Hey, m-am gandit sa fac si eu un fic. In primul capitol va fi numai cu Flasback-uri pentru pentru ca vreu sa evidentiez diferenta dintre trecut si prezent (ve-ti intelege in capitolul 2). Sa stiti ca titlul va avea legatura lutn mai tarziu cu capitolele ficului. Va rog sa ma scuzati pentru greelile de tastare si daca este capitolul prea scurt Fara alte introduceri va spun: Lectura placuta!


Capitolul 1. Trecutul

Sakura:

***Flash Back*** (la 9 ani)

-Haideti oamenilor! O sa stam aici pe banca toata ziua?! Vacanta a inceput de o saptamana si noi nu facem nimic! Puneti-va mintea la contributie! Spune nervos Naruto, un tip care nu poate sa stea locului mai mult de o zi.
-Tu ne spui noua sa ne gandim la un joc. Dar de ce nu te gandesti tu? Esti bun numai sa zici ca noi nu facem nimic. Dar mai intai gandeste-te la tine, si apoi spune despre noi! Ce increzut esti! Tipa Temari, o fata de gasca care in fiecare zi ii spune lui Naruto ca e increzut, iar apoi se cearta cu el si peste cateva minute se impaca.

Cred ca v-am bagat putin in ceata, nu? Sa va explic: vacanta de vara a inceput de o saptamana iar eu si cu prietenii mei stam in fata blocului de cand a inceput si ne gandim la un joc. Sa va prezint amicii mei: Temari si Naruto, cei doi certareti, Shikamaru: el e cel linistit care nu se enerveaza oricat ai incerca. Mai este si Hinata. Ea e o fire mai timida in public, dar cu noi se dezlantuie. Iar eu sunt Sakura. Nu pot sa spun ca sunt cuminte, dar nici ca sunt rebela. De fapt, nu am de cine sa ascult pentru ca sunt orfana. Am fost la un orfelinat si m-a luat in grija o batranica, care, pana la urma, a murit.
-Gata, va rog, incetati sa va mai certati si hai sa ne gandim in liniste la un joc. Spune calm Shikamaru.

Are dreptate, mai bine ma gandesc la un joc, unul in care trebuie sa alergi. Sa vedem... Unul care incepe cu A... Adevar sau provocare! Nu,nu e bun. Un joc care sa inceapa cu B... Bu... Ba... Nu gasesc nimic. Nici jocuri cu C nu gasesc. Dar cu D? Sa vedem: de... De-a vatea-ascunselea. (cred ca asa se scrie) Da, e bun. Le spun prietenilor ideea mea, iar acestia sunt de acord. Hina spune ca ea vrea sa mije. Mergem toti la un colt al blocului si Naruto si Temari incep sa se certe din nou:
-Eu fac inelus invartecus! Ha ha! Incepe Naruto.
-S-o crezi tu! De ce trebuie sa se intample totul cum vrei tu? INCREZUTULE! i-o intoarce Tema.
Hinata, vazand ca certaretii sunt ocupati, iar Shikamaru se uita la nori, ma alege pe mine sa ii fac inelus invartecus.
-Inelus invartecus, ghici pe care deget ti l-am pus, spun eu.
Am pus degetul mare de la mana stanga. Hinata m-a intrebat daca am pus degetul mare de la mana dreapta, deja are 10 secunde. Ma intreaba daca am pus degetul mare de la mana stanga. A castigat, se pare ca trebuie sa numere 20 de secunde. Atunci cand Hina a inceput sa numere toti am fugit pe unde apucam. Eu ma ascund dupa o masina din parcare si o vad pe Temari cum se ghemuieste printre tufisuri. Naruto incearca si el sa se ascunda dupa tufisuri.Cand Tema il vede incepe sa spuna:
-Hei, ce faci in locul meu? Hai basti!
-Nu e locul tau. Nu scrie pe el Temari. Acum cine e increzut? Ii raspunde Naruto.
-Terminati! Stati amandoi acolo si gata! Ii intrerup eu.
-Am terminat! Striga Hinata.

