Este toamnă . Frunzele arămii ale pomilor cad leneșe parcă îmbătrânind atmosfera . Ceața deasă a pus demult stăpânire pe  orășelul meu drag  , Paris . 
-Huh , se pare că frigul este destul de promițător .. murmur eu încet și într-un fel deranjată de frigul de afară
Se pare că am uitat să mă prezint . Mă numesc Sakura . Am părul roz deschis .. și nu,nu sunt vopsită,e culoarea mea naturală.Ochii de-un verde șters și pielea albă ca laptele.
-Sakura , pregătește-te ! trebuie să plecăm peste 30 min . Țipă tata disperat
-Ohhhh , fir-ar ! Vin acum . Și încă ceva,dacă tot țipi așa , mai gândește-te la niște ore de operă , ai face ravagii , spun eu sarcastică
E timpul să plecăm spre Tokyo , orașul copilăriei mele . Orașul unde mi-am lăsat toate suferințele,amintirile și prietenii . Orașul regretelor mele..Vă întrebați de ce plecăm din faimosul Paris,tocmai până în Tokyo ? Ei bine,se pare că tata a găsit acolo o slujbă mai bună,așa că ne vom muta cât de repede putem.
Mă duc în baie să îmi fac așa-zisul ritual . Mmmmm , miros de vanilie,preferatul meu.Dar nu stau mult în baie , că sună alarma.CEEEE????Deja am stat 20 de minute?Nu te creddd,nu te credddd ... sar ca arsă din cadă și îmi pun ceva pe mine până în dormitor.Îmi trag repede niște pantaloni de piele cu talie înaltă,negri și un tricou alb simplu cu dantelă . În picioare îmi pun niște botine negre,iar părul îl prind într-un coc ciufulit . Sar pe scări de zici că sunt scăpată de la spitalul 9 până ajung jos.
-Oh man , nu m-am mai mișcat atât în viața mea , spun eu parcă ieșindu-mi sufletul din mine
-Hai,în mașină
Ajungem în mașină,tata la volan și eu lângă el .
Nu mergem mult că în fața noastră se ivește o bătrânică.Așteptăm după ea vreo 2 minute.
Tata nervos,deschide geamul de la mașină și strigă la ea.
-Mamaieee,mișcă-ți fundul ăla mai repede,am lucruri mai importante decât să-ți văd ție defilarea ! țipă tata vizibil nervos
Fac eu ochii cât cepele,deja văd bătrânica cum vine la noi și îi trage tatei o geantă în cap de vede stele verzi , apoi pleacă.
-Omg .. râd eu mai în secret
-Ți se pare amuzant?spune tata umilit
-Ți-ai meritat-o!spun eu răstindu-mă la el
-Dar nici ea nu s-a grăbit!
-Ne mai certăm mult? e 10:27 ! spun eu alarmată
Ajungem însfârșit,într-o viteză...ce-i drept..
Ne urcăm în avion,acolo unde,desigur,ne și tragem sufletul,la cât de speriați am fost..
-Tokyo .. vezi că vin .. murmur eu uitându-mă pe geam,de unde observ că .. din nou .. las în urmă aproape tot . Încep o viață nouă . 
-Ești pregătită ? mă întreabă tata suspicios
-Nu eu trebuie să fiu pregătită , ci el . Spun eu uitându-mă în gol 

Șiiii,acesta a fost primul capitol :x

Se pare că am ajuns . Cobor obosită din avion din cauza zborului lung și îl ajut pe tata cu bagajele .
Oare cum va fi viața aici?Ceilalți mă vor recunoaște?Va fi totul bine?Mii de întrebări ce nu își au răspunsul..încă.
-Sakura..știu că îți va fi greu.Dar va trece totul și te vei acomoda cu situația.Spune tata grijuliu
-Știu.. spun eu nesigură pe mine
Mergem ce mergem , și ajungem în fața unei vile .
-Îți place?mă întreabă tata fericit
-Da.. 
Dar nimic nu mai era lafel.Mă obișnuisem într-un fel cu viața de ''bogat'' . Niciodată nu mi-am dorit un lucru  anume,deși puteam avea orice . Mi-am dorit doar .. dragoste .. . Când aveam 6 ani mama mea a murit într-un accident de mașină . Eram și eu în mașină.Dar nu îmi amintesc mai nimic,înafară de..
*Flashback*
Mergeam pe stradă cu mama.Voiam să ajungem acasă,eram foarte departe,deoarece venisem de la bunici.Când,deodată,oprește o mașină în dreptul nostru.Mama era o femeie de afaceri foarte cunoscută.Dar mai cunoscută prin căldura inimii sale,și numai eu știu cât s-a luptat pentru mine..

-Doamnă Haruno , ce mă bucur să vă văd.Spune un bărbat îmbrăcat în negru din cap până în picioare.Nu i se vedea chipul prea bine,deoarece era noapte.Avea o voce teribil de înfricoșătoare,și mi se părea că vorbește într-un fel sarcastic.
-Oh,domnule *aici firul s-a întrerupt,nu îmi mai aduc aminte numele din cauza incidentului* , și eu mă bucur să vă văd ! Spune mama cu un zâmbet cald pe buze,ca de obicei.
-Unde vreți să ajungeți?întreabă bărbatul curios
-Acasă.
-Oh,vreți să vă duc eu?spune bărbatul zâmbind în colțul gurii
-Bine .. spune mama zâmbind.Deși în inima ei nu avea încredere,simțeam asta
Ne urcăm în mașină . Era spațioasă,dar întunecată.Și spun asta pentru că era neagră,cu geamuri fumurii,parcă se pierdea în întuneric.
Trece puțin timp și..vine și dezastrul.. Ajungem pe un pod :
-Nu pe drumul ăsta ajungem acasă,spune mama speriată
-Știu. spune bărbatul parcă satisfăcut de situație
În momentul acela m-au trecut fiorii , urma să .. ne ciocnim de altă mașină .
-Sakura ! spune mama speriată . Mă ia în brațe încercând să mă protejeze , dar se pare că ei i-a fost fatal ..
*End Flashback*
Mama murise , eu eram în stare critică iar bărbatul .. dispăruse.. 

End 2.