Ok, inca un fic, care de data aceasta va fi in colaborare cu Layla.
Sper sa va placa ideile noastre si astept pareri.

Capitolul 1

Statea sprijinita de peretele rece privind in gol. Printre suvitele roscate care ii cadeau grele pe umeri, ajungand pana in dreptul taliei, se puteau observa cu greu ochii ei verzi inecati in lacrimi care isi pierdusera din profunzimea de altadata. Simtea ca cu fiecare minut care trecea, genele lungi deveneau din ce in ce mai grele, fiindu-i greu sa-si mai tina ochii deschisi. Desi si-ar fi dorit sa adoarma, sperand ca odata cu asta va disparea si acest vis urat, ii venea in minte imaginea tatalui ei. Isi amintea de clipele cand erau o familie fericita, cand simtea ca in bratele tatalui ei nimeni si nimic rau nu o poate atinge. Acele clipe i se pareau foarte indepartate. Dupa moartea mamei ei, nu-si putea inchipui ca va mai primi de la soarta inca o lovitura. Ultima persoana din viata ei, care i-a fost alaturi, care a sprijinit-o si a ajutat-o cu orice pret, se afla in stare critica pe patul de spital. Nu-si putea imagina viata fara tatal ei. Se simtea singura, secata de putere si de speranta.
Din salonul acestuia , iese un barbat inalt, in jur de 40 de ani, in halat alb, care-si nota ceva pe o foaie de hartie, punandu-si ochelarii. La vederea lui, roscata iese din transa si cu miscari usoare isi da dupa ureche suvitele care ii umbreau chipul. Se apropie de el cu pasi marunti, fiindu-i teama de o veste rea. Ajunsa in dreptul lui, incepe sa-si framante agitata mainile, muscandu-si buza de jos. Barbatul o analiza cu o anumita tristete in privire, punandu-i o mana pe umar in semn de consolare. La acest gest, ochii fetei s-au marit, incepand sa tremure.
-Ne pare foarte rau domisoara Yamadao. Am facut tot posibilul insa tatal dumneavoastra nu a supravietuit in urma accidentului.
La auzirea acestor cuvinte, simtea ca inima ii sta in loc, incepand sa respire cu greu. Se indeparteaza de barbat si se aseaza usor pe un scaun, sprijinindu-si capul cu mainile. Era foarte confuza, simtea ca odata cu tatal ei a disparut si dorinta arzatoare de a trai pe care o avea pana nu cu mult timp in urma. Simte cum o mana calda o atinge iar pe umar si ridica cu greu privirea din pamant, oftand. Era acelasi barbat in halat alb de mai devreme, care i-a dat vestea tragica.
-Stiu ca este foarte greu, asemenea pierdere, mai ales la 17 ani, este foarte greu de suportat, insa am o propunere pentru dumneavoastra… spune acesta lasandu-se in jos, ajungand la acelasi nivel cu roscata.
Tanara il privea lipsita de interes, in timp ce lacrimile continuau sa ii inunde chipul. Doctorul trage adanc aer in piept si cu o urma de nesiguranta in voce, isi continua fraza.
-In urma accidentului suferit, majoritatea organelor interne i-au fost afectate, insa inima lui este complet sanatoasa. Azi dimineata a venit in stare grava un tanar de 18 ani, Kenta Hayashi, care pentru a supravietui are nevoie urgent de un transplant de inima. De aici vine propunerea mea… am comparat analizele de sange si am vazut ca acest baiat si tatal tau sunt compatibili. Bineinteles, daca sunteti de acord, i-am putea salva viata acestui baiat, care asemeni tie, are o viata intreaga inainte…
-Am inteles ce vreti sa spuneti, il intrerupe fata. Asteptati sa fiu de acord sa-mi macelariti tatal. Insa asa ceva nu se va intampla. Nici nu vreau sa aud! Va rog sa ma scuzati. Adauga roscata, ridicandu-se in picioare si indepartandu-se de barbat.
Tanara traversa incet holurile lungi, privind in pamant. Ajunge in dreptul unei incaperi, unde se afla o femeie care plangea in hohote la usa dupa care se afla fiul ei. Fata a realizat ca era mama baiatului de care i-a vorbit doctorul putin mai devreme. Din simpla curiozitate, se apropie incet de geamul de la acea camera si atinge usor cu mana sticla rece. Era un tanar cu parul saten, cu pielea alba ca laptele. I se rupea sufletul cand auzea plansetele femeii de langa ea. Stia cum e sa pierzi pe cineva drag si nu si-ar fi dorit nici cel mai mare dusman al ei sa simta asemenea durere. Se intoarce si se apropie de ea, punandu-i mana pe umar.
-Totul va fi bine, ii spune tanara incercand sa schiteze un zambet.

Oo super.Imi place foarte mult cum scrii Crystal si sunt sigura ca amandoua va veti descurca mai ales ca imi place stilul vostru.
Imi place foarte mult acest capitol.Ai descriere...care e foarte buna iar dialogul nu e sec.Chiar imi place si astept cu nerabdare next-ul.
Succes la amandoua!

