Anime. Naruto. Sasuke & Sakura
Impotriva lumii Bvpf10





Înainte de a începe să postați, vă sfătuim să citiți REGULAMENTUL forumului! Dacă vă veți face cont, vă rugăm să nu uitați de forum și să fiți activi. Sperăm că vă veți distra și că vă veți face noi prieteni. Have fun :)
Anime. Naruto. Sasuke & Sakura
Impotriva lumii Bvpf10





Înainte de a începe să postați, vă sfătuim să citiți REGULAMENTUL forumului! Dacă vă veți face cont, vă rugăm să nu uitați de forum și să fiți activi. Sperăm că vă veți distra și că vă veți face noi prieteni. Have fun :)

Anime. Naruto. Sasuke & Sakura

That's our forum way!
 
AcasaPortalEvenimenteUltimele imaginiFAQCăutareÎnregistrareConectare
--- Ne-am gândit să ne facem o nouă (re)introducere în categoria de Ești nou? Prezintă-te. Dacă te-ai mai prezentat în trecut, caută vechiul topic și fă-o din nou tot acolo. ---

Distribuiţi | 
 

 Impotriva lumii

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
S. Felicia
Chūnin
Chūnin
S. Felicia

Sex : feminin Varsta : 26
Localizare Localizare : Brăila
acebook acebook : Felicia Stratulat
Nr. mesaje Nr. mesaje : 606
Puncte : 817
Reputatie Reputatie : 55
Hobby-uri Hobby-uri : Seriale, citit, facebook, muzică, filme, prosteală
Stare de spirit Stare de spirit : meh...

Impotriva lumii Empty
MesajSubiect: Impotriva lumii   Impotriva lumii I_icon19Lun 01 Feb 2016, 19:54

Impotriva lumii




   Iunie 2010, am mai încheiat încă un an şcolar cu dureri infernale de cap şi spate. Aşteptam această gură de aer chiar de prin aprilie, când cei din minister au fost obligaţi să ne lase să petrecem şi ceva timp pentru noi, date fiind sărbătorile pascale. Chiar dacă în fiecare an îmi spuneam că va fi diferit, spre ghinionul meu, Astrele nu au fost de partea mea. Uram acel loc plin cu indivizi cam de aceeaşi vârstă cu mine dar cu mentalităţi total diferite, şi chiar nu mi-aş fi dorit să fie cineva ca mine, în ceea ce-mi priveşte caracterul, aş prefera să-mi păstrez ego-ul şi să simt în interiorul meu că am ceva aparte faţă de cei ce mă înconjoară. Majoritatea fetelor îşi lasă de o parte respectul de sine cu dorinţa de a fi plimbate întro maşină luxoasă de nişte bădărani şi uită adevăratele valori ale vieţii, uită că frumuseţea este trecătoare, iar că tipul care a încercat ea să-l tragă în mrejele sale, întrun final o va părăsi pentru alta probabil mai atractivă sau care ştie să se respecte şi să se impună. Băieţii nu realizează că în societate, educaţia contează, că lipsa ei lasă de dorit şi când vor realiza asta, probabil peste cel puţin încă zece ani de acum în acolo, probabil va fi prea târziu, spre disperarea lor de a-şi găsi ţelul în viaţă sau pur şi simplu un motiv de a trăi şi de a nu face umbră degeaba pământului. Îi privesc cu milă în unele momente, dar apoi îmi dau seama că nu merită aşa ceva, iar dispreţul îmi înlocuieşte moleşeala din  piept cu un dispreţ înăbuşit. Încă aud vocea mamei bruiată de semnanul prost, spunându-mi a nu-ştiu-câta-oară că este cea mai frumoasă perioadă a vieţii, că de aici se nasc cele mai frumoase amintiri, şi mai ştiu eu ce cuvinte încerca să mai găsească pentru a mă „aduce pe calea cea bună”, că voi regreta aceşti ani. Într-adevăr, îi regret încă de pe acum, sunt recunoscătoare faptului că am şansa la educaţie, că este un prilej de care nu mulţi pot beneficia, atât cât despre şcoală, cât şi situaţia mea materială de acasă, dar când îmi reamintesc că acasă mă aşteaptă un morman de rufe ce aşteaptă să fie spălate şi un altul de vase, plus multe alte întrebuinţări casnice, parcă îmi cam taie elanul de „vacanţă”, şi fraza cu „trăieşte-ţi copilăria” îşi cam pierde farmecul, nu-i aşa?
   Îmi arunc flaneaua pe fotoliu, luându-mi birmaneza în braţe în timp ce ochii ei de-un albastru pătrunzător mă cuprindeau, iar clopoţelul ataşat de zgardă răsună în încăpere precum un oftat. Îi vorbeam de parcă ar fi o persoană şi o certam ca atare când făcea ceva greşit, iar după mă răţoiam la mine cum pot fi atât de sărită de pe fix încât să mă comport astfel cu o pisică. Când mă supăra, pe lângă asta, avea harul de a mă şi enerva, doar ea ştiind secretul.
   -Încă o zi grea? Mă întâmpină cu vocea sa îngroşată datorită pubertăţii apuse şi a ţigărilor repetate. Mă cunoşte mai bine decât m-aş putea cunoaşte eu, nu ştiu cum a reuşit această realizare, dar probabil anii petrecuţi împreună pot fi consideraţi un factor considerabil. Practic am copilărit împreună şi trecerea anilor ne-a învăţat că este mult decât atât, că poate fi mai mult de atât. Acum că ai încheiat anul cu bine, ce-ai zice de o mică escapadă la bătrâna noastră mare? Aşa uităm pentru moment de viaţa de zi cu zi şi chiar ne-am putea distra. Mă surprindea întrebarea lui. Încă de prin iarnă ne-am făcut planuri că odată cu vacanţa îşi va luat un mic concediu pentru destindere, iar gândul că toate îmi erau puse la punct acasă, mi-am zis: „de ce nu?”.
   Două sute de kilometri la oră, iar autostrada părea numai a nostră, ceva muzică de la radio în surdină şi totul era perfect. Iubeam viteza, el iubea viteza, simţeam libertatea în aceste momente, iar frica nu îşi avea locul în circumstanţele date. Aveam încrederea în el precum ochii din cap, ştiam că tot ce face, face cu bună ştiinţă, iar cerul şi asfaltul erau martorii noştri. Simţeam siguranţa alături de el şi adrenalina ne curgea prin vene, chiar dacă nu de multe ori am fost adepţii săi, când îşi făcea prezenţa, ştiam cum să ne delectăm cu ea. 
   Soarele arzător îmbrăţişa nisipul fierbinte iar valurile zbuciumau ţărmul prin neliniştea lor şi dorinţa de a se impune, dând un ansamblu a ceva aparte. Îmi era dor de această privelişte, de aerul curat ce îmi inunda nările şi mă trezea în simţiri, fiorii cuprinzându-mă când fierbânţeala particulelor de nisip îmi atingeau pielea iar adierea uşoară specifică locului şi anotimpului mă mângâia. Aici îţi puteai găsi liniştea oricât de zruncinată ţi-ar fi mintea, automat starea de liniştea invadându-te imediat ce îţi deschideai atât ochii, cât şi sufletul.

