CAPELA ALBĂ

Subiect: CAPELA ALBĂ Dum 02 Aug 2015, 00:20

POSTATA SI PE WATTPAD DE ACEEASI AUTOARE(eu ^^)!!
Am inceput-o recent si doresc sa o continui pana la capat.Nu stiu exact daca vor mai fi si alte volume.Va anunt de pe acum ca va contine personaje mitice,creaturi ale noptii,dar mai mult nu destanui.Lectura placuta!Sper sa va placa!

~PROLOG~

Al tau destin te va calauzi in noapte,va alunga negura din jurul tau si te va conduce catre viata..

-Angelique!

O singura voce,insa atat de puternica in noapte.Caci acea voce ii fusese pacat fetei.Acea voce o pusese intr-o primejdie,iar acum doborata de realitate nu se indura absolut nicio scapare sa se iveasca.

-Angelique!

Intrase in padure,amintindu-si de legendele din sat.In ochii sai brazdati de lacrimi aparu fata monstrului din povestile spuse de stramosi.Atunci nu le daduse importanta,insa acum nu isi dorea decat sa se afle inapoi in patul ei,in caminul cald,bratele mamei sa o cuprinda cu totul si sa o faca sa uite.

-Angelique,nu te mai ascunde!

Sa-i cante un cantec de leagan.

-Te voi gasi si sti ce se va intampla apoi!

Sa-i aline durerea din suflet.Continua sa fuga,cat mai putea rezista asa?

-Angelique,nu trebuia sa afli niciodata!

Ce sa afle?Ca monstrul din povesti era real.Ca o dorea cu atata ardoare,incat o mintise,o pacalise.Isi incredintase secretele si sentimentele,iubirea...si cel mai rau,puritatea.

-Stiu ca esti insarcinata!

Desigur,ii furase inocenta si o insemnase cu plodul sau.

-Te miros,Angelique,intoarce-te si voi fi bland.

Se oprise.Vocea se oprise,la fel si fuga fetei.Pantecul o ardea,incat incepuse sa geme,cazand in genunchi,strapunsa de durere.

-Doare,nu-i asa?

Ingenunche langa ea,acoperind-o cu mantia-i intunecata.

-Nu-ti fa griji,copila.Sopti el la urechea-i firava.Se va termina curand.

In acea noapte a tasnit sange,strigatele fetei au bantuit padurea si intreg orasul Bakewell a ars a doua zi.

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Dum 02 Aug 2015, 00:40

Capitolele unui fic trebuie să aibă cel puțin 25 de rânduri, ceea ce nu se prea întâmplă aici. Am văzut că ai încercat să scrii mai mare și să lași mult spațiu între rânduri, dar nu se numără și spațiile. Dacă nu poți scrie un capitol care să îndeplinească condițiile, nu ești obligată să îl postezi. Poți aștepta până când îți vin idei și ai ce scrie, iar apoi poți posta.

Pare interesantă ideea ta și titlul mă atrage întrucâtva. Îl poți scrie cu diacritice, ar arăta mult mai bine. Baftă în continuare.

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Dum 02 Aug 2015, 23:31

Buna,am revenit cu primul capitol al povestii,sper sa va placa ideea,mi se pare atat de ciudata,dar am vrut neaparat sa o impart si cu voi ^^
Lectura placuta!

~CAPITOLUL 1~

Bakewell,vacanta neasteptata.

A fost o decizie teribila.Cum m-am putut lasa in acest hal santajata?Ma dezgusta propria-mi persoana.

Cateva suvite se desprindeau din coada in timp ce coboram din avion.Aterizasem.

Bakewell.. un mic orasel aflat in comitatul Derbyshire a regiunii Angliei de Nord-Vest.Cel putin asta spunea Wikipedia cu cateva ore inainte sa ma urc si sa zbor pe un alt continent la cererea mamei.

Ma simteam atat de ridicol.Poate ca ma inselam si poate ca avea sa fie o vara minunata,visul oricarei fete din scoala mea.Corectez..visul oricarei alte fete inafara de mine.

Dar sa lasam dramele total adolescentine si personalitatea mea complet anapoda,data peste cap din cauza timpurilor in care traim.

Prezentul s-a intors recent la ce a fost in trecut,acum cateva secole.Europa era complet molipsita de noi reguli si "traditii" impuse de Ei.

Ei ne conduceau,iar noi ne supuneam.Din fericire America nu fusese inca afectata,insa nici nu mai puteam lupta prea mult.Europenii se uitau de sus la noi,insa stiam ca ne numeau pe la spate:America Libera.

Ajunsa in aeroportul din Bakewell,Anglia,obligata de catre mama pentru a-mi vizita niste rude despre care nu stiam ca exista,am constatat cum majoritatea persoanelor grabite incetineau atunci cand treceau pe langa mine doar pentru a se holba atat la culoarea ciudata a parului meu,cat si la haine probabil.

-Uite,mama!striga o fetita,aratand cu degetul inspre mine.Femeia care o insotea ma privea de parca as fi avut raie sau ceva si imediat o trase pe fetita departe de locul in care ma aflam.Am pufnit ,vrand sa ma inghita pamantul.

Era de inteles de ce ma tratau in asemenea hal,doar eram singura din cladire care nu era acoperita in intregime de pene,perle si volanase.Singura din cladire care chiar purta haine "normale".

***

-O sa iti placa aici!Te vei obisnui repede,draguto!exclama pe un ton plin de sine Ethel,matusa despre care mama nu mi-a spus niciodata.Surprizele nu incetau sa apara in acea zi.

Ethel nu ii semana deloc mamei,era sora ei mai mica,desi era cu mult mai inalta decat ea,avand un par lung si roscat,prins intr-o coada impletita si impodobita cu fel de fel de perlute si pene.Ma abtineam cu greu sa nu izbucnesc in ras asemanand-o cu ratele pe care le-am vazut pe canalul peste care am trecut cu trasura.

