♥Am scris si eu un fic, dar nu ma prea pricep.. Oricum criticile sunt bine-venite si scuzati eventualele greseli de ortografie.
♥Ficul mai este postat si pe alt forum, dar este al meu, nu este copiat!
♥La cateva capitole m-am inspirat din carti, melodii sau alte ficuri, dar voi scrie mereu de unde m-am inspirat, sa nu ziceti ca am copiat.
♥Pentru orice nelamuriri in privinta cu ficul, va rog sa spuneti in comentarii.


Capitolul I- Amintiri

~ In urma cu 3 ani~

- Tu ai idee cat de mult te iubesc?
- Imi pot imagina. Dar tu?
- N-am idee. Dar sunt sigura ca eu te iubesc mai mult.
- Hmm, si oare tu cat tii la mine?
- Ti-am spus, n-am idee!
- Asa deci, spune el luandu-ma in brate si gadilandu-ma.
Eu am inceput sa rad nebuneste, dar deodata zambetul imi disparu si in locul lui aparu o fata speriata, trista, gata sa rabufneasca in plans.
- Ce e, ce s-a intamplat? Te-am lovit? Imi pare rau, spune-mi, ce s-a intamplat? spune el ingrijorat, dar pe un ton ironic.
- De ce inca ma astepti? Daca ar fi altcineva in locul tau...
- Un badaran, probabil, si-ar fi batut joc de tine si apoi te-ar fi lasat. Dar stii bine, eu nu sunt asa, te iubesc, nu vreau sa te pierd.
Mai bine nu ii ascultam micu discurs pentru ca vroia sa ma faca doar sa ma culc cu el, incerca sa ma faca sa cedez, ceea ce am si facut.
Dimineata, m-am trezit si nu mai era nimeni in camera. Oare am visat? Imposibil! Oare am inceput sa am fantezii? Dar cum ma intorc pe partea cealalta vad pe perna un biletel si un mic trandafir cu petalele rosii ca sangele. Iau usor trandafirul, il miros si imi atintesc privirea catre biletel.. Oare ce scrie? Intr-un final il ridic si il deschid.
“A fost o noapte grozava. Poate ne intalnim si alta data, al tau Alexander”
Nu inteleg. A plecat? Asta e tot? Doar s-a folosit de mine? Ce sa fac? Sa plang, sa rad? Printre toate gandurile care ma ucid de-a binelea, mi se taie rasuflarea si cad inapoi in pat. Se aude ticaitul ceasului, pasarile care canta.. E o liniste infernala. Dupa un timp intorc capul catre trandafir. Il iau iar in maini, il miros usor si ii rup toate petalele deodata. Le arunc unde apuc , intorcandu-ma cu fata spre perna. O picatura fierbinte de sange curge pe perna, urmata de altele. M-am intepat in trandafir. Si acum ce? Urmeaza sa cad intr-n somn de 100 de ani? I-am cazut in plasa, ca o proasta. Asta e tot ce vroia defapt. Dintr-o data, izbucnesc intr-un ras isteric, urmat de siroaie de lacrimi sarate ce mi se preling pe obraji.
“Promit sa uit de el, sa nu mai las pe nimeni sa ma foloseasca asa cum a facut el.” . Aceasta a fost promisiunea pe care mi-am facut-o in acea zi, si la care m-am gandit toata ziua, in care am stat in pat pana dimineata urmatoare.

~ In prezent ~

Eu, sunt Caroline Swan, am 19 ani si traiesc in vesnic insoritul Beverly Hills, langa plaja. Parul meu este castaniu, si ochii au culoarea smaraldului. Am forme generoase, ca si mama mea. Locuiesc cu mama, pe tata nu-l cunosc. Am stat o vreme in Miami, dar ne-am mutat aici dupa moartea bunicii. Mama este singura mea ruda, nu am bunici, sau matusi, verisoare, nimic. Mai multe despre mine? Sunt in ultimul an la liceul de arte, iar planurile mele in viata sunt complet inexistenta. Dupa acum 3 ani,imi traiesc viata la maxim, imi asum toate riscurile, sunt prezenta la toate petrecerile si nu imi amintesc sa-mi fi incalcat vreo promisiune. Sunt un ingeras dulce si de incredere, dar pot fi un adevarat monstru daca ma enerveaza cineva.

