Ingeri Rebeli !




Capitolul 1.



Prolog:

Viata prin ochii unui copil inseamna inocenta cu care acesta priveste lucrurile. Chipul angelic care plange cu lacrimi amare scurgandu-se usor pe obrajii fini,mangaindu-i, apoi izbindu-se dur de cimentul rece. Cate sentimente pot exista intr-un trup atat de plapand ? O minte naiva care isi croieste drumul spre necunoscut. Un drum presarat cu obstacole si bineinteles cu greseli. Insa mereu exista un inger care ne este alaturi. Acel inger il numesc prieten. Iar, prietenia este ca relatia dintre mana si ochi. Cand mana se ranseste ochiul plange, iar cand ochiul plange mana ii sterge lacrima
Toate aceste lucruri se impletesc intr-un singur cuvant : PRIETEN.






Karen Evans (Kira) :


Pasesc incet pe suprafata tare a cimentului, dorind parca sa uit cine sunt cu adevarat. Parul meu asemenea scoartei copacului forma un fel de joc impreuna cu vantul ce adia usor, din cand in cand lasand soaptele lui sa ma invaluie. Ma intrebam daca vrea sa-mi spuna ceva anume sau era doar imaginatia mea. Ochii mei de culoarea boabelor de cafea priveau tristi peisajul ce imi acapara mintea.
Ma uit in spate unde matusa mea, o femeie ce trecea de varsta de cincizeci de ani, cu parul alb asemeni zapezii si ochii cruzi si intunecati ma priveau. Parea ca vrea sa scape de mine, insa nu o spunea. Lasa doar privirea si oftatul ei sa-mi dea de inteles ca nu ma agreeaza. In fata mea era o cladire inalta din caramizi, nou-nouta daca era sa ma intrebi si foarte bine ingrijita. Avea o stema anume si cladirea era vopsita in rosu si negru.I n centru am observat o terasa si un bar de sucuri, iar partea dreapta am observat o placuta ce avea denumirea liceului: ,, Stanford ''. Pe jos era ciment iar in stanga se aflau cativa copaci si mii de flori multicolore care imprastiau in aer parfumul lor.
Am oftat intrebandu-ma cat de tare se v-a schimba viata mea aici. Am pasit in incinta scolii, oprindu-ma la un moment dat. Gestul meu o facu pe matusa mea sa ma priveasca mirata. I-am spus pe un ton trist ca poate pleca, doream sa cunosc singura scoala, doream sa fiu singura fara ea. Dadu afirmativ din cap, lasandu-ma singura pe holul lung. M-am intors privind-o pentru ultima data si observand cu silueta sa dispare in cele din urma in abis, asemeni unei umbre. Ma durea. Ma durea indiferenta cu care ma trata. Ma dureau vorbele ei pline de indiferenta si lipsa cuvantului "Te iubesc!"
Am continuat sa merg, intrebandu-ma pe unde sa o iau. Priveam peretii rosii ce aveau diferite tablouri pictate si podeaua care stralucea. Se observa ca fie si cel mai mic coltisor era ingrijit si asta ma facu sa zambesc intr-un fel. Insa ma intrebam cum vor fii colegii mei. Am observat in partea stanga o usa din lemn de stejar pe care erau lipite diferite hartii. Am batut usor in usa asteptand ca cineva sa-mi raspunda. O voce cristalina de femeie imi spuse sa intru, zambind cand intrasem in incapere. Aceasta statea pe un scaun din piele neagra semnand niste hartii. Ochii sai intunecati ma priveau, inmanandu-mi o mica hartie galbena si o cheie. Se pare ca stia ca ajung azi. I-am zambit la randul meu multumindu-i si pasind afara pe holul lung ce era plin de diferite tablouri ce decorau peretii proaspat varuiti. M-am uitat la cheie ce avea scris numarul ,, 7', cautand cu privirea camerele.
In cele din urma am gasit o usa deschisa la culoare ce avea scris pe ea numarul pe care il cautam. Am intrat fara sa bat, sperand ca nu e nimeni. Peretii albastrii asemeni marii se potriveau cu micile mochete de pe jos. In partea dreapta era un dulap mare iar langa el se afla patul ce avea asternut de culoare alb si perne albastre de aceeasi culoare cu plapuma. Mi-am pus bagajul pe pat, observand ca putin mai incolo se aflau inca doua paturi de aceeasi culoare. Ma intrebam cine mai statea cu mine in camera. Am deschis dulapul maroniu, insirandu-mi hainele si asezandu-le pe rafturi. Imi simteam gatul uscat iar buzele imi erau crapate. Am coborat scarile ce pareau ca nu se mai termina, si am mers in curtea scolii la bar pentru a-mi cumpara ceva de baut .. Am rugat-o pe vanzatoare sa-mi dea un pahar de suc. Aceasta mi-a oferit un pahar din plastic, turnand in el un lichid mov.
Am dat pe gat acea substanta care imi potolea setea. Era magica, era drogul oricui ce nu avea nimic de baut. Am vrut sa ma intorc in camera si sa savurez linistita acea bautura ce avea gust de fructe de padure, insa cand sa am intorc am dat peste cineva reusind sa-i patez bluza. Imi ridic privirea catre el vrand sa ii studiez trasaturile. Avea un chip angelic si pielea de o culoare foarte deschisa. Ma simteam aiurea, nu stiam ce sa fac. Mi-am cerut scuze, privindu-l si observandu-i ochii hipnotici de culoarea caramelului topit. Am stat pret de cateva secunde asa, absorbita de trasaturile i lui inumane. Era superb. Parul maroniu ii cadea rebel pe chip in timp ce camasa era descheiata la primii nasturi. Mirosul de suc ce-l varsesem pe material ma facu sa ma trezesc la realitate. Acesta incerca sa indeparteze pata, cu un servet insa nu reusea. Ma simteam rusinata, obrajii mi se inrosisera. Eram sigura ca ma uraste, ca vrea sa ma certe insa in schimb imi oferi un zambet si sopti pe un ton usor ragusit ,, nu e nimic ''.
Am observat cum privirile tuturor se indreapta spre o limuzina alba ce stralucea in lumina orbitoare a soarelui. Ma intrebam cine poate fii. Portiera se deschise, facandu-si aparitia o fata cam de varsta mea cu parul rosu asemeni focului ce privea putin dezgustata cladirea. Parea ca nu vrea sa fie aici, insa cine ar vrea? L-am observat pe baiatul pe care varsasem sucul cum isi freca palmele de blugi in timp ce o privea oarecum fermecat pe adolescenta