Ma distra Europa.Era ironic cum renuntasera la toate transporturile moderne,insa nu si la avion.

Se gandeau ca totusi au nevoie sa aduca prospaturi din taramul liber.Sa ne corupa.Mainile imi tremurau,deveneam din ce in ce mai indignata.

-Cand ti-ai vopsit parul,draguto?ma intreba roscata,readucandu-ma inapoi pe taramurile straine.

Mi-am pus mana pe dezastrul rozaliu,desfacand coada deja stricata,lasandu-mi parul sa-mi cada in cascade pana la mijlocul taliei.Imi era groaza sa-l tai,desi mama incercase de atatea ori sa ma duca sa imi faca o "tunsoare adevarata".Imi placea asa cum era..rebel.

-Nu l-am vopsit,e culoarea lui naturala.Am raspuns simplu,neavand nici un dram de chef sa port o conversatie pe tema aceasta.

Copiii de la scoala se luau de mine destul din cauza culorii sale.Ma faceau mincinoasa cand le spuneam ca nu ma vopsisem.Nu l-am avut mereu asa,cand eram mica aveam parul blond,ca spicele din lanurile de grau.

-Ei nu o sa accepte asta.Spuse pe un ton ingrijorat roscata.Am pufnit.Din nou ei,controlandu-mi intreaga viata.

-Propui sa-l vopsesc cu adevarat sau ce?m-am ratoit eu,neputand sa mai indur situatia.

-Stiu ca totul e greu.Ma avertiza roscata.Insa aici se aplica alte reguli,scumpo.Ai grija ce faci,nu exista vreo scapare daca gresesti.Nu vreau sa ajungi sa regreti.Te vei imbraca ca si noi,vei vorbi ca si noi si te vei comporta la fel ca si noi.

Am oftat.Eram constienta de spusele lui Ethel.Am aprobat usor.Stiam ca avea dreptate.Imi zambi,lasandu-ma in pace sa cuget in liniste.Imi dorea binele,doar eram rude.Nu aveam sa risc,insa nu puteam sa permit sa uit cine eram eu cu adevarat.

~SFARSIT DE CAPITOL~

Sper ca v-a placut acest capitol,l-am facut mai lung,desi am schimbat multe la el.Initial am vrut sa-l postez exact cum l-am scris si pe Wattpad(numele meu de utilizator acolo e mandidaria si am multe ficuri SasuSaku si acolo),deci nu e identic ca si acolo,dar povestea va ramane aceeasi.

Nu voi putea sa mai postez continuarea timp de o saptamana,poate si mai mult,caci voi fi plecata cu familia la mare.Sper ca pana atunci sa primesc si eu niste pareri si critici,normal,sa vad daca va place ideea ^^ Va pup!

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Mier 05 Aug 2015, 19:20

Îmi place numele fetei şi cum ai descris sentimentele ei. Monstrul trebuie să fi fost frumos sau măcar interesant, dacă Angelique s-a lăsat sedusă de el. Dacă-i simte mirosul, poate fi ... vârcolac? Să înţeleg că voia doar copilul? Sângele din finalul prologului mă face să cred că i-a făcut vreo cezariană primitivă, că ea murit şi el a plecat cu copilul. Dar nu mai debitez aiurea, citesc capitolul 1.

Drăguţa faza cu fetiţa care o privea ca o ciudată, fiindcă nu corespundea normelor ciudăţeniei locului. Pene, perle, volănaşe... Hm, mă rog. Parcă ar fi vorba de o populaţie din alt secol. Cred că arăta interesant Angelique cea cu părul roz. Îmi place încăpăţânarea ei de a-şi lăsa părul aşa cum e, rebel şi de culoarea lui naturală.
Mătuşa Ethel... Poate că n-a vrut să fie răutăcioasă, dar nici nu trebuia să-i impună să-şi schimbe înfăţişarea şi, probabil, obiceiurile ca să fie cât mai de a lor. În fond, era în vizită şi, dacă se adapta imediat, dispărea acea gură de aer proaspăt, fie el anost pentru unii locuitori de acolo, pe care o aducea cu sine copila.

Dacă nu se pot pune diacritice, măcar un spaţiu după punct; ar ajuta la lectură. Ai vreo două cuvinte tastate gresit.

Aştept continuarea.

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Mier 12 Aug 2015, 10:51

Buna tuturor,am revenit cu al doilea capitol al acestei povesti.Va rog sa ma scuzati de intarziere,am fost plecata saptamana trecuta si mai apoi am avut surpriza neplacuta sa vad ca nu imi merge bine calculatorul,dar acum e ok si ma bucur ca pot posta din nou.

Lectura placuta,tuturor!

~CAPITOLUL 2~

Secrete din prima zi.

Era intuneric si imi aminteam ca trebuia sa fug.Sa fug si sa nu care cumva sa ma opresc.

Eram constienta ca viata imi depindea de asta.Trebuia sa fug chiar daca picioarele incepusera sa imi oboseasca si respiratia sa mi se ingreuneze.

La lasarea completa a umbrelor s-a auzit un urlet impunator de animal,probabil un lup.Am zarit departe o lumina sangerie si am continuat sa ma apropiu de abis.

Padurea ma inghitea.Brusc m-am lasat in genunchi,sagetata de o durere a stomacului.Am gemut,ducandu-mi mana la locul cu pricina.

Inspirand si expirand,in incercarea de a ma linisti am observat ca m-am udat.Un strigat rasuna in intreaga teroare.Strigatul meu cand am zarit mana palida patata de sange.Sangele meu.

-El vine.

O umbra cenusie s-a miscat atat de repede,ajungand in fata mea.I-am observat trasaturile atat de cunoscute si parul ei auriu.Avea ochii tristi si chipul brazdat de lacrimi.Si-a dus mana la pantec si am vazut sange.

-El vine.

Vocea ei era atat de inceata incat parea o soapta.Atunci am vazut-o cu adevarat.Eram eu.Angelique..