Draga pai acum trebuie sa le uimim si da,da si imi place inceputul rau!

Superb ! Imi place mult ! Astept next ! Mrrr

Capitolul 2:

-Totul va fi bine, ii spune tanara incercand sa schiteze un zambet.

Mai privi odata la tanarul baiat si la mama acestuita plimbandu-si usor degetul pe sticla geamului dupa care se indeparta ,mergand agale pe coridor.Singuratatea si tristeatea ii inavadasera sufletul si corpul.A iesit din spital mergand pe strazile mult prea aglomerate pentru acea ora tarzie.Tanara privea catre luna luminoasa ce isi rasfrangea intreaga lumina catre pamant si la micii licurici ce se invarteau in jurul sau fermecati de frumusetea acesteia.Privea la copii ce se plimbam cu parintii de mana,la cuplurile de indragostiti,la batrani.Toti zambeau bucurandu-se de viata,mai putin ea.Amintirile cu tatal sau ii zburau acum prin minte,facand-o sa ii dea doua lacrimi ce se prelinsera lovind pamantul.Era asa de fericita atunci,si se simtea asa protejata cu el,dar totul disparuse acum ca o iluzie,lasand in urma sa doar lacrimi.A ajuns in fata blocului sau,urcand scarile nepasandu-i de nimic.Deschise usa,oprindu-se in fata unei poze.Acolo se aflau cei doi prin parc.Isi aducea aminte de momentele de neuitat petrecute cu el si de rasul cristalin ce i-l provoca.Atinse micutul geam ce imbraca poza strigandu-i numele tatalui sau dupa care se indrepta catre camera sa.Sayuri s-a schimbat intr-o camasuta de noapte lila de casmir,punandu-se in lenjeria alba.Privea tavanul alb,privind amintirile sale.Usor usor somnul ii acaparu corpul indepartand toate gandurile fetei.In acest somn,aceasta a avut un vis ciudat,aparundu-i tatal sau.Tanara a inceput sa tremure involuntar in somn cazand in genunchi in fata acestuia,intrebandu-l de ce a lasat-o singura.Tatal sau o privea dulce.Se indrepta spre ea prinzand-o de mana,ridicand-o in picioare dupa care o stranse in brate:
-Draga mea,sunt aici pentru a te ruga sa ai grija de tine si sa nu lasi o persoana sa moara daca o poti ajuta,oricat de grea va fi decizia luata.
Privea persoana ce o strangea in brate,nevenindu-i sa creada ca pentru ultima data si-a mai putut vedea tatal.Acesta il imbratisa involuntar promitandu-i ca il va asculta si rugandu-l ca de acum inainte sa ii lumineze calea si faptele si sa o ajute.Acesta disparu ca o iluzie lasand-o pe Sayuri uimita,si cu lacrimile cristaline invadandu-i ochi.Dupa acest vis a avut un somn profund si linstit.
Dimineata veni cu rapiditatate,soarele trezind-o pe satena cu razele ce patrandeau in obscuritatea dorimitorului.Micuta lumina se juca prin camera fetei.Acesta se trezi coborand din pat usor.A mers in baie facandu-si un dus revigorant,dupa care se schimba imbracandu-se in negru si iesi pe usa plecand catre spital.Acum avea o misiunea importanta de indeplinit.Negura si ceata din viata sa incepea sa se diminueze.Visul de aseara era prezent in mintea fetei,aratandu-i ce are de facut.
Mergea repede pe strazile aglomerate,dorind sa ajunga cat mai repede la spital.Cetatenii o priveau cum trecea pe langa ei grabita dar sateni nu ii pasa.Spitalul nefiind departe de casa sa in cateva minute ajunse la spital.Pasi putin sfioasa,cautandu-l pe doctorul ce a incercat sa ii salveze tatal.A mers in cabinetul sau ciocanind la usa.Doctorul o pri ramanand stupefiat la vederea micutel fete:
-Buna dimineata ,ce va aduce pe aici?ma intreba doctorul zambind
-As dori sa semnez acel transplant
-Sunteti sigura?,ma intreba acesta citindu-se uimirea pe chipul sau
-Da sunt sigura,am spus eu rapid.
Acesta isi cauta prin sertat dupa acte,apuca un pix dupa birou aratandu-mi unde trebuia sa semnez.Am facut tot ce mi-a indicat doctorul dupa care,mi-a multumit spuanandu-mi ca prin fapta mea am salvat o persoana si ca astepta sa vad cum a iesit operatia tanarului.Am aprobat,iesind pe usa,intreptandu-ma catre canapeaua alba dar nu inainte sa trec pe langa camera baiatului.M-am oprit din nou,rezumandu-ma doar sa privesc pe geam.Din spatele sau aparuse doctorul ce o speriase pe Sayuri.O invita inauntru spunandu-o ca mama tanarului va fi fericita sa afle acesta veste,dar aceasta refuza politicos,plecand de langa geam.
Orele treceau cu repeziciune pe langa ambii tineri.Unul era in sala de operatie viata sa atarnand de un fir de ata,si de mana doctorului iar fata privea absenta pe pereti.Trupul ii era asezat pe scaun,dar mintea ii zbura la diferite lucruri.O persoana ii intrerupse starea de reverie,vocea sa speriind-o:
-Domnisoara operatia a luat sfarsit,imi spuse acesta calm.
-A reusit,intreb eu speriata.
-Urmati-ma imi spuse acesta,indepartandu-se de mine.
Auzind acest indemn,am facut ce mi s-a spus,tremurand involuntar.Nu stiam inca ce se intamplase cu baiat,sau unde ma duce doctorul,doar il urmam involuntar.