Caroline in urma cu 3 ani: (imaginati-va ca are ochii verzi)



Caroline in prezent: (imaginati-va ca are ochii verzi)

♥Criticile sunt bine-venite si scuzati eventualele greseli de ortografie.
♥Pentru orice nelamuriri in privinta cu ficul, va rog sa spuneti in comentarii

Capitolul II

Ora 15:05. Parca orele de mate nu se mai termina. Mai avem si doua, una dupa alta.. Sunt somnoroasa. Mai am putin si adormin banca. Aseara am fost la o super-petrecere si nu am dormit decat vreo doua ore.

- D-ra Swan, mai esti cu noi?
- Ce?
- Arati ca si cum ai fi pierduta in spatiu, spune proful. Esti bine?
- Mda, sunt bine, raspunde eu uitandu-ma buimaca in jur.
Imi cer scuze si ora incepe din nou.
Dupa un timp, lung ca o vesnicie, aud crudul clopotel care parca mereu uita sa sune.
zic eu in sinea mea si imi las capul sa cada pe banca.

- Caroline! Dormi? zbiara la mine cineva, spulberandu-mi linistea.
- Daa! spun eu printre dinti si o aud razand. Stai, cine e? Ridic ochii inspre ea si vad un par lung, saten cu o tenta de roscat, doi ochi albastri, cuprinzatori si cele doua clmite in forma de stelute de mare, albastre, intocmai ca si ochii ei.
- Sarah! Tu erai! Nici nu te-am recunoscut, zic eu cu un zambet fortat.
- Mda, nu conteaza. Vroiam sa iti zic ca e cineva nou in oras. Da, asa e, un el, un el italiano, murmura ea incercand sa imi te un accent italian.
- Non mi interessa, ii raspund eu cu un si mai jalnic accent italian.
- Cand il vei intalni te va interesa! Apropo, cum a fost petrecerea de aseara? Ai intalnit gazda?
- Hmm, ciudat, dar nu!
- Ar fi fost interesant sa-l cunosti!
- Nu..
- Ai fi uimita sa afli cine e, mi-o taie ea repede cu un zambet "smecher" aparandu-i pe fata.
- Stai, tu l-ai intalnit?.. dar Sarah deja plecase, lasandu-ma in suspans. Chiar m-a faut curioasa in a afla cine a fost gazda petrecerii. Si de ce a zis "Ai fi uimita sa afli cine e"?
In aceeasi zi, dupa ce am terminat orele m-am indreptat inspre casa cu buna mea prietena Isabelle. Isabelle este o fata gingasa, cu ochii ei jucausi de un verde crud si parul ei lung si matasos este un saten deschis, aproape blond. Este foarte firava si sensibila, cu pielea ca si laptele. Noi doua semanam foarte mult, deoarece amandoua locuim doar cu mamele noastre, suntem singure la parinti si stam intr-un ditamai casa de ti-e frica (,) ca te vei pierde in ea. Isabelle este cea mai veche prietena a mea. Cand am intrat aici, la liceu, ea a fost prima care m-a intampinat, si cu ea stau acum in banca.
- Caroline, eu o sa fiu singura acasa pana luni, ai vrea sa vi la mine?
- Da, sigur. Am s-o anunt pe mama si vin mai tarziu.
Imediat ajunsa acasa, arunc rucsacul unde apunc si o iau tot inainte, spre camera mamei.
- Mamaaa! Maamaa!
- Da, da, ce e de zbieri asa?
- Mama, Isabelle e singura acasa si m-a invitat sa stau la ea. Si ma voi duce, vroiam doar sa te anunt.
- Caroline, daca imi promiti ca nu veti da petreceri nebunesti si nu ii vei distruge casa Isabellei, poti sa faci ce vrei.
- Da, mama, nu vom da nicio petrecere si nu ii vom distruge casa.
- Bine, zice ea si se apropie sa ma imbratiseze, dar ma intorc pe calcaie si urc scarile in graba, indreptandu-ma spre camera mea. Imi pun intr-o geanta niste haine, cateva accesorii si niste cosmetice. Iau un prosop si merg la baie. Imi dau hainele jos si imi admir putin corpul in oglinda, dupa care inrtu la dus. Dau drumul la apa si o las sa-mi invadeze trupul. Dupa dus, imi pun pe min eun prosop si ma intorc in camera, unde ma inbrac cu niste jeansi mulati si un hanorac, imi iau geanta, dupa cara pornesc spre casa Isabellei.
Pentru a ajunge mai repede la Isabelle, am luat-o prin parc. Pe drum, ochii mi se atintesc asupra unui tip ciudat, imbracat intr-un hanorac gri, cu gluga pe cap, jeansi negrii si cu castile in urechi. Merge cu capul in pamant, dar din cauza ca m-am cam holbat la el, a ridicat ochii inspre mine si m-a surprins uitandu-ma la el. Fata mi s-a inrosit repede ca un ou de Paste, insa el doar mi-a zambit frumos si a trecut mai departe.