***

Rozalia s-a trezit intr-o balta de sudoare.Injurase in gand.Trecuse peste prima ei noapte in "dragul" orasel Bakewell si au inceput din nou acele vise.

Vise.Erau cosmaruri mai precis.Le avusese si inainte.

Statea pe marginea patului,amintindu-si atatea dati cand visase ca alearga printr-o padure,speriata de ceva...sau de cineva.

Doar ca nu o mai vazuse pe acea fata.Acea fata care semana identic cu ea,aproape identic.Nu putea sa uite acel par auriu,impletit intr-o coama complicata,asa cum il avusese si ea inainte sa se coloreze in rozul florilor de cires.

Si sangele.Fiori de panica ii strabatura corpul.Niciodata nu visase sange,insa durerea persista in fiecare vis.Se incrunta usor,privind rasaritul,ducandu-si mana la ochi,caci lumina o deranja din ce in ce mai tare.

***

-Matusa Ethel..

Murmura incet rozalia,ezitand cand intra in bucataria decorata ca acum cateva secole.Roscata se intoarse de la amenajarea unor margarete intr-o vaza si ii zambi radios.

-Buna dimineata,Sakura.Ii ura aceasta,continuand sa afiseze acel zambet destul de enervant dupa parerea rozaliei pe chip.

Sakura..rozalia se cutremura din nou.Nimeni nu o mai strigase asa de atat de mult timp.Primul ei prenume era Sakura,numita chiar dupa floarea de cires,in Japonia,insa preferase sa adopte celalat prenume mai "modern" si anume Alyssa.

-Am vreo ruda sau nu stiu,vreo stramoasa pe nume Angelique?intreba fata,jucandu-se cu una dintre suvitele-i lungi.

Roscata incremeni.Cum putea sa stie deja?De unde aflase?

-N-nu di-din cate s-stiu,drag-draguto.Se balbai Ethel,intorcandu-i spatele rozaliei si facandu-si de lucru din nou cu vaza.O ridica,insa aceasta ii aluneca din mana si se sparsese in mii de bucatele la contactul cu podeaua.

-Fir-ar sa fie!icni Ethel,iar rozalia nu isi putu stapani ranjetul.

Se aplecara amandoua in acelasi timp sa ridice un ciob mai mare si totul se intampla intr-o secunda,nu mai mult.

Sakura atinsese prima bucata de sticla,insa mana matusii sale o acoperise pe a ei si din greseala o impinsese in coltul ascutit.Fata gemu,vazand lichidul sangeriu cum ii tasneste din incheietura.

Roscata striga,apucand disperata un prosop si udandu-l cu apa rece.

-Imi pare rau,Sakura!spuse ea cu buza de jos tremurandu-i.

Fata privea fascinata culoarea de care fusese atat de infricosata in vise.Vazand-o in realitate nu parea atat de ...neplacuta.Rana o gadila usor.

-Asta nu e de bine!Nu e de bine!repeta terifiata pentru sine Ethel,incepand sa stranga cu miscari bruste,dar atenta sa nu mai provoace si alte rani,celelalte cioburi.

-Matusa!spuse rozalia.Nu mi-ai raspuns la intrebare.Si ce nu e bine?E doar o mica taietura!

-Asculta-ma bine,Alyssa!ordona pe un ton sever Ethel,gesticuland cu mana in dreptul fetei.Nu ai niciun drept sa imi ceri mie vreo explicatie!Fusese de datoria altcuiva sa preia aceasta responsabilitate,asa ca te rog nu mai insista unde nu vei primi niciun raspuns!E periculos,iar eu nu imi pot permite sa te pierd si pe tine!

-Despre ce vorbesti?rosti stupefiata Sakura.Roscata ofta.

-E periculos.Repeta aceasta.Te rog,pentru linistea mea si pentru siguranta ta,nu mai cauta raspunsuri.Angelique a adus doar rau in aceasta familie,asa ca te rog..opreste-te!

Roscata Ethel parasi incaperea,ridicandu-si poalele rochiei bombate,inainte de a mai auzi protestele fetei.

De mai multe lucruri era sigura aceasta.

Fata era in primejdie si fusese un lucru total gresit ca venise aici.Angelique o contactase.El venea.

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Vin 14 Aug 2015, 22:32

~CAPITOLUL 3~

Padurea.

Eram furioasa.Eram confuza.Cosmarele nu au incetat sa apara.

Cel mai teribil lucru era ca mereu o vedeam ranita,pe ea,pe mine,pe amandoua.Eram identice,doar culoarea parului ne deosebea.

Mereu ma striga,imi cerea ajutorul,mereu spunea acele cuvinte care imi trimiteau fiori pe sira spinarii.El venea.

Ce inseamna si asta?Cine era el?O senzatie vaga de cunoastere se asternea in gandurile mele,terorizandu-ma.

Am petrecut restul saptamanii pierzand vremea prin padurea de langa conacul matusii Ethel.Roscata nu imi oferise alte informatii despre Angelique,iar eu nu o mai adusesem in vorba.

Imi placea padurea,desi era atat de mica,avea arbori batrani cu niste coroane bogate.Era pustiu,era linistit si protejat.Era acasa.

Iata-ma stand in acelasi loc ca si ieri si alaltaieri,intinsa pe patura moale de iarba,fixand cu privirea norii cenusii ce acopereau cerul si prevesteau o furtuna strasnica.

Trebuia sa plec.Trebuia sa ma ridic si asta urma sa fac,insa zgomotul unei crengi zdrobindu-se ma opri.

Am privit in negura din spatele meu.Nu era nimeni.Probabil un animal.

Am mers cativa pasi si se auzi din nou,mai aproape de aceasta data.Am inchis ochii.Nu avea sa se intample nimic.Doar niste afurisite de veverite.

Am dat sa fug si atunci m-a inhatat trantindu-ma de pamant.Orice ar fi fost,poate ca un lup sau un caine vagabond,era mare si maraii,aratandu-si coltii ascutiti.