Le fac celorlalti semn sa taca si ma indrept spre o masina mai aproape de baza. Cand o vad pe Hina indreptanduse spre partea opusa incep sa alerg ca sa imi dau tic tac. Chiar cand mai aveam cativa centimetri Hina m-a vazut si a inceput si ea sa alerge. Fix cand era sa ajung la baza m-am impiediacat de bordura si mi-am julit la genunchi. Toti au iesit din ascunzataoare si au venil langa mine. Shikamaru mi-a dat un servetel umed si l-am dat peste rana. Au! Doare atat de tate! Dar, se mai intampla, nu trebuie sa fac un caz din asta. In fata noastra a trecut un baiat cam de versta noastra cu parul negru si ochii la fel de negri. Se uita urat la noi. Of, de parca nu a mai vaziut o julitura, sau prieteni. El a fost intrerupt de mama lui care la luat de brat si la intors la familia lui.

***End of Flash Back***

Sasuke:

***Flash Back***(tot la 9 ani)

-Haideti acasa. Dupa un drum asa de lung mai bine ne odihnim. Spune mama cu o voce calma si linistita.
Toti am fost de acord si ne indreptam spre casa. Intr-o parcare am vazut niste prieteni care stateau in jurul unei fete cu parul roz. Ea avea o julutira groaznica pe genunchi. Vai, julitura, sange, cred ca ametesc. Nu pot sa supotrt sangle, mi se face rau cand il vad.

Asa stateam si ma uitam pana cand mama ma ia de brat si ma intoarce cu brutalitate spre familia mea. Sa v-o prezint. Tata: e un barbat puternic si curajos, pacat ca isi foloseste calitatile in scopuri rele si crude. La ce ma refer? Ma refer ca de cand am fost nascut el ma bate si nu ii pasa de mine, suntca un fel de jucarie de plus pentru el. La fel se intampla si cu fratele meu, Itachi. Desi ne certam tot timpul, ne iubim. Oricum trebuie sa rezistam cmva acestei soarte crude. Mama este o persoana blanda si calma. Ea este buna cu toata lumea. Doar cu doua persoane nu este buna. Acele doua persoane sunt... Chiar fii ei. La fel ca si tata, mama a fost ca un monstru: nu-i pasa de mine si de Itaci si ne trantea de toate lucrurile care ii ieseau in cale, la fel ca pe o jucarie care nu iti mai place. Nu stiu de ce parintii se comporta asa cu noi. De fapt cred ca stiu. Eram odata cu Itachi si i-am auzit pe mama si pe tata ca se plangeau ca au baieti. Ca isi doreu fete. Poate din cauza asta ne chinuie pe noi: pentru ca nu suntem fete.

-Draga, hai sa mergem sa ne cumparam o inghetata, inainte sa mergem acasa. Spune tata linistit.
-N... Ne lu...Luati si...N... Noua u... Una? Spun eu si fratele meu in acelasi timp.
-Nu. Spune tata calm fara macar sa se intoarca cu fata la noi.
-Stiti ceva? Nu va mai deranjati sa mergeti cu noi, plecati undeva. Poate la prietenii vostri. Spune mama rautacioasa.
Prieteni... Prieteni... Daca as avea asa ceva as fi foarte fericit. Dar nimeni nu se imprieteneste cu doi ciudati chinuiti ca mine si Itachi. Fratele meu mi-a propus sa mergem sa ne plibam intr-o padure. Eu am fost de acord. Poate acolo exista ceva care ar putea sa neindeplineaca macar o dorinta: sa fim fericiti. De fapt nu se va intampla asa ceva. Sunt sigur voi ramane cu aceasta dorinta, pentru ca nu se va indeplini. Totusi mai este o speranta...

***End of Flash Back***


Cam acesta a fost primul capitol. Nu stiu cand il voi posta pe al doilea. Sper sa va placa.

Fic nou...
Pai faza cu Sakura m-a plictisit, dar totusi avea 9 ani..
Iar cea cu Sasuke m-a lasat masca, adik chiar m-a impresionat
Pare destul de original...
Abia astept next-ul, sa vad ce se v-a intampla cu Sasukex
Te poop si nu uita de next

Este un fic super dragut si foarte trist. Abia astept next sa vad ce soarta vor avea cei doi frati.
Daca ii mai bat pe cei doi ii bat eu pe ei

E chiar interesant primul capitol, cu toate ca e plin de flashback-uri. Imi plac unele pasaje de descriere; sunt chiar reusite.
Pai, astept nextul cat mai repede si te pup!

salut
este dragut primul capitol!dar in acelasi timp trist
imi place descrierea folosita
cred ca ar trebui sa iau si eu lecti de descriere de la tine

deci deabi astept NEXT

:(( Uaaa >.<
Asa de trist
Vorba lui ele : Parinti hai sa ne jucam cu topotu' >:)
Draga mea !
Next repede !

