Capitolul 6.

Brunetul iesi din baie. Chiar daca s-a spalat mirosul rozaliei a ramas imprimat pe pielea lui. Dadu negativ din cap si incepu sa rada. Se indrepta spre dulap si se imbraca cu o bluza albastra si niste blugi negri. Dupa ce termina cobora jos unde se pare ca era si Sakura impreuna cu familia ei. Acesta zambi la vederea ei, iar ea se imbujora precum un trandafir deabea inflorit.

"E asa de frumoasa atunci cand se inroseste" isi spuse el fiind fermecat de faptura din fata lui.

- Si acum ? Ce facem ? intreba Sakura plictisita
- Pai noi vom merge sa discutam ca intre adulti.. iar voi..dar tatal Sakurei nu apuca sa termine pentru ca acesta il intrerupe
- Ca intre adulti, ce sa zic..spuse ea soptind
- Ai zis ceva domnisoara ? intreba mama ei razand

Sakura da din cap in semn ca nu si intreba ce vor face ei. Tatal lui Sasuke le-a propus celor doi sa mearga in camera brunetului si sa povesteasca sau sa faca ce vor ei. Sakura nu a putut sa spuna ca prefera sa iasa afara pentru ca brunetului nu-i displacu ideea tatalui sau si o trase pe rozalie spre camera lui.
Dupa ce intra, acesta ii spuse Sakurei sa se aseze unde vrea. Aceasta se aseza pe scaunul de la birou si incepu sa inspecteze camera. Era placut, iar mirosul specific lui Sasuke predomina in toata camera. O facea pe Sakura sa se simta minunat. Insa aceasta nu a vrut sa dea frau liber sentimentelor. Cu greu a reusit sa se stapaneasca.
Sasuke, pe de alta parte o privea fascinat. Se gandea ce ar putea ei sa discute. Desigur, subiecte erau cu miile numai ca frumusetea ei il faceau sa ramana ca un mut. Nu reusea sa scoata nici macar un cuvant. Vroia doar sa o priveasca.
El simtea ceva, si ea de asemenea. Sasuke stia ca are legatura cu rozalia ceea ce simtea insa nu stia daca era doar un sentiment de prietenie sau ceva mai mult. Sakura era confuza pana peste masura dar, cu toate astea, reusea sa tina totul pentru ea. Desi amandoi ar fi vrut sa vorbeasca despre ceea ce simteau se pare ca nici unul dintre ei nu avea acel curaj. Cand Sasuke a vrut sa faca primul pas, Sakura la luat la intrebari.

- Si ? Ce mai faci Sasuke ? intreba aceasta incercand sa il faca pe brunet sa vorbeasca.
- Bine, chiar foarte bine atunci cand sunt cu tine. raspunse acesta nedandu-si seama de ceea ce a spus.

Sakura a ramas putin in urma. Acele cuvinte i se derulau in minte, din nou si din nou.

" Atunci cand e cu mine ? " se intreba ea nesigura

- La fel si eu..spuse ea incet, lasand capul in jos.

Nu stia de ce a spus asta, cuvintele au iesit pur si simplu. Nici macar nu si-a dat seama cum si cand. Stia doar ca nu poate sa-l priveasca in ochi. Nu acum.
Sasuke se uita mirat la ea, vedea ca nu este in apele ei. Nici el nu era, dar nu asta conta acum. " La fel si eu..", se simtea fericit pentru ca ea a spus asta. Dar nu stia de ce. Simtea ca atunci cand e cu ea un sentiment incepe sa infloreasca din ce in ce mai mult.
Isi dorea nespus de mult sa stie ce e. Doar o simpla prietenie ? Nu, il tulbura prea mult ca sa fie doar asta. Poate..o place ? Nu, a mai placut si alte fete dar ceea ce simtea acum depasea cu mult. Oare se indrago..
Chiar atunci Sakura isi ridica capul si il privi in ochi. Gandurile brunetului se oprira. Tptul se oprise, nu existau decat ei doi.
Usa se deschise, pe ea facandu-si aparitia mama Sakurei si mama lui Sasuke. Cele doua au inceput sa rada la vederea celor doi.

