Masca morții roșii

Subiect: Masca morții roșii Dum 23 Mar 2014, 22:34

MASCA MORȚII ROȘII

        Capitolul unu

    O stranie lumină se răsfrânse deodată de-a lungul coloanei de pomi și dezgoli în întuneric adevăratele forme ale umbrelor; corpuri odată vii, a căror voință dispăruse subit și îi lăsase ca martori ai ororilor pe care erau obligați să le comită. Lovi cu putere pământul și o apucă o amețeală când îl văzu prăvălindu-se rupt în sute de bucățele, sub picioarele ei și ale celorlalți pioni. După vuietul tremurător, fu învăluită în tăcere și tristețe, însă continuă să analizeze obiectiv situația, încercând să se desprindă pentru câteva clipe de slăbiciunea umană. Un alt zgomot sparse liniștea, valnic și asurzitor, iar sursa lui producea lucirea de mai devreme. Fulgerul dansa docil în jurul utilizatorului cu ochii mâhniți și resemnați și abia a văzut-o alergând în direcția ei. Descărcările electrice înconjurau tăișul săbiilor, apropiindu-se amenințător. Se feri comod de primul atac și încercă o lovitură directă ce eșuase atunci când fulgerul aproape că îi atinse pumnul, protejând cadavrul indestructibil.
        - Ce știm despre ea, Neji? întrebă fără a-și dezlipi ochii de pe oponentă.
    Răspunsul uita să ajungă și se temea că nu mai avea cine să i-l dea. Renunțase să se încreadă în puterea alianței odată ce asistase la moartea a peste o mie de camarazi. Chiar și cei mai puternici căzură pradă marionetelor tehnicii, așa cum urma să o facă și ea.
        - Nimic, rosti cu greutate.
        - Este o utilizatoare iscusită a fulgerului, unul din cei șapte spadasini ninja ai Ceții. Săbiile gemene, Kiba, pe care le folosește, sunt cunoscute ca cele mai ascuțite săbii făcute vreodată, capabile să taie orice... Vocea informatorului anonim sfârși brusc cu un țipăt intens.
        - La dracu'! exclamă Sakura.
        - Nu-ți face griji, ajungem și acolo, se auzi glasul amuzat al lui Neji.
    Se repezi asupra ei cu aceeași viteză uluitoare, dar reuși să se ferească și de acel atac. A căzut însă pradă eliberării fulgerului, tehnică ce anihilase o mare de ninja, sau cel puțin așa credea. Simțurile s-au evaporat cu încetul, paralizând-o treptat. Auzi glasul lui Neji rostindu-i numele în mod repetat, sunet estompat de bătăile propriei inimi și a respirației înăbușite, din ce în ce mai dificil de executat. Deschise larg ochii, înainte ca verdele crud să fie acoperit total de pleoape, lăsând valul de căldură să o cuprindă, apoi, în ultima clipă, se ridică subit și o lovi pe Ameyuri, zâmbind când mâna îi trecu prin sternul acesteia. Zona lovită se prefăcea în forme dreptunghiulare, asemănătoare petalelor vâltorite de vânt.
        - Acum!
    Fâșia albă a pergamentului supradimensionat o înfășură pe Ameyuri Ringo, sigilând-o în mai puțin de câteva secunde. Sakura rămase pe loc, moderându-și inspirația ce-i irita gâtul uscat și aștepta ca regenerarea să ajungă cel puțin la jumătate. Știa că dacă nu folosea una din tehnicile hijutsu studiate special pentru astfel de ocazii fatale, moartea era sigură. Calmându-se, începu să conștientizeze rănile superficiale presărate pe umărul stâng și piciorul drept și, chiar când începu să le vindece, prăbușirea lui Neji o opri. Alergă în direcția lui, studiindu-i trupul și căutând răni exterioare. Mușchii oblici externi ai abdomenului fuseseră tăiați impecabil, în treacăt, dar suficient cât să îl scoată din joc. Roșeața sângelui se scurgea nestingherită pe pielea palidă și prin țesătura hainelor, iar Sakura realiză că rana era mai adâncă. Își folosi abilitățile vindecătoare pentru a opri sângerarea și fu ușurată când observă că numai Ameyuri rămase din tabăra inamică.
        - Kakashi era cu tine noaptea trecută, înainte să ajungi aici? Îl întrebă pe Neji, evitându-i privirea.
        - Cred că ăsta e ultimul lucru care ar trebui să te îngrijoreze, îi reproșă.
        - Kakashi nu e un lucru.
        - Kakashi-Sensei, o corectă batjocoritor, într-adevăr... Dar nici noi nu suntem.
    Ochii verzi se măriră, palma verbală afectându-i logica considerabil. Realiză prostia făcută și acele ciudate încercări de a găsi o explicație rațională au fost urmate de altele la fel de stranii. Privi cerul înstelat de primăvară, din care nori grei atârnau apăsător. Strălucirea verde ce îi înconjura mâinile albe și reci dispăruse înainte ca leziunea să fie cicatrizată, așa cum se întâmplase și cu chakra isprăvită. Stabilise cu ceilalți supraviețuitori planul pentru restul nopții: Neji avea mai multă nevoie de odihnă, iar cei cu fracturi și răni pe care le ameliorase după situație aveau să se odihnească primii. Sakura primise îndatorirea de căpitan al celei de-a patra legiuni și, în ciuda pierderii de mai devreme, picioarele îi erau, în prezent, pe pământ, iar capul pe umeri. Kakashi nu exista, era doar un alt ninja până la terminarea războiului. S-au retras la mai puțin de două sute de metri distanță, unde rocile constituiau un adăpost alături de copacii verzi ce îi înconjurau.
    Deși un medic ninja trebuia întotdeauna protejat, Sakura a început patrularea după nici o oră de odihnă. Nu avea de gând să se îndepărteze prea mult, însă examinarea terenului era mai mult decât necesară în cazul de față. Ajunsese la locul bătăliei, unde pământul fusese făcut pulbere, și păși pe iarba bătătorită de cadavrul sigilat. Un nod i se puse în gât, amintindu-și de măcelul pecetluit.
    Următorul pas o aruncă în subteran, iar strigătul ascuțit rămase pitulat. Simți o durere violentă în zona lombară a coloanei vertebrale și în cot, apoi simți arsura plăgii prin care se strecuta lichidul cald. Nu i-a luat mult să realizeze cauza, o făcuse cu propria mână. Decât respirația accelerată se auzea în obscuritatea peșterii, singura înseninare se strecura prin acea crăpătură, rază a lunii pline, roșie ca sângele, care dăinuia cerul.
    S-a ridicat anevoios, scuturându-și hainele de praf.
    Auzi un pas apăsat și se opri. Urmă un altul.
    Mâna stângă prinse în grabă kunai-ul, iar ochii se străduiau în zadar să elucideze fumul nopții. Zări o pată roșie la patru metri distanță, la nivelul ochilor ei. ”Poate cu cinci sau șase centimetri deasupra”, își spuse. Recunoscu Sharinganul atunci când punctele din jurul pupilei s-au rotit pe suprafața irisului, retrăgându-se cu rapiditate.
        - Sensei...?
    Clacă pentru câteva secunde, asistând la schimbarea bruscă a mediului înconjurător. Pământul, pereții și acoperișul erau roșii, iar deasupra ieșea în evidență un iris decorat, o metamorfoză a Sharinganului. Încercă în mod repetat să se elibereze, însă Genjutsul era superior tehnicii sale. Ramificări din pictură se întindeau domol și puteau fi ușor confundate cu niște crăpături, iar când ajunseră la picioarele ei, continuau șerpuitoare pe suprafața corpului, imobilizând-o. Vârful metalic al sabiei îi ridică bărbia, așa cum ar fi făcut un om altuia, pentru a-l obliga în a menține un contact vizual. Însă Sakura vedea doar o umbră cu formă umană.
        - Ce cauți aici? întrebă bărbatul.
        - De parcă nu m-ai văzut căzând...
        - Haruno Sakura? întrebă uimit, iar fumul căpăta trăsături.
    Strânsoarea se slăbea, știa că nu mai este în pericol.
        - În carne și oase...
        - Hm, poți pleca acum.
    Subit, întunericul reapăru. Ultima replică o irită, voia să îl lovească pe necunoscut.
        - Nu și dacă țin să rămân.
    Liniște.
        - Am văzut ce ai făcut, șopti bărbatul.
    Sunetul glasului său se contopea atât de bine cu întunericul, încât părea că sunt una și aceeași persoană.
        - Dar nu ai înțeles, răspunse.
    Înjura în sine și se lupta cu zgomotul vocilor interioare. S-a asigurat că nu mai era nimeni prin preajmă, însă acuzația indirectă depășea nevinovata coincidență.
        - De ce încerci să faci pe eroul, când te-ai născut răufăcător?
        - De ce să te bagi unde nu îți fierbe oala?
        - Îmi place să se creadă că sunt rodul unei împrejurări mai presus de voința omenească, Sakura...
        - Din ce ai spus, am înțeles că ești îngâmfat și narcisit.
        - Pleacă, Sakura! Altfel mă văd obligat să îți ofer un impuls.
    Dorea să nu sfârșească tensionata conversație, dar el avea un avantaj și nu își permitea luxul de a-l tachina. Curiozitatea cu privire la identitatea lui crescu nemăsurat, dar știa că urma să afle într-un moment sau altul. Se întoarse cu fața la fisură, fixând ochiul de oțel al lunii.
    Străinul dispăruse, însă nu înainte ca Sakura să iasă la suprafață.

