Lovely Complex

Capitolul I

Din perspectiva lui Sasuke:

        "Joc terminat, invingator Sasuke"

     -Tu trisezi, clar trisezi. Fara niciun dubiu trisezi, e atat de evident ca trisezi. Ai aranjat asta chiar inainte sa incepem jocul. Care e secretul tau, Sasuke? Ce ascunzi?

        Clipesc putin dezorientat de reactia blondului. M-am lasat pe spate cazand pe suprafata moale a patului in timp ce radeam de Naruto. Mereu exagereaza.

      -Naruto...asta e jocul tau, aflat in casa in care locuiesti tu. Cum se presupune ca ...

        Privirea sa amenintatoare m-a facut sa ma opresc in mijlocul frazei, dandu-mi de inteles ca orice as spune el tot ramane cu impresia ca trisez. S-a ridicat din pat, iesind pe balcon. Ii urmez exemplul. Avea ceva. Ceva ce îl măcina. Am observat asta inca de dimineata. Il privesc ingrijorat cum sta cu mainile sprijinite de balustrada si cu privirea ratacind in zare.

       -Frate esti ok? Il intreb suspicios.

       -Azi urmeaza sa vina sora mea...

       -Stiu, dar mai exact de ce tocmai acum a hotarat sa se mute inapoi cu tine si mama ta? L-am tras de limba considerand ca raspunsul pe care mi l-a dat nu era de ajuns

   A ezitat apoi s-a intors spre mine. Dincolo de ochii sai albastri zaream teama si nesiguranta. Dar pentru ce? Nu ar trebui sa fie fericit? Eram total confuz, il cunoasteam pe Naruto de aproape 7 ani, dar niciodata nu imi povestise despre sora lui, era un subiect necunoscut mie si de cate ori incercam sa aduc vorba starea sa de spirit devenea una total posomorata. A vrut sa spuna ceva, dar s-a oprit.

A expirat prelung si cu tragere de inima a spus:

-Tata era un o mizerie de om. Toti banii pe care ii avem ii spargeam in alcool si tutun si cel mai josnic lucru era ca o batea pe mama. Jegul acela avea tupeu sa dea intr-o fiinta minunata ca mama intelegi? Si cu mine avea ceva, ma certa mereu, imi mai dadea si cate una, dar sora mea...ea era "fetița lu tata" "prințesa lu tata". Mama s-a saturat de regimul in care statea asa ca hotarat sa divorteze. Eu aveam 10, iar sora mea 9. Surprinzator, tata a fost de acord. Apoi cand eu si sora mea am fost lasati de instanta in tutela mamei, cel mai bun lucru fara discutie, sora mea a refuzat. Nu stiu daca mintea sa de copil de atunci a fost sau nu de vina, dar l- ales pe tata...

        Inchide ochii indurerat. L-a afectat intamplarea, i-a lasat o amprenta usturatoare pe inima. A gasit totusi puterea sa continue:

       -Mama o iubea intelegi? Adica a durut-o atat de tare ca propria fiica a dat-o la o parte, incat in primele doua luni de la divort a dat in patima alcoolului neglujandu-ma pe mine. Totusi a fost puternica si si-a revent, dar nu si-a iertat faptul ca uitase chiar si pentru putin timp de mine. A incercat in primul an sa ia legatura cu sora mea, insa a fost refuzata. Dupa si-a concentrat toata atentia asupra mea sufocandu-ma cu iubire materna. Iar acum dupa 7 ani, taratura aia de sor-mea o sa se mute aici intelegi? Si stii de ce? pentru ca tata a intrat la inchisoare de curand si asa, ea fiind minora intra in custodia mamei, care aparent nu o poate refuza.

   I-am urmarit linia fetei, Avea maxilarul incordat, iar pe masura ce povestea tonul sau era din ce in ce mai apasat si ragusit. Rana sa tocmai a fost deschisa. Nu vreau sa judec sau sa ma bag, dar cred ca venirea surorii lui aici ilafecteaza foarte tare, asa ca Yrin, mama lui, nu ar fi trebuit sa o primeasca pe sora lui. Dar o inteleg intr-un fel. I-am pus o mana pe umar strangandu-l in semn se incurajare. Acesta si-a scuturat capul si cu un zambet specific lui mi-a dat de inteles ca e ok acum.

