzele de pe gât către lobul urechii mele.
-Cum credeam, ești o naivă...
Mi-am deschis ochii clipind de mai multe ori. Am încercat să mă dezlipesc de pe abdomenul său , dar fără rezultat,
-Dar asta nu înseamnă că-mi displace să mă joc cu tine!
M-am smucit din strânsoare, dând să plec.
-Eu zic să faci cale-n toarsă altfel...
-Altfel ce?
N-am apucat să mai zic nimic, deoarece și-a încleștat degetele din nou în părul meu.
Nu i-am făcut jocul. Desigur, se aștepta să țip, să-i spun să mă lase în pace , să-mi dea drumul, dar nu. Vrea să ne jucăm, corect? Să-i dăm drumul, atunci.
-Știu că vrei să mă ai, dar îmi puteai spune, eram dispusă!
-Atunci, de ce să mai așteptăm? mi-a răspuns. Nu eram surprinsă, știam că e un nesimțit.
-Te aștept diseară! Văd că-ți place mai sălbatic...
-Mă cunoști mai bine!
L-am privit disprețuitor preț de câteva secunde. M-am întors la cabană. Băiatul vrea să se joace, să ne jucăm , până la urmă ce mai am de pierdut? Sunt o epavă de atâția ani, chiar dacă aș muri, cui i-ar păsa? Am trântit ușa în urma mea, Nartuo uitându-se după mine. Mă măsura din priviri, priviri întrebătoare.
-Ce? l-am întrebat pe un ton batjocurător. Nu asta ai vrut?
Și-a înghițit salva dând din cap aprobator. Am plecat în camera mea, trântind ușa. Până la urmă trebuie să mă pregătesc. În noaptea asta sentință mi-e scrisă. Mă voi dărui cu propriul trup lui Sasuke. Simt cu obrajii reci îmi sunt încălziți de câteva picături calde. Iar plângeam. Nu mai suport atâta presiune. Mi-am șters lacrimile, după care am început să cotrobăi prin valiză. Spre norocul meu am găsit o rochie albă cu o palmă mai lungă de fund. Rochie albă, exact ce-mi trebuia. Mi-am târât corpul până la baie. Am făcut un duș fierbinte, după care mi-am spălat părul. Am ieșit după zece minute. Mi-am șters corpul cu prosopul alb și aspru, urmând apoi să-mi usuc părul. Când am terminat ceasul arăta ora zece seara. M-am îmbrăcat cu rochia, lăsându-mi părul lung răvășit pe spate.
M-am făcut comodă pe un fotoliu, așteptând. Trecuse deja jumătate de oră și intrasem oarecum în panică. M-am ridicat în picioare îndreptându-mă spre ușă. Am pășit în exteriorul camerei. Mă asigur că nu este nimeni în prejur și încerc să cobor scările.
Inima a început să-mi pulseze aproape la maxim, în momentul când o mână rece îmi cuprinde antebrațul, ulterior trăgându-mă în camera mea. M-am liniștit oarecum.
-Erai nerăbdătoare?
-Mă gândeam doar că salivai prea mult și-am vrut să se termine o dată. Și-a încleștat din nou degetele în părul meu. Mă amuza gestul său.
-Noaptea asta nu va avea sfârșit!
Mi-a mușcat buza inferioară, sărutându-mă apoi din ce în ce mai apăsat. Mi-am împletit degetele în părul său negru, trăgându-l mai aproape de mine. M-a împins pe spate, eu căzând pe pat. Își lăsase toată greutatea asupra mea, făcându-mi astfel orice mișcare imposibilă. Pusese stăpânire pe corpul meu. Mi-a găsit fermuarul de la rochie, trăgând de el cu toată puterea. Mi-a îndepărtat cu ușurință rochia, rămânând în lenjerie intimă și sutien. Îi simțeam respirația fierbinte pe gâtul meu. Buzele lui îmi căutau gura, mușcându-mi apoi buza inferioară.
Am intrat în panică atunci când îmi căuta încuietoarea de la sutien. Nu l-am lăsat să-mi citească frica, ba din contră devenisem din ce în ce mai calmă.
-Acolo ajungi doar dacă îți dau eu voie! i-am spus.
-Nu am nevoie de permisiunea ta!
Am avut un impuls, astfel că l-am împins de pe mine, acum fiind ei deasupra lui. Îl sărutam cu ardoare, încleștindu-mi mâinile în părul lui. Și-a dus ambele mâini pe picioarele mele subțiri, trăgându-mă tot mai mult spre el.”Vreau cu toată voința mea să fi a mea în seara asta”. Aici m-am oprit. Începusem să tremur și la propriu și la figurat amintindu-mi de figura lui Halil. Aceleași vorbe mi le spusese și el. M-am îndepărtat în secunda doi de pe el cu cearșaful strâns deasupra mea. A pufnit, după care s-a îndreptat spre mine. Tremuram toată.
-Ai trecut testul!
Încremenisem. A vrut să vadă dacă îi dau voie să mă atingă. Acum, chiar nu-l mai înțeleg.
Mi-a cuprins încheietura trăgându-mă în spre pat. M-a trânti după care s-a pus și el lângă mine, strângându-mă în brațe. Aici era așa bine. Căldura răcelii sufletului său îmi încălzea spatele dezgolit. Si-a lăsat capul deasupra capului meu.
A adormit.