Subiect: Re: Masca morții roșii Dum 23 Mar 2014, 22:43

Nu stiu de ce, dar am vaga impresie ca strainul este ori Sasuke ori Itachi(nu intreba). Acum, vad ca toti ati explodat cu fanficuri pe baza animeului ceea ce pe mine ma bucura extraordinar de tare, cu atat mai mult ca unul dintre ele este scris de tine. Anunta.ma da nextulex, ca mor aici si nu mai apuc sa vad continuarea!! :)). Am savurat fiecare cuvant scris si nu cred ca am inghitit, s.au m.am miscat. S.au am clipit cat timp am citit. Iti ador ficul! Te pup si nu uita sa ma anunti !!

Subiect: Re: Masca morții roșii Dum 23 Mar 2014, 22:57

Oare cate ficuri vom mai incepe la interval de cateva ore, poate chiar minute? Pana acum sunt vreo doua-trei, nici eu nu sunt sigura. In ultima vreme, fanficurile anime sunt slabiciunea mea si, din nefericire, sunt foarte putine cu adevarat reusite. Oricum, nu e si-n cazul tau, avand in vedere ca, ei bine, nu s-a gasit vreun membru care macar sa-ti egaleze tehnica. Imi place mult titlul ales, tin sa mentionez, si ideea abordata. Omfg, oare ar mai trebui sa spun ca stima mea pentru tine a crescut cand am vazut numele KAKASHI, de cateva ori chiar, in capitol?
Imi place cum i-ai conturat caracterul Sakurei, nu cred ca s-ar sensibiliza nici daca i-ar atrage cineva atentia asupra defectelor fizice, stii tu la ce ma refer eu. Problema noastra esentiala. Ultima parte, cum ziceai si tu, m-a nenorocit complet. Desi nu ai dezvaluit identitatea lui decat printr-o speculatie a Sakurei cu privire la sharinganul acestuia, mintea mea interpreteaza altceva. As putea sa repet Uchiha Sasuke la nesfarsit, avand in vedere ca prima trasatura evidentiata a fost aroganta. FML.
Am sa te enervez in fiecare zi daca nu vei scrie nextul cat mai curand. Te pwp de un infinit de ori.

Subiect: Re: Masca morții roșii Lun 24 Mar 2014, 18:54

~Suspansss~
Capitolul a fost atât de asdfghjk.
Toată acțiunea din timpul bătăliei m-a dat pe spate. Nu mă așteptam să o văd pe Ringo Ameyuri în vreun fic>:3
Wow, cred că acea umbră poate să fie Obito:-?. În fine, „om trăi și om vedea”. Dar m-a amuzat partea aia...:

Citat :: -Haruno Sakura?...
. . . . .
-Hm, poți pleca acum.

XD
Nu prea mai am cuvinte, aștept foarte curând next-ul:D
Ja nee!

Subiect: Re: Masca morții roșii Mier 16 Apr 2014, 23:58

                      Capitolul doi

    Simţise mirosul familiar plutind în aer înainte de a ajunge la ceilalţi. Înghiţi în sec şi anticipă ceea ce avea să vadă, iar pentru o clipă încremeni. Corpurile lor zăceau fără suflare pe pământul rece, pe care norii începură să îşi verse lacrimile sub ochiul lunii sângerii. Senzaţia de déjà vu o posedă într-un mod straniu şi nu fu surprinsă de prezenţa ei, ca şi cum retrăia o amintire din propria iniţiativă. Confuză, încetul cu încetul, lăsa ca memoria să îi arate ce se întâmplase şi ce urma să vadă, iar Sakura succeda cursul întâmplărilor cu neliniştea unei eventuale primejdii care putea să se întâmple. O chakra cunoscută reuşi să îi atragă atenţia, stingându-se lent la douăzeci şi unu de metri depărtare, lângă unul dintre copaci. Se grăbi să o ajungă, însă Neji se ridică şi porni, în ciuda durerii şi a rănilor profunde, în direcţia ei. Maxilarul i se încleştă când îl văzu plin de leziuni, cu hainele sfâşiate şi folosindu-şi ultimele puteri pentru a duce paşii la bun sfârşit. Un zâmbet stăruia pe buzele băiatului, stins brusc de sabia ce îi pătrunse zona toracică cu forţă şi precizie. Sakura ţipă în zadar, alergând pentru a-l prinde din cădere, iar clona acesteia se ocupă de inamic cu uşurinţă; un alt Zetsu metamorfozat într-unul din tabăra aliată.
    Îl aşeză pe iarbă şi începu să îi vindece incizia de pe ventriculul stâng. Sângele se scurgea cu rapiditate prin rană şi realiză că în mai puţin de şaizeci de secunde, Neji va muri. Acesta încercă să spună ceva, însă un val de sânge îi ieşi printre buze şi se înecă. Lacrimile îi înundaseră ochii verzi, la fel cum făcuseră panica şi durerea cu restul trupului. Nu era în stare să încaseze încă o pierdere. Îi promisese lui Neji, în urmă cu două zile, că va avea grijă de Hinata cât va fi plecat şi a lăsat-o să moară în următoarele douăzeci şi patru de ore. Hinata îi ceruse acelaşi lucru, să îl protejeze pe Neji, iar acesta va muri neştiind că Sakura îşi încălcase promisiunea şi că Hinata nu se alfa cu cealaltă echipă, ci într-un mormânt improvizat şi anonim.
        - Nu te mişca, Neji! Respiră, te rog, încearcă să respiri! Spuse cu vocea tremurândă, pe un ton impunător.
    Dacă o auzise sau nu, habar nu avea. Nu îşi mai privea mâinile neputincioase, imaginea îi provoca dezgust şi o stare de vomă, şi imediat întânli ochii lui Neji, mari şi atât de goi, încât păreau ai unei păpuşi. Tresărise când acesta tuşi din nou, dar rămase acolo, neclintită, ca o statuie. Amândoi semănau izbitor la aspect şi nu îl mai privea doar pe Neji dispărând, prietena ei o făcea din nou, alături de el şi prin el. După ce murise, era albă ca neaua, iar umbrele de sub ochi căpătaseră culoarea părului lung, pe care Sakura fusese întotdeauna geloasă.
        - Hinata, reuşi să spună, apoi tuşi din nou.
    Sprâncenele aproape se uniră într-o linie dreaptă, iar faţa i se crispă datorită durerii pe care încerca să o comprime. Sângele îi acoperea o mare parte din chipul frumos, compus din trăsături fine şi o piele albicioasă şi perfectă, în ton cu nuanţa ochilor de-un albastru extrem de deschis. Ceva în interiorul Sakurei cedase, provocându-i o suferinţă deloc străină, dar accentuată.
        - Vorbim după, Neji. După ce term... vocea îi cedă, însă continuă nesigură şi cu vinovăţie, după ce termin vindecarea, îmi poţi spune orice, facem ce vrei tu. Doar lasă-mă să te vindec, Neji, lasă-mă să...
    Ştia ce avea de spus, ce urma să îi ceară.
        - Trebuie...
    Sakura încuviinţă, iar el expiră uşurat. Voia să îi spună cât de rău îi pare şi că a încercat să o salveze, dar nu avea tăria necesară. Undeva în tot acel chin de pe chipul său, găsea linişte acum, ştiind că Hinata va fi în siguranţă. După ce murise, încă încerca să îl trezească şi îi repeta numele fără încetare, cerându-i să respire. Ochii lui erau deschişi, la fel de goi şi, în sfârşit, lacrimile silite să stea pe loc i s-au scurs pe tâmple, spre păr.
        - Nu, nu, nu, nu! Voi opri sângele, mai rezistă puţin, încă puţin! strigă printre lacrimi şi mări cantitatea de chakra folosită în tehnică.