   Eram fericită, iar nimic nu putea să îmi ia asta. Nu acum. Nu aici. Nu cu el. Doar noi doi împotriva întregii lumi.
Sus In jos
JoaquiN
Sensei
Sensei
JoaquiN

Sex : feminin Varsta : 28
Localizare Localizare : Iasi
acebook acebook : https://www.facebook.com/lexx.ltk
Nr. mesaje Nr. mesaje : 1300
Puncte : 1642
Reputatie Reputatie : 194
Stare de spirit Stare de spirit : Fomista

Impotriva lumii Empty
MesajSubiect: Re: Impotriva lumii   Impotriva lumii I_icon19Mar 17 Mai 2016, 17:18

Buna,

Am venit si eu cu o critica. Ti-am citit creatia si am ramas cu cateva intrebari. One shot-ul nu are un fir narativ. In mare parte este descriere, alocuri imbinata cu o tentativa de actiune. Ma gandesc ca scopul unui one shot este de a povesti pe un singur fir narativ, ca o povestire scurta, o nuvela. La tine este o simpla compunere. Personaje vagi, actiune vaga. Nu ai un subiect. 
Un alt aspect ar fi ca virgulele le pui anapoda. La inceput ai incarcat foarte mult textul, iar spre final ai cam mancat din ele, sau le puneai unde nu era necesar. Spre exemplu am vazut ca inainte de "iar" tu nu ai pus virgula. De doua ori. 
In ceea ce priveste gramatica stai destul de bine, nu am vazut decat 3 greselute. Ai uitat doua cratime la "intr-o", unde tu ai  scris intro si la "intr-un", unde tu ai scris intr-un. Ai putin mai multa grija cu cratimele. O alta greseluta pe care am observat-o a fost pe final, unde te-ai exprimat "Aveam increderea in el", ceea ce nu este corect. 
Cam asta a fost cu greselutele. Nu sunt foarte multe, dar exista. La capitolul descriere am observat ca stai destul de bine, merita lucrata, poti evolua mult daca muncesti. Ai mai multa grija cum creezi o opera totusi. Cauta un subiect pe care sa il dezvolti, nu urmari sa fie o simpla compunere.
Succes in continuare si o zi faina!