Da știu, nu este reușit..., dar sincer nu prea stiu cum sa leg ideile intre ele...

Subiect: Re: Broken Mirror Lun 07 Apr 2014, 18:30

De ce îmi faci una ca asta? De ce? Cum poți fi atât de insensibilă și ai terminat aici, nu ți-a fost milă de ceea ce ne vei face nouă, cititorilor tăi? Cum poți? Zi-mi cum poți?!

Gata cu drama :-w... că m-am săturat de ea! Așa revin la tine. Știi cum am citit capitolul ăsta *evident și cel de data trecută* cu multă, multă răbdare. Voiam să ajung mai repede la final și când ajuns, nu voiam să se termine, de ce ai făcut asta, de ce nu putea fi mai lung, măcar cu 50-100 de rânduri *exagerez, știu, dar voiam mai mult, dar mă mulțumesc și cu puținul ăsta! :''>* ?

În fine, care-i treaba cu testul? Nu prea l-am înțeles, dar sunt sigură că tu mă vei ajuta să aflu în capitolul următor, nu-i așa?

* Îmi cer scuze că nu am postat și la capitolul trecut, dar să știi că l-am citit în seara când l-ai postat!*

Nu uita să mă anunți, da, te rog :o3 ?

Subiect: Re: Broken Mirror Lun 07 Apr 2014, 19:19

Nu este reusit?
Tu glumesti,e super.
Dar de ce nu l-ai facut mai lung?
Totsi mai bine scurt decit nimic.
Te rog data viitoare sa fie mai lung.
Astept nextul cu nerabdare.

Subiect: Re: Broken Mirror Mar 08 Apr 2014, 18:33

Si mie imi place uneori suspansul,dar alteori ma omoara.,,Ce tie nu-ti place aluia nu face''.Pot sa spun ca mi-am invatat lectia.Te rog sa aduci cat mai repede next-ul.

Subiect: Re: Broken Mirror Mar 08 Apr 2014, 21:26

Buna
Imi place mult fic ul pana acuma . Test? Ce test?
Oricum ma bucur ca nu e un nesimtit :)) Sasuke
Astep next

Subiect: Re: Broken Mirror Lun 14 Apr 2014, 23:50

Heeeeiiiiiiiiiiii hi!

Am ajuns si eu pe la ficul tau si tot ce pot spune este ca REGRET! Regret in totalitate! Regret in totalitate ca nu l-am putut sau nu am avut inspiratia de a-l citi mai devreme.... ingrijorat

Eu am avut de pierdut! E foarte tare ficut! dap !

Cand am aflat ca s-a intors Sasuke parca a inceput sa imi bata si mie inima mai tare lough

Dar apoi cand am descoperit ca e cam excesiv de direct si nesimtit, parca nu imi parea asa bine ca s-a intors. lough

Intrebarea magica: Ce test?! De cand da el teste?! lough

Si de ce a spus aceleasi cuvinte ca tipul ala care a incercat sa o violeze... Halil... waiting

Ma rog... Sunt mai multe intrebari... Dar nu conteaza... lough

Vreau raspunsuri!!!
Asa ca sper sa aduci repejot next-ul si sa ma anunti si pe mine daca vrei puppy eyes