Ramanand nemiscata si privind in ochii rosii ai animalului.Balele sale mi-au curs pe gat si am inghitit in sec.

-Te rog..

Soapta mea era demna de mila.Practic imploram o javra fara minte sa ma crute.Era patetic.Animalul se misca,iar dintii sai ca taisele unor cutite mi-au strapuns gatul.In intreaga padure rasuna strigatul mortii,am vazut sangele patand scoarta copacilor.

Si animalul scani brusc,indoindu-se in doua parti,eu sprijinindu-ma cu ultimele puteri in coate.Se arunca intr-un copac,turbat si fugi mancand pamantul.

Lacrimi au inceput sa mi se adune in ochi,vedeam in ceata si simteam lichidul sangeriu prelingandu-se pe corsajul deschis,patandu-l.Respiratia mi se accelera,apoi pentru o clipa am simtit ca se sfarsise.

***

Rozalia ducea o lupta intre viata si moarte.O gasise intr-o balta de sange.El venea.

Matusa si fata cu par de aur,impletit,nu putusera sa o protejeze.Inocenta fetei atacate fusese descoperita.Ajunsese.Venise si nimic nu mai putea sa il opreasca.

Pielea ii furnica in timp ce se apropia de trupul aproape fara de viata al rozaliei.Trupul sau era pregatit in totalitate sa ii spintece pielea fina,deja gustata de alt pradator,al monstru.Insa pradatorii se simt unii pe altii.Stiu cum sa detecteze puterea celuilalt,iar el..avea destula putere cat sa inspaimante orice alt pradator din intreaga lume.

O dorinta arzatoare de-ai rapi gingasei fete esenta vitala,aproape muribunda.O studie in timp ce ajungea in dreptul corpului ei.Era micuta,slaba,arata cam de saisprezece ani,iar pieptul ii tresalta,in cautarea disperata a aerului.

Ii admira buclele asemeni florilor de cires,observand asemanarea aproape perfecta.Era ea.Evident.

-Angelique.Rosti el,aplecandu-se deasupra ei,atingand sangele inchegat de pe gatul ei.

O fasie de lumina crapa bolta intunecata,insa nici tunetul cutremurator nu intarzie sa apara.Fulgerul ii arata rochia crem pe care o purta si o rafala puternica de vant a raspandit parfumul ei dulceag prin aer.

Una dintre pleoape i-a fluturat slab,genele dese despartindu-se si scotand la iveala o pereche de ochi verzi si limpezi,de culoarea ierbii ce o inconjura.Aceeasi culoare pe care o avusera ochii ei.Era inevitabil,totul avea sa se schimbe.

-Angelique,sopti cu drag.Te-am regasit,dupa atata timp.

Rozalia se misca usor,deschizandu-si larg ochii,fixandu-l disperata.Rasufla chinuita si gemu,incercand sa strige.

Ii acoperi gura cu manusa sa si o obliga sa-l priveasca in ochi.

-Vei uita tot,scumpa domnisoara.Spuse acesta,apucand-o de bratele ei subtiri.

Avea sa uite cu adevarat absolut tot,avea sa isi aminteasca de neatentia ei cand si-a agatat rochia intr-o creanga si s-a prabusit la pamant,lovindu-si gatul.Avea sa spuna toata aceasta minciuna deoarece el dorea sa spuna asa ceva.Avea sa ii faca pe plac,insa nu avea sa uite acei ochi intunecati,absolut tainici,in care a patruns pentru o clipita si a realizat ca ceva nu era bine,ceva era gresit.

Insa totul se termina repede si adormi in bratele sale.

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Mier 19 Aug 2015, 21:38

~CAPITOLUL 4~

Portrete.

O compresa rece si umeda mi-a atins usor fruntea.Am lasat sa-mi scape un suspin.
-Te mai doare?se auzi vocea roscatei,in timp ce imi deschideam incet ochii,obisnuindu-ma cu lumina din camera.
Am dat sa ma ridic in sezut,insa mana ei m-a tinut in loc si am gemut,sagetata de o durere a spatelui.Ce s-a intamplat?De ce ma simteam atat de rau?
-Nu inca.Zise ea.Esti grav ranita,nu te preface curajoasa,stiu ca doare.Doare tare.
Am gemut din nou,aproband-o.A oftat,luand un pahar cu un lichid vascos in el si mi l-a dus la gura.Am refuzat,iar ea a oftat din nou,exasperata.
-Bea odata.Imi ordona pe un ton sever,dar o urma de ingrijorare ii scanteia in ochi.Te va ajuta.
Am baut,strambandu-ma.Era groaznic.
-Asa iti trebuie!spuse ea,nervoasa.Ce s-a intamplat,Sakura?
Asta ma intrebam si eu.Nu imi aminteam absolut nimic din seara trecuta.Iesisem ca de obicei sa ma plimb prin padure.De acolo totul era scufundat intr-o ceata densa prezenta in mintea mea,blocandu-mi amintirea noptii trecute.
-Nu stiu.I-am raspuns simplu,privindu-mi mainile palide.
Roscata ofta,ordonandu-mi sa nu ma misc si sa nu fac nimic necugetat pana revine.A inchis usa dupa ea,lasandu-ma singura in confuzia mea.

***

Urmatoarele doua zile am fost incuiata inautru.Ethel mi-a interzis sa mai ies pe afara,iar eu ca si un copil cuminte ce eram,m-am supus.
Era tarziu,matusa intarzia de la cumparaturi,iar eu zaboveam singura prin camera.Ma plictiseam,privind in gol peretele din fata mea.
Brusc,ca la o chemare,am sarit in picioare,deschizand usa si inaintand pe hol.Conacul avea trei etaje si parterul.Primul etaj detinea camerele membrilor de familie,al doilea cele ale musafirilor si ultimul..
Ethel mi-a ordonat sa nu ma duc acolo.Mi-a spus ca nu am ce sa caut acolo si daca ma va prinde..
Insa ea nu era acasa.Am zambit complice,urcand scarile catre ultimul etaj.Era un hol mare care ducea la o singura usa.O usa incuiata cu un lacat.Am oftat dezamagita.Asta era tot?
Am tras de el si s-a rupt,dezechilibrandu-ma si lovindu-ma cu capul de usa.Aceasta s-a deschis,iar eu am cazut inauntru.

