Texas
Trei luni in viitor
 
 
 
            Zgomotul din piata devenea insuportabil cu fiecare minut care trecea, starnind interesul deja crescut si adunand tot mai multe priviri curioase ce se iteau de sub umbra copacilor si din intimitatea ferestrelor.
 
             Un zambet stramb si dispretuitor puse stapanire pe chipul plin de rani, recent vindecate sau abia capatatea, murdar de praf si noroi, murdarie in spatele careia se puteau zari cutele de expresie din colturine gurii, capatate probabil de la prea mult ras, si gropita din obrazul stang. Era chiar imposibil sa razi intr-un astfel de moment. Si totusi… o facea. Probabil ca ar fi dat drumul unui hohot de ras zdravan, daca nu era imbrancita pentru a inainta.
 
             Fara a mai putea suporta durerea si presiunea acumulatein urma a opt zile de temnita, a cedat. Picioarele s-au inmuiat si corpul greoi s-a strans intr-o gramada miscatoare pe pamantul prafuit din centrul orasului. Nu a apucat sa isi traga suflul din pricina cazaturi deranjante caci doua brate bronzate si murdare au tras brusc, corpul fiind ridicat in ciuda protestului propriilor picioare. Cel mai probabil ranile au inceput sa sangereze pe sub camasa sfasiata.
 
             Fara sa se controleze, a inceput sa rada. Un ras de om nebun si fara aparare, fara speranta pentru ziua de maine. Oricum, ce se mai putea intampla?
 
            Ajunsa pe scena joasa, in vazul intregului oras, arunca o ultima privire mainioasa peste persoanele pe care le considerase apropiate. Rude, prieteni, chiar si propriul frate, au inceput brusc sa isi admire incaltamintea, neavand curajul de a ridica privirea rusinata si plina de vina. Continua sa rada. Zambetul ii fu rapid sters de un pumn care ii intoarse fata la dreapta lasand doar o dara de sange proaspat.
 
            Atunci ochii i se umplura de lacrimi. Vedea cumpana soarelui si piata, unde se furisa sa vada mereu pistolarii ce isi aratau agilitatea cand soarele era in inaltul cerului pentru a nu dezavantaja pe nimeni din a tinti. Vedea palcul de copaci in care se urca pentru a vedea rasaritul. Isi vedea sora mai mica plangand in bratele arse de soare ale mamei ei. Vedea tot, chiar si barbatul care ii declarase dragostea si ii furase inocenta.
 
 
            Asteptarea a luat sfarsit in cele din urma. Cele trei locuri de onoare erau deja ocupate, ea fiind ultima, fiind cea mai dorita pe drumul mortii. Era obligata sa vada cum altii ca ea erau secatuiti de viata.
 
             - Rock Lee, condamnat la moarte pentru savarsirea a trei crime. Gaara al pustiului, condamnat la moarte pentru jaf si crima, fiind responsabil de rapirea viitoarei mirese a lordului Sasori. Sakura Haruno, condamnata la moarte pentru uciderea ducesei Mikoto Uchiha, inselatorie si furt.
 
            Multimea a inceput sa strige iar. In timp ce preotul isi spunea discursul lui lipsit de valoare, privirea ei inlacrimata cazu peste chipurile gemenilor Uchiha si brusc totul disparuse in jurul ei.
Fara a avea de ales a asistat la moartea protectorilor ei, privind cum trupurile lor se zbateau in incercarea de a invinge moartea. Funiile se strangeau mai tare cu fiecare msicare a lor in timp ce fetele lor se invineteau si se umflau.
 
            Timpul a pus stapanire pe ea in timp ce o tarau pentru a o pedepsi. Pentru prima data in cei 24 de ani, statea linistita. Nici macar un muschi nu se misca cat timp ii potriveau latul in jurul gatului. Ce mai conta? Urma sa isi dea ultima suflare in fata a tot ce a iubit. Cu o ultima putere isi atinse pantecul si lacrimile ii scaldara pentru ultima data chipul. Avea sa il mai vada o singura data. Urma sa scape de ea, de dragostea lor, de copilul lor, de ea.. Urma sa moara!
 