    Ca de fiecare dată, se trezi în întuneric, cu mâinile împreunate pe cearceaf. Realiză că visase abia peste câteva minute, când nu mai văzu marea de sânge ce îi scălda mâinile, ci doar lumina verzuie din jurul lor. Un firicel de transpiraţie i se scurse pe frunte şi îl şterse inconştient, apoi căzu pradă emoţiilor copleşitoare şi începu să plângă.
        - Ştiu că eşti acolo, rosti foarte încet.
    Uşa se deschise în compania unui zgomot ascuţit şi neplăcut. Intră fără a spune un cuvânt, oprindu-se la capătul patului.
        - Întotdeauna, şopti.
    A privit-o în tăcere timp de câteva minute şi s-a aşezat lângă ea. O înţelegea mai bine ca oricine, simţise pe pielea lui războiul şi, deşi îi găsise sfârşitul în urmă cu doi ani, încă păreau că se află în mijlocul lui. Nimic nu mai era la fel, oamenii se schimbaseră în rău şi traumele nu îi lăsau pe majoritatea să trăiască în linişte.
        - La ce oră plecăm? Îl întrebă.
        - La ce oră vrei.
    S-a ridicat din pat, uitându-se la ceas. Nu trecuse cu mult de cinci dimineaţa, aşa că nu mai aveau timp de dormit. Ajuns la fereastră, privea în noapte, printre crengile desfrunzite ale cireşului, către străzile pustii şi luminate alocuri.
        - Nu au o oră stabilită?
        - Nu contează, ne vor aştepta oricât e nevoie.
        - Oricât AM nevoie, concluzionă iritată. Sunt bine, nu trebuie să mă dădăceşti.
        - Poţi să fii sinceră cu mine.
        - Credeam că sunt...
        - Niciunul dintre noi nu mai e bine, Sakura... Ne-am tot făcut că uităm de doi ani, am tot scormonit poveşti. Nu am vorbit niciodata despre asta, de când te-am găsit aproape moartă, între zeci de cadavre!
        - Şi ce e de vorbit? Se răsti, ridicându-se din pat.
        - Vorbeşti serios? Ridică şi el tonul.
        - Crezi că glumesc?
        - Cred că te comporţi ca şi cum totul ar fi o glumă, ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. Bine, mai puţin noaptea, când te aud ţipând din camera mea.
    Se întoarse spre Sakura şi o privi fără să clipească. În atmosferă se lăsă o linişte teribilă şi nefirească, însă nimeni nu încerca să o spargă.
        - Îmi pare rău...
    Îi şterse lacrimile aproape uscate de pe obraji şi o îmbrăţişă.
    Nu au vrut niciodată să le datoreze morţilor propria viaţă.
    Dar nu au avut de ales.

Subiect: Re: Masca morții roșii Joi 17 Apr 2014, 00:20

Esti o scumpa, Anelis. Nu credeam ca o sa scrii prea curand la ficul asta, apoi am vazut ca ti-ai blocat ficurile alea mai vechi, oh, si m-am gandit ca vei posta mai des, dar nope. Mi-a placut mult primul capitol si ma gandeam ca actiunea va predomina, avand in vedere ca razboiul era in desfasurare, insa acum, cand acea parte nu era decat o retraire a trecutului, ma intreb cum vei contura in continuarea ideea. Presupun ca necunoscutul era Naruto si ca Sasuke nu s-a reintors in sat. Holy mother of God, nici nu vreau sa imi inchipui ce rol ar putea sa aiba in fic, imi trec prin minte niste teorii, iar cele in care Sasuke e un anti-erou prodomina. Avand in vedere ca tu nu esti nici pe departe o persoana normala, cu idei normale si cu un stil normal, ei bine, ar trebui sa ma astept la aproape orice.

Apropo, daca Kakashi era in locul lui Neji, iti jur, te sunam in fiecare noapte si in fiecare dimineata sa iti spun cat de nenorocita poti fi. Pwp.

Itachi: Daca mai comentezi, am eu ac si de cojocul lui Kakashi. Don't make me...

Subiect: Re: Masca morții roșii Joi 17 Apr 2014, 13:20

Mulţumesc de anunţ^^
Mi-a plăcut capitolul. La toată acea „primă parte”, ca să spun așa, a capitolului, am stat cu sufletul la gura să citesc fiecare cuvânt, știind defapt că Neji oricum va avea un sfârșit. Din următoarea parte a capitolului mi-am dat seama că a fost în trecut(meh...sunt mai grea de cap). Cred că necunoscutul e Naruto. Din acea conversație nu pot să deduc decât că e cineva care ține la ea în momentul de față, dar... nu știu cum ne vei surprinde, așteptăm să aflăm.
Aștept next!:*
Ja nee!

Subiect: Re: Masca morții roșii Joi 17 Apr 2014, 14:01

OMG. Am citit ficul aseara si m-am suparat cam tare cand am vazut ca nu are decat doua capitole (nu mai tare decat atunci cand am vazut cat de putine comentarii ai, dar totusi). Oricum toti suntem constienti ca ai mereu idei originale, geniale, incredibile, omfg, care ne captiveaza imediat si faci pana si cea mai banala idee sa devina originala, deci te scutesc de aceste complimente inutile lough

. Ma intriga acel personaj care detine Sharingan-ul, caci pot sa bag mana in foc ca e Sasuke, dar tu poti sa intorci ideea la 180 de grade doar ca sa imi arati mie cat de mult ma insel. Sunt tare curioasa sa aflu cine este, insa cunoscandu-te, imi dau seama ca vor mai trece cateva capitole pana ne vei spune. Hmm, ma intreb si cum ii aduci pe aia doi impreuna, daca o sa o faci vreodata think

. Astept nerabdatoaaaare urmatorul capitol. Sper sa lasi lenea la o parte si sa scrii cat mai curand (ceva mai mult de data asta). Pup.

Subiect: Re: Masca morții roșii Vin 18 Apr 2014, 01:24

Credeam ca sunt in toiul razboiului, dar apoi BOOM! , s-a schimbat tot. Nu stiu ce sa spun despre persoana cu care vorbea Sakura, dar nu prea cred ca este Sasuke, ci, cel mai probabil, Naruto.
Ai descris asa , atat, mega,extra, super frumos atat de ....nu stiu cert e ca mi-a placut la nebunie. Cred ca vei avea un viitor stralucit in arta scrisului. Merci mult de anunt si TE ROG sa aduci repede nextul. Te pup! Sarbatori fericite!