***

Rozalia gemu,ridicandu-se in capul oaselor.Miji ochii,incercand sa vada ceva in bezna din camera.Pipai cu mana pana ce dadu de ce cauta si aprinse cu miscari bruste lampa.
Isi tinu respiratia cand vazu ce se afla in camera interzisa.
Era o incapere eleganta,cu mobila scumpa,din lemn de artar si pe jos parchetul proaspat lacuit era acoperit cu covoare din blanuri scumpe la fel ca si patura din blana ce acoperea micuta canapea din piele neagra din coltul mai retras al odaii.Pe pereti se odihneau fel de fel de tablouri lucrate cu multa atentie,infatisand imagini din razboaie,peisaje ale Angliei si cel mai interesant o fata blonda,imbracata intr-o rochia simpla,dar eleganta,de culoarea piersicii.
Rozalia o privi mai bine.Tanara din portret avea un zambet mic pe fata ei palida si tinea in mainile delicate un cosulet impletit si umplut cu fel de fel de flori colorate.Era atat de firava si de inocenta,parea de portelan.Angelique..
Fata se dadu inapoi,lovindu-se de un material solid.Se intoarse si tipa.Un alt portret,doar ca acesta nu era agatat pe perete,ci sfasiat statea sprijinit de un scaun.
Cu mainile tremurandu-i,reusi sa il reuneasca pentru a vedea imaginea unui tanar chipes,cu parul asemeni unei pene de corb si pielea alba,cu niste ochi ai abisului.Ingheta cand ii vazu.Atat de reci si de lipsiti de viata,insa o speria caci avea sentimentul ca-i cunoaste de mai de mult.
Daca si-ar fi putut aminti.Daca s-ar fi straduit sa isi aminteasca,poate ca ar fi existat o sansa cat de mica sa..
-Sakura!
Vocea roscatei rasuna in intreaga casa,facand-o pe Sakura sa tresara si sa fuga,inchizand usa in urma ei.
Ramasese cu gandul la portretul acelui baiat cand o intampina pe matusa si o ajuta cu pungile incarcate cu alimente.De ce fusese sfasiat in asemenea hal?
Urma sa se intoarca la noapte.Urma sa-l priveasca din nou si sa incerce sa-si aminteasca.

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Lun 24 Aug 2015, 16:59

~CAPITOLUL 5~

Asa cum am planuit,la ora 12 fix noaptea,cand ceasul cu cuc din holul conacului batu de miezul noptii,m-am furisat pe varfuri,in cea mai mare liniste posibila si am urcat la ultimul etaj,in camera cu tablouri.

Totul ramasese la fel ca si ultima data.Portretul brunetului imi taie rasuflarea,desi stiam la ce sa ma astept.L-am atins usor,strabatandu-i trasaturile fin pictate.Era...frumos.

I-am privit ochii.Acei ochi.Un tunet rasuna puternic si o lumina orbitoare zgudui conacul.Mi-am pierdut echilibrul si un strigat strident mi-a iesit pe gura.Contactul cu podeaua nu a intarziat sa apara.

Am tusit,gemand de durere,intorcandu-ma pe spate si privind tavanul cu modele inflorate.Statusem de mai bine de jumatate de ore,neavand niciun pic de chef sa ma ridic.Desi incaperea nu avea ferestre,stiam ca afara era furtuna.Uram furtunile.

Intr-un final am sarit in picioare,aproape sa cad din nou cand mi-am calcat camasa lunga de noapte si m-am sprijinit de un raft.Cartile au cazut.Am injurat,aplecandu-ma sa le ridic,dar m-am oprit brusc,intorcandu-ma la raftul gol.

Dintr-un impuls,de parca asteptam sa fac asta de mult timp,cu mainile tremurandu-mi am impins lemnul si acesta mi-a dezvaluit un spatiu de depozitare secret,cat sa incapa o cutie de marime medie si niste carti.

Am asteptat,asigurandu-ma ca zgomotul produs nu a trezit-o pe Ethel,dar nu s-a auzit nimic si am scos pe rand,cu grija lucrurile gasite.Cutia era grea.Gafaiam dupa ce am lasat-o pe jos.

M-am pus in genunchi,ezitand.Trebuia sa fac asta?Era gresit,incalcam intimitatea cuiva.Poate ca erau lucuri personale de-ale matusii.Nu ar fi trebui sa umblu pe aici.Pe cand sa o pun la loc,m-am oprit.

Dar poate ca detinea informatii in legatura cu Angelique.Aveam dreptul sa stiu despre ea.Semana cu mine,probabil ca eram rude.Si aveam cosmaruri,poate ca gaseam ceva sa ma ajute.In niciun caz nu faceam nimic gresit.

O lupta interioara se dadea in mine,ce aveam sa fac?M-am surprins deschizand cutia,aceasta scartaind usor.Am tusit cand am inhalat praful de pe obiecte.Inauntru am gasit o rochie rozalie dintr-un material matasos si o alta cutie mai micuta din catifea.

Un tunet rasuna din nou,facandu-ma sa tresar.Respiram greu,iar inima imi batea nebuneste de tare.Am inchis cutia si am privit inspre mormanul de carti.Luand una mi-am dat seama ca nu eram niste carti obisnuite,aveau pe coperti scrijelite niste desene ciudate,un cerc,o stea si niste forme geometrice.

Am deschis prima pagina galbuita.In colt era semnat cu cerneala verzuie "A"..Angelique.

