Sper să vă placă:''>, Lectură Plăcută, dragilor!
Îmi lipsești...
Încă un an a trecut fără că tu să te întorci înapoi, la noi. La mine, la acel copil care te așteaptă mai mult ca orice. De ce faci asta? De ce vrei să mă vezi pierdută într-o lume, în care oameni mă rănesc cu privirile lor veninoase, îți place , te bucuri să mă vezi așa? Nu auzi cum îți strig numele în fiecare seară? Nu te doare să-mi vezi mână pătată de sângele ce se prelinge ușor,călduț peste pielea albă? E din nou Crăciunul, știi azi chiar am ieșit afară. Era frumos, era frig, dar eu nu simțeam nimic. Am văzut copii care se țineau de mâna părinților și mi-am amintit de tine, de planurile noastre, de visele dulci înecate acum în marea de alcool și fum.
Cât mai ai de gând să mă chinui așa? Ce rău ți-am făcut de m-ai aruncat de lângă tine de parcă eram o periuță de dinți ce nu-și mai făcea bine treaba, zi ce ți-am făcut? Te-am iubit, te-am venerat , mi-aș fi dat viața pentru tine,copil prostuț ce ești tu ! Așteaptă un pic, vreau să-mi șterg urma de sânge și să-mi aprind țigara.. Gata , fumul se risipește în aer ușor și pierzându-și repede culoarea întunecoasă, mă simt mai bine acum. Nu mai simt nevoie să plâng, știi ce? Nu mai simt nimic. Luminițele colorate de pe sportul publicitar îmi aprinde întunericul în culori roșiatice și verzui. Ce albastru minunat aveau ochii tăi, ce mă mai pierdeam în ei. Erau izvorul meu de libertate, puterea mea de a fugi de rău. O, doamne! Mi s-a stins țigara. Iubeam felul în care buzele tale mângâiau capătul țigării, mă simțeam geloasă pentru că știam că pe ea o iubești mai mult , că atunci când vrei căldură pe ea o atingi prima dată. Știam că ele îți dădeau tot ce eu nu puteam , eram egoistă. Credeam că doar egoiști pot supraviețui în această lume mizeră, fără valori și fără onoare. Dar m-am înșelat, și ce tare! Am fost atât de prinsă de persoană ta , încât nu am realizat că lumea se schimba. Și m-am trezit într-o zi de noiembrie, fără tine, fără lumea egoistă în care eu am trăit. Acum lumea e plină de oameni , tot felul de oameni. Visătorii sunt cei mai răi, ei te privesc blând,îți șoptesc tot feluri de nimicuri dulci și după îi pierzi. Sunt instabili, mereu visează la altceva, ai grijă , să nu te îndrăgostești de ei ! Sunt așa de naivă , o da, mai sunt și ăștia ca mine, de fapt ei se numesc „cei slabi de înger˝, suntem cei care-și caută pacea în alcool, droguri și sex. E greu să crezi că la început toți suntem visători, copile! Tu, ești încă în căutare. Ai fost visător și nu ți-a plăcut , pentru că te îndrăgosteai prea repede, ai fost și naiv, da' ți-a trecut repede. Acum ești iar un copil, așa sunt ăștia care nu se decid niciodată de vor să fie. Îmi place să fiu cu îngerul slab , pot face tot ce vreau. Fără să mi se spună că nu e bine și alte povești de seară.
Noiembrie , ce lună frumoasă a fost acum 4 ani! Ce copii eram, nu? O, doamne mi se oprește sângele în mine când mă gândesc la visătorul din tine. Așa ne-am cunoscut, eram acolo că să mă simt vie, să simt cum sângele fuge prin mine. Tu erai acolo pentru că oameni aceea aveau nevoie de vise. Părul brunet cu tente de violet de lumină aceea puternică, îți dădea alura unui înger, ochi albaștri acoperiți un pic de părul rebel te făcea perfect , copile! Ai venit lângă mine și m-ai întrebat :
- Vrei un vis? Ți-l dau la bucată, suav ,aproape de urechea mea, ai șoptit încet și melodios. Te-am privit și am crezut că visez, că lângă mine stă un înger. Ți-am șoptit încet, doar ca să auzi tu , nu și rebelul ăla ce stătea pe canapea trăgând din jointul lui fără să acorde atenție celor din jurul lui, dar totuși nu voiam să risc, nu voiam să te pierd, atunci am devenit atât de egoistă.
- Tu ești visul meu și nu te vreau la bucată, te vreau întreg. Mi-a zâmbit frumos, cum știi doar tu știi. Mi-a arătat o mulțime de tu-uri și nici unul nu ma făcut să te părăsesc. O, doamne ceva îmi traversează față, mă speri și îmi ating ușor, parcă cu încetinitorul , și simt lacrimi reci ce alergă mereu și se pierd alergând.
Te caut mereu , nu doar când îmi e doar de tine. Te caut noapte pentru că e mai ușor să te găsesc. Noapte suntem doar noi, cei cu sufletul pătat, ars, spart, găurit, distrus, împietrit și doar atunci putem să scăpăm de masca aceea ,care ne provoacă dureri insuportabile, noapte e pentru cei răniți. Îmi mai aprind o țigară și mă uit la cerul negru, el e mereu acolo pentru durerea mea, el nu pleacă ca și tine!
Sunt zile în care cred că te văd, sunt zile în care nu fumez nimic pentru că îmi aduc aminte de tine. sunt zile în care dorm ca să uit de mine . Sunt tot felul de zile, dar cele mai rele zile sunt alea în care plouă. Îți mai aduci aminte de ele? Atunci eram noi doi, eram oriunde. În pat, pe jos, pe canapea, lângă perete, pe geam, în bucătărie și în baie. O, doamne ce senzații! Ce înger ai fost la început și ce demon ai devenit! Da' lângă tine nu îmi păsa unde mă aflu, Iadul îmi era Rai și Raiul îmi era Iad fără tine. Stăteam cu nopțile în parcul părăsit de la periferia orașului, iubeam să te am și doar cu tine mă simțeam întreagă. Doar trupul tău se potrivea așa bine cu al meu, tu îmi știai toate slăbiciunile și de asta nu ți-a fost greu să dai cu mine de pământ. N-ai avut milă deloc! Nu știu ce să cred, ai pierdut 4 ani din viață să-mi cunoști toate punctele vulnerabile sau doar ai așteptat ca tu să devii totul și după să pleci ?
A mai trecut o noapte, tu n-ai venit.. Mă duc să-mi plâng durerea în somn. Noapte bună și bună dimineața iubitul meu!
Îmi lipsești, copile!!