Hey scumpilor....
Am venit cu nextu` si sper mult sa va placa.
Nu stiuu ce m-a apucat...probabil melancolia asa ca am pus un capitol mai ''Sensibilatic''
Deci.....Lectura placuta!

Bye, byee! ^^

Imi place la nebunie scumpa!
E foarte frumos si sincera sa fiu si eu mi-am imaginat asa mereu o impacare intre cei doi
Astept next-ul care sper sa vina repede
Te pup dulce de tot!

in sfarsit am ajuns si eu pe aici ! Ce`i drept , putin cam tarziu si scuze pentru asta . Ei bine capitolul asta chiar m`a emotionat . Nu credeam ca cei 2 o sa se impace . Acum ce mai pot spune , abia astept nextul

OMG
Cel mai tare cap de pana acum
Pentru mine toate sunt
Deci scuze ca n-am mai trecut pe aici de ceva timp insa am fost prinsa intre ale mele
Vreau next si vezi ca ti-am bagat id-ul
TE pup Zbye

Aoleu cred k o sa fac infarct dak mai astept mult deci te rog mult pune next

Hai odata cu nextu` ca innebunesc...Si nu cred ca`s singura...
Spor la scris!

Am aterizat si eu pe aici
Nu ai loat in considerare un singur lucru.Acela ca vrem next-ul cat mai repede.
Cand il pui?
Pune-l mai repede.Ficul est super
N
E
X
T

Imi pare rau ca n-am mai fost de atat de mult timp p`aici.Voi incerca sa scriu nextu` cat de repede pot
Ja ne!

serios hai cu nextul ala ca deja ma dezhidratez

Hey hey draga mea!
Cu mici intarzieri am ajuns si eu pe aici!
Imi place capitolul si mai ales ca cei doi frati s-au impacat!
Asttept repejor continuarea!!:x

Cap.16

Sasuke:


Intram intr-o pestera uriasa care inauntru era decorata ca si o casa.Itachi ma duce spre camera mea, iar Sasori ii spune Sakurei ca, camera ei va fi aceeasi.Asta mi-a adus aminte de faptul ca Sakura s-a antrenat cu Itachi pentru...pentru mine, ca sa ma aduca inapoi.Din nou imi aduc aminte de faptul ca ea a fost singura care m-a iubit cu adevarat, singura care era dispusa sa faca orice pentru mine si..idiotul de Naruto.Chiar daca eu il consideram doar un bufon enervant am ajuns sa tin la el ca la un frate.Un frate pe care am vrut sa-l omor.Indiferent la ce ma gandeam ajungeam la ceva rau.Abia acum imi dau seama cat de mult am gresit.M-am inselat amarnic, crezand ca va fi mai bine sa plec din sat.Nici macar nu mi-am omorat fratele indeplinindu-mi `marele vis`.Am facut toate astea! Si la ce bun? Ca acum sa nu ma mai pot intoarce in satul meu si ca fata pe care o iubesc sa ma urasca.Imi incord pumnul si plin de nervi dau in perete, crapanadu-l.Itachi ma priveste speriat si uimit.Ma intreaba ce am patit si imi face semn sa intru in camera la care tocmai ajunsesem.Ma asez pe pat si ii povestesc fratelui meu tot ceea ce a facut in ultimii ani.Ma asculta fara sa-mi spuna ceva sau sa schiteze vreun zambet.Era indiferent.Dupa ce termin el ma priveste adanc si se uita cu regret la mine.Ma simteam oribil.Ura, fericire, dezamagire nici macar nu puteam exprima ce simt.Stiam doar ca am facut o greseala uriasa pe care va fi foarte greu sa o repar.Gandurile imi sunt intrerupte de Itachi care incepe sa-mi povesteasca despre un baiat si o fata.Nu intelegeam la ce se refera dar cu toate astea l-am ascultat fara sa spun ceva.Eram prins de vorbele lui captivante si de istorisirea ce mi-o marturisea.Nu credeam ca va fi o poveste atat de frumoasa, atat de emotionanta si plina de dragoste...