Era jurnalul ei.Jurnalul stramoasei mele.Jurnalul lui Angelique.

***

Rozalia iesi incantata din camera,coborand in dormitorul ei si inchizand usa dupa ea.Strangea la piept carticica micuta,din catifea purpurie si legamant din matase.

La poarta conacului o umbra o urmarea interesat.Nu semana deloc cu fata pe care o cautase,cel putin nu la comportament,la atitudine.Trebuia sa admita ca se inselase,insa nu o putea lasa.Ea era cheia.

Avea de gand sa mai astepte putin.Pana cand nu va atrage prea multe priviri,pana cand va reusi sa o ia si sa o duca departe,unde nici o vrajitoare nesuferita sa nu-l deranjeze.

Pana atunci zambi misterios,privind prin fereastra odaii ei,urmarind-o cum isi despleteste parul lung,asemeni florilor de cires.Era gingasa.Avea sa o faca a lui.Tanara se ridica brusc,privind afara,observandu-l.

Speriata se apropie mai mult.Clipi si el disparu.Nedumerita,trase repede perdeaua,ascunzandu-se printre paturi.Probabil ca isi imaginase.Era obosita.Cu siguranta somnul era de vina.

Adormi cu gandul la ziua urmatoare,in timp ce prin gradina de langa conac,un trandafir rosu fu smuls din tufa sa si ingheta in mainile lui.

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Lun 24 Aug 2015, 22:40

Cat de suuuuuuuuuuuuuuper e OMFG !!!!!!!! Imi place de morrrr e totally my kind of fic :-). Continua te rog ! Anunta ma t rog cand pui urmatorul episod. Te pup cu drag <3

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Mier 02 Sept 2015, 22:01

Stiu ca a durat mult,dar am apucat sa scriu next-ul si aici hey sexy !

Lectura placuta!

Capitolul 6.Mal.

A trecut aproape o saptamana de cand am descoperit camera de la etajul trei si jurnalul lui Angelique.Ce m-a surprins cel mai mult e ca fata incepea sa scrie de la jumatatea paginilor si nu umpluse nici macar un sfert din caiet.

Imi facusem un obicei sa ies la prima ora a diminetii afara,simtindu-ma in siguranta,in gradina de la conac si asezandu-ma pe balansoarul vechi,incepand sa citesc.Ce scrise Angelique era foarte confuz.

Prima insemnare descria venirea ei in Bakewell,descria peisajele si conacul si camera ei care aparent era cea in care stateam eu acum.

Draga Jurnalule,

Totul s-a schimbat acum.Mi-am uitat deja vechea viata,simt ca acum pot sa o iau de la inceput.Pot sa ma integrez,pot sa ma simt iubita si in siguranta.Toata lumea se comporta foarte frumos.Imi place aici.

Matusa Freya mi-a aratat cateva remedii naturiste,mi-a promis ca ma va ajuta sa imi gasesc o slujba cat mai aproape de conac.Sper ca totul sa decurga bine.Imi place aici.Gradinile sunt superbe,hainele ma complesesc,dar mai e ceva..simt ceva in jur,ceva...puternic.

Fara sa vreau mi-am dat seama ca eram foarte incordata cand citisem.

ceva...puternic

-Ce citesti?rosti o voce,facandu-ma sa tresar si cartea mi-a scapat din maini,aterizand pe jos.Am privit-o fix.

-Imi pare rau.Zise vocea si din spatele meu aparu o tanara fata,foarte frumoasa,cu mult mai inalta decat mine.Avea niste ochi superbi,de un albastru sidefat,care se potriveau de minune cu parul ei lung,de o unduire naturala si de culoarea focului aprins.Purta o rochita simpla,din panza,care ii venea pana mai jos de genunchi si in talie era prinsa o panglica subtire de un purpuriu usor spalacit.Mi se parea cea mai simpla si draguta rochie din cate vazusem de cand venisem aici.Mi-am dat seama ca o priveam cu ciuda,avand in vedere ca eu purtam o rochie pompoasa,cu trandafiri falsi si extrem de grei prinsi aproape peste tot si cu un sir de margele tragandu-mi gatul in fata.

Imi zambi.I-am zambit si eu.

-Ti-a mancat pisica limba?intreba aceasta,aplecandu-se si ridicand jurnalul.

Mi-l intinse.Am ezitat.

-Cum te cheama?am intrebat-o,surprinsa de tonul hotarat cu care vorbeam.Aceasta clipi de cateva ori,privind jurnalul.Apoi isi tinu rasuflarea.

-Deci tot ce s-a spus e adevarat.Facu ea mai mult pentru sine.Aveau dreptate.

M-am incruntat.

-Scuza-ma?

Imi intinse jurnalul si l-am luat.

-Imi pare rau ca ti-am ocupat timpul.Zise,vrand sa plece.

-Stai putin!
Am luat-o de mana.

-Cine esti tu?am intrebat-o,privind-o fix,impunandu-i parca din privire sa imi raspunda.

-Numele meu e Mal.Spuse ea.

Am mentinut contactul vizual,simtindu-ma extrem de ciudat.De parca as fi simtit ce simte ea,o revarsare de emotii.Am simtit-o cum se impotriveste legaturii pe care am format-o fara sa stiu cum si fara sa vreau.Simteam ca nu ma mai pot controla,asa ca am continuat.

-Ce spuneai mai devreme?am intrebat.Cine avea dreptate?Si ce s-a spus de e adevarat?

Ea ma privi fix,atunci mi-am vazut imaginea reflectata in ochii ei.Parca nu eram eu.Apoi am vazut-o pe ea,captiva in propria minte,zbatandu-se sa iasa.Implorandu-ma sa o las,insa cu cat vroiam mai mult asta,cu atat nu puteam sa o fac.

-Spune-mi.I-am ordonat,strangand-o de incheieturi.

Lupta lua sfarsit,iar chipul din ochii ei disparu,lasand loc doar unei priviri goale.

