Indiference, opposed of Love

~Capitolul 4~

Sakura(scris de Bubu)

- Nu ! strig eu oprind sarutul si privindu-l pe Sasuke in ochi

Doamne, ce se intampla cu mine ? Nu sunt sanatoasa sau care e problema mea pana la urma ? Adica zau asa, cum sa ma sarut cu propiul frate ? Cred ca mi-am iesit din minti. Da Doamne sa fie doar un vis urat, te rog, te rog !! Imi intorc privirea spre el si am vazut ca este confuz la fel ca mine, ba chiar mai rau. Fara a mai spune ceva m-am indreptat spre camera mea. M-am intins in pat lasand lacrimile amare sa mi se prelinga pe obraz.
Plangeam pentru ca nu intelegeam cum este posibil ca eu sa ma sarut cu fratele meu. Dintre toti baietii de pe pamant, tocmai el ? Si na.. nu e vorba ca simt ceva pentru el. Adica .. il iubesc doar ca pe un frate, asa cum e. Sau cel putin asa cred. In mintea mea erau multe intrebari fara raspuns. Insa nu stiam ce sa mai fac. Probabil ca nu era un motiv de ingrijorare, poate era doar o greseala ceea ce facuseram amandoi. O simpla atractie fizica sau necesitatea de a simti pe cineva aproape..atata tot.
M-am ridicat din pat si m-am apropiat de fereastra, ce sa vezi ? Nesuferita de Karin si Sasuke care se sarutau. Nu stiu ce sau de ce insa am simtit ceva in momentul acela, si nu pot spune ca ceva tocmai placut. Probabil ca sunt furioasa pentru ce se intampla si imi vin numai idei traznite prin minte. Mi-am dat ochii peste cap si apoi am iesit din incapere. Am mers afara unde erau cei doi si spre surprinderea mea si ceilalti prieteni ai nostri care desigur, priveau dezgustati scena.

- Sakura !! Aici, vino ! le aud pe fete cum ma striga

Ma duc spre masa la care se aflau fetele si ma asez pe scaun privind in continuare la sarutul dintre cei doi. Doamne, parca dura o vesnicie. Nu mi-am dat seama insa se pare ca priveam cu ura ceea ce se desfasura in fata ochilor mei.

- Saku ? De ce te uiti asa de urat la fratele tau si Karin ? intreba Ino curioasa

Am ridicat din umeri incercand sa par indiferenta insa cu siguranta ma deranja, si nu stiu de ce. Intrebarea asta ma macina.

- De ce sa ma deranjeze ? De ce sa ma deranjeze ? Pur si simplu de ce ? spun eu fara sa-mi dau seama ca am spus cu voce tare
- Ce sa te deranjeze ? intreaba Sasuke care nu stiu de unde a aparut in spatele meu si m-a speriat de moarte

Am inceput sa tip ca nebuna si am si cazut de pe scaun. Vai, ce rusine. Deci chiar e aiurea, ce om. Stie totul sa faca pe de-andoaselea. Ma ajuta sa ma ridic, bineinteles cu un ranjet prostesc pe fata. Si normal ca toata lumea radea. Cat poate sa ma enerveze omu asta. Ma asez la loc pe scaun ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am inceput sa vorbesc cu fetele despre diverse lucruri astfel incat sa uit de intamplarea neplacuta. Chiar cand incepeam si eu sa ma simt bine a venit Karin si a inceput sa vorbeasca numai aiurea.
Chestii pe care numai ea le intelegea. Am rabdat cat se putea rabda, insa deja ma scotea din sarite. Parca era o moara stricata. Mi-a stricat buna dispozitie si azi. Fetei asteia ii trebuie un premiu pentru cea mai enervanta fata din lume. Sigur al lua locul unu. Dupa inca o jumatate de ora in care m-am tot chinuit sa inteleg ce spune roscata, au aparut parintii acasa. Si ce sa vezi ? Se pare ca erau cu parinti lui Karin. Mi-a picat fata cand am vazut. Bineinteles ca toti prieteni nostri au trebuit sa plece acasa, dar Karin si cu parinti ei au ramas. Am mers in casa si am inceput sa discutam.
Deja era putreda treaba, nu mai puteam sta nici macar un minut cu astia la masa. Simteam ca explodez numai cand auzeam vocea subtire si pitigaiata a lui Karin. Dapai sa mai stau nu stiu cate ore la masa in prezenta neplacuta pe care o creau ea si parintii ei. Fara sa-mi dau seama din nou incep sa vorbesc cu voce tare

- Doamne ce specimene esuate mai sunt si astia .. spun eu .

Cand ridic capul observ ca toata lumea si-a indreptat privirea spre mine. Nu intelegeau despre ce vorbesc. A trebuit sa improvizez ca sa nu le stric ziua parintilor mei. Chiar daca imi doream din tot sufletul sa le zic verde in fata ceea ce cred.

- Dinozauri, niste specimene pe cale de disparitie. spun eu razand
- Draga mea, te simti bine ? Dinozauri nu mai exista .. spune tata confuz
- Da, da, asa e. Asta spuneam si eu, exact ca tine. Dar lasati, continuati-va discutiile. spun eu repede.