Katherine Gilbert (Bubu)



Soarele intra pe fereastra intredeschisa aruncandu-si jucaus razele fierbintii pe chipul meu somnoros. Mi-am pus perna in cap sperand ca in acest fel sa scap de ele. Deodata am simtit un miros dulce. Semana cu mirosul unui trandafir. Voiam sa mai dorm, imi era prea somn. Insa nu aveam cum sa rezist acelui miros, dat fiind ca ador trandafirii. Am aruncat perna de pe fata mea si m-am ridicat incet. Aveam ochii inchisi, nu puteam sa-i deschid. Imi era mult prea somn.
M-am ridicat vrand sa merg la baie, am facut un pas, doi, si cand sa-l fac si pe al trei-lea .. poc ! M-am izbit de cineva si am cazut jos. Deschid ochii speriata si o vad pe una dintre colegele mele de camera, Serena. Incep sa chicotesc cand o vad cu un trandafir in mana, razand de mama focului. Probabil radea de mine, stiu, dimineata arat in ultimul hal, insa ce sa fac ? Nu prea am ce ..
Ne ridicam amandoua si ea ma imbratiseaza si imi inmaneaza trandafirul. Ii multumesc apoi ma uit ciudat la ea. Nu intelegeam de ce imi ofera acest trandafir..hmm..

- Serena ? Ce e cu acest trandafir ? o intreb eu ridicand din spranceana
- Cum adica ce e cu el ? spune ea razand
- Pai.. ok.. stiu ca sti ca imi plac trandafiri, adica, ca ii ador.. insa cu ce ocazie ? intreb eu din nou, mai confuza decat prima data
- Doamne, Katherine .. memorie de peste mai ai .. ce sa zic. Esti nebuna ? Azi faci un an de cand te afli in acest colegiu. Helaaau ! imi spune ea razand