Scuzati intarzierea, defapt eu trebuia sa aduc capitolul. Eu si Ayumi il facem in colaborare.

Capitolul 2- Prezentul

Sakura (16 ani) :

Stau in camera mea unde rasuna din ditamai boxele o melodie de club. Ma zbantui ca o descreierata pe covorul alb si pufos. Cand dansez mintea mea e goala nu mai simt nimic, nu mai gandesc nimic inafara de dans, o i-au razna complet. Fiecare zi mi-o traiesc parca ar fi ultima. Cat ma zbantui prin camera nu observ un ac scapat probabil de designer-ul meu vestimentar si calc fix in el. Nu imi m-ai pot tine echilibrul si dau cu capul de un sertar reusind sa il deschid. AAA cine a mai pus si porcaria asta aici?! Scot sertarul din balamale si il arunc pe jos reusind sa il crap. Daca am reusit sa crap sertarul asta asa o sa-i crap si capul servitoarei ca nu a facut curat si am calcat in acel ac. Chem servitoarea in camera sa stranga mizeria si ea vine imediat.
-Cine naiba nu a curatat pe jos! Din cauza asta am calcat intr-un ac lasat de proasta aia de Hinata! Strange repede gunoiul!
-Ok doamna! Desigur doamna! Imediat!
-Domnisoara nu doamna ca nu sunt casatorita inca!
-Dar sunteti sigura ca nu vreti sa pastrati poza aceasta? imi spune servitoare intinzandu-mi o poza mai veche. In poza eram eu si prietenii mei, printre care se pare ca era si Hinata, hmm ce vremuri, oare cum am ajuns la aceasta casa, sa fiu bogata sa am tot ce vreau? Parca eram orfana, nu aveam familie, singurii care ma ajutau erau prietenii care i-am parasit demult, inca mai tin minte acea zi...

~~FlashBack~~

Era o zi insorita desigur, ca fiecare zi de vara din acest orasel mic. Ma plimb cu capul plecat si cu mintea in nori spre iesirea din oras. Nu mai am de ce sa raman, nu mai are rost sa stau aici fara nici un scop, am pierdut singurele mele legaturi, singura le-am rupt asa ca la revedere oras, la revedere zile frumoase, se pare ca sufletul meu se intuneca. Sa va explic mai detaliat, m-am certat foarte rau cu prietenii mei asa ca acum plac, plec si nu ma mai intorc, cel putin nu prea curand. Incepe sa ploua din senin, foarte ciudat, parca vremea se schimba dupa starea mea de suflet. Vad o limuzina neagra, stai! Ce cauta o limuzina negra pe un drum ca si acesta? Din ea iese o femeie inalta cu par negru ondulat la varfuri si cu ochi negrii patrunzatoi dar blanzi. Imi zambeste dulce in timp ce ma intreaba ce fac aici pe vremea asta. Ii spun ca plec din oras iar aceasta ma intreaba unde imi sunt parintii. La aceasta afirmatie o bila argintie imi iese din ochiul meu verde ca smaraldul.
-Sunt orfana, nu am parintii, nu i-am vazut niciodata...
-Haide cu mine, te adopt eu, vei fi fiica mea, spune femeia cu un zambet larg pe fata. Era ceva magic, nu imi puteam imagina cat noroc a cazut pe mine. Parca Dumnezeu a trimis un inger pentru mine in sfarsit, un inger care sa aiba grija de mine, un inger numit "mama". Am intrat impreuna cu noua mea mama in limuzina unde l-am cunoscut pe tatal meu adoptiv pe nume Fugaku.