                      Capitolul trei

    Ploaia, deși nu la fel de abundentă, încă uda pământul când au părăsit domiciliul. Mergeau la pas pe străzile lungi, încercând să evite gravurile mesajelor pline de răutate, ce numeau clanul Uchiha în diferite moduri malițioase. După război se aflase că Madara îl plănuise și întreaga comunitate apartenentă suferise. De fapt, memoria lor fu pătată și mormintele vandalizate, iar singurul care suporta cu adevărat asprimea sătenilor și răzbunarea mediocră, plină de lașitate, era Sasuke. Până și Kakashi era privit cu dușmanie de anumiți oameni, însă își păstra comportamentul neutru.
        - Nu din nou, mârâi Naruto când încerca zadarnic să șteargă vopseaua roșiatică, proaspăt aplicată pe gardul alb-gălbui.
    Sakura îi privi amărăciune și gândul la vinovați îi făcea greață. Abia simțea răceala ploii strecurându-se prin mulțimea de lacrimi ce se lovea de pielea palidă.
        - La dracu cu asta! Strânse pumnul și lovi lemnul învechit, după ce îl împinse pe bărbat. Îmi pare rău, Hokage-sama, mi-a alunecat mâna.
    Naruto zâmbi și începu să meargă.
        - Și îți va mai aluneca de câteva ori, răspunse acesta, privind celelalte opere de artă.
    ”Blestemații Uchiha. Distrugători. Scursuri.”
    ”Uchiha, pariez că nimicul de Itachi privește cum târfa de mă-ta e violată în iad!”
        - Penibil, spuse Sakura și sfărâmă zidul.
    Pe vremea în care au ajuns la locul de întânlire, câteva picături cădeau pe ici pe colo, semn că în curând aveau să dispară definitiv și să lase soarele să răsară. Ca de obicei, Kakashi se pierduse pe drumul vieții sau ajutase vreo bătrână în drumul său și singurul prezent era Sai. Chiar și drumurile principale erau goale, cu exepția unei bătrâne cu chip îngust, brăzdat de riduri, cu păr alb și care purta o costumație de doliu. Deși claia de păr ciufulit îi acoperea ochii, cei trei ninja simțeau privirea neîncrezătoare asupra lor.
    Dacă vor termina misiunea în decursul a șase zile aveau timp să se întoarcă pentru a sărbători ziua de naștere a tânărului în ai cărui ochi albaștri licăreau scânteile familiare. Soarele păta cerul cu o lumină gălbuie, orbitoare, asemănătoare cu șuvițele rebele ale părului ciufulit prin care își trecea adesea mâna, iar razele acestuia îi mângâiau chipul palid și trist. Dar zâmbetul larg nu întârzia niciodată să apară și să șteargă, aparent, orice urmă de amărăciune scăpată de sub control și expusă inconștient.
    Spre deosebire de Naruto, negrul din irișii lui Sai era întotdeauna mat, lipsit de emoții și umanitate. Fusese recrutat de către Danzo în Rădăcină și domesticit în suprimarea oricărui sentiment, deoarece răposatul însetat după putere urmărea premiza ”Iubirea este slăbiciune!”. Îl învățase să fie una dintre rădăcinile care cresc în întuneric, departe de oameni precum actualii coechipieri. După întânlirea cu Naruto, Sai a rămas numai cu ciudatul comportament și obsesia față de cărțile ce se ocupau cu instruirea comportamentului în societate. Devenise aproximativ unul dintre ei, iar singurul care îi limita integrarea era Uchiha Sasuke, ajuns la locul întânlirii cu mai puțin de un minut înaintea lui Kakashi. Deși trecuse mult timp de la reuniunea echipei, Naruto îmbrățișa cu desfătare momentele în care apăreau cu toții, cât mai rare în ultimele luni. Își scărpină scalpul cu nervozitate când Sakura își întoarse capul în direcția opusă prietenului său, mormăind un salut cu jumătate de gură odată ce sesiză privirea plină de subânțeles a blondului.
    Sasuke nu se obosise să răspundă, în ciuda faptului că primise aceeași avertizare din partea ochilor asemănători cerului.
        - Kakashi-sensei, de ce nu pot merge cu voi în misiune? adăugă Naruto cu dezamăgire.
        - Ești Hokage, idiotule, se răsti Sasuke.
    Știa foarte bine că era obligat să rămână în interiorul satului și să se ocupe de hârțogării pe care, cu cea mai mare sinceritate, le găsea inutile și plictisitoare, dar totuși...
        - Sau poate micuțului Uchiha îi este teamă de competiție, îi răspunse.
        - Hn.
    Un amalgam de stări lăsau amprente pe chipul Hokagelui, iar Sasuke, la polul opus, își păstra expresia vidă și privirea rece. Câteodată se întreba dacă rarele dăți în care ultimul Uchiha zâmbea câtuși de puțin, erau doar imaginația lui ce îi juca feste. Îl surprinse, chiar și așa, a reușit să scoată o propoziție de la el, nu doar veșnicul ”hn”.
    Sakura îi analiza cu teama că săgețile aruncate din priviri sunt începutul altei bătălii imature. Se săturase de surprizele în care își termina treaba la spital cu mult peste program, iar când se pregătea să plece se lovea de Shizune și de zâmbetul ei tâmpit, poziționată în mijlocul ușii și întinzându-i fișele celor doi pacienți abia sosiți. Nu era nevoie să citească numele, ci se îndrepta cu pași grei către salonul numărul șase, ales special de Naruto, fiindcă reprezenta și numărul domniei lui ca cel de-al șaselea Hokage, și îi găsea acolo, fie pe paturi separate, fie luptându-se pe un singur pat, fie aruncând cu obiecte unul în celălalt. Desigur, ar fi fost mai ușor dacă ar pune analizele și intervențiile asupra celor doi pe umerii vreunuia dintre ulii ce se luptau pentru atenția profesională a acesteia, însă noul lider dorea cu strictețe ca cea mai bună prietenă a lui, și în același timp cel mai bun medic, să îi îngrijească și să folosească latura maternă pentru a-i reduce la tăcere și calm. Era modul său în care înlătura negativismul; forța retrăriea clipelor nostime ale copilăriei, iar pentru o clipă uitau de cum au fost forțați să se maturizeze. Încerca, măcar, iar de cele mai multe ori îi reușea. Sakura o știa. Kakashi o știa. Chiar și Sasuke...
        - Oricând sunteți gata.
    Vocea lui Kakashi sparse liniștea, invocând atenția tuturor asupra lui.
    Sakura îi răspunse printr-un zâmbet cald și o aprobare a capului. Sai se rezumă doar la zâmbet.
        - Poate Sai te poate ajuta să scapi de rigiditate, a fost un ciudat mai mare decât tine, dar măcar zâmbea și vorbea cu noi.
    Naruto continuă ca și cum Kakashi nu spusese nimic. Nicio reacție din partea prietenului său.
        - ”Zâmbetul arată că ai mai mult de oferit decât cei care nu zâmbesc”, cită Sai un fragment reținut dintr-o carte. ”Zâmbetul tău îndulceşte cântecele mele, aşa cum spuma împodobeşte valurile mării”, continuă cu un altul.
    Kakashi și Sakura se holbau la el odată ce destăinuise al doilea citat.
        - Exact, Uchiha, arată-ne ce ai de pus pe masă. Am făcut până și un pariu cu Sakura, ne e teamă că nu ai dinți și îți este rușine să râzi din această cauză.
        - Ar fi un motiv întemeiat, medită Sai cu voce tare. Abia îți deschizi buzele când vorbești, Sasuke-kun.
        - Uuu, ”Sa-su-ke-kun”, îl imită Naruto, ridicând tonul vocii și oferindu-i o tentă senzuală forțată. Se pare că nu lași o patimă arzătoare doar în inimile domnișoarelor. Poate sunt de vină tricourile tale decoltate, Sa-su-ke...kun.
    Kakashi anticipă mișcarea pe care Sasuke voia să o facă, așa că ajunse între cei doi.
        - Destul, e timpul să plecăm.

Ce fic interesant am gasit eu aici..Imi place mult ca e si un fic ninja. Si spre surprinderea mea Naruto e Hokage. Pot sa zic ca m-ai impresionat de-a
binelea. Pai sper sa ma anunti si pe mine cand bagi next .
Ja nee!!