   Cineva a batut la usa. Era Yuri.

     -Ce fac baietii mei preferati? Nu conteaza, am venit sa va anunt ca tocmai ce a sosit Sakura.

       L-am simtit pe blond cum se cutremura, dar a incercat sa ramana calm nevrand sa ii dea de banuit mamei lui. Dupa ce pleaca din camera acesta se uita ciudat la mine apoi imi face semn sa mergem la parter. Coboram scarile aflandu-ma in spatele lui si imi puteam da seama cat de incordat este datorita pozitiei umerilor. Inainte sa deschida usa de la sufragerie se opreste avand mana pe clanta.

        Pleaca usor capul apoi cu o voce stinsa spune:

       -Sa stii ca sprijinul tau acum...chiar conteaza pentru mine.

       Nu m-a lasat sa ii raspund ca si a intrat, eu urmandu-l. Camera era spatioasa si luminata, frumos aranjata dupa bunul gust al lui Yuri insa...ceva o strica...un anume personaj nu se incadra in peisaj.

       -Salut fratioare. Dor de mine?

       O fata scunda cam cu un cap jumatate decat mine s-a ridica de pe canapea la vederea noastra zambind larg si sincer. Avea parul roz cu multe suvite negre prins intr-o coada care ii ajungea pana la jumatatea spatelui. Un maieu negru care ii punea sanii rotunzi in evidenta si niste pantaloni militaresti care doar pe ea ar fi putut sa arate asa traznet.

       -Ok...pai sa stam jos....

       Spune Yuri cam stanjenita de faptul ca fiul ei isi trata sora cu indiferenta in timp ce isi freca mainile de genunchi incercand sa se calmeze. Se uita la mine cerandu-mi ajutor din privire.

   -Umm imi pare bine eu sunt Sasuke. Prietenul lui Naruto.

       -Sakura, incantata. Orice prieten de-al lui Naruto e si prietenul meu.

   M-am simtit coplesit de o senzatie ciudata. Adica Naruto chiar o ura, dar ea nu dadea nici cel mai mic semn de vreun sentiment apatic fata de fratele sau mai mare, ba mai mult chiar, ochii sai verzi strapungatori emanau entuziasm si respect de cate ori se uita la Naruto. Sa fie oare acest razboi doar in capul lui Naruto? Oare ura asta a lui, a fost alimentata mai degraba de nestiinta? Il privesc si pe el incercand sa il deslusesc. Parea atat de indiferent. Oare se prefacea ca nu vede entuziasmul Sakurei sau chiar era prost?

       -Umm Sakura draga...stii as vrea sa renunti la pirceng-urile din spranceana, buza si nas. Stiu ca ai impresia ca e prea rapid, dar nu suport sa le vad. Spune Yuri pe un ton cald usor iritat.

        Fata de uita ciudat la ea, de parca tocmai i-ar fi cerut ceva mostra de sange. Dupa ce isi relaxa muschii fetei, dadu din cap.

        Nici nu ma asteptam sa faca ce i-a spus.

   -Asculta aici, rasfatato, daca o sa locuiesti in casa asta ai niste reguli de respectat, nu imi pasa cum ai trait pana acum cu jigodia aia caruia ii spui tata.

      Naruto explodase, de fapt de la inceput cauta un motiv pentru care sa sara la cearta. Si nu ii puteam intelege comportamentul. Nu cred ca o ura cu adevarat, doar ca era confuz. Gestul Sakurei m-a uimit total. Sarita automat in ofensiva, aceasta il pocneste, dar nu cu palma ci cu pumnul. Si sa fiu al naibii daca am vazut o lovitura mai buna.

        -Sa nu mai vorbesti in viata ta asa de tata.