Am scris aceasta introducere in graba, de teana sa nu-mi pierd ideile. Voi reveni cu acest capitol corectat si primul capitol din fic dupa primele examene. Sper sa va placa  

Am ajuns cu primul capitol abia azi. Voi reface cat pot introducerea postata mai sus. Acest fic este inspirat din toate povestile citit e in ultimele luni.





                 Privi cum un firicel de fum se ridica din teava pistolului pe care il tinea in mana, incercand sa-si aduca aminte cand incepuse sa joace rolul ticalosului in aceasta farsa care devenise viata sa. Intodeauna el fusese cel onorabil, cel pe care se putea conta, cel care facea fiecare pas cu o grija infinita, pentru a evita chiar si greseala cea mai neinsemnata. Se straduise mereu sa fie fiul pe care orice tata ar fi fost mandru sa-l aiba. Barbatul pe care fiecare mama si l-ar fi dorit drept sot pentru fiica ei.
 
                 Geamanul sau, Itachi, era cel care pe vremuri facea doar probleme. Acum insa, Itachi locuia in tihna la Dryden Hall, resedinta familiei Uchiha, impreuna cu fermecatoarea sa sotie si cu fiica lor, un ghemotoc vorbaret, o fetita care, daca era sa dai crezare zvonurilor, s-a nascut cea mai frumoasa fata din cele noua generatii Uchiha.
 
                 In timp ce Itachi se bucura de binecuvantarea vietii de familie, de care el a fost lipsit cand frumoasa lui sotie, Mikoto, a murit la doar 27 de ani, impuscata chiar in bratele lui, Sasuke se gasea sub razele soarelui de amiaza, cu cizmele scumpe acoperite de praf, privind cum omul pe care abia il impuscase gemea pe jos, la douazeci de pasi departare.
 
                 Sasuke ar fi ras de necazul lui, chiar daca el provocase acel duel. Cand deschise ochii de onix, privirea ii era rece ca otelul.
                 - Ridica-te si termina cu vaicareala, nataraule! Ii spuse omului care inca se mai zvarcolea in iarba. N-o sa mori din asta. Doar ti-am atins umarul.
                 Tanarul ingamfat isi apuca bratul cu degetele pline de sange si ii arunca o privire plina de repros. Tremura din toate incheieturile, parand gata sa izbucneasca in plans.
                 - Nu trebuia sa fiti atat de aspru, milord. Inca mai doare al naibii.
                 Cu un oftat de nerabdare, Sasuke isi puse pistolul la sold si porni spre nefericitul care zacea pe jos.
                 - O sa te doara si mai rau daca o sa zaci acolo scancind pana o sa apara vreun politist care sa ne arunce pe amnadoi in temnita pentru ca ne-am duelat. Rana o sa se umple de puroi in mizeria de acolo, si o sa-ti pierzi bratul cu totul. Acum spune unde il pot gasi pe Sakuto.
                 - E plecat in Sud, milord. La 3 zile de mers de aici, se afla oraselul Butte. Acolo este un bordel unde este angajata o blonda, Temari. Din cate stiu, Sakuto este clientul ei regulat. Ea stie sa iti spuna mai multe.
                 Tanarul se cufunda intr-o tacere posaca. Sasuke il lasa pe mana hangiului care asistase la duel, incaleca pe murgul sau si se facu nevazut.
 
 
                 In ciuda regretelor sale, Sasuke recunostea in sinea lui ca se simtea eliberat dupa ce renuntase la imaginea de gentilom. Cand erai un ticalos nimeni nu se uita chioras la tine daca umblai prin locuri rau famate, beai prea mult coniac sau putin iti pasa ca lavaliera nu era innodata perfect. Nimeni nu-si mai ducea mana la gura soptind ca ti se revarsa parul peste guler sau ca esti neras de patru zile.
 