___________________________________________________________________________________

Foarte frumos Layla.Imi place cum scrieti si va descurcati.
Abea astept next-ul.Norok fetelor!

Inca un fik,in colaborare.Super,chiar imi place.Ideea e foarte interesanta si abea astept next-ul.
Asa ca dati din taste si puneti-l.Kiss you!

Capitolul 3

Continua sa strabata holurile lungi, asemeni unui labirint, fiind in urma doctorului care o directiona. Privea pierduta peretii de un alb imaculat, avand o oarecare stare de neliniste. Mergea framantandu-si mainile de emotie. Din cand cand il mai intreba pe barbatul in halat alb incotro se indreapta, insa nu primea niciun raspuns. Cei doi ajung in dreptul unei usi, deasupra careia scria „Reanimare”, oprindu-se. Barbatul deschide usa cu miscari usoare, facandu-i semn tinerei sa intre. Aceasta isi inclina capul afirmativ si paseste inauntru. Se opreste cateva momente la intrare, privind doctorul care incepea sa se indeparteze, lasand-o singura. Isi intoarce capul si ramane uitmita cand o zareste pe mama tanarului caruia i-a fost facut acel transplant.
Statea in loc, nefiind capabila sa faca vreun pas sau sa spuna ceva, privind cand la baiatul ce era intins pe pat, dormind, cand la femeia ce statea langa el, cu mainile incrucisate la piept, avand parul lung, brunet, prins intr-o coada lejera la spate. Trage aer adanc in piept, incepand sa se apropie de cei doi. Parca pasea pe cioburi de sticla, fiindu-i greu sa fie in preajma tanarului atata timp cat stia ca ii bate in piept inima tatalui ei. Se opreste langa femeia care desi avea ochii caprui inundati de lacrimi, ii zambea cu afectiune. Roscata ii raspunde la zambet, punandu-i usor mana pe umar.
-Nu am cuvinte sa iti multumesc! Fiul meu este in viata datorita tie! Niciodata nu te voi putea rasplati pentru ce ai facut!
Vazand ca la rostirea acestor cuvinte bruneta izbucneste si mai tare in plans, aceasta se apropie si mai tare, imbratisand-o, lasand o lacrima sa ii alunece pe obraz. Se indeparteaza putin de ea, prinzand-o de umeri.
-Mi-ati multumit deja. Adauga Sayuri incercand sa o linisteasca.
Intre timp, efectul anesteziei isi pierdea efectul, lasandu-l pe saten sa se trezeasca din somnul profund. Ochii sai caprui, blanzi, incepusera sa se deschida cu greu. Privea nedumerit in jurul lui, mai cu seama la roscata care era tinuta de mana de catre mama lui. Isi trece usor mana prin parul incalcit, incercand sa nu-si desprina perfuzia care atarna de bratul lui.
Bruneta ii da drumul roscatei si se indreapta cu bratele larg deschise spre fiul ei, cuprinzandu-l. Il tinea strans la pieptul ei, sarutandu-l pe frunte. Aceasta ii da drumul cand aude rasul cristalin al tanarului, care incepea sa nu mai aiba aer. Se indeparteaza putin de el si observa privirea bulversata a baiatului, care o analiza pe Sayuri din cap pana in picioare.
-Nu-mi amintesc sa ne fi cunoscut… spune satenul inclinandu-si capul intr-o parte, zambind.
Tanara ii raspunde cu zambet sincer, in care se citea o urma de melancolie. Ofteaza usor si se apropie de el cu pasi marunti.
-Sayuri Yamadao, incantata de cunostinta. Spune aceasta intinzandu-si mana la nivelul fetei lui.
-Kenta Hayashi, ma bucur sa te cunosc. Scuza-ma ca te intreb doar ca sunt putin confuz…
Insa nu apuca sa-si termine fraza, pentru ca este intrerupt de mama lui, care intervine incercand sa-i explice.
-Dragule, daca nu era Sayuri probabil ca tu nu mai erai in viata acum. Spune bruneta, coborand tonul la ultima parte. Tatal ei s-a stins din viata ieri si a acceptat ca inima lui sa-ti fie donata pentru transplant.
La auzirea acestei vesti ochii blanzi ai satenului s-au intristat. Ii era oarecum rusine sa o priveasca in ochi, acum ca stia prin ce a trecut aceasta. Observand atitudinea tanarului, roscata ii ridica capul, prinzandu-l de barbie si „fortandu-l” sa o priveasca in ochi.
-Este in regula…

Sper sa va placa.

vai ce-mi place fikul asta.Ma bucur ca ai pus continuarea,Crystal
E asa frumos.Ma bucur ca intr-un final a acceptat sa doneze inima..hai cu next-ul mai repede ca m-at facut curioasa.
Spor la scris!Pwp!