        Am reusit sa disting pe langa vorbele ei reci si tipatul terifiat al lui Yuri. Nu era nimic grav. Si ceva imi spune ca intentionat rozalia l-a lovit cat sa il doara, dar sa nu il afecteze. Blondul se dezmetici rapid uitandu-se uimit la sora lui. Evident expresia de pe fata lui ne-a dat ruturor de inteles ca nu s-ar fi asteptat la asta nici in cele mai oribile cosmaruri. A urmat apoi o un schimb de replici intre mama si fiica, la care eu si NAruto nu am putut decatasa asistam.

       -Sakura...cere-ti scuze. Acum.

-Ce? Glumesti nu? Stii ce e aia demnitate?

       -Asculta. Stiu ca tatal tau te-a crescut ca pe un baiat invatandu-te tot depsre respect, putere si demnitate, dar aici in casa asta, acele lucruri sunt egale cu zero.

   -Da ? Serios? Pai atunci poate nu ar trebui sa locuiesc aici.

       Si-a luat ruxacul de pe canapea iesind rapid pe usa.

      -Ar trebui sa fiti putin mai intelegatori, nu e tocmai usoara trecerea asta de la un mediu la altul. Ma duc eu dupa ea.

   Am spus iesind din casa rapid. Nu intelegeam ce simte, dar puteam doar sa presupun cat de greu e. Mai ales ca am vazut in ochii ei ca se astepta la o primire calduroasa din partea lui Naruto si integere din a lui Yuri. Am alergat pe alee, dar ii pierdusem urma. Unde putea sa dispara asa rapid? Am auzit un zgomot de sus din copac asa ca imi ridic privirea. Sakura statea pe o creanga balanganindu-si picioarele.

      -Nu am vrut sa il lovesec...

     Am dat intelegator din cap, apoi cu mare greutate am reusit sa ma catar si eu langa ea. S-a uitat la mine trista cu ochii mari asemeni unui copil. Greu de crezut ca micuta asta tocmai i-a dat o lovitura atat de buna lui Naruto. Soarele cobora incet lasand in urma sa o dara sangerie pe cer si o atmosfera relaxanta.

      -Stiu ca nu sunt plecata de mult, dar e un sentiment deranjant care ma apasa in interior.

      -Cred ca se numeste dor. I-am spus incetisor privind-o pe furis in ochi.

      Si-a inchis ochii apoi si-a lasat capul pe umarul meu. Am tresarit putin, caci nu ma asteptam.

      -Mirosi atat de bine Sasuke. Cred ca 2, 3 minute nu m-am miscat din pozitia asta caci imi facea placere sa stau asa.

      -Sasuke....tu esti prietenul meu, da?

    Ma incrunt putin incercand sa gasesc sensul cuvantului prieten, apoi realizez ce e in cautare de persoane in care sa aiba incredere. E atat de naiva. Iar naivitatea asta o face atat de draguta.

    -Da sunt. Cand ai vreo problema stii la cine sa apelezi. Acum hai sa ne intoarce,. Iti garantez ca o sa te simti bine in noua ta familie. Sunt oameni buni, dar incearca sa fii mai rabdatoare.

I-am urmarit buzele cum au format un multumesc. Apoi am coborat din copac. Cred ca Yuri si Naruto isi faceau griji.

       Imi cer scuze pentru eventualele greseli :)

UUUU fic nou! Imi place e genial, sincer eu nu am observat greseli.

Vreau nextul curand si sa ma anunti si pe mine cand il postezi!

Buna.
Imi place ideea fic-ului tau, pare ceva original. Nu-mi pot da seama. Ai putin cam multe greseli de tastare si mi se pare ca grabesti actiunea, dar nu-ti pot spune mai multe fiindca nu sunt critic. Ar trebui sa ceri o critica dupa ce mai pui cateva capitole :*
Spor la scris si la idei :*

Konichiwa !
Capitolul e absolut kawaii, credam ca va fi ceva in genul anime-ului lovely Compex, dar pana acum nu pare.
E pacat ca e doar un singur capitol, as fi avut chef sa citesc ceva mai mult din fic, sa imi pot face o ide mai exacta legata de fic.
Deocamdata imi place mult.
Abia astept sa vii cu urmatorul capitol si te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next.
Ja ne !