-Tu esti ea.Ea esti tu.Zise fata.Ele au prevestit asta.Ele au spus ca Suprema te-a vazut venind cum a vazut-o si pe ea.

M-am incruntat.Cine?

-Suprema zici?am facut.Cine e aceasta Suprema?

-Numele ei e Cassandra.

-Ce a prevestit Cassandra?

-Angelique a fost atinsa de intuneric.Angelique a pierit din cauza ca a crezut in Cel Cazut.

Am simtit cum contactul slabeste si legatura se pierde.Am inceput sa tusesc,simtind cum ceva ma apasa pe piept.

-Cine e Cel Cazut?am intrebat-o cu ultimele puteri.Fata clipi si imi dadu drumul.

-Blestemul.Tu esti blestemana,la fel ca si ea.Vei muri,la fel ca si ea.

Apoi incepu sa zbiere.

-Nu!Vei deveni un monstru!

Apoi totul s-a intunecat.

***

Draga Jurnalule,

Ceva s-a schimbat,simt asta.Lumea nu ma mai trateaza atat de bine,de fapt ma ignora si le simt privirile incarcate cu ura.Freya mi-a spus ca nu ma aflu in siguranta.A spus ca Ele au avertizat-o sa ma faca sa plec pana nu e prea tarziu.A spus ca le pun in pericol.A spus ca sunt blestemata si ca voi cadea in intuneric.Nu stiu ce inseamna asta,insa simt frica peste tot.E ca si cum ar pune stapanire pe mine.Trebuie sa fug de aici.Au prevazut ca daca eu nu voi reusi sa infrang in lupta cu umbrele,cu Cel Cazut,va veni alta,doar ca ea nu isi va afla sfarsitul ca si mine.Ea nu va muri.Ea va fi transformata.

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Joi 10 Sept 2015, 17:20

Heiiii ! Din pacate pentru mine, capitolul este scurt :(, dar contine ceea ce trebuie. Imi place ! Cel mai mult ma intriga aceasta Angelique care pare sa i tot lase Sakurei tot felul de semnale periculoase. Ma intreb de ce este scrisa doar jumatate de pagina in jurnal. Hmm. Si mai interesant este acest moment pe care l ai descris foarte frumos cu Mel. Who the hell is Mel? Astept sa dezvalui mai multe, m ai lasat un pic in ceata. Bafta la scris in continuare, te pupppppp <3

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Mar 29 Sept 2015, 21:44

Dupa secole,am trecut si eu pe aici :))),imi cer mii se scuze,acum ca a inceput scoala abia mai gasesc putin timp liber si pentru a mai scrie.Ma bucur enorm ca am reusit sa aduc next-ul,sper sa va placa,lectura placuta! :*