Vai pai da cum sa nu iti placa spune tu?Cum?

Da,cum sa nu ne placa?Dar imi pare rau ca te-ai oprit.Imi place cum scrieti si e foarte frumos fikul.Plizz vreau continuarea!Spor la scris si norok in continuare!

imi place asa mult........abea astept sa pui continuarea

spor la scris , scumpo!

Capitolul 4:
Observand atitudinea tanarului, roscata ii ridica capul, prinzandu-l de barbie si „fortandu-l” sa o priveasca in ochi.
-Este in regula…
Ochii sai asemenea cihlimbarului,straluceau,lacimile alunecand pe fata sa.Sayuri se uita nedumerita la saten privindu-l intens.L-a luat de mana,stranandu-l.La atingerea acesteia,tanarul s-a oprit din suspinat.
Mama baiatului ii privea,un mic zambet aparandu-i pe fata:
-Iti multumesc,spuse satenul trist.
-Mi-ai multumi,daca te-as vedea fericit,spuse aceasta oftand usor.
Baiatul incerca sa zambeasca,dar nu prea reusea.Inca se gandea prin cate a trecut roscata.Din spatele lor,se auzi usa deschizandu-se intrand doctorul:
-Domnisoara Yamadao,ma bucur sa va vad aici,spuse brunetul.
-Buna ziua,domnule doctor,il saluta fata.
Acesta se duse langa patul baiatului,privind aparatele:
-Kenta,vad ca te refaci foarte repede,aduaga doctorul.
-Multumesc,ingaima acesta.
Acesta ne privi pret de cateva secunde,rugand-o pe bruneta sa iasa cu el pentru a discuta.Aceasta il urma lasandu-i singuri pe cei doi.Sayuri,isi lua un scaun asezandu-se langa patul brunetului,incepand o mica discutie despre preferintele sale,despre cum era el.
Discutia a durat destul de mult,aceasta afland ce viata a dus ,si cum a reusit sa ajunga in acesta situatia.Kenta o ruga pe Sayuri sa ii promita ca va veni sa il viziteze si maine.Fata il privi in ochii trisiti,aproband din cap.
Chiar in acel moment,in camera isi facu aparitia mama tanarului.Sayuri se ridica de pe scaun,salutandu-i pe amandoi si iesi din camera de spital.
Mergea agale,privind pacientii ce stateau la coada pentru a primi ingrijiri.Iesi din spital,fiind vrajita de norii ce capatau diferite forme.Un elefant,o inimioara,un caine,un sarpe,totul se transforma in basm.
In 15 minute a ajuns in casa,deschizand usor usa.Si-alasat haina in cuier,intrand usor in camera,aruncandu-si hainele in pat si intrand in baie,dand drumul la apa calda.
Ii alinta corpul,alungandu-i grijile.Era frumos,dar in mintea sa rasuna vocea satenului ce semana cu un clinchet de clopotei batand in briza vantului.Lacrimile sale amare,imi ramasesera intiparite in minte.Nu isi puteam lua gadul de la el.A inchis ochii,incercand sa isi indeparteze gandurile,incercand sa fie atenta la picaturile de apa.Si-a lasat usor corpul relaxandu-se,lipindu-si capul de geamul rece.Ii conferea o senzatie placuta.A ramas inca cateva minute in apa,dupa carea iesit,punandu-si un prosop alb de bumbac pe corp.Si-am aranjat parul ud,prinzandu-l usor cu o clema,iesind din baie.S-a indreptat catre dulap,luandu-si o camasa de noapte rosie,punandu-se in pat.A dat drumul la muzica,incercand sa isi capteze atentia pe ritmul muzicii si sa nu se mai gandeasca la altceva.
Si-am asezat capul pe perna,privind tavanul.Asculta muzica linistitoare,usor,usor ochii inchizandu-i-se,acaparandu-o somnul.Orele treceau rapid,si visele ii acaparau mintea.visa,o pasare zburand in inaltul cerului.Din departar vedea doua persoane tinandu-se de mana.Era ea si Kenta.Era stupefiata nevenindu-i sa creada.Ea si cu satenul de mana plimbandu-se?Dintr-o data s-a trezit din somnul dulce,fiind oribita de soarele ce invida camera.Se ridica agale din pat,mergand sa se priveasca in oglinda.
Isi aranja parul ravasit,inca avand in cap visul de noaptea trecut.Totul era de neinteles pentru ea,si refuza sa creada ca asa cevan este posibil.
A iesit din baie,luandu-si din dulap o pereche de blugi,o bluza alba,si un plover albastru,iesin din camera.
Era o dimineata frumoasa,dar si agitata.Locuitorii capitalei sa grabeau pentru a ajunge la servici.Ea merge usor,privind cerul.Era prinsa in gandurile ce nu ii dadea pace.
S-a hotarat sa mearga sa se plimbe in parc,dupa care sa mearga la spital la Kenta asa cum ii promisese.
Se indrepta catre parcul Central,privind fiecare trecator.Ajunsa acolo,se opri pe o banca,inchizand usor ochii.Inca nu stia ce reprezenta visul acela bizar.
Se gandea,dar nimic.Nu putea intelege asa ca s-a hotarat sa se indrepte catre spital.Mergea prin parc,catre strada,privind in jur,admirand florile,cerul,pasarile.Fiecare lucru pe langa care trecea.A ajuns pe strada care ducea la spital.Mergea,usor usor grabind pasul fara a realiza.In cateva minute de mers a ajuns in fata spitalului pasind
inauntru.Pe drumul catre camera satenului a dat de doctorul ce il ingrijea,oprindu-se pentru a vorbi cateva clipe cu el:
-Buna ziua domnule doctor.Cum se mai simte Kenta?
-Buna ziua domnisoara Yamadao.Tanarul Hayashi se simte bine.Se recupereaza foarte repede.
-Ma bucur sa aud acest lucru,spuse tanara zambind.
-A intrebat de dumneavoastra in aceasta dimineata,adauga brunetul doctor.
-Oh,multumesc ca mi-ati spus.Acum o a ma duc la el daca nu va suparati.
-Chiar va rog,adauga acesta,facanu-i semn roscatei sa isi continuie drumul.
A pornit catre camera lui Kenta.Ajungand in fata usii,batu usor,de partea cealalta auzindu-se o voce calda,rugandu-o pe Sayuri sa intre.Aceasta apasa pe clanta intrand in micuta incapere alba.

