The soul of a demon
Capitolul 1
Spitalul de psihiatrie, Londra:
Sakura trăgea cu toată forţa sa de lanţurile matalice ce o imobilizau pe patul îngust. Fata urla de durere, boabe de transpiraţie scurgându-se de pe pielea sa albă, ca spuma zăpezii, pe aşternul vechi cu pete închegate de sânge. Îl vedea, îl simţea, îl auzea. Simţurile fetei ajunsese la cote maxime, depaşind normala omenirii.
El stătea în cel mai întunecat colţ al camerei, privind-o pe fată cu zâmbetul pe buze, mâinile-i fiind încrucişate la pieptul bine lucrat şi dezgolit. Sakura îşi izbi privirea fugitiv de el, pupilele sale galbene exprimând ura intesă ce se agita în interiorul său. Îşi încleştă maxilarul, ţipând iar. El zâmbi drăceşte. Un lucru era cert. Adora scenele de groază ce se derulau în faţa sa. Privirea, surâsul, gesturile, toate dovedeau asta. Dar…cine era el? Sau, mai bine spus, ce era el? Era o creatură umană? Era ceva ce se numşte în cărţi fantastice “hibrid”?
Sakura îşi ţinti privirea încă o dată spre acesta, reuşind să elibereze câteva sunete ce alcătuiau un cuvânt:
- Lasă…-mă… trupul său se izbi puternic de pat, în salonul din ospiciu făcându-se linişte deplină. El dispăru, iar fata leşină.
În camera alăturată psihiatrii vorbeau despre starea fetei:
- Doctore Blaiki, pacienta s-a liniştit. Ce e de făcut în continuare?
- Băgaţi mai multe sedative în ea, să doarmă ceva timp.
- Dar doctore, i-am administrat deja patru calmante, încă unul şi va face supradoză.
- Nu vi se pare ciudat că după patru doze, ea tot nu se calmase?, interveni domnul Clay, unul din pacienţi ce stătea pe un scaun ,balansându-se în faţă şi în spate şi privind în gol. Ambii doctori îşi îndreptă privirea spre acesta.
- L-am văzut şi eu. Sufletul Sakurei e chinuit de el., o lacrimă se scursese pe obrazul lui, tremurând la amintirea acelui teatru. Doctorii au ridicat din umeri, ignorând spusele bărbatului, considerându.l doar nebun, din moment ce era doar pacient. Atunci, Clay continuă.
- Cum vă explicaţi culoarea ochilor ei? E clar că biata Anne e posedată.
- Are hepatita C, Clay, spusese asistenta, îndreptându-şi iar privirea spre doctorul şef.
- Lui i-ai administrat medicamentaţia azi, întrebă medicul degajat, parcă neinteresându-l că bărbatul îl aude.
- Nu domnule doctor. Astăzi m-am ocupat doar de fată.
- Atunci du-l în camera sa şi tratează-l., grăi şeful spitalului superficial, plecând în biroul său.
Intrase în încăpere, lumina slabă a neoanelor de proastă calitate reflectându-se în geamurile vitrinelor. Sute de cutiuţe vechi ascundeau în interiorul lor obiecte tăioase. Substanţe chimice, bizare, îmbrăcau rafturile prăfuite şi trecute prin negura vremurilor.
Blaiki înaintă spre dulapul din fundul încăperii.
Scosese un cufăr micuţ,alb. Îl deschisese. Era un teanc de poze cu o fată. Aceasta era frumoasă, dar ceva îi dădea o aură desprinsă din filmele horror. Avea părul răvăşit, iar ochii săi albaştri erau înconjuraţi de cearcăne adânci. - E posibil oare să fie real, se întrebă acesta cu voce tare, o urmă de regret regăsindu-se în tonul lui gros.
Un articol dintr-un ziar uzat era frumos împăturit alături de blocul de fotografii.
Îl luă cu grijă, plimbându-şi globii oculari printre rândurile tipărite. Ziarul data din anul 1973. Ochii bărbatului se opriseră asupra titlului de scandal, scris cu litere de tipar pe bucata subţire de hârtie. Acesta şi-l repeta de nenumărate ori în gând, parcă încercând să elucideze misterul acelor caractere. „Moarte misterioasă!” Da. Acesta era titlul ştirii de scandal de la acele timpuri. Un titlu care ridica diferite semne de întrebare tuturor cititorilor.
Se părea că doctorul şef al spitalului de psihiatrie, Edward Blaiki aflase de curând de acea cutiuţă. Oare pentru că ajunsese deţinătorul spitalului acum puţină vreme? Sau pentru că nu avusese accesc la acel raft până acum?
Omul mări ochii de mirare pe parcurs ce citea articolul. Aflase tot.
Protagonista scrierii era o fată de 17 ani, Sarra. Se specula că aceasta a murit din cauza unei posedări, fiind descoperită desfigurată în salonul în care avea sa putrezească Sakura. Pe de altă parte, doctorii dădeau tot felul de declaraţii publice cum că fata luase o supradoză de tranchilizante, iar ea fiind epileptică corpul său a fost distorsionat. Dar erau doar poveşti de adormit copii. Ca întotdeauna, doctorii îşi explicau totul prin ştiinţă. Ca orice om frustrat şi care refuză să fie aşa zis „îndoctrinat” de miturile vechi. Dar orice legendă are o sămânţă de adevăr. Şi poate nu există ceva ce poartă numele de Dumnezeu, sau Satana. Dar două forţe reprezentative răului şi binelui există clar. Ceva ce să stabilească echilibrul în lume, dualitatea.
Dar totuşi ce ştiau acei doctori? Ştiau că demonii chiar există? Că în acelaşi spital, în acelaşi salon, pe acelaşi pat, doarme săraca Sakura, sufletul fetei fiind chinuit şi ars în flăcările iadului?
Nu ştiau nimic... Şi totuşi Blaiki a văzut articolul. Şi încă refuza să creadă în creaturile mitologice din universul adânc sigilat sub pământ.