~~EndFlashBack~~

A fost cea mai norocoasa zi a mea. Dar sa lasam prostiile astea sentimentale acum. Servitoarea se uita la mine asteptand raspunsul.
-Sti ceva, poza asta eu o ard asa ca poti sa pleci. Spunand asta servitoarea pleaca cu cea mai mare viteza. Imi i-au bricheta si o aprind indreptand-o catre poza. Doua lacrimi stralucitoare se ivesc pe chipul meu cand focul brichetei atinge suprafata pozei arzand-o. Ma uit atent la focul ce se extinde iar cand poza este arsa pe jumatate sting focul si arunc poza in cosul de gunoi. Ma uit prin dulap sa ma imbrac pentru ca sunt in pijamale si acolo ma uit atent si vad o usita mica. urioasa de fire vreau sa intru si exact asta fac. Acolo vad...

Scuze ca e atat de scurt, dar vreau sa va las in suspans . Cu next vine Ayumi, astepta minim 3 com .

Pai uite un comm de la mine.

Descriere: ai avut si chiar mi-a placut. Ceea ce nu mi-a placut insa a fost atitudinea rozaliei. Cand a devenit o asa scorpie? Ei oricum, o imblanziti voi, nu-i asa?

Dialog: ai avut cateva replici, dar le-ai plasat bine.

Actiune: nu mi s-a parut foarte grabita, doar putin la inceput.

Estetica: ai putea scurta paragrafele, pentru a fi mai usor de citit.

Greseli de tastare/ortografie:

plac - plec
negrii - negri
parintii - parinti
urioasa - Curioasa

Cam asta am avut eu de spus. Astept cu nerabdare nextul.

Choco te pupaceste dulce de tot!!!

Doar un comentariu... Chiar nu va place ficul?

Eee, cum sa nu ne placa?
S-a lenevit lumea, citeste numai si uita de comm-uri.
Ai un fic frumos, cu multa descriere si tot ce ii trebuie.
Mie una imi place mult.
Te astept repede cu next.
Te pupacesc doolce

Haide ca e suberb..ce gaseste si te rog eu fa-l mai lung

Hey, trei comentarii! Multumesc muult! Nextu' il aduc peste maxim doua-trei zile. Va pup!

Imi pare rau ca a durat asa de mult sa aduc nextul dar mi s-a stricat calculatorul. Oricum acum am adus next. Sper sa va placa. Astept multe comentarii. Va rog sa imi spuneti parerea despre acest fic, fi-ti sinceri.
Lectura placuta!

Capitolul 3 - Intalnirea

Itachi :

Stau intins pe patul meu si ma joc cu o minge de tenis, pe care o arunc in tavan si apoi o prind si iar o arunc. Inca imi amintesc acea zi... Ultima zi de chin dar totusi si ultima zi de fericire.

**Flash Back**

-Itachi, de ce este usa inchisa? Ma intreaba alarmat fratele meu mai mic, Sasuke.
-Nu iti fa griji, cred ca parintii nostri au plecat si au incuiat usa, raspund eu destul de calm.
Nu pot sa cred, usa este incuiata, acum cum mai intram? Dar de ce? De ce parintii nostri nu ne-au spus ca pleaca? Mereu am vrut sa am o familie normala: cu parinti grijulii, care sa nu ne lase la greu, si sa le pese macar putin de copii lor. Bine ca al am pe fratele meu. Ma uit la el si vad ca o lacrima cristalina cade pe obrazul lui fin. Il iau in brate si ii spun inca odata sa nu isi faca griji.

**End of Flash Back**

Nu imi dadusem seama ce bine imi era. Aveam o casa, mai bine spus, un palat. Iar acum, nu il mai am. Totusi, am un apartament si un job foarte bine platit. Eu si fratele meu lucram la o agentie de vampiri, unde lucreaza doar vampiri. Cred ca deja v-ati dat seama ca eu si Sasuke suntem vampiri. Noi nu aveam nici un ban asa ca ne-am dus la acea agentie si ne-am transformat in vampiri. Eu si fratele meu suntem cei mai vestiti vampiri din agentie. Nu avem pic de mila, si de aceea multe persoane care vor sa scape de cineva, ne cheama pe noi. Mi-am omorat chiar si persoana care am iubit-o cel mai mult. Dar se spune ca un vampir isi gaseste iubirea atunci cand incearca sa o omoare dar nu poate. Atatea lacrimi duse de vant, atatea strigate de ajutor care nu au fost auzite, toate acestea, degeaba. Nimeni nu poate scapa din capcana mea, toti sfarsesc la fel: intr-o balta de sange.