- Mama ? Te simti bine ? Ce ai patit ? intreba Sakura nedumerita.
- Voi doi sunteti comici rau. Ce faceti ? Invatati sa comunicati prin semne ?
- Chiar asa, am stat la usa sa vedem ce vorbiti si voi..nimic..tot ce am auzit a fost..nimic. spuse mama lui Sasuke printre rasete.

Cei doi sau inrosit la auzirea cuvintelor spuse de doamna Uchiha. Cu siguranta sau facut de ras rau de tot, si chiar daca erau mamele lor tot se simteau prost. Oare ce gandeau acum cele doua femei despre ei ?

- Ce a-ti facut ? Mama !! spuse Sakura ridicandu-se in picioare.
- O haide Sakura, si asa nu am auzit decat " Sasuke ce faci ? " spuse mama brunetului razand, facand-o si pe doamna Haruno sa rada.

Sakura isi incrucisa mainile batand din picior. Iar Sasuke isi drese glasul. Cele doua femei au ridicat mainile spunand " o haide, nu am facut nimic rau " apoi iesira din incapere, inca razand.
Rozalia nu a putut sa se abtina si a inceput si ea sa rada. Brunetul nu intelegea ce e de ras asa ca a intrebat-o.

- No, Sasuke ele au dreptate. Ne purtam ca doi copii de 5 ani. Serios, cred ca trebuie sa discutam. spuse aceasta oprindu-se din ras.

Inima brunetului incepu sa bata din ce in ce mai tare. Acel " trebuie " si "discutam "..au fost bine punctate, destul pentru al face pe brunet sa devina serios.

- Da, cred ca am ceva sa iti spun. spuse acesta privind-o pe rozalie cu seriozitate..

UU absolut genial scumpa mea!
Pai eu next-ul o sa il aduc cand de teze si am timp! va pup:*

LALY SCUMPA AI SCAPAT DE TEZE?
PENTRU CA VREAU NESPUS DE MULT NEXTUL!
PLEASE!
CEI DOI SUNT ATAT DE ROMANTICI!
SI CRED CA STIU CE VREA SASUKE SA-I SPUNA SAKUREI.
ADU NEXT SA VAD DACA AM DREPTATE!
FETELOR VA PUPACESC!

Capitolul 7:

- Da, cred ca am ceva sa iti spun. spuse acesta privind-o per rozalie cu seriozitate..

Tanara il privi atent , inima batandu-i cu putere. Nu isi intelegea atitudinea. Se simtea fermecata de simpla lui existent, de simplul lui mod de a respira sau a merge. Era precum un copil ce analiza totul. Desi nu vroia sa recunoasca era intru totul fascinate de el. Era mult prea curioasa sa afle ce dorea sa ii impartaseasca brunetul.
Sasuke isi drese glasul, luand o gura de aer, incercand sa ii spuna rozaliei:
-Eu vroiam sa iti spun ca..., insa nu apuca sa termine ca pe usa intra tatal sau.
-Continua fiule, continua, spuse tatal chicotind.
Brunetul se opri, intorcandu-si privirea pe geam. Se simtea mai mult decat rusinat. Mai intai mamele lor, acum tatal sau?