Imi dau o palma peste frunte in timp ce ea isi da ochii peste cap. Imi spune ca ar trebui sa ma imbrac mai repede pentru ca trebuia sa mergem ca sa vedem cine a mai venit nou prin acest liceu. Ii multumesc inca odata pentru trandafir si merg in baie. Mi-am ales o rochita neagra ce avea pe ea niste floricele albastre, foarte draguta dupa parerea mea si nu numai. Dupa ce termin sa ma imbrac, ma privesc in oglinda ..
Mda, am un chip frumos, un zambet frumos. Insa .. dupa acestea .. se ascunde o mare tristete. Nu imi vine sa cred ca parintii mei nu isi amintesc sa vina la mine, chiar azi .. cand implinesc un an de cand sunt aici. Spun ca sunt mereu ocupati, ca nu au timp pentru asemenea prostii. Dar cu toate astea, ei cred ca daca ma ineaca in puf .. sunt fericita. Intradevar .. par, insa nu sunt deloc asa. Mereu plang pe ascuns, pentru a nu ma vedea nimeni. Mereu rad .. dar nu este rasul meu. Nu stiu cum sa spun insa .. traiesc, dar parca sunt moarta. Mi-as fi dorit sa nu fie asa, mai bine saraca si fericita. Decat bogata si trista. Nu am sa spun nimic special despre familia mea, pentru ca nu este o mare bucurie, nu accept sa ma mandresc cu ei doar pentru ca eu foarte multi bani. Eu as vrea sa ma mandresc cu ei daca mi-ar fi alaturi, daca m-ar face sa zambesc, daca ar veni pe la mine. Insa .. cum ei nu fac asta, imi este aproape imposibil.
As vrea sa uit de ei, sa uit macar pentru o secunda. Insa degeaba cu mintea sunt altundeva, daca inima mea tot catre ei ma ghideaza. Sunt atat si atat de nesigura, incat nu imi gasesc cuvintele potrivite. Poate ca as putea fi fericita daca nu mi-ar pasa de ei, insa imi este inevitabil sa nu ma gandesc la asta. As vrea din tot sufletul insa . nu prea am cum sa fac ce mi-am propus. Poate pentru ca sunt slaba, poate pentru ca nu pot accepta asta. Sunt mii si mii de motive ca sa gandesc asa. De ce oare ? De ce tocmai eu ? ..
Oftez lung, si imi sterg lacrima care se impanzise in coltul ochiului vrand sa dea nastere altor mii de lacrimii. Lacrimi dureroase, fierbinti. O aud pe Serena cum ma striga. Zambesc sa auzul acelei voci sensibile si gingase .. ies din baie si prietena mea ma complimenteaza ca intotdeauna cu un " Vai de mine, esti absolut superba " .. ii multumesc si o rasplatesc complimentand-o si eu. Imi spune ca ar trebui sa mergem iar eu aprob din cap iesind alaturi de ea din camera. Oftez scurt, astfel incat sa nu-si dea seama .. la gandul ca parintii mei iar nu vor fi acolo.
Eu ma numesc Katherine Gilbert. Am ochii negri si parul saten. Ca personalitate nu stiu ce sa spun, prietenoasa, sociabila, uneori enervanta .. recunosc .. si restul aflati voi singuri. Sunt cea mai populara fata din colegiu, insa asta nu ma face pe deplin fericita. Colegele mele de camera se numesc Marina Leon si Serena Lovely. Marina are parul de un saten deschis, aproape spre blond si ochii caprui. Este putin mai fitoasa ea, insa o apreciez pentru ca mereu este acolo cand am nevoie de cineva. Cat despre Serena .. ce pot spune. Este tot satena, insa are ochii verzi. Si ea are putine fite, dar eu nu bag asta in seama .. pentru ca pot spune ca si eu am. Cert este ca le ador, mereu sunt langa mine si ma fac sa ma simt bine. Imi readuc zambetul pe buze atunci cand imi este mai greu, asta nu voi uita niciodata. Sunt cele mai bune prietene ale mele, sper ca mereu sa ramanem asa si niciodata sa nu ne despartim.
Deodata observ doua fete si ii spun Serenei sa stam putin pe loc ca sa le examinez mai bine.

- Ok, aici stau, nu ma misc, domnisoara examinare.. spune ea in soapta, chicotind

Ii scot putin limba, in semn jucaus .. apoi imi indrept privirea spre cele doua. Una dintre ele era roscata si avea ochii negri, ca ai mei. Era destul de frumoasa insa din cate vad, cam tupeista si mie nu imi plac astfel de persoane. Cat despre cealalta. Ei bine ce pot sa spun ? Era satena si avea ochii caprui. Foarte frumoasa, dupa parerea mea. Insa se imbraca .. vai, inrgozitor. Cred ca fata asta are nevoie de putin ajutor. Adica, cine s-ar imbraca intr-o rochie portocalie si cu niste ciorapi peste genunchi, negri ? Ihh, ce stil, Doamne. Dar cealalta, ingrozitor. O fusta de blugi .. cu un maieu mov. Yuc !! Si pe de-asupra isi mai ia si manusi, parca ar fi gerul bobotezii. Ce sa zic .. hmm.. am impresia ca deabea au venit in liceu, i-a sa vedem ce este de capul lor.