♥Criticile sunt bine-venite si scuzati eventualele greseli de ortografie.
♥Pentru orice nelamuriri in privinta cu ficul, va rog sa spuneti in comentarii

Capitolul III

In sfarsit am ajuns la Isabelle. Sun la usa si astept sa se deschida. O simpla usa, din lemn inchi sla culoare, cu un model destul de sofisticat, cu detalii multe, fara geamuri, un mic vizor si o clanta aramie. Aud un usor scartait si o vad pe Isabelle in fata mea, si ma invita inauntru. Intru incet, imi las geanta in cuier, in locul tenesilor imi pun niste comozi papuci de casa si merg direct in livingul spatios. Mai mult decat spatios, este imens, cu o canapea neagra de piele si trei fotolii, din acelasi material si culoare, o masuta mica de sticla, pentru cafea, o plasma in fata canapelei si un covor de puf nu foarte mare. Ma asez direct pe canapea si inchid ochii. Imediat il zaresc pe misteriosul baiat din parc. Nu mi-l pot scoate din minte. Isabelle pune pe masuta doua pahare de suc si o farfurie cu prajituri.
- Ce facem in seara asta?
- Ai vreo idee?
- Mi-e cam foame. Ai mancat?
- Nu, am plecat cat de repede am putut.
- Hai sa comandam pizza, spune repede Isabelle pe un ton jucaus, ca mai tot timpul
- De acord. Are cineva vreo obiectie? glumesc eu, uitandu-ma putin prin jur, dupa care amandoua incepen sa radem aiurea.
Isabelle a sunat sa comande pizza, si dupa vreo jumatate de ora, aud soneria. Merg sa deschid, iau pizza si ma intorc sa merg dupa bani, dupa care aud o voce spunand:
- E din partea casei, am facut 40 de minute, asta inseamna ca e gratis, spune baiatul cu un zambet caraghios pe fata.
- Hmm, multumesc, spun eu printre dinti.
- Oricum, pentru o fata asa frumoasa ca tine, e o placere.
Cum inchid usa incep sa rad isteric, intrebandu-ma <>. Merg in living, pun pizzele pe masa si incepem sa mancam, amandoua flamande.
- Ce zici de o petrecere? bolboroseste Isabelle.
- Ce? Nu inteleg!
- Petrecere! Vrei sa mergem la o petrecere?
- In seara asta? Nu am cu ce sa ma imbrac, mi-am luat doar pijamale si cateva haine de stat prin casa.
- Pai purtam aceeasi masura, nu? Si eu am o garderoba foarte bogata, avand in vedere ca mama are mai multe magazine de haine pentru femei.
- Da, asa e. Dar mi-e asa soooomn!
- Haideeee, te rooog! se plange Isabelle, cu o fata de catelus, care e imposibil s-o refuzi.
- Hmm, nu stiuu... Bine!! spun eu repede, prea repede, dar foarte hotarata.
Mergem amandoua repede la etaj, indreptandu-ne spre "paradisul hainelor", asa cum ii spune Isabelle. Ne uitam printre haine, nestiind cu ce sa ne imbracam. Probam fiecare haina care ne place, catusi de putin. Pana la urma iau o rochie roz, fara bretele, cu un fel de franjuri in jos, doi trandafiri detaliati si niste pantofi cu toc inalt, de o culoare putin mai inchisa ca rochia. Merg la baie sa ma schimb, iar cand ma intorc o gasesc pe Isabelle imbracata intr-o rochie turcoaz, putin decupata la piept, pe umar, prinsa la mijloc cu niste floricele prinse de dantela, ce se continua cu niste volanase ce ii pun picioarele in evidenta. Are niste pantofi verzi, un verde apropiat de culoarea rochiei, amandoua potrivindu-se cu ochii ei stralucitori. Ea se cam holbeaza la mine, dar si eu la ea. Amandoua, pot sa zic ca aratam fenomenal. Mergem la baie sa ne aranjam putin. Eu imi las parul desfacut, iar Isabelle isi prinde doua suvite la spate. Iesim din casa, Isabelle incuie usa si o luam pe jos pana la petrecere.