O sa am si eu ocazia sa ii spun ce vreau? Intodeauna sunt interrupt de catre cineva din diferite motive. Nu este absolute deloc corect.
-Haide-ti jos! Vrem sa facem ceva impreuna, spuse tatal chicotind.
Cei doi se privesc adanc in ochi, urmandu-l pe Domnul Uchiha jos. La parter, lucrurile mergeau destul de bine. Rasetele cristaline rasunau in intreaga incapere. Batranii familiei aveau o idee geniala, dorind sa o puna in aplicare:
-Dragii mei, noi vrem sa ne jucam de-a v-ati-ascunselea, spuse Doamna Haruno razand in hohote.
Sakura se rusina rapid auzindu-si propria mama gandind mai rau ca un copil de cinci anisori.
-Dar mama, spuse Sakura per un ton plangacios.
-Nici un dar, spuse Doamna Uchiha.
Asa au fost nevoiti cei doi sa intre in acest joc, din punctul lor de vedere copilaresc. Domnul Uchiha ii cauta iar ei incercau sa se ascunda. Intrara in dormitorul parintilor brunetului, intrand amandoi in dulapul din baie. Acolo Sakura gasi o mica incuietoare. Trase de ea iar in fata ei se deschide o mica usa. Sakura il priveste pe Sasuke temator, nestiind daca sa descopere sau nu. Brunetul se apropie de ea, prizand-o de mana asta dandu-i curajul necesar pentru ca cobora per scarile ce se afisau in fata ei.
Intra in bezna totala, simtindu-l pe Sasuke lipita de ea. Ii era frica, insa nu putea sa dea inapoi. Ajunse la finalul scarilor privind incaperea. Nu era deloc sinistra. Sasuke aprinse lumina, privind in jurul lor. Acolo era chiar placut. Pe jos era un covoras, iar in fata lor un semineu. Se afla un pat de doua persoane.
Amandoi se privira cu subinteles. Era clar ca trebuia sa isi invete minte parintii.
-Tu te duci dupa lemne, eu dupa lenjerie, si ceva de sters praful, spuse Sakura chicotind.
Brunetul aproba, amandoi urcand incetisor scarile. Intrata in joc, reusind sa ajunga in hol, inaintea Domnului Uchiha. De aceasta data se punea tatal Sakurei. Acesta incepu sa numere. Sasuke fugi dupa lemne din curte, iar Sakura urca in uscator, unde lua o lenjerie albastra, si o carpa de praf, dupa care urca atent sus. Nu dorea sa fie prinsa de parintii sai. Intra rapid in dormitor, observand ca nu este nimeni. Se strecura atent in dulapul din baie, intrand in camera de jos, insa nu inainte sa inchida usa dupa ea. Cobra incetisor pentru a nu se impedica. Lasa lenjeria per pat, incepand sa stearga putin praful prin camera. Aranja lenjeria pe pat, insa nici nu apuca sa termina ca in spatele ei apuru Sasuke cu lemnele in brate, incat sa le ajunga toata noaptea. Doreau sa le dea o sperietura mica parintilor.
Sasuke facu focul pentru a incalzi, jos fiind destul de frig. Rozalia aseza covorasul in fata seminelui pentru a se incalzi. Langa ea se aseza brunetul privind pierdut vapaiele focului:
-Crezi ca este bine ce facem, intreba Sakura ganditoare.
-Le dam o mica lectie, plus ca suntem in casa, deci nu facem nimic rau, spune brunetul chicotind.
Sakura incepu sa tremure usor de frig, brunetul simtind inca raceala camerei, ce nu avuse timp sa preia din caldura focului. Se ridica de per jos, luand patura de pe pat, punand-o in spatele rozaliei, dupa care se baga si el sub patura langa rozalie. A luat-o in brate strangand-o la pieptul sau incercand sa ii dea din caldura corpului sau:
-Multumesc Sasuke, esti dragut, spuse rozalia zambind cordial.
-Tu esti cea mai dulce bombonica roz pe care am vazut-o, spuse tanarul inrosindu-se.

Este atat de dulce. Nu ai cum sa nu te indragostesti de ea iremediabil, gandea Sasuke

Iubita lui va fi norocoasa sa il aiba. Simpla lui prezenta te alina, simtindu-te protejata, iubita.., gandea Sakura inrosindu-se