''O fata trista si devastata de 'moartea' iubitului ei ii plangea la crestet.Lacrimile ei se scurgeu pe obrazul fierbinte ajungan pe fata rece a baiatului.Compasiune, tristete, suparare,ura asta simtea fata in acel moment.Sentimentele ei se amestecau si nici macar ea nu le putea deslusi.Mana firava a fetei ii se pimba pe bratul baiatului.Credea ca a murit, ca nimeni si nimic nu poate sa-l mai aduca inapoi.Dadea vina pe soarta, pe destinul negru si intunecat care l-au luat si l-au inecat intr-o mare formata din picaturi amare de sange si lacrimi.Cand ultima speranta a fetei se spulberase in firicele mici de praf, baiatul isi misca usor capul.Fata il stranse in brate, iar baiatul a fost invaluit de o caldura si o bucurie imensa...Abia atunci baiatul pentru care acea fata era indiferenta si-a dat seama ca de fapt o iubeste.''

Nu stiu de ce, dar aceasta poveste m-a facut sa ma gandesc la mine si la Sakura.Pentru un moment credeam ca Itachi vorbeste despre noi.Ma ridic ingandurat si ies din camera, mergand spre iesire.Ma plimbam absent printr-o padure.Ma gandeam la ceea ce mi-a spus Itachi si asta ma facea sa ma gandesc la ceea ce a simtit scumpa mea rozalie.Eram atat de distras ca nici nu-mi dau seama ca s-a inserat.Luna statea pe cerul intunecat iar stele straluceau.Ma opresc pe o campie intinsa aflata in apropiere de acea padure...


Sakura:


Noaptea asterne un val intunecat peste soarele stralucitor.Pe cerul greoi paleau sute de stele iar luna le era stapana.Un vanticel caldut sufla usor.Ma plimab pe o campie.Aveam nevoie sa-mi limpezesc gandurile.Eram fericita atat ca l-am intalnit pe Sasuke.Dupa atat de mult timp insfarsit i-am vazut din nou chipul palid si ochii nergi patrunzatori.Simteam ca nu-l voi mai vedea niciodata.Acum trebuie sa-l conving sa vina inapoi in sat.Cred ca naruto e devastat ca am plecat si eu, dar daca ramaneam acolo cine stie unde ar fi fost acum Sasuke.Tot umbland observ ca cineva statea intins si privea candelabrul ce lumina limpede imprejurimile.Merg mai aproape si observ ca acel cineva e dragul meu brunet.Ma asez langa el fara sa spun ceva.Ma privea uimit si cu regret.Nu stiam ce, dar ceva s-a schimbat in privirea lui.Nu aveam de gand sa sparg tacerea asa ca el a facut-o:

-Sakura!...

Ieiiii nextul !!

Pai cred ca ti-am mai spus de 1 000 de ori ca iti ador ficul asa ca nu mai are rost sa iti spun ai acum , dar deja am facut-o
Ei bine tot ce iti mai zic este sa pui next cat mai repede

Chiar iti place sa ma lasi in suspans, nu?
Off...cine a inventat suspansul asta?
Vezi k nu am prea multa rabdare asa k sa puneti next repede.
In legatura cu acest capitol, ei bine nu am nimic de spus. Imi place foarte mult
Va pupacesc doolce pe amandoua si nu uitati de next

Draga mea! Ma bucur ca ai pus continuarea:X
Oare ce ii va spune brunetul? Pune-ti continuaea repejor!!

Spor la scris si la idei..Sa puneti next-ul:X

Sakura...ce?
Off,suspanul asta te omoara.
spor la scris i posteaza next-ul ala mai repede

hello...am venit si eop pe aici..lam citit pe tot..si pot spune ca este superb...
va pricepeti foarte bine si sper sa puneti continuarea repede ca nustiu ce o sa fac