                 Isi mangaie cu tristete barba tepoasa, neagra ca funinginea, care ii acoperea maxilarul, aducandu-si aminte de vremurile cand si-ar fi concediat valetul fara sa-i mai dea nici o scrisoare de recomandare daca l-ar fi lasat sa apara in public intr-o asemenea ipostaza dezonoranta.
 
                 De cand isi daduse demisia din ravnitul post de presedinte al Consiliului Director al Companiei Cailor Ferate, ca urmare a scandalului care daduse apa la moara barfelor din sociatate luni la rand, nu mai era obligat sa poarte conversatii popiticos-chinuitoare cu cei care ii cautau favorurile si nici sa mai suporte toti neghiobii. Acum, toti se dadeau lao parte din calea sa pentru a-i evita limba ascutita si dispretul mocnit din ochii sumbri. Nu aveau habar ca acel dispret nu li se adresa lor, ci lui insusi. Ar fi vrut mai degraba ca in privirile celorlalti sa citeasca teama si nu mila.
 
                 Purtarea lui salbatica era menita sa le dezcurajeze si pe acele femei pline de intentii bune carora li se pareade neinchipui ca un barbat care, inainte de casatorie si inainte de a se muta pe continent, fusese unul dintre celemai ravnite trofee din Anglia.
 
                 Clatinand din cap de dezgust, dadu pinteni calului. Urma sa il omoare pe cel ce, cu 6 ani in urma, omorase tot cu un singur foc de arma. Il va ucide pe ticalos chiar daca avea sa moara chiar el.

Asta e primul meu fic citit de pe forum, ideea este originala si are ceea ce imi place mie, si anume suspans...descrierea e foarte ok si abia astept urmatorul capitol, succes...

Cum azi e amiversarea mea de 4 ani pe forum, am adus next-ul.




 
                 Doua saptamani mai tarziu


                 - Sakuto, trezeste-te! Sakuto Haruno!
                 Ochii verzi se deschisera larg si clipira de cateva ori inainte de a observa frumoasa dama care statea bosumflata langa pat.
                 - Nu-i cazut sa strigi, Temari, si mai ales sa imi strigi numele complet.
                 - Imi pare rau, scumpule, dar nu as fi nevoita sa o fac daca te-ai trezi mai usor. E o mare minune ca poti dormi in general in casa asta, la cat se geme si se icneste la orele mici ale noptii.
Sakuto zambi larg.
                 - Cata vreme faci liniste si nu te deranjeaza sa imparti acest pat minunat de moale, orice altceva se aude doar ca soapta vantului.
                 - Mare minune ca nu ai fost prins daca dormi asa adanc.
                 - Ai avut usa incuiata, nu-i asa?
                 - Da, desigur.
                 - Si nu s-a catarat nimeni vreodata sa-ti intre pe fereastra?
                 - Doar tu.
                 - Ei bine, iata deci, am fost in deplina siguranta si am avut un pat moale. Asta e singurul loc in care chiar pot sa dorm adanc. In tabara mea de pe deal ma trezesc la cel mai mic zgomot, chiar si la ruperea unei ramurele. In plus, nu ma cauta nimeni prin partile astea.
                 - Atunci de ce mi-ai cerut sa te trezesc in zori, inainte ca ajutoarele de serif sa isi faca tura de dimineata? Ca tot veni vorba, asta a fost acum treizeci de minute. Atata a trecut de cand tot incerc sa te trezesc…
                 - La naiba, de ce n-ai zis asa? Urasc sa fiu in oras pe lumina…
                 - Dar daca nu te cauta nimeni…
                 - Nu ma cauta intentionat, dar afisele cu infractori dati in urmarire au ajuns si pana aici in nord. Le smulg atunci cand le vad, dar seriful nu face decat sa lipeasca altele in loc. Probabil a primit un teanc intreg.
                 Sakuto se strecura din asternuturi complet imbracat, cu exceptia palariei si a hainei, pe care le lua imediat. Nu isi scoasenici tocul de pistol. Temari nu era incantata sa doarma langa un Colt cu teava lunga, desi era obisnuita cu armele de foc si tinea un mic pistol de buzunar ascuns in biroul ei, ăentru situatii de urgenta. Dar era ceva ce o deranja si mai mult.
                 - Ai fi putut sa te descalti cel putin de cizmele alea nenorocite inainte sa te duci la culcare, spuse ea, zgaindu-se la ghetele ponosite care tocmai se dadusera jos din patul ei.
                 - Nu pot, in caz ca trebuie s-o sterg repede, ca acum, spuse Sakuto, deschizand fereastra, iesind pe acoperisul verandei aflate in fata bordelului, apoi sarind la pamant.
                 Temari il privi de la fereastra. Stand acolo doar in camasa de corp, auzi un fluierat de pe cealalata ăarte a strazii. Nu incerca sa se acopere. In fond, o parte din munca ei consta in a atrage clienti in bordelul lui Tsunade.
Prea multe bordeluri, prea multi milionari, prea multi mineri, pe toti dracii, prea multi oameni in general. Butte era cel mai populat oras de pe teritoriul Montana, asa fusese de cand se descoperise aurul prin 64.
                 Lui Temari nu ii placeau pistolarii, desi dumnezeu ii era martor ca se culcase cu multi. Pistolarii o inspaimantau fiindca ei nu apelau la pumni cand se enervau; in schimb, scoteau pistoalele. Probabil si Sakuto facea la fel, dar el era diferit. Si ce ar fi putut sa nu-ti placa la Sakuto Haruno?
                 - Ne vedem saptamana viitoare, Temari! Ii striga Max.
                 - Sigur, scumpule, ii raspunse Temari si ii facu semn cu mana, insa Sakuto galopa deja spre eisirea din oras.
                 Temai inchise fereastra si se intoarse in pat.
 