_________________________________________________________________________________________________________________

Ehe, foarte, foarte frumos, draga! Chiar imi place! Se pare ca ti-a prins bine vacanta, surioara. Deci o sa mergem mai des. Ibiza scrie pe noi!

Vai ce-mi place ficul vostru!Chiar ma intrebam daca ai pus next-ul,Layla.Dar trebuia sa te opresti?Off,hai mai repede cu next-ul ca sunt curioasa sa vad ce se intampla.

Am reusit sa termin continuarea. Sper sa va placa si astept pareri.

Capitolul 5

Tanara paseste in mica incapere de un alb imaculat. Se apropie incet de patul satenului, schitand un zambet inocent.
-Buna dimineata! Cum te mai simit, Kenta?
-Buna! Ma simt mult mai bine. In dupa-amiaza aceasta voi fi externat. Apropo, am o surpriza pentru tine. Spune baiatul scotand un ursulet de plus ce avea in brate o inimioara rosie.
La vederea surprizei, zambetul de pe chipul roscatei se transforma in unul cat se poate de fals. Aceasta apuca ursuletul oferit de Kenta, incepand sa-l mangaie agitata. Sayuri se opreste din smotocit obiectul de plus si trage aer adanc in piept.
-Kenta, nu stiu cum sa-ti explic…Cred ca mi-ai inteles gresit intentiile. Eu te vad ca pe un prieten, nimic mai mult.
Tanarul o intrerupe si incearca pe cat posibil sa o linisteasca, explicandu-i ca si in viziunea lui sunt numai prieteni. Cei doi continua sa vorbeasca ore in sir despre vietile lor, mult prea complicate pentru o varsta atat de frageda.
La un moment dat, roscata se ridica de pe scaunul inconfortabil si se apropie cu pasi marunti de usa, dar este oprita de glasul cristalin al satenului.
-Sayuri, ai vrea macar sa iesim la o cafea dupa ce voi fi externat? Ca intre prieteni…adauga Kenta observand expresia nelinistita a fetei.
Tanara da afirmativ din cap si paraseste incaperea. Odara fiind afara din salon, se sprijina usor pe usa, oftand adanc. Era convinsa ca relatia de prietenie dintre ea si Kenta nu poate duce la nimic bun. Nu isi dorea o apropiere de saten, nu se simtea in stare, cel putin nu inca. Pierderea suferita era prea recenta pentru a fi uitata cu atata usurinta. Rana adanca din sufletul ei inca sangera cu putere.
Se trezeste din starea de visare scuturand incet din cap si incepe sa strabata holurile lungi si inguste, indreptandu-se spre iesirea din spital. Afara se intalneste cu mama baiatului care se ducea sa isi viziteze fiul si care probabil astepta sa il ia acasa cat mai curand. Dupa cateva minute in care au o discutie amicala, cuvintele de ordine fiind :”iti multumesc din suflet” si „nu te voi putea rasplati niciodata pentru ce ai facut”,cele doua se despart, luand-o fiecare pe drumul ei.
Sayuri mergea incet spre apartamentul ei din centrul metropolei. In fata ochilor i se derulau intamplarile din ultimele zile, care i-au schimbat radical viata. O surprindea cu cata usurinta drumul pe care il avea de parcurs in viata a luat o alta intorsatura. Cu cata usurinta toate sperantele i s-au naruit. Cu agitatia din ultimul timp, nici nu a avut timp sa-si puna ordine in ganduri. Inauntrul ei se afla un amalgam de sentimente ce o macina cu fiecare clipa care trecea. Nu-si mai cunostea rostul in viata si ura sentimentul ca traieste degeaba. Cel mai mult o deranja faptul ca nu putea intelege cu ce a gresit atat de mult pentru a merita o asemenea lovitura de la viata. Mai intai s-a stins din viata mama ei si la scurt timp, s-a dus si ultimul om la care tinea cu adevarat, cel care o sprijinea si ii era mereu alaturi, tatal ei. Intr-un fel o linistea faptul ca inima lui continua sa bata in pieptul lui Kenta, dar in acelasi timp ii dadea o stare de disconfort total. Uneori avea senzatia ca ar fi fost mai bine sa nu accepte acel transplant si sa-si lase tatal sa se odihneasca in pace, dar de fiecare data cand ii vedea zambetul si ochii blanzi ce emanau atata caldura ai satenului, ghetarul din inima ei se topea.
Roscata ajunge la destinatie si paseste in apartamentul, decorat cu bun gust. Se aseaza pe canapeaua pufoasa din sufragerie si priveste pierduta spoturile din tavan, reluandu-si sirul gandurilor. Orele treceau pe langa ea si tanara continua sa viseze la viata de altadata, cand deodata telefonul de pe masuta de sticla de langa ea incepe sa sune.
Sayuri se ridica cu greu in sezut si apuca plictisita obiectul, privind ecranul luminos ce arata un numar necunoscut…