Capitolul 7:Cioara
-Haide,Angelique!Trezeste-te!
Sakura isi deschise ochii,cu o anume teama,intalnind privirea dezaprobatoare a matusii sale.Ethel purta o rochie care ii amintea rozaliei de gastele de pe lac.Un mic zambet ii rasari pe chip.
-De ce ranjesti la mine?Intreba roscata,apucand plapuma care acoperea trupul firav al fetei.Aceasta ofta,ridicandu-se in fund.
Chiar trebuia sa o trezeasca atat de devreme?Casca fara sa vrea,atragand si mai multe priviri dezaprobatoare din partea matusii sale.
-Tocmai mi-ai spus...
Sakura se opri la mijlocul intrebarii,amintindu-si de expresia lui Ethel cand ii spusese prima data despre Angelique.
Roscata o privi nerabdatoare.
-Ti-am spus cum?
Rozalia sari in picioare,trupul ei mic cuprins de frisoane.Cand se racise atat de mult afara?Privi pe fereastra.Nu trecuse prea mult timp din vacanta de vara,insa era constienta de schimbarile prin care trecuse.Schimbari pe care nu le putea explica..
Ethel nu prea vorbea cu ea de la o vreme.Continuase sa lectureze jurnalul lui Angelique,incepandu-l iar si iar,memorand fiecare cuvant marunt ca pe o poezie.
-Nimic.Murmura fata,auzind o bufnitura.Se intoarse surprinsa catre roscata care rasturnase pe patul ei o sacosa din panza din care au cazut numeroase materiale in toate culorile,mari si mici,stralucitoare si netede,iar printre ele perechi de pantofi cu sau fara toc,palarii impanate,mergele si manusi din dantela,chiar si o umbrela..de soare.
La ce iti trebuie umbrela daca nu ploua?se intreba exasperata rozalia,trecandu-si cu mana peste una dintre materialele delicate.
-Pentru ce sunt toate astea?spuse ea.Ochii roscatei stralucira.
-Se va da un bal.
-Un bal?
Tonul neincrezator al fetei o facu pe Ethel sa rada din toata inima.
-Nu ai mai auzit de acest termen?Chiar nu va invata nimic acolo in tara voastra libera?
Sakura se infiora auzind cuvantul "libera".De ce trebuiau sa il foloseasca atat de des?
Il ura.
-Desigur ca am auzit,doar ca..
Ezita.
-..nu am mai participat ..niciodata.
Glasul ii era nesigur.Citise despre extravagantele baluri date in povesti,unde printesa isi gasea printul..dragoste la prima vedere,dansand in lumina lunii.
Mda,pff,ce sa zic!Gandi ea.
Un zgomot gutural rasuna in odaie.Roscata apuca una dintre bucatile de material,punand-o pe langa corpul fetei.
-Ei bine,diseara vei participa la unul.Deci,trebuie sa fi pregatita!canta aceasta,cu emotie in glas.
-Voi ce?
Sakura se dadu un pas in spate,privindu-si insistent matusa.
-Nu,nu,nu.Spuse.Nu pot face asa ceva.
-Si de ce ma rog frumos nu poti?Roscata isi adanci mainile in solduri,tintuind-o pe fata cu o privire veninoasa,care o facu sa se cutremure.Te crezi prea buna pentru un asemenea eveniment?
-Nu!protesta Sakura,simtind cum se inroseste.Nu e asta!
-Atunci care?
-Nu...ma voi...voi fi de rasul lumii!
Se tranti inapoi printre asternuturi,nepasandu-i ca sifona materialele.Isi auzi matusa oftand.
-Sakura..
Un carait le facu pe amandoua sa tresara.Rozalia isi ridica capul tocmai cand o cioara cu pene lucioase isi intinse aripile,lovind in geamul ei.
Se ridica,privind in cei doi ochi asemeni unor margele ai pasarii si cu pasi marunti se indrepta inspre fereastra,vrand sa o deschida.Ceva din privirea pasarii ii facea inima sa bata de cateva ori mai tare si stomacul sa ii se intoarca pe dos.
-Ce faci?!izbucni Ethel,apucand-o pe fata de mana fix cand aceasta vru sa deschida fereastra.
-E doar o cioara.Spuse aceasta,socata de reactia matusii sale.Roscata izbi cu palma in geam,facand pasarea sa protesteze,insa aceasta nu pleca.
-Проклет, птици окаян!(s-ar traduce blestemat sa fi,pasaroi mizerabil)
Cuvintele care au iesit pe gura matusii Ethel nu au fost recunoscute de fata,insa erau incarcate pline de ura si Sakura banuia ca erau facute la adresa pasarii.
Ca la un semnal,cioara zgarie cu ghearele ei geamul,lasand o cateva dungi subtiri,perfecte pe sticla si se indeparta catre vazduh.
-Проклет!(blestemat//la n*iba!)
Repeta roscata.
-Matusa,in ce limba ai vorbit?intreba Sakura,privind catre geamul distrus.
-Eu..
Vazand ca nu primeste un raspuns,se intoarse catre roscata.Aceasta se juca incordata cu o margea de la gatul ei impodobit cu alte zeci.
-Ce limba era?insista rozalia.Ethel nu ii raspunsese.
-Voi chema in cateva momente croitoreasa,pana atunci alege ce-ti place de acolo.
Facu semn catre gramajoara de pe patul fetei si pleca cu pasi repezi,lasand-o pe Sakura mai confuza decat niciodata.
~~~~~~~~~~~~~~~
Dupa o ora si jumatate de luat masuri si alte doua de acomodare prin casa cu pantofii,Sakura nu isi mai simtea nici bratele,nici picioarele si nici gatul.Se lasa obosita sa cada pe patul ei nefacut,rasufland usurata.Fusese groaznic!..de ce le permisese sa o tortureze in asemenea hal?Unde era Protectia Copilului cand aveai nevoie de ea?
Cu siguranta nu aici,gandi ea,nu exista asa ceva intr-un continent cu cateva secole in urma.
Ofta prelung.Vroia acasa,isi dorea sa se reintoarca la viata ei normala,la prietenii ei,la scoala,pana si la scoala...urase liceul din tot sufletul ei,insa acum parea mai dulce decat un tort de inghetata.
O izbitura o trezi la realitate.Se contopi cu linistea din camera,asteptand sa o auda din nou.Dupa cateva momente crezu ca isi imaginase,insa se auzi din nou.Inca o izbitura.Se ridica in sezut si vazut socata ca la fereastra ei zgariata ciocanea cu ciocul ascutit si lung aceeasi cioara,acum parca mai intunecata si mai infricosatoare.
Sakura ramasese blocata in postura in care se afla,privind fix catre pasaroiul care parca vroia sa sparga geamul pentru a intra si a-i scoate ochii.
Se gandea daca sa o cheme pe matusa Ethel,insa dupa cum reactionase prima data nu parea sa fie o idee prea buna.Nu!gandi sakura.E o cioara,nu un tigru bengalez!
Nimic rau nu ii se putea intampla.
Se ridica hotarata,intinzandu-se si deschizand cu o miscare rapida fereastra.Pasarea o privi curioasa,insa nu-i facu nimic.Dadu de cateva ori din aripile sale lungi si lucioasa,iar apoi isi lua zborul.
Halal pasare periculoasa!rase Sakura in sinea ei,zambind multumita.
Studie imprejurimile si norii intunecosi care acopereau cerul.Padurea din spatele casei parea mai inspaimantatoare ca niciodata,ascunzand cine stie cate secrete.Un gand sacaitor o izbi pe fata din plin.Ceva se intamplase in padurea aceea,insa nu isi putea aminti nimic.
Si atunci se intampla.Surprinsese o luminita,fie ea cat de mica si de rapida.Se aprinse si se stinse.Erau doua de fapt,doua minuscule luminite rosiatice,stralucind in intunecimea padurii.
Isi apleca capul mai mult,surprinzand o silueta diforma in spatele unui trunchi de copac.
Se auzi un carait.Cioara zbura catre acea silueta,asezandu-se pe ea.Ba nu,Sakura privi mai bine.
Silueta isi intinse un brat pe care cioara statea.Sakura ingheta.
Doi ochi sangerii o urmareau misteriosi si reci.

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Mier 30 Sept 2015, 13:18

Olla ! In sfarsit, ai revenit ! Credeam ca esti intr-atat de ocupata, incat vei renunta la ideea asta minunata. Ce usurare ! Super capitol, dar cam scurt ce-i drept.

Bal? Extrem de interesant. Sunt sigura ca acolo IL va intalni. Cioara ? hm, sexy. Ma gandesc la Damon (TVD). Sakura nu stiu cum a putut sa se abtina si sa nu-i spuna matusii ca a numit-o Angelique. Foarte draguta partea cu rusa ( daca e rusa).

Povestea ta este din ce in ce mai misterioasa. Mor de curiozitate. Abia astept balul, si noul capitol, evident.

Bafta la scris, pupiciiiii

Subiect: Re: CAPELA ALBĂ Dum 04 Sept 2016, 00:08

Fanfic blocat din cauza inactivității.