Spor la scris si la idei!
BaiBai kiss

Subiect: Re: Broken Mirror Mier 16 Apr 2014, 15:57

Bunaa:**. Voi incepe prin a spune ca ficul tau este adaugat la lista ficurilor mele preferate. Ciudat este insa ca Tsunade le-a spus sa mai stea acolo inca 3 luni, dar ei acolo nu stim ce misiunea au, plus ca l-au adus pe Sasuke inapoi, deci trebuie sa ajunga cat mai repede, nu?:) Atunci cand a aparut prima replica a lui Sasuke, ai aprins ceva in mine, nu stiu ce, mie oricum imi plac la nebunie ficurile shippuden. Atunci cand Sakura l-a vazut pe Sasuke, a declansat un conflict interior, acela fiind il iubesc dar s-a schimbat. Presupusul viol o sa fie ,,piedica'' care va sta intre ei, dar cred ca Sasuke o sa-i castige increderea pana la urma ^_^. M-a surprins mesajul tau, trebuie s-o spun, nu am mai primit sugerari de citire a ficurilor:)). Sper sa ma anunti cand pui nextul, cat mai repede sper. Puuuups :** ( Aceasta nu a fost o critica, ci doar o apreciere).

Auzisem de ficul tau de mult timp, dar n-am trecut pe la el de lene! Totusi, m-am gandit ca n-ar fi rau sa vad despre ce este vorba! Am ramas placut surprinsa de ceea ce am citit! Imi place la nebunie atitudinea personajului principal masculin, anume Sasuke, fiindca vad ca te invarti in jurul lui si Sakurei destul de mult! Iti iubesc modul de a descrie si sincer, iti iubesc descrierea sentimentala, mod de expunere la care nu ma pricep. O uram din tot sufletul pe Sakura, nu-mi placea deloc rolul ei in anime, insa tu m-ai facut s-o iubesc! De-asemenea, nu-mi placeau nici fic-urile cu ideea anime-ului Naruto, dar tot tu m-ai facut sa iubesc acest gen de fan fic-uri!
Abia astept capitolul urmator si sper sa ma anunti si pe mine!

