Capitolul 5

Nina si-ar fi dorit sa aiba pe cineva cu ea, de una singura parca nici descoperirile facute (cu toata stiinta ei despre Paris, ceea ce i se oferea depasea cu mult asteptarile) n-aveau aceeasi incarcatura emotionala, nici bucuriile incercate intr-un moment sau altul, nici bucuriile incercate intr-un moment sau altul nu aveau aceeasi intensitate. Abia acum regreta ca nu era o pasionata a jurnalului intim, foarte multe din amintirile acestei "aventuri pariziene" (cum se numea si comedia in care jucase pana nu demult) aveausa se piarda - dar cate lucruri frumoase nu pierdem, nu uitam in viata asta, isi spuse. Noroc ,totusi, ca aceeasi viata nu uita sa ne ofere alte minuni - si, ciudat, frazele nu i se pareau de data aceasta banale.
Oprita intr-un scuar care o impingea, brusc, in secolul trecut, cautand cateva clipe de liniste, rasfoi indelete cateva reviste intarziind asupra noutatilor teatrale. Nu cunostea titlurile anuntate, mare parte din autorii pieselor, de actori ce sa mai vorbim! era cu adevarat ignoranta. Bineinteles, vedetele se lafaiau pe pagini intregi, fie ca era vorba de Michele Morgan, Jeanne Monreau, Bebe-Belmondo etc etc., dar Nina prefera pentru inceput un spectacol Ionescu, miracolul de longevitate, cum anuntau revistele, de la "Huchette", acolo unde se juca de cativa ani "Lectia" si "Cantareata cheala". Sala mica, murdara, cu peretii descojiti, cu numeroase inscriptii, totul mirosind a saracie si mucegai, si cu un public nu din cale afara de interesat de ce se juca pe scena, format mai cu seama din turisti, dominand americanii si nemtii; nici spectacolul nu era din cale afara de original, se vedea ca se saturasera si actorii de aceleasi piese, de aceleasi replici, devenisera spectacole de servici bune pentru un public neavertizat si snob! Pesemne Pierre vazuse de multe ori spectacolul pentru ca il surprinse de cateva ori cascand. Pe Pierre il intalnise pe o terasa in apropierea teatrului, de fapt el o zarise, o strigase, se ridicase si venise in intampinarea ei.
- Eram sigur ca asta seara veti veni aci, ii spuse. V-am asteptat.
- De unde ai stiut?
- Nu se putea sa nu fi venit aici. V-am cautat la hotel , mi s-a spus ca n-ati revenit si mi-am dat seama ca veti dori sa vedeti un spectacol. Ce poate alege un roman pentru inceput daca nu ... tot un roman?
- Da, e adevarat.
- Mi-ar face placere sa va acompaniez.
- Sunt convinsa ca ai si luat bilete.
- Am retinut doar. Exista, totusi, riscul - minim, e drept - sa nu fi venit...
- Da. Poate.
- Ati avut o zi frumoasa?
- Da, dar sunt istovita, n-am stat o clipa. Trebuie sa iti spun ca m-am descurcat de minune.
- Prin urmare nu mai aveti nevoie de serviciile mele, nu? se arata vexat Pierre. In acest caz...
- Nu, n-am vrut sa spun asta...
Pierre era o relatie mult prea pretioasa pentru a renunta la el atat de curand. Poate mai tarziu, daca... Daca ce!? In fond cat adevar era in afirmatia Carlei ca Pierre era un individ oarecum suspect, ca trebuia sa priveasca cu reticenta orice fapta, vorba sau gest a acestuia. Urma sa se convinga de cele spuse...
La ora la care luase sfarsit spectacolul, de-abia incepea ... spectacolul Parisului, al strazii, eternul spectacol multicolor, pitoresc si de fiecare data altul. Pe strazile inguste din preajma teatrului se inghesuiau micile restaurante grecesti in vitrinele carora rumeneau purceii si sfaraia chebabul, unde vinul rosu, greu si aromat gilgia turnat in pahare si unde tineri mustaciosi si lati in spate cantau. Gura ii ardea de mirodeniile cu care fusese imbibata carnea frageda. VInul trada aroma boabelor de struguri intens parguite de soarele torid, muzica melodioasa nu se mai oprea, reluand fara incetare parca aceeasi insiruire de sunete, si seara era calda, placuta si Nina se simtea nespus de bine.
- Nu e prea tarziu pentru o plimbare pe Sena? o intreba la un moment dat Pierre.
- Crezi ca mai e posibil? As vrea nespus...
Fusese posibil, Sena la acea ora era aglomerat precum marile bulevarde cantate de Yves MOntand, lumea se strivea la urcarea pe bateaux-mouches-ul luminat orbitor, pe cheiuri alte restaurante zgomotoase, orchestre galagioase, indragostiti, vagabonzi, pe ziduri fel de fel de inscriptii comerciale, politice, erotice, de pe poduri noctambulii ii salutau cu gesturi largi, turnul Eiffel era gata de lansare spre inaltimi. Seara, apa ii producea frisoane, fara sa vrea se stranse langa Pierre care o cuprinse dupa umeri, ocrotitor. Prin preajma perechi de tineri inlantuiti uitasera de calatoria prin Paris si se sarutau pasionati. Nina ar fi vrut si ea sa se piarda in bratele lui Pierre, sa-l simta aproape, dar, vai, calatoria luase sfarsit si, o data pe chei, isi reveni. Pierre ii oferi in incheierea serii, un alt spectacol: avenue Montaigne, o strada plictisitor de eleganta sip e care se adunasera marile galerii de moda: Pierre Cardin, Nina Ricci, Valentino, boutique-uri cu preturi astronomice si de gust indoielnic, mare parte, chiar daca fiecare produs in parte isi etala ostentativ, eticheta cu numele creatorului.
In fata unui hotel de lux…

SUSPANS


Va rog cititi ce scrie aici: Am pus 16 nu pt. scene care mai de care, ci pentru cuvinte. Am folosit cuvinte pe care cei mai mici nu le-ar putea intelege, dar daca vreti sa vi le explic, cu mare placere. Inca o chestie: nu am putut rezista sa nu pun niste cuvinte in franceza de efect, dar daca aveti necunoscute intrebati-ma deoarece sunt jumatate din Franta.

Merci!

HAI MAI!!! ASTEPT COMMUUUUUURIII!!


:)))) glumesc...


take your time!

Nextu rapidoos!!


Iti iubesc ficu!!

Capitolul 5








Scuze ca n-am putut crie mai mult...


Abia astept sa vad comentariile... Paa

nimeni?? haideti maaa! io ma chinui aici sa va scriu minunea asta si voi? niciun comment? da' mersi frumos, ce mai?! :))