 
                 Sasuke il privi pe pusti plecand in goana din oras. Il urmarise iesind din birdel. Cand cineva se grabea sa o tuleasca pe fereastra in halul acela, de regula insemna ca altcineva avea sa apara in scurt timp cu un pistol in mana, incepand sa traga, insa acest lucru nu se intamplase. In schimb, la fereastra aparuse o blonda draguta, imbracata doar in lenjerie, pentru a-si lua ramas-bun.
                 Scurta scena fu suficient de bizara ca Sasuke sa observe mai multe detalii decat in mod normal. Nu ca nu ar fi fost in permanenta atent la ceea ce se petrecea in jurul lui. Era, dar de obicei se concentra pe ceea ce intuia ca s-ar fi putut dovedi periculos. Haina lunga pe care o purta pustiul peste pantalonii si camasa neagra nu era una tipica, ci una scumpa facuta din piele de caprioara moale. Palaria cafenie, cu boruri largi, era fie noua, fie bine ingrijita, fiindca nu avea urme de deformare. Cizmele maro-deschis ponosite in ultimul hal si o bandana alba aratau ca baiatul era complet lipsit de simtul stilului. Avea ochii de culoare deschisa, parul blond, tuns scurt, si o fata de copil. Un baietandru atat de tanar incat nici nu-i crescuse parul pe fata inca, si totusi purta un pistol la brau. De ce cautau toti violenta la o varsta atat de frageda?
 
                 Insa acesta parea sa iubeasca viata, Sasuke o vazuse in expresia pustiului cand sarise pe cal si o auzise in rasul ce rasunase in urma lui dupa ce se indrpartase in galop. O noapte reusita cu o femeie atragatoare putea avea un astfel de efect, isi spuse el – sau iubirea tinereasca. Apoi mintea ii aduse la supraata unul dintre acele detalii pe care nu le observase decat vag si, dandu-se inapoi, isi atinti privirea asupra afisului lipit pe stalpul de care statuse sprijinit.
 
                 Il vazuse mai devreme, doar ca nu ii acordase atentie. Oricine ar fi desenat in acel afis probbail in cunostea pe bandit, caci asemanarea cu acesta era teribila. Un bandit viziteaza un bordel aflat peste drum de locul unde se afla afisul care anunta ca e dat in urmarise si ca se ofera o recompensa de o mie de dolari penru prinderea lui? Sasuke clatina din cap. Baietii erau mult prea indrazneti in ultima vreme. Insa acest lucru nu il privea cu nimic.
 