Capitolul 5

Mâinile lui îmi înconjurau corpul, neputând să mă mișc în vrun fel. Am vrut să închid ochii pentru o secundă, dar brusc mi-am adus aminte de tatuajul de pe spatele meu. Nu trebuie să-l vadă. Tatuajul reperzintă litera S, S fiind prescurtarea de la sanin, fiind slujnica de încredere a unui sanin. Mă strecor ușor din strâmsoarea lui Sasuke, Părul lung îmi acoperea spatele, la fel și tatuajul. Nu apuc să-mi pun un picior pe podea. Sasuke îmi prinde părul și mă trage în spre el. Eram panicată, deja cred că-mi smulsese pe puțin o sută-trei sute de fire de păr.
Și-a lăsat din nou greutatea corpului său asupra mea. Îi simțeam respirația caldă pe gâtul meu, urmând apoi săruturi și mai fierbinți care îmi făceau pielea de găină. Deși îmi plăcea enorm, nu-l puteam lăsa să se joace din nou cu mine. L-am împins de pe mine, încercând să evadez. Mare greșeală. M-a prins de închieietura mâini, trântindu-mă înapoi pe pat. Se așezase din nou peste mine prinzându -mi de această dată încheieturile mâinilor. Mi-a analizat pentru câteva secunde spatele dezgolit. Simțeam că înnebunesc, nu puteam face vreo mișcare.
-Erai așa de diperată, încât ți-ai tatuat inițiala numelui meu? Interesant.
-Nu ai fost singurul baiat din viața mea.
-Hm...
A fost de ajuns o secundă pentru ca privirile noaste să se întâlnească, el fiind desupra mea, bineînțeles.
Mă uitam mirată la el ridicând o sprânceană. Mișcarea mea i-a provocat un zâmbet batjocoritor pe față, dezgolndu-și dinții perfecți. A lăsat garda jos. L-am împins cât de tare am putut de pe mine, el probabil căzând pe parchet, nu știu, eram prea ocupată pentru a-mi găsii rochia.
-Asta cauți?
M-am întors cu fața spre el, văzându-l cum flutura materialul alb în mână. Eram sigură că nu mi-o va da de bună voie, astfel că am folosit unul din jutsurile învățate de la Tsunade pentru a mă ”teleporta” în spatele său. Proastă mișcare. S-a întors spre mine m-ai repede decât am putut clipii, rezâmându-mi corpul de perete, mâna lui fiind încleștată pe gâtul meu.
-Să nu mai faci asta vreodată! Spunea cu sharingnul activat, mâna lui strângându-mi din ce în ce mai tare gâtul, îngerundu-mi respirația.
-Surprins?!
-Deloc! Enervantă și nefolositoare ca întotdeauna.
Mă dureau vorbele lui. Deșii le auzisem și înainte, de data aceasta , parcă le-a spus altfel, cu mai multă ambiție. I-am smuls rochia din mână, grăbind pasul spre ieșire. Am tras cu putere ușa spre mine, trântind-o apoi. Eram doar în lejerie intimă, dar drumul spre camera mea era scurt. Din cauza nervilor pe care mi-i-a provocat am izbucnit în plâns. Îmi duceam mâna la gură pentru a nu mi se auzii suspinele, încercând să mă calmez. Foarte bine Uchiha! Grozav, m-am lăsat din nou călcată în picioare. Mi-am șters lacrimile, ducându-mă apoi direct spre bagaje. M-am schimbat într-o perehe de colați negri, o bluză cu mânecă lungă neagră și o vestă foarte scurtă neagră și lungă în colțuri, fluturând la fiecare mișcare. Părul lung și drept l-am lăsat liber, pe spate.
Mi-am împachetat restul hainelor, pentru a pleca.Era patru dimineața. Am pășit în afara casei cu bagajele după mine. Am pornit spre pădure, ușor speriată, habar n-am de ce.
Eram încuiată în propriile gânduri și nu voiam să ies de acolo prea curând.
Cred că l-a supărat răspunsul meu. Gândul ăsta îmi provoaca o satisfacție enormă.
Era un frig îngrozitor, imi auzeam dinții clănțănind și cred că nu eram singura care îi auzea. Simțeam o chakra apropindu-se tot mai mult. M-am oprit, poziționându-mă în mișcare de atac.
-Shh, vei trezi pești cu mișcările astea. Vorbea, își bătea joc de mine, din nou.
Îi vedeam ochii roșii prin bezna de afară. Inconfundabili.
Am răsuflat ușurată, întorcându-mă cu spatele la el, continîndu-mi drumul.
A apărut, însă, în fața mea, mai repede de cât am putut clipi. I-am aruncat o privire ironică , împingându-l apoi doi pași în spate.
I-am anticipat mișcarea, era aceeași ca cea de acum patru ani.
M-a prins de antebrat trăgându-mă spre el. Mi-am ridicat privirea spre el, avea un rânjet nenorocit în colțul gurii, semn că era satisfăcut , de ce anume, habar n-am.
Mi-am poziționat mâna pe obrazul lui drept, al dracului de rece, încruntându-mă ușor. Era vizibil mirat de gestul meu, probabil nu foarte potrivit.
-Hmm, am început eu, nu ai febră...alt ceva trebuie să-ți fi cauzat starea de nebunie. Mi-am dat ochi peste cap, zmucindu-mă din strânsoarea lui.
-Fie, dacă ai ales calea cea grea,a continuat el.
Calea cea grea? Nu mă voi obosi descifrând vorbele lui fără înțeles.
La câteva secunde după ce și-a încheiat propoziția, mi-am simțit corpul ridicat de două brațe reci. Pielea a reacționat, făcându-se de găină. Îl loveam cu pumni în spate spunându-i de nenumărate ori să mă lase jos, refuzând bineînțeles. În acest caz am trecut la planul B. Mă zvârcoleam în toate părțile , dar Uchiha avea o forță de neclintit.
În timp ce vorbeam singură practitc, rugându-l să mă elibereze, am auzit sunete de pași în pădure. L-am amenințat că dacă nu mă va elbera voi țipa.
Nu ma ascultat, pufnind.
Eram pe punctul de a țipa, dar Uchiha a avut grijă să-mi acopere maxilarul cu mâna lui.
-Tu nu știi când să te oprești nu? Mi-a șoptit la ureche, târându-mă apoi în scorbura unui copac imens.
Încontinuare mâna lui îmi acoperea gura, eu încercând să i-o îndepărtez.
Era vizibil îngrijorat, ceea ce mă făcea și pe mine să intru în panică.
Capul meu era sprijinit de abdomenul său cu mâna lui înconjurndu-l.
Simțeam chakra individului care ne tulbura liniștea, cum se îndepărtează. Eram în siguranță.
În sfârșit i-am putut îndepărta mâna lui Sasuke de pe fața mea. Am ieșit din scorbura aceea cu Sasuke în urma mea.
În timp ce îmi scuturam hainele de praf mi-a prins antebratul trăgându-mă după el.
Simțeam că explodez de nervi, mă manevra după cum dorea el, iar eu nu puteam face nimic.
-Lasă-mă în pace! Dă-mi drumul odată, nu vreau să mă înorc!
Nu-mi răspundea, mă târa încontinuare după el. Am încercat să mă calmez pentru a vorbii cu el cu un ton mai liniștit.
- De ce te comporți așa?
-...
-Răspunde-mi! am spus ridicând din nou vocea.
S-a oprit spunându-mi cu un rânjet idiot pe față;
-Ești o jucărie amuzantă.
Palma mea a făcut contact cu fața lui, locul afectat înroșindu-se, la fel și palma mea.
Și-a întors capul spre mine prizându-mi încheietura mâini. Ochii săi roșii mă înspăimântau mai mult ca niciodată. Începeam să regret palma pe care i-am oferit-o.
-Dacă mai faci asta o dată...
L-am lovit din nou. Mai sunt o jucărie acum? Mă simțeam atât de bine făcând asta. L-am lovit a doua oara înainte de a-și încheia propoziția. Nimeni nu mă amenință.
Tot ce am auzit a fost un ”Hmm” înfundat, apoi am simțit o durere groaznică în zona cefei. Îmi prinsese părul în mâna lui trâgându-mă cu putere în spre el.
-Nimeni nu mă lovește pe mine! Mi-a spus
-Și totuși eu am făcut-o..., am continuat pe un ton batjocurător
Mi-a strâns părul mai tare făcându-mă să scot un geamăt pe care îl încata.
-Voi avea grijă să nu se mai repete! Mă amenința
Nu pot spune ce s-a întâmplat după aceea. Am simțit doar cum cad pe pământ. Mă adormise.