Omg..omg..OMG

Nu mă așteptam la așa ceva. Adică Sasuke e cu ei ? think

Interesant și original.
Credeam că sunt singura care s-a plictisit de o întâlnire banală a celor trei ”Intr-o pădure” :))
Mi-a plăcut enorm cum l-ai introdus pe Sasuke și atitudinea Sakurei față de el.
A fost foarte comic, comentariul lui Naruto la adresa lui Sasuke, cum că nu atrage doar fetele :))
Că tot veni vorba de Naruto; e hokage I rock peopleee!!!

urra!
Sasuke tot sexy rămâne chiar și atunci când nu spune nimic, iar Kakashi....hmm misterios și atrăgător.
Un capitol superb, ca și celelalte.
Pwp de o mie de ori kiss

. Anunță-mă când postezi :D

Esti asa o scumpa, Anelis; in aproape doua luni de zile ai scris trei capitole, trei fucking capitole de o mie de cuvinte doar si, pe langa asta, mai ai si prostul obicei de-a incheia totul din senin, cand incep sa ma bucur cu adevarat de ce scrie in capitol, well: inca o luna asteptare, mdfk.
E foarte cool ideea, ma rog, detaliile esentiale precum reintoarcerea lui Sasuke in Konoha si titlul de Hokage atribuit lui Naruto au fost interesante. Oh, sunt convinsa ca daca te-ai fi gandit sa il introduci pe Sasuke in actiune prin altfel de mijloace, si i-ai fi conturat personalitatea si convingerile cu o nuanta pronuntata de malitiozitate, rezultatul ar fi fost unul la fel de reusit. Imi place foarte mult personajul lui Sai, sper sa il tii in fic cat mai mult si sa-si faca aparitia necontenit de fiecare data.

Kakashi e... Holy mother of fuck... Daca te-ai gandit pentru O SECUNDA ca as accepta sa il inlaturi din actiune... atunci, Anelis... iti va parea rau... Nespus...

Yeah, e o amenintare, si nu ma lua cu don't make me bla-bla-bla.

Superb capitol!

Iti ador ficurile sunt nemaipomenite!

Sper sa aduci cat mai repede next-ul. Te pupacesc

Mulțumesc de anunț^^
Aww, mi-ai adus vechi amintiri ale echipei 7 și nu numai. Cu toate cuvintele și enunțurile pronunțate de ei, le-ai descris perfect atitudinea. Mai ales vechile tachinări dintre Sasuke și Naruto Parcă m-aș fi uitat la un episod din anime:)). Haha...aș vrea eu.
Well, nu mai am cuvinte cu legătură la capitol. A fost superb *o*
Huh, next-ul, next-ul...Abia aștept să aduci următorul capitol și capitolul, poate următorul, în care vei introduce acțiunea happy2

Konbanwa^^

                      Capitolul patru

    Pentru o perioadă au mers în tăcere, adresându-și câte o replică în momentele în care bănuiau că alți ninja exploatau drumurile de obicei stinghere. Trecuseră o oră de când au abandonat strada principală care îi ducea către Suna și niciunul dintre ei nu părea să observe prezența celuilalt. Kakashi se săturase de citit chiar atunci când ochii verzi ai Sakurei și-au îndreptat atenția asupra corpului masculin, lucrat în timp, cu mușchi destul de proeminenți și frumos dezvoltați. ”V-ul acela”, gândi aceasta, amintindu-și de ultima misiune în care a trebuit să fie partenera fostului său Sensei.
        - E adevărat? auzi vocea lui Sai, apoi îl văzu ajungând la nivelul ei.
    Îl privi confuză și se trezi din meditație.
        - La ce te referi?
    Bărbatul s-a apropiat și își acoperi partea inferioară a feței cu mâna, în așa fel încât ceilalți să nu își dea seama de ce urma să zică.
        - Că tu și Kakashi-Sensei v-o trageți.
    Sasuke și Kakashi îi priveau tăcuți, iar chipul Sakurei prinse o nuanță roșiatică pe toată suprafața și nu știa dacă se răspândise din cauza rușinii sau a furiei. Degetele lungi și subțiri s-au încleștat în gulerul tricoului lui Sai, iar mâna liberă se strânse într-un pumn ferm, gata să intre în contact cu obrazul acestuia și să îl fărâme. Înainte ca femeia să lovească, o altă persoană interveni. Sasuke luă locul lui Sai și blocă atingerea bruscă și puternică cu ușurință, făcând-o pe Sakura să se balanseze și să se sprijine de umărul lui.
        - De ajuns, Haruno! mârâi și o împinse cu repulsie, ca și cum atingerea ei era bolnăvicioasă.
        - Nu ai dreptul, Uchiha. Ești nimeni, scuipă vorbele cu aceași scârbă arătată de el.
Distanța dintre ei și cealaltă pereche se apropia de zece metri. Kakashi îi făcu semn lui Sai să se apropie, urmărind în tot acest timp siluetele rămase în urmă. În ciuda faptului că era conștient de vigilența lui Kakashi, se opri, forțând-o pe Sakura să facă același lucru. Un zâmbet șiret îi înfrumuseță chipul palid și rece, iar ochii mari și întunecați captă verdele crud din irișii ei. Simți atunci un sentiment straniu, dar familiar și căpătat de curând, asemănător cu ura și iritarea. Ceva chinuitor și obsedant, o nemulțumire egoistă. Degetul mare îi atingea lobul urechii, iar celelalte patru se strecurau printre șuvițele roz, lipite de ceafă. Expresia lui de duritate părea să se fisureze treptat, înlocuită de una ușor amuzată. Mâna dreaptă urmă exemplul celei stângi, apoi își lipi fruntea de a ei și zâmbi cald.
        - Eu sunt un nimeni, da, dar tu ai ajuns cineva pentru că te culci cu Kakashi și numele tău e pe buzele tuturor, altături de cuvântul...târfă.
    Îi mângâie obrazul, citind neliniștea din privirea ei, hrănindu-se cu neplăcerea cauzată femeii ce îl refuzase cu un an în urmă. Voia să treacă peste și considera că o făcuse, însă întotdeauna simțea nevoia să o calce în picioare și să o facă să sufere.
    Sakura i-a răspuns zâmbetului cu un altul, presându-și palma peste mâna de pe obrazul ei.
        - Cam târziu pentru gelozie, nu crezi?
        ”Sentimentul acela...”, își spuse Sasuke, ”asta era.”
    Croi drum degetelor pe încheietura mâinii lui, aplicând o cantitate de presiune ce îl făcu să o retragă suficient pentru ca ea să îi sărute podul palmei. Spera atunci să nu mai fie atât de bleagă, încât din cauza unui bărbat care nu o aprecia - și care avea buzele atât de aproape de ale ei - să nu ajungă din nou să își distrugă cea mai mare parte din viață.
        - Probleme?
    Au auzit vocea ușor sunducoasă a lui Kakashi și nu a fost nevoie să îl privească pentru a-și da seama că era mai aproape decât calculase Sasuke, iar distanța nu înceta să se diminueze. Tânărul Uchiha, iritat de intervenție, nu se obosi să îi întânlească ochii sau să îi răspundă, ci continua jocul, aplecându-și tot mai mult capul, iar când buzele le-au atins pe ale Sakurei, își retrase mâinile și făcu un pas în spate, dispărând apoi subit. Porniră atunci alături de Kakashi, încă simțindu-se prost datorită gesturilor nu tocmai normale și a replicilor dintre ea și Sasuke, însă nu își făcea griji cu privire la ce considera Kakashi că se întâmplase. A mai fost martor la certurile dintre ei și cunoștea situația complicată. În plus, nu era tipul gelos.
    Tresări când degetele lui i le prinse în treacăt și surprinse un surâs oarecum eclipsat de masca negricioasă. Părul gri îi era ciufulit și neglijent, aproape alb în lumina soarelui. Arăta la fel ca în după amiaza în care îl întânlise pentru prima dată, nu îmbătrânise nici măcar cu o zi. Câtă dreptate avea, își dădu seama. Era ceva mai mult decât atrăgător, era cu adevărat frumos.