Tot jucandu-ma cu mingea, din greseala o arunc deasupra unui dulap si de acolo cade o fotografie. Ma ridic din pat si iau incet poza. In fotografie sunt eu, fratele meu si parintii nostri stand in fata casei. Imi este atat de dor de acea casa. Ma uit atent la fiecare particica a pozei si imi dau seama de un lucru: mi-am amintit de camera secreta. Acolo era singurul loc in care eu si fratele meu puteam sa stam linistiti. Acolo nimeni nu ne supraveghea si ne certa in fiecare moment. Acea camera era singurul loc in care era pace si liniste. Mai bine ma duc sa revad camera secreta. Las poza pe pat si ies pe usa spre vechea casa.

Sakura:

Vad o usa. O deschid usor si vad o camera vopsita cu albastru, cu peretii plini de postere cu diferite trupe. Erau o mutime de jucarii, iar in partea stanga a camerei era un birou. In partea opusa erau cateva rafturi pline cu carti. Iau o carte despre pirati, dar fix cand voiam sa o deschid un baiat intra, printr-o alta usa ascunsa, in camera. Avea parul negru ca pana corbului prins intr-o coada si ochii negri ca cel mai intunecat abis, in care oricine s-ar putea pierde. Fara sa imi dau seama scap cartea din mana. Eu si acel baiat ne aplecam in acelasi timp, iar mainile noastre se ating. Lasam cartea jos si ne ridicam foarte rapid. Off, cred ca am rosit toata.
-C-cum te C-chea-ama? Spun eu putin balbaita.
-Itachi. Pe tine?
-Sakura. Sakura Uchiha. Dar care e numele tau de familie?
-Domnisoara Sakura, Masa e gata. Spune una dintre servitoare.
Nu pot sa cred! Acum si-au gasit sa termine de facut mancarea. Ii spun lui Itachi sa ne intalnim maine tot aici, la aceiasi ora. El da aprobator din cap si iese pe usa, la fel cum fac si eu.

Itachi:

‘Sakura. Sakura Uchiha.’ Aceste cuvinte nu imi dau pace. De ce o cheama Uchiha? Pe mine ma cheama Uchiha. Dar daca... Nu pot sa cred!

***Flash Back***

-Off... De ce am eu baieti? De ce nu am putut sa nasc o fata: una draguta, rafinata si sensibila? Dar nu... Eu trebuie sa am baieti, unii murdari si zgomotosi. Spune mama aproape plangand.
-Gata, gata. Totul va fi bine. O consoleaza tata pe mama.
-Am o idee! Vom infia o fata. Ii vom da tot ce vrea, o vom rasfata, va fi cea mai fericita fata din lume.

***End of Flash Back***

Ei au spus aceste cuvinte cu o saptamana inainte de a ne parasi. I-am auzit fara sa vreau: eu ma duceam spre bucatarie si parintii erau in hol si vorbeau destul de tare, deci am auzit totul chiar si prin usa. Asta inseamna ca Sakura mi-a furat parinti. Stiu ca ar trebui sa fiu suparat pe ea, dar, nu stiu de ce, nu sunt suparat.

Inainte sa imi dau seama am ajuns in fata blocului. Deschid usa cu cartela si urc pe scari spre apartament. Intru si ma duc in camera mea. Acolo il vad pe Sasuke si nu imi vine sa cred ce face. Acesta...

Imi pare rau ca Flash Back-urile sunt scurte. Am incercat sa le fac mai lungi dar nu am reusit. Oricum sper ca v-a placut capitolul. Asteptam macar 3 comtarii ca sa aducem next-ul. Va poop.

Imi placr extra mult.
Vreau next urgent.

hey hey..pai uite inca un comm
imi place foarte mult ...
vreau next-ul
Pwwpici!!..

WoW, deja trei comentari, merci muult. Next-ul il va auce ..::Myself4ever::..