Au ridicat din umeri si au continuat sa vorbeasca. Simteam cum sunt privita insa nu indrazneam sa ma uit la cine era. Sau poate ca doar imaginatia mea imi juca feste. Simtindu-ma incomod am intors capul si ce sa vezi ? Era Sasuke care se uita la mine insa si-a intors privirea atunci cand a vazut ca l-am descoperit. Karin incepuse sa abereze din nou. Spunea numai tampeni despre parul meu incat imi venea sa o strang de gat, sa ii rup parul ala roscat din cap ca sa aiba dupa de ce sa se planga. In fine, toata fatada asta a mai durat inca vreo doua ore de chin, pentru mine evident. Dupa ce au plecat nesuferiti aia parintii nostri s-au dus in dormitorul lor asa ca eu si cu Sasuke am ramas singuri.

- Pfai, bine ca au plecat clowni aia. Pe bune nu-i mai suportam. spun eu fericita ca au plecat.
- Nu cumva esti geloasa ? ma intreaba Sasuke
Ok, intrebarea asta mi-a pus capac. Ce pot sa-i raspund eu acum ? Ihh, trebuie sa fie ceva convingator. Sa fiu sigura pe mine cand ii spun ca nu. Adica chiar nu sunt, nu stiu la ce se refera. " Ok, Sakura, calmeaza-te, e doar o simpla intrebare si un simplu raspuns. Fa-o ! " .. imi spun eu in gand..


Sakura (Puffy):

-Geloasa? Dar de ce as fi geloasa…pfai nici gand! Spun eu incercand sa par convingatoare dar oare de ce ma simteam ca si cum ar fi adevarat faptul ca as fi geloasa.

Totusi e fratele meu, indiferent dac as vrea…nu as putea. Offf !! Dar ochii aia negri si stralucitori ca pana corbului, fata lui palida si perfecta, parul lui pufos..e asa de..de perfect ! Haaa !? Sakura ai inebunit, ce tot zici pe acolo.

-Ai nevoie de control draga Sakura. Zic eu dinou cu voce tare.
-Esti ciudata…oricum, noapte buna. Imi spune fratele meu facandu-mi cu ochiul.

Doamne…de ce mi-ai dat un frate asa perfect. De ce nu mi-ai dat unul tocilar cu multe cosuri pe fata si cu ochelari. Ce tot vorbestia colo fato, nu ti-ai dori asta. Off, dar nici un frate care sa arate mai bine decat vedetele de la TV. Imi dau ochii usor peste cap si ma duc in camera mea.
A doua zi…
Casc lung trezindu-ma. Ma uit in jur si observ cat de buimaca sunt. Imi pun mana la cap instinctiv si vad ca ard. O Doamne, sa nu-mi zici ca am febra. De ce de ce de ce ? De cand am venit de la academie parca absolut totul imi merge prost. ABSOLUT !
Ma trantesc dinou pe perna uitandu-ma pe tavan. Trebuia sa-i zic cuiva asa ca am strigat cat de tare m-a tinut vocea :

-Mama… ! Bine asta chiar nu a fost un strigat tare.
-Mamaaaa !! Cred ca de data asta m-a auzit.

Usa se deschide si isi face aparitia… Sasuke ? Imi spune ca mama nu e acasa si ca tata e la servici. Of, grozav.

-Ce zi norocoasa…spun eu tare si sarcastic, dar defapt as fi vrut sa gandesc asta.
-Ce s-a intamplat Sakura…mi se pare mie sau esti putin palida ? S-a intamplat ceva ? ma intreaba Sasuke ingrijorat

I spun ca nu doar ca sa nu-l ingrijorez. Imi amintesc cand eram mai mici si avea mereu grija de mine cand ma imbonlaveam. El iese afara lasandu-ma acolo. Ma simt cam singura acum, asa ca il strig pentru ca aveam sentimetul ca daca nu are cineva grija de mine o sa ajung la spital. Intra pe usa si eu ii zic ca am febra. Isi pune mana pe fruntea mea si spune :

-Sakura …cred ca nu e de bine, arzi enorm de rau. Dar nu l-am putut auzi prea bine pentru ca in momentul urmtor totul era negru si eram ametita…


Ma trezesc pe un pat de spital cu Sasuke langa mine. Off, am lesinat.

-Sakura ?? Te simti bine ! Credeam ca nu te vei mai trezi, nu stiu ce faceam fara tine.

Auuu, a zis niste cuvinte asa de dragute incat nu m-am putut abtine si am sarit direct in bratele lui. Ma simteam asa de protejata. Sakura, iar aberezi. Oare sunt indragostita de fratele meu. Si chiar daca as fi nu as putea, nu e permis. Am dat frau liber lacrimilor iar fratele meu obserava. Nu m-a intrebat motivul, doar ma strand mai tare si mai tare in barte. Nu ajuta chiar deloc, durea…psihic. Dar nu puteam sa-i zic nu. Cu totul ca mi-as fi dorit foarte mult. L-am pupat pe obraz atingand putin coltul gurii. Instantaneu am simtit fluturasi in stomac si m-am inrosit. Vaii, deci poate eu chiar am inebunit…