- Isabelle, unde e petrecerea?
- E un tip nou in oras, a dat o petrecere si m-a invitat si pe mine.
- Ma rog, si unde e?
- La cateva strazi mai incolo. Cred ca e pe langa casa ta.
- A. Daca o luam prin parc ajungem mai repede...
- Ok, prin parc sa fie!
Intram in parc si mergem repede inspre casa mea. Defapt, tipul nou sta la doua case de mine, deci suntem oficial vecini. Intram in casa, care este asemanatoare cu a mea, doar mobila este diferita. Este plin de oameni, iar noi ne indreptam spre bucatarie, care este transformata intr-un mini-bar. Langa masa se afla o fata cunoscuta. Este saten, cu ochii caprui imbracat cu o camasa alba si niste jeansi negri.
- El e. E gazda petrecerii.
- El?
- Aham.
Imi pare foarte cunoscut, nu stiu unde l-am mai vazut. Dar il vad indreptandu-se spre noi.
- Tu! Nu esti fata din parc? Si sa nu zici ca nu, ti-am tinut minte ochii!
- Pai, da.. eu sunt, raspund eu pe un ton foarte jos, rusinandu-ma la culme. Cum imi poate face asta?
- Stiam eu! Nu puteam sa nu retin niste ochi atat de frumosi. Eu sunt Andreas.
- Caroline, si, multumesc.
- Ce nume dragut! Care e orasul tau de origine?
- New York, dar am stat in Miami de la 6 ani, iar de la 15 ani aici. Si tu? Ai un nume interesant.
- Florenta, apoi Milano, apoi Roma, si uite unde sunt acum.
- Esti.. din Italia?
- Da, credeam ca tocmai am spus asta.. zice el putin amuzat.
- Si, te-ai mutat cu familia aici..?
El se intristeaza putin, din cate vad, si da din cap.
- Nu, eu.. stau singur. Unchiul meu mi-a cumparat casa si imi trimite bani de cheltuiala, dar stau singur.
- Si... daca pot sa te intreb... ce s-a intamplat cu parintii tai?
- Erau nedespartiti si dornici de aventura. Nu le prea pasa de mine, s-au decis sa exploreze lumea cealalta, asa ca nici nu s-au gandit inainte.. Oricum, nici mie nu imi prea pasa de ei, erau mereu plecati. Nici nu-i cunosteam bine. Eram mereu cu unchiul meu.
- Imi. imi pare rau.. Pe bune. Deci, esti la liceu?
- Nu, am terminat anul trecut.
- A. Esti.. intr-un fel de vacanta?
Zambeste, si ma ia de mijloc, soptindu-mi la ureche cu o voce suava "Daca asta vrei sa fie."


♥Nextul va fi postat cat de repede pot. Nu scriu mai multe capitole deodata :o3

Karin, merci:) Titlul vine de la numele lui Caroline, adica Swan, si traducandu-se Viata unei Swan, si totodata Viata unei lebede, de aceea am si ales numele asta ^^

Rochia lui Caroline:


Rochia lui Isabelle:


Andreas:

Buna Catii sa sti ca ti-am citit ficul si pe alt forum si sa sti ca imi place foarte mult, tine-o tot asa