Imi cer scuze pentru greseli si estetica o sa revin cu un edit saptamana asta deoarece acum sunt pe telefon. Am incercat sa tin cont de faptul ca mi s-a spus ca grabesc actiunea, sper sa fie vizibil in capitolul acesta efortul meu. De asemenea l-am facut si mai lung vazand ca sunt cititori care vor sa citeasca mai mult. Inca o data scuzati-mi greselile, stiu ca sunt cam multe, dar o sa revin cu edit cat de repede posibil.

Multumesc pentru comentarii si sustinere ^^

Cap II

Din perspectiva Sakurei:

Nu dormeam. Adica nu puteam. Ma simteam nervoasa, singura si confuza. Dupa ce Sasuke m-a condus acasa, a urmat o discutie, o morala apoi o serie de scuze. Naruto nu dadea semne ca ar mai vrea sa vorbeasca cu mine, nici Yuki sa ma mai lase mult timp sa pastrez pirce-urile. Ah ma doare capul. De ce trebuie sa fie lucrurile atat de complicate, nu inteleg.

M-am ridicat din pat aruncand o privire in camera. Cutiile erau desfacute, dar lucrurile nescoase. Doar cateva haine imprastiate pe jos. Incaperea asta nu imi placea. Era alba cu mobila roz deschis. Iau telefonul de pe birou urmand sa ies pe balcon apoi urc pe balustrada sprijinindu-ma de burlan si ajung pe acoperis fix deaupra camerei mele.

Inchid ochii, iar chipuri de persoane dragi imi apar fantomatic in minte. Stand sa ma gandesc asa, eu am lasat totul in urma. La inceput nu am realizat, mi se parea doar o experienta noua, dar acum fiind la sute de kilometrii departare de locul in care a ramas inima mea, doare. Aprind telefonul intrand in agenda si apeland prima persoana care imi apare.

Dupa 5 secunde, o voce masculina usor blanda si totusi impunatoare rasuna in difuzor:

-Stii ca agravezi situatia nu?

Am vrut sa raspund, dar m-am abtinut. Buza de jos imi tremura semn ca mai aveam putin si plangeam. Nu voiam sa am auda plangand, nu voiam sa plang de fapt. O persoana puternica nu plange niciodata. Nu trebuia sa il sun, cu toate ca o particica infima din mine imi soptea ca el avea sa ma faca sa ma simt mai bine.

-Saku....

Am strans puternic din dinti. Vocea lui cand imi spune asa, tonalitatea si timbrul imi erau insuportabile caci imi era atat de dor. Trag aer in piept si cu manecile de la bluza imi sterg lacrimile ce au rasarit in coltul ochilor.

-Sunt ok, persoanele puternice nu plang si nu cad prada sentimentelor. Iti promit ca o sa rezist. Ma voi acomoda.

La inceput tonul meu era nesigur, dar pe masura ce rosteam cuvintele incepeam sa le si cred. Chiar daca nu il vedeam stiam ca acum un zambet ii joaca pe fata, ca de fiecare data cand voiam sa renunt, dar ma razgandeam.

-Stiu ca o sa rezisti. Tu esti mica mea razboinica. Imi e dor de tine, tuturor ne e. Insa nu iti face probleme, unde esti acum nu vei duce lipsa de nimic si in niciun caz nu e capat de drum pentru noi doi.

-Stiu. Si mie imi e dor de voi. Adevarul e ca mi-e teama de faptul ca sunt singura si trebuie sa le tin piept atator oameni. Dar nu renunt, ti-am promis ca o sa fac fata si ma voi descurca. Multumesc mult, Deidara. Te iubesc, noapte buna.