- Umm .. buna .. ce faceti ? Scuzati-ma ca va spun insa sunteti imbracate ingrozitor. Mai ales tu, tipa in portocaliu.. spun eu aratand spre ea
- In primul rand nu imi spui tu mie ca sunt imbracata ingrozitor, clar ? In al doi-lea rand dispari de aici .. caci nu avem chef de tine .. pleaca ! imi spune ea pe un ton superior, enervandu-ma la culme

Dar cine se crede tipa asta ? Nimeni nu mi-a mai vorbit asa, nici macar parintii mei. Adica, lasa, si asa vin la doi ani sa ma vada. Hmm, trebuie sa ii dau o lectie. Adica, cum sa imi vorbeasca asa ? Eu nu am zis decat adevarul ..

- Mda, adevarul doare, stiu, scumpa .. ii spun razand






Jessica Pierce (Zuzu)

Deschid ochii sperand sa ma trezesc altundeva. Oriunde inafara de locul asta. Peretii roz, care mai demult credeam ca ma reprezinta acum imi provocau greata si imi aminteau ca defapt nu mai sunt acel copil care nu iese din cuvantul tatei. Clipesc de doua ori incercand sa diminuez ceata care mi-a impaienjenit privirea. Totul devenea tot mai clar. Ma ridic din pat si pasesc usor catre geam deschizandu-l larg, lasand vantul sa imi inunde chipul. Sa imi spele toata greata care ma cuprins. Ies din incapere dezgustata si ma duc la baie. Intru in dus si ma las prada picaturilor de apa care imi inundau trupul. Simt parul cum mi se lipeste de corp si un fior imi strapunge sirea spinarii.

FlashBack :

"
-Esti o Pierce si trebuie sa te comporti ca atare ! imi spune tatal meu

Am impietrit la auzul voci tatalui meu. Niciodata nu l-am mai auzit asa de nervos. Era prea .. cum sa spun ? Ciudat ..

-Da tati. raspund eu, cu o voce joasa

Nu mai puteam spune nimic decat " da " si " nu ". Insa daca spuneam nu, imi luam o bataie de toata frumusetea. Sunt sigura de asta. Eu trebuie sa fiu atenta si sa raspund aftfel incat sa nu-l enervez pe tata.

-Daca mama ta a vrut sa plece cu altul n-are decat ! Tu ramai aici ! imi spune el autoritar
-Am inteles. raspund din nou, lasand privirea in jos
-Te iubesc printeso. imi spune atingandu-mi parul blondut

O lacrima s-a ivit din ochii mei, am sters-o repede astfel incat sa nu-si dea seama. Daca ma vedea ca plang imi facea o morala de totata frumusetea..."