Am revenit cu un edit, in urma atentionarii tale, sper sa fie ok de aceasta data. Te rog sa ma anunti daca ai vreo nelamurire. 
 
Voi începe cu ideea pe care ai expus-o. Ei bine, ideea este drăguță, dar nu are o continuitate. Nu îmi pot da seama de adevărata ei valoare dacă tu ai sintetizat-o într-un singur capitol. Este lăsată complet în aer. Ok, fata a plecat de acasă, s-a gândit să-și începa viitorul de una singură într-un oraș străin. Dar continuitatea? Ce se va întâmpla cu ea? Ce va face în continuare? Este mai mult o idee de fic, zic eu.
 
Descrierea este oarecum la locul ei. Pe alocuri fugărită, dar în mare parte ok. Încearcă pe viitor să pui accent pe sentimente nu doar ca simple cuvinte sau fapte, ci să te pui în pielea personajului, să descrii din inimă, cum ar veni.
 
Narațiunea, ei bine, ție chiar îți lipsește. Ai o tentativă de narațiune, personaje vagi. Acțiune vagă. Eu sincer nu am înțeles mai nimic. Înafara faptului că într-o zi ea s-a decis să plece și asta a și făcut, nu înțeleg nimic. De unde au părinții ei bani, de ce nu o caută nimeni, cum poate o fetișcană să plece așa, din senin. Înțeleg că este o operă ficționară, dar totuși. Nu ai un fir narativ, nimic.
 
Titlul este ok. Scurt, la obiect, dar de ce să îl leg dacă nu ai expus bine ideea? Împotriva lumii? S-a gândit ea într-o zi că vrea sa fie badass și să plece. Apoi? Nimic.
 
La punctuație o voi lua pas cu pas, așa cum m-ai rugat.
 
Uram acel loc plin cu indivizi cam de aceeaşi vârstă cu mine (,) dar cu mentalităţi total diferite (fără virgulă aici) şi chiar nu mi-aş fi dorit să fie cineva ca mine, în ceea ce-mi priveşte caracterul (ar fi mers un punct, în loc de virgulă. Fraza este prea lungă, iar cititorul are tendința să se piardă în cuvinte.) aş prefera să-mi păstrez ego-ul şi să simt în interiorul meu că am ceva aparte faţă de cei ce mă înconjoară.
 
Băieţii nu realizează că în societate (fără virgulă, îngreunează textul) educaţia contează, că lipsa ei lasă de dorit şi când vor realiza asta, probabil peste cel puţin încă zece ani de acum în acolo, probabil va fi prea târziu (aici ar fi mers să pui un punct, în loc de virgulă, deoarece fraza este mult prea lungă și nu dă bine. Restul frazei fiind bineînțeles, rescrisă așa încât să aibă sens singură.) spre disperarea lor de a-şi găsi ţelul în viaţă sau pur şi simplu un motiv de a trăi şi de a nu face umbră degeaba pământului.
 
iar dispreţul îmi înlocuieşte moleşeala din piept cu un dispreţ înăbuşit. (te repeți. Încearcă să găsești un sinonim pentru dispreț, astfel încât să eviți repetările deranjante.)
 
că de aici se nasc cele mai frumoase amintiri (înainte de “și” nu se pune virgulă. Doar în situații excepționale, cum ar fi să separi o adăugare de restul contextului, iar acea propoziție va fi separată prin virgule de restul contextului.) şi mai ştiu eu ce cuvinte încerca să mai găsească pentru a mă „aduce pe calea cea bună”, că voi regreta aceşti ani.
 
alte întrebuinţări casnice, parcă îmi cam taie elanul de „vacanţă”(din nou ideea cu virgula înainte de conjuncția simplă “și”.) şi fraza cu „trăieşte-ţi copilăria” îşi cam pierde farmecul, nu-i aşa?
 