Am spus increzatoare, in timp ce si el mi-a soptit aceleasi cuvinte. Chiar daca nu era efectul pe care l-ar fi avut prezenta sa langa mine, cuvintele lui ma imbarbatau. Inchid telefonul zabovind putin, apoi privesc spre bolta cereasca cum se intinde cu spre zare. Era o noapte cam racoroasa, specifica unui sfarsit de vara si parca unui inceput de capitol din viata mea. Mi-am scuturat capul, apoi fiindu-mi frig am intrat in casa. De acum locul de pe acoperis e locul meu special.

Dimineata urmatoare m-am trezit tarziu, cred ca era pranzul avand in vedere ca ma culcasem tarziu. Dupa inca o jumatate de ora de leneveala, ma duc la baie si ma spal pe fata apoi pe dinti.

M-am uitat in oglinda constatand ce caraghioasa eram. Papucii pufosii imi completau tinuta copilaroasa si ciudata. Cobor in bucatarie si vad un bilet pe frigider

"Neața somnorici, eu am plecat la servici, vin diseara la 10, Naruto e pe afara cu prietenii, sper sa nu va certati si sa va descurcati pana vin. Mancare aveti in frigider

Te pup, mama."

Haha "mama" ce gluma. Poate sunt eu fiica ei si poate ma iubeste, dar nu ii atribui titlul asta inca. Oricum ce puteam face toata ziua? Scoala avea sa inceapa peste doua zile, alt cosmar prin care nu stiu cum o sa trec. Inainte macar imi aveam prietenii aproape, acuma sunt singura.

Ma simt ca in salbaticie, trebuei sa supravietuiesc, dar pana atunci arunc o privirw in congeltor si mi se spulbera instant speranta de a gasi inghetata. Deschid si frigiderul in cautare de orice ar putea avea zahar, insa spre dezamagirea mea, nu erau decat legume, tofu ceaiuri ciudate si alte porcarii.

Traiam un cosmar, Yuki era adepta unui stil de viata sanatos, adica asta imi spune mancarea din frigider. Nu se poate asa ceva, cum se presupune ca eu aveam sa cresc si sa ma dezvolt cu chestii sanatoase? Pai nu se presupune. Pentru ca nimeni nu creste si se dezvolta mancand asa ceva. E clara treaba, o sa mor de foame.

In zadar am cautat in dulapuri si sertare, caci tot peste nutreturi de porci am dat. Total dezamagita si suferinda m-am tarat inapoi in camera trantindu-ma pe pat. Incercand sa nu ma mai gandesc la stomacul meu care scoate sunete ciudate mi-am pus intrebarea Oare ce o face Sasuke. Adica e baiat de treaba, asa pare, aseara mi-a spus ca e prietenul meu nu? Deci ca prieten, are unele indatoriri. Asa ca ar trebui sa fie aici caci ma plictisesc de moarte. Sau sa imi aduca de mancare...la gandul asta burta mea a comentat.

Am inceput sa imi scot lucrurile din cutii, sa le arun prin camera si sa lipesc niste postere cu trule punk peste decorul asta roz terifiant ce ma baga in boala. Acum era mai ok, adica acceptabil. In ultima cutie aveam trei poze puse in rame stil vintage. Una era cu mine si tata, alta cu Deidara si alta cu cei 6 prieteni ai mei, evident singurii, dar si cei mai de incredere. Le-am gasit loc la vedere. Chiar si o mica amintire cu ei, e importanta pentru mine.

Dupa ce am terminat si cu asta, am inceput sa ma plimb prin casa. Deja o invatasem. Baie, bucatarie, camara, hol si sufragerie jos si la etajul unu, patru camere plus o baie. Mai era si podul, dar cine se duce acolo, serios. M-am sprijinit de perete, uitandu-ma in stanga si in dreapta ca un spion, chiar daca eram singura in casa. Am facut discret un pas spre usa camerei lui Naruto, apoi altul si altul si tiptil tiptil am ajuns langa ea.

Spre marea mea dezamagire era inchisa. Hm, foarte paranoic de felul lui, oare chiar se astepta sa ii invadez spatiul personal? Poate ca are si ceva cunostiinte minime despre mine sau ascunde ceva. Am renuntat la ideea de deschide usa cu agrafe si asta pentru ca imi rupsesem deja vreo 4.