    Au stabilit o pauză înainte de șase pentru a-și încărca bateriile, una de douăzeci de minute, suficientă pentru odihnă și pentru câteva îmbucături. Se îndreptau către munți, în inima lor, unde erau așteptați de către unul din popoarele reduse, în continuă pierire, care se găseau pe teritorii dificil de ajuns și rupte de civilizație. Până la înserare urcară dealul și Sakura observă cum se deschidea, în toate părțile, o priveliște nesfârșită și o admira de parcă ea însăși o zămilsise. De acolo putea vedea totul de jur împrejur; piscuri înzăpezite care păreau că împung cerul și care sălășuiau dincolo de alți munți, aflați mai jos decât aceștia acoperiți de zăpadă. Cei mai mici, în mijlocul cărora le era destinația, erau păduroși, îmbrăcați cu desișuri de foioase nu doar la poale, ci până în codri întunecoși de pin. Chiar și în vremea prezentă trăiau felurite popoare ostile între ele într-o necontenită dezbinare.

    Se întunecase de-a binelea. Afară, peste tot, era noapte. Au scos din ecuație aprinderea focului de tabără, eliminând riscul ieșirii în evidență, întrucât puteau petrece noaptea insesizabili până dimineața, când își continuau drumul. Intraseră în pădure și s-au oprit lângă un pârâu cu apă limpede, a cărui prelungire se pierdea printre copacii verzi și deși. În pădure, pentru câteva clipe, totul se menținea nealterat și grav precum într-un templu, dar lipsa de zgomot fu secerată de un sunet înfundat, scurt. Un cârd numeros, cârâind cu furie, se rotea necurmat deasupra codrului negru.
        - Kakashi-Sensei, se adresă Sai, însă nu apucă să ducă la bun sfârșit replica.
        - Știu, îl întrerupse.
    Cantitatea imensă de chakra îl impulsionă în a-și dezveli Sharinganul.
        ”Nu e de bine”, gândi Sakura. Kakashi se grăbise, ceea ce nu îi stătea în fire.
        - Cunosc chakra asta.
    Sakura și Sai se uitară brusc la Sasuke, așteptând mai multe informații. Tot ce au primit, totuși, a fost un zâmbet abia vizibil și indiferență. Se așeză jos, lângă trunchiul unui copac, și așteptă destins.
        - Deci știi…
        - Tot ce știu, Kakashi, e că nu vor veni.
    Realiză că Sasuke vorbea serios, în ciuda tonului persiflant și a atitudinii la fel de batjocoritoare.
        - De ce spui asta, Sasuke-kun? Interveni Sai, cu o urmă de neîncredere în glas.
        - Pentru că și ei îmi cunosc chakra.

Ka-Kakashi și Sakura?o///o Și Sakura îl refuzase pe Sasuke? I'm so blunt...
Încă o dată m-ai făcut să mă simt de parcă m-aș uita la Naruto. Cu excepția sentimentelor lui Sasuke, pe care se pare că și le-a descoperit încet-încet, care nu mă așteptam să fie...în general, față de Sakura. Nyaa~, mi-a plăcut atmosfera pe care o transmitea capitolul și abia aștept următorul capitol pentru că se vede că mai am multe de aflat, totuși...sunt puțin confuză because, like I've said before, I'm so blunt QwQ
Aștept mult următorul capitol^^
Konbanwa!

Anelis-sclava mea a scris:: - E adevărat? auzi vocea lui Sai, apoi îl văzu ajungând la nivelul ei.

Wow...

Anelis-sclava mea 4ever a scris:: - Că tu și Kakashi-Sensei v-o trageți.

Holy fuck...
Când am citit pentru prima dată partea asta, în urmă cu două zile, cred, ascultam The 1975-S e x, şi eram absolut terminată. Am impresia că o faci intenţionat, toată situaţia cu Kakashi, întrucât tu ştii mai bine decât oricine ce efect poate avea asupra mea. Fml. Okai, trebuie să recunosc că mereu mi-a plăcut personajul lui Sai, şi în anime/manga, dar şi în ficurile de pe siteul nostru, iar acum ale tale. E imprevizibil, amuzant şi cute; sunt curioasă dacă îl vei cupla cu cineva. Sasuke, Jeez, are acelaşi efect asupra mea, cu atitudinea lui de "nimeni nu-i ca mine". Deşi a fost respins de Sakura acum ceva timp -girl, you were drunk?-, va încerca cel mai probabil să o seducă, doar din cauza că-i egocentrist şi nu-l va vedea pe Kakashi ca un obstacol, buuut, chiar e ceva între ei doi? În numărul trecut din manga, fanii KakaSaku erau super încântaţi, recunosc că şi eu, şi deşi difereţa de vârstă e însemnată, arata cute împreună.
Umm, mi-ar fi plăcut să scrii mai mult la capitol, dar te revanşezi tu la urmatorul, okai? Te pwp peste tot.

Itachi. a scris:: - Eu sunt un nimeni, da, dar tu ai ajuns cineva pentru că te culci cu Kakashi și numele tău e pe buzele tuturor, altături de cuvântul...târfă.

Nu pot sa cred ca tocmai Sasuke a spus asta si NU pot sa cred ca Sakura se culca cu Kakashi.
E ceva asa de ciudat...sper sa fie doar un mit, sper ca Sasuke si Sai sa se insele, n-am nimic cu Kakashi, imi place de el, dar suna atat de ciudat.
Scrii si povestesti asa de usor, ma pui in pielea personajului,simt emotiile si absolut tot ce simt personajele tale.
Acum abia astept sa vad ce se intampla...
Wow Sasuke a fost refuzat??
Si care e faza cu Sai?? Zice intr-una Sasuke-KUN =))))

Saaalut :)
Cred că este a 2-a oară când citesc o creaţie de-a ta şi, desigur, am rămas cu aceeaşi impresie: genialitate maximă! (bine, sper să nu fie maximă. hehe)
Mă bucur că nu am ajuns de la primul capitol şi am citit mai mult. Nu aş fi suportat să fiu ţinută atâta în suspans.. ce aiurită! Sunt ţinută oricum în suspans.. nici nu mai ştiu ce zic... Am câteva întrebări, dar, desigur, aştept cuminte să mi se răspundă cu timpul... ce urăsc să aştept! Mi-ar plăcea să fie deja finalizat ficul, să nu mai trebuiască să stau cu sufletul la gură... să tot aştept *sadness*
<<-Ei, deja vrei prea multe!
-Ştiu, dar... e atât de superb! *faţă entuziasmată* >>
Aştept continuarea... curândcurândcurând. :d

Şi da, deja te-ai ales cu un nou cititor fidel :>
Spor în cotnuare şi muuultă imaginaţie. *smileface*