te rog rog rooooooooooooooooooooog sa pui next k nu mai pot de nerabdare

Cap.17


-Sakura! Eu... Eu, te... Pur si simplu nu puteam sa spun ceva. Vroiam sa-i spunca o iubesc, ca am realizat ca era cea mai importanta persoana din viata mea. Eram cuprins de o tacere adanca. Nu mai aveam cuvinte. Am inlemnit si nu mai reactionam. Parea ca Sakura nu prea a auzit ceea ce vroiam sa zic si se uita la mine asteptand sa-i spun ceva. Am devenim un ninja extrem de puternic, l-am intrecut pe unul dintre cei trei sannini si probabil si pe ceilalti doi, insa in fata ei, ma pierd. Zambetul ei dulce tradat de tristetea pe care eu i-am provocat-o, ochii verzi, ca o frunza in bataia vantului parca secati acum de lacrimi, pielea alba, fina, pe care muream de nerabdare sa o ating. Speram doar ca ea inca ma iubeste. Incerc sa-i zic ceva insa din nou ceva ma opreste. Imi inclestez pumnul si ma pregatesc sa spun ceva, insa ea mi-o ia inainte.

-Cred ca ar trebui sa mergem inauntru, e destul de tarziu si e rece aici. Imi spune ea cu zambetu-i angelic pe chip. Dau afirmativ din cap si ma ridic de pe jos. Pornim amandoi agale spre pestera si din nou, o liniste de mormant pune stapanire pe noi. Ei bine, nu era chiar de mormant, pentru ca greierii cantau, acompaniati de specatcolul de lumini al licuricilor. Vantul care sufla usor crea un zgomot ciudat si mangaia frunzele copacilor inalti. Dintr-o data imi aduc aminte de noi, cand eram mici, si de echipa sapte. Printre buze imi scapa un zambet gingas, dar se pare ca Sakura l-a observat. Ma intreaba ce s-a intamplat, iar eu ii spun incercand sa-mi ascund sentimentele ca nu-i nimic. In cele din urma ajungem in fata pesterii si ii fac Sakurei semn sa intre. Mi-o ia usor inainte si se intreapta spre camera ei. De fiecare data cand o priveam ma gandeam la o balerina gingasa si finuta, timida si frumoasa ca o porumbita, dar care totusi ar face orice pentru a fi cea mai buna si pentru a-si indeplini visul. Asa o vedeam eu pe Sakura. In toti acesti ani nu a renuntat sa fie acceasi fata dragalasa insa s-a antrenat si a perseverat din rasputeri ca sa devina mai puternica si sa ma aduca inapoi. Inainte sa intre in camera o prind de mana si o intorc spre mine. O privesc cu multa tandrete si ea se uita la mine uimita asteptand sa spun ceva. O mai privesc cateva secunde in ochii ei atat de stralucitori dupa care ii spun cu o voce stinsa:

-Noapte Buna! Ea imi zambeste angelic si imi raspunde cu acceasi propozotie, dupa care intra in camera ei si inchide usa. Mrg si eu spre incaperea in care dormeam si ma schimb in niste pijamale. Ma pun in pat gandindu-ma la fata asta atat de minunata. As fi vrut sa o tin in brate si s-o am aproape de mine pentru totdeauna. Eram ca o marioneta in mainile ei. Putea sa faca ce vrea cu mine, fara ca eu sa ma opun. Puteam sa simt cat de mult o iubesc, eram ca intr-un joc misterios, fara reguli, dar totusi complicat si anormal. Adorm pierdut printre aceste ganduri tainice si fantastice...

Imi pare rau ca a fost asa de scurt..Da nu am avut inspiratie, si am zis ca e mai bine asta decat nimic..

Ma revansez eu..

VA pup dulce si sa aveti lectura placuta!

nu ai avut inspiratzie.????...ehh..atunci vreau sa citesc ceva cand esti plina de inspiratzie...
pai ...mia placut la nebunie...
mai facut sa simt eu ceea ce simtea el si crede-ma ca ma durea in piept cand citeam...
plus ca nustiu dece mi-au dat lacrimile...
oricum...a fost super...bestial..extrem de minunat...sper sa pui repede nextul

Foarte frumos iubita . Chiar daca a fost scurt a avut un continut extraordinar .
Sa ne aduci nextul ca sunt destul de curioasa si nu cred ca sunt singura .