Pana seara tarziu am stat in fata televizorului, rontaint niste biscuiti ciudati cu gust de malai. Ziua urmatoare s-a desfasurat normal. Naruto se comporta de parca nu existam, Yuki i-a atras atentia si dupa m-a sacait pe mine cu "cuiele" din sprancene. Fara reusita, evident. Nu am vorbit cu Deidara sau vreunu din prieteni, caci aveam de gand sa le arat ca sunt puternica si rezist. M-am culcat si devreme, deoarece a urmatiarea zi, incepeam clasa a zecea.

Alarma de la telefon suna diaperanta in urechea mea, amintindu-mi ca ar trebui sa ma trezesc. Pe pat zaresc o uniforma frumos aranjata pe umeras. Clipesc des asigurandu-ma ca nu am vedenii. Asa ceva nu e acceptabil. Nu. Cum adica uniforma. Ce liceu e asta?

Nu stiu cum doua ore mai tarziu ma trezesc imbracata in uniforma, in fata scolii. Da, de fapt stiu cum s-a intamplat. Naruto mi-a spus ca daca nu port uniforma nu am ce cauta in scoala, iar eu incapatanta nu aveam de gand sa o imbrac, apoi a inceput si Yuki sa imi tina morala asa ca aflata sub presiune, am luat-o pe mine. Cu toate ca, cu toate ca...nu imi statea rau. Fusta era rosie cu carouri cu o palma sub fund, camasa alba simpla, dar eu am mai pus niste insigne haioase si niste ciorapi albi in picioare pana la genunchi care ma mancau ingrozitor.

Sa o creada mama ca nu mai modific uniforma asta. Aveam nevoie de un papion si dressuri negre nu albe. Huh. Ce greu e sa fii fata. De asemenea ma asteptam sa vin cu Naruto la scoala cu masina, dar nuu nimic nu e ok pentru ca am venit cu autobuzul caci aparent fraierul nu are permis.

Am pasit in curtea liceului si din fericire nu s-a intamplat ca toata lumea sa se uite la mine deoarece sunt noua, de fapt nimeni nu imi acorda atentie. La ce ma asteptam? Sa se dea toti la o parte formand un culoar in fata mea? Pai asta se intampla doar in filme.

In timp ce directorul isi tinea discursul, incercam sa caut un chip familiar ceva, chiar daca nu cunosteam pe nimeni in orasul asta. Ma simteam pierduta aici in marea asta de elevi, albul camasilor ma orbea si aveam impresia ca ma micsorez, iar ceilalti se uita de sus la mine cu ochi mari sticlosi, asemeni unor pradatori. Evident ca eram paranoica, dar e scuzabil avand in vedere unde ma aflam. Am incercat sa dau de Sasuke, dar nu stiam nici macar daca invata la acelasi liceu cu mine.

Am inchis ochii inspirand si expirand, apoi mi-am dat seama ca directorul isi terminase discursul, chemand bobocii la careu. Intr-un final, anunta si noii veniti instiintandu-ma si pe mine la ce sala trebuie sa imi fac aparitia.

In timp ce cautam sala, am dat din gresala peste doua fete evident in clasa a XII-a. Aratau atat de perfect. Niste exemple perfecte ale fenomenului Barbie de azi. Una a ridicat din spranceana fixandu-ma cu privirea de parca as fi fost un gandac in timp ce cealalta a avut grija ca data viitoare sa fiu mai atenta pe unde merg:

-Ă. Frunte lata, ochii aia ai tai sunt doar de decor sau ce?

-Nu. De ce? Ai tai sunt?

Si-a dat ochii peste cap facand o expresie scarbita la auzirea raspunsului. A facut un gest cu mana de parca as fi fost un fan care ii cerea autograful, iar ea ma refuza, apoi a plecat. Prietena ei a avut totusi o atitudine mai indiferenta.