            Capitolul cinci

    Sasuke părea atât de obiectiv declarându-și certitudinea încât ea începu să râdă sardonic, evitându-i privirea placidă. Intrase într-una dintre etapele în care până și prezența bărbatului, faptul că respirau același aer, o călca necurmat pe nervi. Uchiha Sasuke, în schimb, nu simțea nimic. A trecut prin prea multe în decursul anilor și a rămas decât cu posesiunile lăsate ca moștenire de tatăl său. Potrivnic distrugerii integrale pe care o suferise satul ca victimă colaterală în lupta cu Nagato, o mare parte din locuințele răposatului clan fuseseră reconstruite la ordinele celui de-al șaselea Hokage. Sasuke știa că nu pierduse mai nimic din punct de vedere material. Toate documentele confidențiale, jutsuri interzise, obiecte de preț și marile secrete zăceau sub pământ și numai un Uchiha avea puterea și dreptul de a le revendica.
         ”Ucide-i, ucide-i, ucide-i…”, imploră cu viclenie umbra smulsă din întuneric, iar Sasuke simți stările familiare.
         ”Ieși din capul meu!”, îi răspunse, ”nu am nevoie de tine.”
         ”Crezi că ești prea bun, Sasuke? Ai uitat ce am făcut pentru tine, ce am sacrificat? Ai rămas același băiețel vulnerabil, care și-a lăsat părinții să moară și fratele să fie pionul monștrilor, un gunoi huiduit și urât de toată lumea. Crezi că știi întunericul, dar și cei mai izgoniți în profunzimea lui își caută umbra.”
    Și-a închis ochii, astfel fumul negru căpata domol formă și chip asemănătoare lui. Părul de aceeași culoare, lung și prins în coadă, atârnând peste vertebrele vizibile prin pielea palidă și pătată de vânătăi și sânge coagulat. Perechile de coaste împungeau epiderma cu fermitate, aproape pătrunzând-o. Era slab, înfometat, dar acea lăcomie cerșea un alt fel de hrană, iar obrajii supți, mulați pe oase, căpătaseră cute când un zâmbet extrem de pur și de dulce îi închise ochii frumoși, de culoarea sângelui.
         ”Nu pot dormi, Sasuke, nu pot muri. Continui totuși să mă trezesc, de fiecare dată altfel.”
         ”Nii-san…”
    Sufletul lui Sasuke se frângea în bucățele, cuprins de suferința fratelui său mai mare. Știa că înnebunise și că acel Itachi nu era real, decât o împlăsmuire bolnăvicioasă, însă durerea fantasmei persista în trupul său, vlăguindu-l și pe el. Apărea destul de des, în personalități diferite; câteodată îi spunea că îl iubește și își ascundea schingiuiala sub robe dezolante, iar în alte dăți cerea sânge și arunca vorbe veninoase. Se arăta și sub cele două forme combinate, altruism și vanitate îmbinate confuz și macabru.
    Kakashi păși impunător, analizând grupul alcătuit din șase ninja rătăcitori. Nu purtau semne reprezentative, iar îmbrăcămintea lor semăna cu uniforma ANBU, cu mici diferențe. Vestele erau de-un negru spălăcit, ce părea de fapt un gri închis, iar pantalonii albi, murdari de noroi, iarbă și sânge. Doi dintre ei, o femeie cu păr roșu și scurt, ochi de aceeași culoare și cicatrici proeminente la baza gâtului și antebrațe, iar alta blondă, ce semăna izbitor cu Ino, fuseseră cele mai afectate în ultima luptă purtată. Echimoze și plăgi sângerânde le marcau trupurile slăbuțe și extenuate, iar Kakashi se întrebă ce le trecu prin cap să se arate în astfel de circumstanțe. Înfrângerea le era asigurată, oricine o știa. ”Oricine în afară de ei.”, își spuse.
    Cel mai solid se apropie de Kakashi, însă fără a-și lua ochii de un albastru argintiu de pe Sasuke, care arăta de parcă nu le observase prezența. Părul creț îi strălucea lung și negru, până și barba ce răsărea pe obrajii săi era buclată și deasă, incapabilă să îi ascundă zâmbetul bleg.
        - Vă putem ajuta cu ceva? Întrebă Kakashi, afișând unul dintre comunele sale zâmbete.
         Cele două femei au râs simultan, apoi blonda își așeză o suviță rebelă după ureche, în timp ce roșcata execută același gest, dar păru doar o mângâiere a părului tuns periuță. ”Al naibii de ciudat” își spuse Sakura, privindu-le indiscret.
        - Tu și medicul sau bastardul Uchiha, Hatake, spuse bărbatul al cărui surâs se lărgea.
         Sakura își fixă atenția asupra lui Sasuke și nu îi luă mult să observe că în ochii lui sălășuia o licărire rece, irezistibilă și limpede, întânlită și în trecut. Senzația provocată transmitea impulsuri și gânduri pe care nu voia să le încerce, însă o condamnau să îi privească irișii sticloși. Era absolut uluită de limpeziciunea cu care îl vedea și cu greu își mărturisi sentimentele din vremuri scurse, când Sasuke o atrăgea și, inconștient, o silea să îl placă datorită pasivității, croindu-și drum și efect asupra conștiiței ei într-un timp teribil de scurt.
        - Ultima șansă să plecați.
        - Ultima șansă la dreptul de a alege.
    De această dată, Kakashi abordă o expresie lipsită de bunătate. Își dădu seama că erau bine informați și că nu aveau nevoie de ei vii, ci de cadavre pe care să ia sume considerabile de bani. Alți ninja din sat își pierduseră viața datorită aceluiași motiv, Asuma era unul dintre ei și nici până în prezent nu uitase, amintirea îi revenea odată cu vederea fiului său, care îi semăna atât de mult.
        - După ce te va omorî Kakashi-Sensei, voi atașa dinții tăi unui lănțișor de argint, interveni Sai. Am auzit că poartă noroc, însă numai lunea și vinerea.
        - Cine e ciudatul? Întrebă enervat, încruntându-se. Sprâncenele aproape că formau o dungă groasă și păroasă.
    Apoi mâinile îi zburară către obraji, mângâind barba.
        - Se pare că cel care îți va purta dinții de două ori pe săptămână…
    Lui Kakashi nu îi venea să creadă că într-adevăr o spusese. În gând suna altfel, mai puțin ciudat.
        - Și, spre deosebire de tine, îi va spăla, șopti Sai.
        - Ajunge! Se răsti un altul a cărui vârstă era cuprinsă între șaptesprezece și douăzeci de ani. Nu avem timp de prostii.
         ”Liderul…” își spuse Kakashi.
    Corpolentul bărbos apăru în fața lui Sai, alături de un tânăr slăbuț și înalt, cu păr lung, brunet. Kakashi rămase în fața adolescentului ce-i amintea întrucâtva de Sasuke; lipsit de expresie, indiferent, plin de sine și cu aer superior. Sakura avu intenția să se îndrepte spre Sasuke, însă femeile i-au luat-o înainte și și-au găsit loc între ei, cu fața spre ea.
        - Vindeca-ne de bună voie, rozalio, altfel te vom obliga, spuse sosia lui Ino cu zâmbetul pe buze.
        - Mi-ar face plăcere să vă văd încercând, răspunse încă privindu-l pe Sasuke.