Hey guys! îmi cer mii, mii de scuze pentru absența mea! :(
Vă mulțumesc enorm de mult pentru comentarii, nu mă așteptam să vă placă!
Vă pwp de un milion de ori :* :* :*

Buna, Sedativ. Omg, omfg, ador ficul asta. IILLLLLLLLL ADORRRRRRRRRRRRRRRRRR!!! Ceea ce imi place este ca ficul e Shippuden, iar astea imi plac cel mai mult. Auzi, atunci cand am citit acel pasaj cu dintii lui perfecti, m-ai pus pe ganduri si m-am intrebat daca ei au pasta de dinti si periuta. Citeam asa si parca simteam o implinire sufleteasca, imi era asa de drag, pentru ca daca e shippuden, e ca si cum ar fi an anime, IAR DACA EI DOI SE ATING IN FELUL ASTA OHHH AHH UHM. Ma omori cu ficul tau, sa aduci next-ul ala mai repede, si vreau niste hut-hut. Te pupicesc.

P.S.: Ce bun e baiatul ala de la semnatura :o

Oh, God! Cum sa te opresti tocmai acum din scris? Nu ma asteptam la un asa capitol, sincer. Sasuke este asa de nemilos si totusi atat de interesant. De asemenea, nici Sakura nu se lasa mai prejos, avand si ea un caracter “atractiv“. Chiar regretam daca nu treceam pe la fic. Este atat de fascinant, incat n-are cum sa nu-ti placa. Problema mea, atunci cand citesc ficuri, este aceea ca autorul sau autoarea nu ma impresioneaza atunci cand vine vorba de dialog. Cand gasesc un dialog bun si care sa-mi faca placere sa-l citesc, nu gasesc descriere interesanta. Dar la tine nu este o astfel de problema! La tine e alta problema. Scrii prea bine =)). Iti multumesc de anunt, iar data viitoare sper sa nu mai astept atat. :(

Omg, nu pot sa cred cum se comporta Sasuke e asa de rau. Totusi asta e ceea ce ne face sa-l iubim. Pot spune ca ador ficul tau. E asa de frumos. Nu am cuvinte. Felul cum ai descris atingerile lor imi facea pielea de gaina. Vorbele dure ale lui Sasuke ii dadeau un aer destul de fioros. Totul e asa de super.
Abia astept nextul si sper sa vina mai repede.

PS: Sa ma anunti.

Bunăăă :3

ce frumos! Ceva 'violență' și puțină dorință... impresionant. Sasuke ăla o să o lase pe Sakura fără păr dacă o mai trage de atâtea ori. Și cum poți să-i zici că e o jucărie? :-w Rușine, rușine!

Hai cu următorul capitol!

Vacanță plăcută! :3

Mă pune pe gânduri, mă ține in suspans , ohh da îmi place al naibii de tare! În sfârșit un fic în care relația dintre cei doi nu este grăbită. Felicitări! Sper că pui next cât mai repede si dacă poți te rog anunță-mă !

O doamne e asa superrrr pana acum ! Sunt curioasa ce va face Sasuke mai departe... Adu ne next ul mai repede te rooog! Anunta ma si pe mine cand il pui, te rog. Bafta la scris, te puppp <3 !