shi eu vreau nextu..plzz
______________________________________
Proba olimpica la injurat:
FaH..CiNe PuIi mEi t' CrEzI Uh...eJtI DeCaT O MArIoNeTa cArE Ii iA ApArArEa lU' BuBu aIa...sHi pUtZiN ImI PaSa q ma fAkIuH PrOsTaH...AsHa Q JeT'sSs

Miau !

Deeeci..insfarsit next-uuul..chiar ma gandeam cand il puneti :X
Foarte frumos !
Felicitari pentru capitol:X
Mia placut asa de muuult:X:X
Si mati lasat si in suspans , bravo..bravo:)))

So..haide cu next-ul repede

Spor la scris si la idei !! Pupici

Mrr

Am reusit sa scriu capitolul. Imi pare rau ca a trebui sa asteptati atat. Sper sa va placa.

Capitolul 6

Sayuri se ridica cu greu in sezut si apuca plictisita obiectul, privind ecranul luminos ce arata un numar necunoscut…
Accepta apelul, ducand telefonul in dreptul urechii. Aceasta ofteaza adanc la auzul vocii de la celalalt capat al firului.
-Buna Kenta. Ce surpriza ca ma suni. Spune roscata pe un ton cat de poate de sarcastic.
-Si eu care credeam ca ai sa te bucuri. Daca vrei…
Insa nu apuca sa-si duca la bun sfarsit replica, pentru ca este intrerupt de Sayuri care il anunta ca este in regula.
Aceasta da negativ din cap la fiecare cuvant din partea tanarului ce ar putea indica o apropiere mai mult decat prieteneasca. Conversatia lor incepuse deja de cateva minute, minute care nu au facut decat sa-i ofere o stare de disconfort fetei.
-Deci, ai de gand sa onorezi invitatia la o cafea pe care ti-am facut-o azi dimineata? Intreaba satenul cu o calmitate in voce ce denota siguranta de sine.
La auzirea acestei intrebari, palma rece a tinerei se izbeste de fruntea ei, privind agitata in jur.
-Stii tu…nu pot acum. Nu sunt acasa. Reuseste sa raspunda Sayuri, fiind sigura pe ea.
Chicotul baiatului rasuna de la celalalt capat al firului, reusind sa o ingrijoreze pe roscata.
-Foarte ciudat avand in vedere ca lumina la tine este aprinsa. Poate ca ti-au spart hotii casa. Daca vrei sun eu la politie in locul tau. Adauga acesta degajat.
Ochii verzi si patrunzatori ai tinerei tradau uimirea ce ii acapara fiinta. Se ridica de pe suprafata moale, indreptandu-se spre fereastra. Cu miscari usoare o deschide lasand un val de aer rece sa patrunda in incapere. Instinctiv isi incruciseaza bratele la piept cand aerul rece incepe sa se rasfranga pe pielea ei.
Priveste in jos, aplecandu-se usor, zarindu-l pe Kenta ce statea in fata blocului cu telefonul intr-o mana, cealalta mana fiind adancita in buzunar.
Observand incercarea tanarului de a se face inteles, Sayuri duce telefonul la ureche, usurandu-i brunetului sarcina.
-Nu am de gand sa te intreb de ce m-ai mintit, dar acum am sa zic ca imi esti datoare cu acea iesire la o cafea. Spune tanarul, zambind.