Îmi arunc flaneaua pe fotoliu, luându-mi birmaneza în braţe în timp ce ochii ei de-un albastru pătrunzător mă cuprindeau, iar clopoţelul ataşat de zgardă răsună în încăpere precum un oftat. Îi vorbeam de parcă ar fi o persoană şi o certam ca atare când făcea ceva greşit, iar după mă răţoiam la mine cum pot fi atât de sărită de pe fix încât să mă comport astfel cu o pisică. Când mă supăra, pe lângă asta, avea harul de a mă şi enerva, doar ea ştiind secretul.
 
În acest paragraf nu am nimic de comentat în legătură cu punctuația sau exprimarea, dar am observat o mare eroare în felul tău de a scrie. Îmbini două timpuri verbale, ceea ce nu este corect. De exemplu, dacă începi o operă la timpul prezent, o continui cu același timp, iar dacă începi să narezi cu timpul trecut, termini tot cu acest timp. Cum am văzut la tine: Îmi arunc flaneaua – prezent și Îi vorbeam -  imperfect. Încearcă să fii mai atentă la verbe, nu dă bine o asemenea discordanță.
 
iar gândul că toate îmi erau puse la punct acasă (virgula nu își are rostul) mi-am zis: „de ce nu?”.
 
Două sute de kilometri la (pe oră) oră, iar autostrada părea numai a nostră, (aici în loc de virgulă ar fi mers perfect un punct deoarece ar suna mult mai bine cu o pauză ceva mai lungă în frază) ceva muzică de la radio în surdină şi totul era perfect.
 
Aveam încrederea (încredere, nu încrederea. Mai multa atenție) în el precum ochii din cap
Simţeam siguranţa alături de el şi adrenalina ne curgea prin vene, chiar dacă nu de multe ori am fost adepţii săi, când îşi făcea prezenţa, ştiam cum să ne delectăm cu ea.
 
Sincer, din propoziția asta nu am înțeles cine știe ce. Exprimarea lasă de dorit în această situație, având în vedere că eu cu greu mi-am dat seama de ideea transmisă. Este foarte important să ai o exprimare coerentă, ceea ce nu văd în această frază.
 
Soarele arzător îmbrăţişa nisipul fierbinte (mereu trebuie să pui virgulă înainte de iar și dar) iar valurile zbuciumau ţărmul prin neliniştea lor şi dorinţa de a se impune, dând un ansamblu a ceva aparte.
 
fiorii cuprinzându-mă când fierbânţeala (fierbințeala, în niciun caz fierbânțeala) particulelor de nisip îmi atingeau (din exprimarea ta reiese că fierbințeala atingea picioarele, deci este un dezacord. Fierbințeala atingea, nu atingeau.) pielea (virgulă) iar adierea uşoară specifică locului şi anotimpului mă mângâia.
 
Aici îţi puteai găsi liniştea oricât de zruncinată ţi-ar fi mintea, automat starea de liniştea (liniște, nu liniștea. Doar nu spui starea de liniștea. Nu sună bine deloc.) invadându-te imediat ce îţi deschideai atât ochii, cât şi sufletul.
 
Cam asta a fost cu greșelile. Fii mai atentă în ceea ce privește punctuația, exprimarea, gramatica, cam tot, în mare parte. Referitor la ce mi-ai spus în p.m., nu sunt de acord. Știu foarte bine de acele schimbări, dar numai un profesor incult ar putea să le promoveze. Nu mi se pare corect ca un lucru atât de important să fie schimbat atât de ușor deoarece prin asta chiar schimba cu totul întreaga gramatică a limbii române. Și așa că nimeni nu mai ține cont de ea, dar este o mare prostie ceea ce se reinventeaza. Cratima este subiect de bac, nu îl poți schimba după mofturile fiecăruia. Sunt foarte multe motive gramaticale pentru folosirea acelei cratime. Este imposibil ca un om care gândește să pună botul la aceste schimbări. Așa cum au învățat bunicii, părinții și chiar și eu, timp de 12 ani de zile la liceu, așa se poate învăța și de acum înainte. Nu mi se pare normal ceea ce a spus profesoara ta. Acum rămâne la latitudinea ta dacă vrei să continui așa, sau să gândești pentru tine cum este corect. Nu urma niște reguli fără sens date de oameni care nu au ce face decât să later toate prostiile și să distruga limba română.
 
Cam atât am avut de spus. Tu scrii cum dorești, asculți pe cine crezi că te învață de bine, dar eu nu sunt de acord cu acele reglementări. Sunt absolut sub orice critică. O seară faină îți doresc!
Sus In jos
 

Impotriva lumii

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Anime. Naruto. Sasuke & Sakura :: Sasuke & Sakura :: Fan Fic-uri ( fanficton ) :: One Shots :: One Shots Finalizate-