End Flasback

Chipul meu naiv cu trasaturi angelice, zambetul acela dulce evidentiat de parul meu lung blond. Eram atat de fericita. Zambeam insa o parte din mine plangea. Pierderea mamei ma insemnat pe viata. Cand ea a plecat am simtit cum toata lumea mea se prabuseste si lasa loc alteia. O lume in care eu controlez tot. O lume fara reguli ! Si exact asa si sunt. Nu-mi pasa de nimeni si de nimic. Traiesc viata la maxim ca si cum ar fi ultima clipa. O lacrima imi inunda chipul. Nu ma mai puteam controla. Prea multe amintirii care ma daramau in adevaratul sens al cuvantului.
Lacrimile parca imi ardeau pielea. Ma faceau sa simt o durere ingrozitoare care ma chinuia si ma facea sa inteleg ca am fost doar un copil prost. Imi simt corpul din ce in ce mai greu si ma las jos cu putere si cad in genunchi. Sunt trezita din visare de strigatele menajerii mele care ma anunta ca mai sunt cincisprezece minute pana la plecare.
Ies repede din dus si imi iau pe mine un maieu mov si o fusta de blugi. O pereche de cercei rotunzi si niste manusi negre. Mi-am luat in picioare o pereche de cizme negre cu toc cui si m-am machiat cu negru la ochi, cu rimel si mi-am dat putin cu fond de ten apoi am coborat. La parter era menajera ce sterge praful. Parul acesteia lung si negru ii acoperea chipul. Am intrebat-o unde e tata privind in jur. Aceasta isi ridica chipul, lasand la iveala doua perle albastre. Imi raspunse scurt pe un ton usor tremurat ca a plecat acum jumatate de ora dar mi-a lasat in schimb niste bani.
Imi indica masuta din mijlocul camerei, care statea parasita alaturi de plasma LCD nefolosita de mult timp. Traversez incaperea si iau bacnotele asezate in graba si le inghesui neglijent in buzunarul de la fusta. Am mers in curte si soferul mi-a deschis usa limuzinii. Am intrat nepasatoare raspunzand la salutul politicos al omului, apoi m-m-am asezat comod pe bancheta. Doua milioane ? Tata credea ca ma cumpara cu atat ? Lipsa lui nu putea fi cumparata cu toti banii din lume. Ma durea ca se descotorosea de mine dandu-mi bani. Usa limuzinii se deschide si ies analizand cladirea. Era o cladire imensa, rosie cu alb si avea o pancarda pe care scria cu litere frumos gravate " Stanford ". Ce sa zic. Iti dai seama, Stannford. Mai la o scoala cu internat trebuia sa ma trimita ca sa se descotoroseasca de tot de mine. Oricum nu am sa stau mult pe aici. La cat imi place mie sa ascult o sa fiu cam preferata profesoriilor. Ma indrept catre uriasa cladire si intru. O fata satena imi atrage atentia, deoarece statea ghemuita langa un baiat tragandu-l de camasa. Chicotesc apoi ma indrept catre ei. Aceasta era rosie in obraji, amuzandu-ma un pic insa am tacut. Baiatul de langa ea ma saluta, plecand in cele din urma. L-am privit pret de cateva secunde, renuntand sa-l mai intreb de ce face asta. Mi-am indreptat privirea spre fata de langa mine ce avea chipul inca rosu. Ma intrebam daca e de vina soarele sau altcineva. In jurul nostru se crea un fel de bariera a tacerii. Ma intrebam ce sa o intreb, era asa de timida. Am spart acea bariera intreband-o daca este noua, aceasta raspunzandu-mi dand din cap. Isi freca degetele si era rosie in obraji. Chiar ma uimea naivitatea ei. Se vedea ca nu are fite si asta imi placea si mai mult. Frumusetea ei naturala. Simplitatea. Dupa parerea mea era asa cum trebuie sa fie un copil. Mi-a spus ca si-ar dori sa-si faca multi prieteni, obserbandu-se in glasul ei tristetea. Imi era intr-un fel mila de ea, imi amintea de mine.

-Scumpo nu iti vei face multi prieteni. Nici nu este bine sa ai multi. Toata lumea este prieten in fata dar pe la spate spune niste lucruri ingrozitoare. Ii spun eu inmuindu-mi glasul. Era ceva nefiresc, ceva ce nu-mi sta in caracter, insa fata asta chiar reuseste sa imi castige compasiunea.

Aceasta dadu aprobator din cap lasand o lacrima sa curga pe obrazul fin si alb ca spuma laptelui. O sterg repede apoi ii zambesc. Ma privea socata insa resuseste sa-mi raspunda la zambet.
Discutia ne este intrerupta de o fata care se apropie de noi. Parul sau asemeni scoartei copacului ii acoperea umerii in timp ce ochii sai asemeni unor taciuni ne priveau.

- Umm .. buna ce faceti ? Scuzati-ma ca va spun insa sunteti imbracate ingrozitor. Mai ales tu, tipa in portocaliu. Spune ea aratand spre fata de langa mine. Cand am auzit asta am simtit cum mi se ridica tensiunea.
- In primul rand nu imi spui tu mie ca sunt imbracata ingrozitor, clar ? In al doilea rand dispari de aici pentru ca nu avem chef de tine, pleaca ! Tipa ma privea socata si enervata presupun, pentru ca ii tremurau mainile. A venit timpul sa o puna cineva la punct si eu sunt aceea.

Ma indrept catre ea dorind sa o plesnesc insa fata de langa mine ma prinde de mana. Ma ruga parca din priviri sa ma opresc. Am oftat lasand-o in pace pe satena. Aceasta se indeparta lasandu-ne singure. Ma enerva la culme insa nu doream asa de mult sa imi fac dusmani din prima zi. Mi-am intors chipul catre aceeasi fata cu chip angelic, spunandu-i ca ma cheama Jessica. Aceasta imi ofera un zambet calduros, intinzandu-mi mana si pronuntand pe un ton dulce si timid ,, Incantata, eu sunt Karen Evans '' .
Imi placea de ea, nu era falsa sau rea. Era asemeni unui copil ce avea nevoie de protectie si de iubire.

´*•.¸(*•.¸¸.•*´)¸.•*´
Spor la scris si la idei dragelor.
V-am pupat
.¸.•*(¸.•*´`*•.¸)`*•.