De ce nu mai puneti next k aveti un fic grozav. Imi plc mult si vreau sa vad continuarea pls

Imi place ficul tau,mie place ficurile cu vampiri si faptul ca ficul tau are si vampiri in el ma face sa imi placa si mai tare sper sa pui repede nextul spor la scris bye bye

Imi pare rau ca a durat asa de mult sa aduc nextul, dar am asteptat-o pe ..::Myself4ever::.. dar pana la urama tot eu am l-am adus. Sper sa va placa.
Lectura placuta!

Capitolul 3.

Itachi:

Il vad pe Sasuke care avea o bricheta intr-o mana si in cealalta mana tinea poza cu familia noastra. Iau fotografia aproape arsa, sting flacara si incep sa tip la fratele meu:
- Ce te-a apucat Sasuke? De ce ardeai poza?
- Cum adica de ce? Este o poza cu parintii nostri, cei care ne-au parasit, spune destul de calm Sasuke.
- Asa si? Totusi erau si inca sunt parintii nostri si cred ca totusi ne-au iubit, raspund eu.
- Poate sunt, dar sigur nu vor sa fie. Ei ne-au aruncat in strada ca pe niste javre murdare. I-a durut undeva ca noi suferim, ca ne e foame sau sete. Din cauza lor am dormit cateva nopti pe strazi, murind de foame. Toate astea pentru ca ne iubeau? Nu, ei nu ne-au iubit, chiar ne-au urat. Si stii de ce? tipa Sasuke si se intoarce spre mine pentru ai raspunde la intrebare.
- N...Nu... raspund eu putin speriat de tipatul lui fratemiu’.
- Pentru ca ei nu vroiau baieti, vroiau fete. Si Itachi, nu noi suntem problema, parintii nostri sunt, spune Sasuke mai linistit si contunua tipand. Ei sunt monstrii, nu noi! Desi suntem vampiri!
-Sasuke... spun eu, acum chiar speriat. Dar Sasuke iese din camera trantind usa.
‘Hei, Sasuke am intalnit o fata, Sakura. Sakura Uchiha. Cred ca pe ea au adoptat-o parintii nostri.’ Imi spun in gand de parca as fi vorbit cu Sasuke. Of... Sunt prea multe pentru o zi...
Obosit, ma intand pe pat. Imi inchid ochii si adorm.

**Ziua urmatoare**

- Itachi, hai la masa! spune Sasuke din bucatarie.
Eu somnoros ii raspund ca vin imediat si pornesc spre bucatarie. Ajuns acolo ii zic un smplu ‘Neatza’ lui fratemiu’ si il intreb ce mai face.
-Bine. Aseare am avut o misiune la agentie si am omorat-o pe Emma, iubita mea. Imi raspunde Sasuke.
-Hei frate, stii bine ca un vampir isi gaseste iubiea vietii cand incearca sa o omoare si nu poate, spun eu ca sa nu mai fie asa de suparat.
Acesta da din cap afirmativ si ma intreaba acelasi lucru. Eu ii spun ca sunt bine si toata povestea cu Sakura. I-am mai zis ca dupa masa ma voi duce la ea si l-am intrebat daca vrea sa vina si el ca sa o cunoasca. Sasuke se ridica dand cu pumnii in masa. Firar, iar va iesi cu cearta.
-Din cauza e noi nu mai avem parinti si nici acel palat?! Si tu imi ceri sa vin cu tine sa o cunosc!? Glumesti! spune Sasuke destul de limistit dupa incepe sa rada isteric.
-Da, dar parca ai zis ca nu iti mai pasa de parintii nostri, ca ii urasti, ca doar deasta ne-am certat aseara, ii raspund calm lui fratemiu’ in timp ce mestecam o bucata de omleta.
Acesta imi spune ca seara trecuta s-a mai gandit si a realizat ca am dreptate, dar tot nu va merge la Sakura. Eu ii pun ca eu voi merge la ea cu sau fara el.

Ajuns acolo o vad pe Sakura pe unul din scaune, iar cand aude usa deshizanduse tresare si spune ca mai avea putin si lesina pentru ca s-a speriat. Eu in gluma i-am spus ca daca lesina ii dadeam vreo doua palme si se trezea. Acesta se lipeste de perete si spune foarte foarte speriata ‘Nu... Nu te rog...’. Oare de ce s-a speriat asa de tare? Oricum ma duc spre ea, o iau in brate si ii spun ca doar glumeam ca sa o mai linstesc.