Realizand gafa pe care a facut-o, roscata il roaga pe Kenta sa astepte cat timp se imbraca. Se imbraca cu primele haine pe care le gaseste, acestea fiind o pereche de blugi negri, un tricou rosu si o jacketa neagra pe deasupra. Se incalta cu o pereche de balerini rosii si iese din casa val-vartej, coborand scarile in fuga.
Odata ajunsa afara, il cauta cu privirea pe Kenta, zarindu-l sprijinit de un stalp de iluminat. Ofteaza adanc adoptand atitudinea de fata prietenoasa, evitand astfel o oarecare antipatie din partea lui.
Se apropie de el cu pasi marunti, schitand un zambet inocent. Cand era in preajma lui constientiza ca repulsia pe care incerca sa si-o formeze pentru el era un sentiment cat se poate de superficial. Ochii sai caprui, blanzi emanau bunatatea si dragostea de care avea ea nevoie. Acei ochi reuseau cu fiecare secunda care trecea sa topeasca gheata din sufletul ei, sa-i redea increderea de sine si viata de altadata.
Cei doi se urca intr-un taxi ce era destul de aproape de ei. Automobilul se strecoara cu greu prin trafic, avand ca destinatie o cafenea din centrul metropolei. Roscata priveste in partea opusa tanarului, sprijinindu-si capul pe geamul rece.
Odata ajunsi la adresa stabilita, satenul se grabeste sa iasa inaintea fetei, astfel incat sa-i deschida portiera de la masina. Vizibil uimita de gestul lui Kenta, Sayuri ii zambeste, multumindu-i.
Tinerii pasesc in cafeneaua ce parea a fi una selecta, tinand cont de locatia si de design-ul sau si se aseaza la o masa dintr-un colt. Incep sa discute despre subiecte, unul mai ciudat decat celalalt, pana ajung sa discute despre fostele relatii. Un subiect ce nu o incanta deloc pe roscata. Pana la acea varsta nu avusese nici un prieten, nu fusese indragostita. Nu avea habar cum e sa simti ca esti dependent de cineva, sa simti ca formezi un intreg cu acea persoana speciala.
Sayuri observa ca satenul incepuse sa devina agitat, avand in vedere ca incepuse sa isi framante agitat mainile si sa-si muste buza de jos, parca incercand sa se abtina sa spuna ceva. Deodata expresia i se schimba, un zambet facandu-si loc pe chipul sau.
-Sayuri, trebuie sa-ti spun ceva…

Sper ca v-a placut. Astept pareri.

Miau !

Hei draga mea !
Vaaai , insfarsit next-uuul
Cat lam asteptat
Crede-am ca numai vine
Of of
Ce-mi faceti voi mie
Oricum , foarte frumos next-ul
Frumos si foarte interesant
Sunt curioasa sa vad ce-i spune lui Sayuri
Deabea astept
Vai vai
So..
Felicitari pentru capitol
A fost de-a dreptul minunat
Astept si pe celalalt
Si sper ca va veni mai repede
Fiindca sunt foarte , foarte curioasa
Iar eu cand sunt asa de curioasa nu-i de bine :))
So..
Spor la scris , idei si scoala !!
Pupici duuulci !!
Mrr

Oh la superb scumpa mea si inca odata mutlumesc pentru intelegere.

Of of of surioara mea scumpa.Minunat capitolul.Hehehe

Capitolul 7:

Deodata expresia i se schimba, un zambet facandu-si loc pe chipul sau.
-Sayuri, trebuie sa-ti spun ceva.
Roscata devenea agitata,nestiind ce va urma.Incerca sa isi pastreze calmul si sa nu arate sentimentele ce mocneau in sufletul sau:
-Spune,continua aceasta calma.
-Pai,Sayuri,eu te plac si ma gandeam daca doresti sa fi iubita mea..?,spuse acesta incet.
Fata devenea agitata,fata devenindu-i serioasa.Nu mai stia cum sa reactioneze intr-o asemenea situatie.Acesta isi intoarse privirea catre geam,tragand aer in piept, pentrua-siface curaj si spune:
-Imi mai poti oferi cateva zile de gandire?
Satenul schita un zambet adaugand:
-Desigur.Am inteles ca intrebarea mea te-a luat prin surprindere,spuse satenul,lasand capul in jos.
Acesta il privi simtindu-se vinovata.Nu stia ce sa faca dar instinctele erau mult mai puternice ca ea.Ii prinse mana intr-a ei spuanandu-i:
-Nu fi suparat.Doar m-a luat prin surprindere.Simt nevoia sa imi pun oridine in ganduri.Promit sa iti dau un raspuns.
Kenta ridica capul,zambind.Era un zambet cald,dulce transimtand iubire.Ochii sai erau calmi,iar expresia fetei semana cu cea a unui intepelt,care se gandea la anumite semne,ce le primea de la o divinitate.
Roscata isi indeparta mana,luand cafeaua in mana,si sorbind.Gandurile nu ii dadeau pace.Tinea la Kenta,iar asta nu putea sa nege,dar nu dorea sa se indragosteasca de el, ca mai apoi sa sufere.Nu putea sa uite atatea lucruri.Nu ii placea suferinta,poate de aceea era si asa.
Aceasta nu stia ce o sa ii raspuna lui Kenta.Pur si simplu sentimentele ei erau contradictorii.S-a inchis atata in ea,nevrand sa se indragosteasca si acum ce facea?
Cei doi au privit,Kenta luand atitudine:
-Mergem?,intreba acesta trist.
Sayuri aproba din cap.Amandoi s-au ridicat de la masa,iesind pe usa cafenelei.Mergeam pe strada neprivindu-se,nevorbindu-si.Amandoi priveau cuplurile de indragostit ce treceau pe langa ei.Alegerea era in mainile roscatei,dar nici ea nu stia ce hotarar sa faca.Ce sa spuna,ce sa ii raspunda..Intre timp,amandoi fiind prinsi in ganduri,nu au realizat ca au ajuns in fata casei roscatei.Acesta si-a luat ramas bun de la saten si a intrat in casa.
S-a indreptat agale catre camera ei.Isi lasa hainele pe pat,indreptandu-se catre baie.Dadu drumul la apa sa curga in jacuzzi dupa care se intoarce in cad mera,mergand catre dulap si cautand haine pe care sa le imbrace.
Si-a ales niste pantaloni scurti albi si un maieu de acceasi culoare.Le-a luat cu ea mergand pentru a da drumul la muzica.Adora sa isi faca baie pe melodii relaxante.A pus CD-ul in combina apasand pe butonul"play",dupa care s-a indreptat catre baie.Si-a bagat corpul in apa spumoasa cu aroma de levantica si randafir.A inchsi usor ochii deschizandu-si mintea si sufletul.A incercat sa isi alunge toate gandurle ce o macinau.Stia ca mediatia si realxarea era cel mai bun remdiu pe care il putea face si care mergea.
A stat asa o jumatate de ora,in apa fierbinte ce ii alinta pielea catifelata.Mirosul ii invada intreaga fiinta conferindu-i o senzatie placuta de relaxare,iar muzica ce se auzea din dormitorul ei,amplifica aceste sentimente.
A iesit gratioasa din apa calda,punandu-si un prosop albastru pe ea.S-a schimbat in hainele alese,mergand catre camera ei,unde s-a asezat in pat.
Privea pierduta catre tavan,muzica ce se auzea pe fundal trimitand-o intr-o alta lume.Usor,usor somnul a pus stapanire pe intreaga ei fiinta.
Somnul nu a fost atat de linistit avand un vis.Cerul albastru era invadat de porumbei albi.Se invarteau si dansau.Visul ei exprima fericire si dragoste.Totul parea scos dint-un basm,dar la sfarsitul visului o voce de zeita a rasunat spunand"Fericirea sta in mainile tale.Ai grija de alegeri faci!".
Brusc s-a trezit din transa in care se afla.Razele soarelui care ii alintau fata si anuntau venirea unei alte zi din viata ei.Poate chiar al unui nou inceput.Nu stia ce ii rezerva ziua de azi,dar dupa visul de aseara credea ca sigur nu ceva rau,desi simtea ca va avea loc o schimbare majora.Zambetul sau era cordial,luminandu-i fata si amplificandu-i trasaturile.S-a ridicat agale din pat facandu-si siesta de dimineata.Si-a ales hainele pentru aceasta zi.Un maieu alb asortati cu o pereche de blugi de acceasi culoare.S-a incaltat cu o pereche de sandale,si-a luat cheile si telefonul si a iesit prin casa.
Dispozitia ei era una de invidat,astazi simtind nevoia sa se plimbe prin oras.Nu mai facuse acest lucru de mult timp.Acum,viata ei capata alte noante de culoare,nonculorile stergandu-se definitiv.Se plimba fericita pe trotoarele aglomerate.La aceasta ora,metropola se afla in plin trafic.
A ajuns destul de repede in parc,asezandu-se pe o banca.Se uita la copii ce se jucau,ce radeau.Natura era vie,pasarile ciripind conferind un efect eufonic deosebit peisajului zugravit in culori deschise.Privea pierduta cerul albastru.Privea norii de diferite forme,incercand sa deslueasca formele acestora.
Dintr-o data....

___________
Pai sper sa va placa si astept cat mai multe pareri si comentarii.