Mi-am continuat drumul. Din nou, ma asteptam sa ne batem, sau sa ma insulte sau orice atlceva, dar nu la o reactie atat de calma. Nimic nu seamana cu ceea ce am eu in minte, nici macar nu se apropie de realitatea din capul meu. Ceea ce e foarte frustrant si la un anumit punct devine plictisitor.

Doua ore mai tarziu in drumul spre casa, aveam aceeasi senzatie. Nimic nu merge calumea. Dupa ce intrasem in clasa, nici un coleg nu s-a sinchisit sa ma salute sau sa ma intrebe cum ma cheama. Poate doar un tip sau doi s-au holbat la sanii mek ecva vreme, dar nici vorba de socializare. Ma simteam invizibila. Iar profesoara de romana ne-a luat din start cu ce am citit vara asta, uhh nu fac fata. Sunt atat de singura. Mediul asta nu e pentru mine, nu are nici cea mai mica legatura cu mine. Vreau acasa.

Fiind pierduta in ganduri, am dat peste altcineva. Grozav, serios. Doar Sakura putea face asta nu. Ridic privirea si constat ca perechea aceea neagra de ochi mi-e prea bine cunoscuta mie.

-Sakura, ce faci? Cum ti s-a parut prima zi?

Am inghitit in sec....prima zi a fost groaznica:

-Minunata.

Uff de ce mint? Oh da, nu am nevoie de ajutor sau mila. Asa e. Ma descurc singura. Adica presupun ca celelalte zile o sa fie diferite. Are balta peste nu? Fara legatura...

-Ma bucur. La inceputa mi-a fost teama ca nu o sa te acomodezi.

Am zambit fals. Woah Sasuke de unde ma cunosti asa bine? Mi-am dat seama ca el nu purta uniforma si era imbracat lejer chiar, dar aves si ghiozdan.

-Sa inteleg ca nu suntem la acelasi liceu nu?

Intreb incercand sa nu par afectata, cand de fapt in interiorul meu plangeam. Brunetul isi trece mana prin par, apoi se da din cap putin trist.

-Sunt la liceul de arte plastice. De aceea nu port nici uniforma. Domnu director spune ca trebuie sa fim spirite libere.

Oh. La un liceu ca asta m-as duce cu drag si chiar imi placea sa desenez. Hm, o idee mica imi rasare in minte. Dupa ce am facut schimb de numere si am mai palavragit, m-a condus acasa.

O sa astept sa vina Yuri, apoi o sa bat apropouri.

Eu am venit :)))) Deci imi place extrem de mult ideea ta :3 Sakura mi se pare chiar draguta, si chiar nu pricep de ce Naruto are pica pe ea :-? In orice caz, abia astept sa vad daca Yuri va accepta sa o mute pe Sakura la liceul de arte plastice. Astept next, si te rog sa ma anunti! >:D< kiss

Îmi place ideea și, cum a zis și Bubu, este originală. Sasuke și Sakura par să se înțeleagă de minune din prima, ceea ce mă face să mă întreb ce se va întâmpla mai târziu. Abia aștept să pui next și te rog să mă anunți. Spor la scris și la idei!

Konbawa !
Ei bine, imi place si capitolul doi, e foarte frumos ca cei doi se inteleg bine din prima, sunt rare fic-urile de genul asta, iar de obicei chiar se intampla ceva cand Sakura e fata noua, dar acum ciudat de liniste, original, dragut, imi place mult.
Abia astept sa aduci capitolul urmator si sper ca o sa ma anunti si pe mine.
Ja ne !

Subiect: Re: Lovely Complex Dum 07 Dec 2014, 21:55

Bună!
Am aterizat și eu pe aici, din întâmplare și chiar mai surprins plăcut cu ficul tău. Ai o idee originală, părerea mea. Iar chestia asta mă face să vreau să citesc și mai mult. Așa că adu capitolul ăla mai repede, mor de curiozitate!
O seară/zi bună!

NEXT NEXT NEXT DA ? Akatsuki in love

Choco: Un comentariu trebuie să aibă cel puțin 10 cuvinte.

Subiect: Re: Lovely Complex Vin 11 Sept 2015, 01:13

Blocat din cauza inactivității.