Sakura:

Inca tremur desi Itachi inca ma tine in brate. Acea amintire ingroazitoare inca ma bantuie. Acea amintire care nu m-a lasat sa dorm atatea zile. Din cauza celor intamplate eu am plecat definitiv de unde stateam, de langa prieteni. Totul incepea intr-o zi in care mi-am gasit alti parinti, unii care pareau foarte buni, dar de fapt nu era asa.

**Flash Back**

-ADICA TU TE PUI CU MINE?! Indraznesti sa ridici tonul la mine?! tipa noul tata, iar dupa aud o bubuitura puternica, urmat de tipatul mamei.
Fug repede spre camera din care se auzeam zgomotele. Deschid putin usa si o vad pe mama mea trantita pe podea langa dulap. Vad cum tata ii da doua palme si un pumn peste fata, iar mama invneteste. Tata scoate ceva din buzunar. Ma uit mai bine si vad ca acel lucru era un pistol. Nu, te rog nu o omaora pe mama. Lacrimile incep sa imi curga precum in mic izvor.
Inainte sa imi dau seama simt cum sunt aruncata la podea. In fata mea il vad pe tata cu un zambet diavolesc pe fata. Incep sa merg in patru labe spre usa ca sa scap dar simt cum un bat de metal imi loveste spatele foarte tare. Au, ce doare. Totusi trebuie sa ies de aici ma indrept spre usa si vad ca nu sunt cheile. Ma apuc sa caut peste tot pana ce tata de tranteste pe mine. Vad cheile sub canapea. Bingo! Cu chiu cu vai deschi usa si o zbughesc afara din bloc. Vad cum un glont iese din usa si cad pe jos. Ma ridic rapid si ies din bloc. Ma uit spre balcon si vad fum urmat de o mare explozie. Il vad pe tatal meu care avea fata arsa si ultimele lui cuvinte au fost ‘Te voi urmari pana ce te voi omora.’ Plec cat mai repede unde vad cu ochii in timp ce in urma mea se aud sirenele salvarilor.

**End of Flash Back**

De atunci imi este frica de sange sau de orice fel de lovitura, chiar daca este in gluma.
-Gata, gata. Hai sa mai vorbim despre ceva... Stiu, ne punem intrebari si dupa raspundem, spune Itachi, iar eu ii spun ca e o idee buna. Acesta continua. Incep eu. Ce fel de oameni iti plac cel mai putin?
-Cei care omoara fara sa se gandeaasca putin, chiar si pe cei dragi. Cei care lovesc fara mila, spun eu imediat.
Il vad pe Itachi cum statea incremenit fara sa mai spuna ceva. Hmm... Oare la ce se gandeste?

Itachi:

Of, Sakura de ai sti ca eu sunt unul din acei oameni... Chiar daca nu iti dai seama, tu ai spus ca ma urasti pe mine...
-Ok... Acum e randul meu. Inrebarea mea este... Care e numele tau de familie? Ca tot nu mi-ai raspuns aseara, spune Sakura.
Ce sa ii zic acum? Ca si pe mine ma cheama Uchiha? Nu nu pot sa ii spun asta. Deodata imi suna telefonul. Sunt salvat! Ma uit cine ma suna si vad ca era seful. Ii spun Sakurei ca trebuie sa plec, ies pe usa si raspund. Hmm... ma intreb pe cine mai trebuie sa omor?

Sakura:

Off... Iar Itachi pleca chiar cand ar trebui sa mi spuna numele lui de familie... Ma indrept spre usa dar inainte sa o deschis aud alta usa deschizandu-se. Ma uit mai bine si il vad pe... Nu era Iachi, dar era...


Sper ca v-a placut. Nextul il voi aduce saptamana viitoare cand ma voi intoarce de la bunici. Va poop!

Hmm am o baga impresie despre cine era, dar mai bine nu ma pronunt. Astept sa vad ce se intampla. Imi place mooolt ficul e trist si original. Pana va trece saptamana o sa astept o eternitate :((
Deci vino repede cu nextu pls :D