         ”La dracu, e inconștient!”, își spuse, întrebându-se cum să îl readucă cu picioarele pe pământ.
    Roșcata făcu un pas în spate și își întoarse capul spre bărbatul sprijinit de copac. I se părea stranie indiferența lui, iar prima dată îi trecu prin cap posibilitatea în care el putea fi sub influența unui genjutsu, însă din câte aflase despre el, era imposibil. Se aplecă și în atinse chipul, admirându-i instinctiv trăsăturile. ”Cei mai de nepătruns ochi pe care i-am văzut vreodată…”, recunoscu mut.
        - Dacă nu mi-ar fi plăcut fetele, sigur ai fi fost genul meu, șopti.
    Nu aștepta un răspuns, ci își scoase un kunai din cizmele lungi cu gândul volitiv de a-i cresta pielea până la jugulare, decapitându-l dacă era nevoie. Sakura luă în grabă un shuriiken și îl aruncă, trecând pe lângă blondă, spre roșcată. Aceasta tresări și, cu kunai-ul apropiat de gâtul lui Sasuke, o privi ostil pe Sakura:
        - Dacă ai vrut să mă lovești, ratato, nu ai reușit.
    Tonul batjocoritor îi tremura pe buze, însoțind fiecare cuvânt. Haruno Sakura îi zâmbi în schimb și îi făcu semn către Sasuke, ai cărui ochi erau acum fixați pe mâna femeii cu păr roșu, apoi pe chipul ei. Shuriken-ul îi atinse brațul compromițător, făcând o incizie adâncă, suficient de dureroasă cât să îl răpească din starea de vis. Îi prinse încheietura cu degetele lungi și, subit, Sharinganul îi acapară ochii. Nu încerca să se opună, la îndemnul lui Sasuke înghenunche lângă el, așteptând cu respirația tăiată următorul ordin.
        - Știi care e cel mai rapid mod de a ajunge la inima unei femei? Întrebă amăgitor, apropiindu-și buzele de ale ei.
    După ce rosti acele cuvinte, așteptă uitându-se la Sakura. Era conștient de prejudecata instinctivă împotriva lui și că nu considera amuzantă legătura făcută. A înțeles ce voia să spună, dar s-a gândit că nu era de datoria ei să îl încurajeze printr-un răspuns. Își mută atunci buzele întredeschise mai aproape, atingându-i obrazul, aproape sărutându-i lobul urechii, apoi șopti:
        - Chidori.
    Fulgerele dansau în jurul mâinii lui, scoțând sunete asurzitoare și, imediat ce fu sigur că blonda observă ce se întâmplă, îi străpunse în profunzime cutia toracică, prăjindu-i organele atinse și o lăsă să cadă dizgrațios pe pământ. Sângele începu să se scurgă și să se adune în preajma ei, formând o baltă roșiatică din care răsăreau firicele de iarbă.
        - Monstrule! Țipă cealaltă, ajungând cu rapiditate lângă iubita sa.
        - Dacă te uiți atent, poți vedea un gândac prin gaura din toracele ei, îi spuse Sasuke.
    Încerca să oprească sângerarea cu mâinile goale, implorând-o când și când pe Sakura să o ajute. Nu putea accepta realitatea și evita să privească ochii deschiși, plin de lacrimi, care priveau cu durere cerul. La un moment dat își lăsă membrele să atârne inutile lângă corp și îi sărută fruntea. Kakashi și tânărul ninja nu se mișcară, iar Sai eliminase deja unul dintre inamici. În spatele Sakurei apăru cel de-al șaselea, amenințându-l pe Sasuke să se predea, în așa fel încât medicul nu va avea de suferit. Poziționă sabia pe gâtul Sakurei și îi făcu semn blondei să vină în spatele lui, însă Sasuke o imobiliză.
        - Las-o să plece și nu omor medicul, Uchiha.
        - Lasă medicul și moare doar ea, răspunse.
        - Vorbesc serios, glumețule.
        - Și eu.
        - Crezi că ești deștept, Uchiha?
        - Cred că ești prost.
    Aceleași descărcări electrice apărură, însă de această dată îi jucau pe întreg trupul. Sakura așteptă calmă, menținând contact vizual cu Sasuke, a cărui tehnică afecta trupul victimei. Electricitatea se revărsa în corpul ei și începuse să tremure involuntar. Panicat, bărbatul presă și mai mult sabia și, când realiză că Sasuke nu avea să se oprească, tăie cu putere, sigur că rana nu putea fi vindecată. Însă, în schimb, o bucată de lemn se prăbuși la picioarele sale, chiar când fumul începu să se risipească. Blonda scoase un geamăt întretăiat, dăduse puțin din mâini și picioare și zăcea mai târziu fără viață în mâinile lui Sasuke.
    Sai ajunse lângă el, ștergându-și sabia de sânge pe materialul hainelor femeii căreia îi dăduse Sasuke drumul. Irișii roșii redeveniseră de un negru mat și căutau silueta zveltă a Sakurei printre copaci, dar nu detectau nimic.
        - Sasuke-kun, ești letal pentru femei…
        - Și tu pentru bărbați, i-o tăie.
    Sasuke observă cele două cadavre lăsate de Sai în urmă și zâmbi.
        - Cu exepția Sakurei, își continuă Sai remarca întreruptă.
        - Sakura nu e nicio excepție.
        - Și totuși îl preferă pe Kakashi-Sensei, poate că e mai dotat și a învățat multe din cărțile lui.
    Atunci apăruse de nicăieri lângă inamicul rămas și își concentră o cantitate mare de chakra în pumn. Impactul loviturii îl trimise în pământ, într-o gaură de circa un metru. Solul din jurul craterului se fisură precum trupul bărbatului, iar Sakura ajunse între Sasuke și Sai.
        - Despre ce vorbiți voi doi?
        - Nu e treaba ta, răspunse Sasuke.
        - Despre leoaice.
    Atât Sakura cât și Sasuke îl priveau ciudat și cu o urmă de confuzie.
        - Leoaice? Întrebă Sakura cu sarcasm, în timp ce își dădea mănușile jos.
        - Exact. Sasuke-kun e în stare să domesticească orice.
    Sakura chicoti, privindu-l pe furiș pe Kakashi. Cantitatea de chakra simțită înainte ca grupul să se facă văzut era aproape intactă, ceea ce însemna că acel băiat de lângă el era adevăratul pericol. Ceilalți niște măscărici.
        - Desigur că e, aprobă ironică și îi făcu subiectului de discuție cu ochiul.
        - De exemplu, dacă s-ar căsători cu o leoaică, și nu cu o femeie, ar domestici-o. Și e mai tânăr decât Kakashi, te asigur că are…dotări mai mari.
        - Tu știi mai bine, Sai.
    Vocea Sakurei ceda treptat, iar obrajii i se îmbujorară.
    Sai aduseseră în discuție micile necazuri ce păreau să o tulbure de când au plecat din sat, iar convorbirea o întristară și o făcu să vrea să intre în pământ din cauza rușinii. Sasuke îl amenință pe acesta și îi ceru să plece destul de politicos și, spre surprinderea lui, dispăru numaidecât. Convingerea lui tristă îl sili cu ani în urmă să realizeze că o voia. Odată cu apariția ei pe câmpul de luptă, apărură și amintirile blândeții și grației ei, a sufletului pe care îl poseda și a frumuseții firii, exteriorizată vizibil în aspectul dezvoltat plăcut vederii.
    Dar consolarea memoriilor nu îl mai mângâiau.

    Sakura nu îl mai iubea, era sigur.

Uu, capitol nou ;;). Iar nu îmi găsesc cuvintele. Chiar nu ştiu ce să scriu în acest comentariu :)). Mi-a plăcut faza cu dinţii lui Kakashi că îi va spăla mai des ca el :)) a fost epic.
Anunţă-mă când pui continuarea :*
*ştiu, comentariu de tot caramelul. E încă devreme pentru mine :d

Awwwwwwww <3 Ficul tau e asa de asdfghjk <3 Pur si simplu il ador ;;)
Imi place cum evolueaza lucrurile, nu prea am inteles faza cu Kakashi Sensei insa cred ca e mai bine asa =))
In orice caz de-abea astept next-ul :o3 Te rog cel mai frumoooos sa il aduci cat de repede posibil. :3
Ja Ne ! <3

Pun pariu pe ce vrei tu ca asta e cel mai lung capitol pe care l-ai scris in intreaga ta viata si nu pot sa inteleg de ce te-ai oprit. Erai pe calea cea buna for fuck's sake, nu trebuia convertesti o Andreea FERICITA intr-una "I'M GONNA KILL YOU". Oh, nevermind, am sa ma concentrez pe ce ai scris.
E interesant modul prin care l-ai introdus pe Itachi in poveste, ma gandeam ca Sasuke se va lupta cu demonii din trecut, avand in vedere ca autoarea esti tu, iar trecutul lui este Itachi. A durat ceva pana sa aduci in prim plan sentimentele personajului masculin, dar a meritat asteptarea. As putea spune ca in prima parte a capitolului mi se facuse mila de Sasuke, intr-un fel sau altul, dar cand am vazut ca il ataca pe Kakashi indirect, cu replicile lui de kkt, nici dracul nu l-ar mai salva din mainile mele. Trecand peste acesta parte, vreau sa iti amintesc faptul ca admiratia mea pentru personajul lui Sai s-a transformat in iubire; is foarte convinsa ca va fi pe locul doi dupa Kakashi, dar mai este timp pentru Sasuke sa isi revizuie comportamentul si atitudinea de nenorocit fara viata.
Ce as mai vrea sa adaug, si asculta-ma cu atentie, o sa faci tu cumva, nu ma intereseaza, si o sa postezi nextul pana pe 10.iulie.2014, altfel nu mai am ce vorbi cu tine. Si nu uita ca ficurile tale sunt misto, lungi, dar plictisitoare, care provoaca dependenta si is misto, din nou, foarte misto. Pwp.

Halo! Însfârșit capitolul 5. Nu știu ce să zic, a fost awesome, am stat cu ochii pe fiecare cuvințel. Mă amuză replicile dintre cei 5 coechipieri și felul în care vorbesc serios în batjocură, nu pot să explic:))
Btw, nu mă așteptam la Kakashi. Nu cred că mi l-aș putea imagina pe Kakashi în acest fic. Defapt, nu pot. Imbini aventura cu dragostea și comedia, sau mai bine zis sarcasmul sau ironia sau nu știu, ceva pe acolo. Ideea e că nu mă plictisesc deloc. Nu îmi pot imagina anumite faze, pentru că, na, nu sunt așa creativă, dar încerc să mi-i imaginez pe toți așa cum sunt.
Pe bune, că a fost lung capitolul. Arigatou^3^ Abia aștept următorul capitol, sper la fel de lung:)
Până atunci, baftă la scris!