 
                 Sasuke puse paharul gol inapoi in taverna si se opri la bar. Nici macar nu s-ar fi oprit la taverna daca nu ar fi calarit toata noaptea pentru a ajunge in Butte, iar taverna nu ar fi fost primul local pe langa care trecuse si se afla deschis la o asemenea ora. Ii displacea sa doarma in salbaticie si nu o facea decat atunci cand era la distanta prea mare intre doua orase. Nu ii placea nici sa calareasca noaptea, insa noaptea trecuta nu fusese indeajuns de obositpentru a se opri, iar ispita unui pat sa ia unei bai fierbinti il motivasera sa isi continuedrumul.
                 - Vreau o sticla din cel mai bun whisky al tau, la pachet, si o carpa pentru cizmele mele.
                 Carpa ii fu impinsa rapid peste bar de barman, care se facu rosu la fata. Pentru sticla fu envoie de cautari. Cand barbatul se intoarse, ii spuse ezitant:
                 - Ar trebui sa va avertizez ca pe aici exista o lege in privinta bautului in strada.
                 - N-aveam de gand sa o fac, replica Sasuke si plati, apoi adauga: Nu consider veranda ta ca fiind strada.
                 - Si-asta e drept, spuse barbatulrelaxandu-se acum ca Sasuke nu se aratase ofensat.
                 - Care-i cel mai bun hotel din oras?
                 - Probabil ca International. Cladire are de caramida. Greu de ratat daca o tineti tot pe drumul de intra in oras. Dar tocmai ati sosit?
Sasuke nu raspunse. Il irita ca o singura intrebare din partea lui avea tendinta de a dezlega limbile, starnind un potop de intrebari care ii erau apoi adresate lui. Intelegea ca era o reactie de spaima a oamenilor intimidati care sperau ca, atata timp cat vorbea, nu avea sa traga. Acesta era pretul platit pentru titlul de cel mai rapid pistolar.

                 Lua sticla si porni spre usa.

Sunt prima care comentează
Îmi place foarte mult ficul tău și vreau să văd ce se întamplă cu acest Sakuto. Sakura când o sa apară?  Sasuke chiar este așa rău și arogant cum este și în anime Tipic lui.
Vreau să mă anunți și pe mine când mai postezi. Seară faină!

Buna sa iti fie inima!
Sunt bucuroasa sa constat ca usor, usor se formeaza si o imagine a lui Sasuke si e bine ca faci asta lent, nu te grabesti cu detaliile. Nici nu trebuie, lasa-ne sa fierbem in suc propriu! 
Am o vaga banuiala ca Temari va mai aparea in peisaj, insa oricare dintre banuielile mele sunt doar atat, banuieli. Acest capitol nu a dezvaluit prea multe, ceea ce ma face sa ma gandesc la importanta relatiei dintre blonda si acest Sakuto. Sa vedem...
Abia astept sa apara Sakura in peisaj, desi cred ca vei mai intarzia aceasta introducere in actiune. 
Cam atat cu al meu comentariu, astept continuareacat mai repede.

Mi-a placut mult desfasurarea...Chiar astept sa vad ce surprize vor mai aparea, nu stiu prea multe despre Sakuto, e chiar un om rau ? Sa pui repede next

Am terminat cu examanele si imi pot dedica timpul liber acestui fic. Capul meu este plin de idei. am scris ieri next-ul si nu am putut sa spun stop scrisului asa ca am mai scris cateva ore pe telefon noaptea trecuta, am mai scris si astazi. Scriind pe telefon, unde totul pare asa mic, am crezut ca si capitolul a iesit micut, de o pagina jumate de word. Ei bine, a iesit de vreo patru. Cum inca am foarte multe idei iar capitolul urmator este unul din cele mai importante la minim 4 comentarii pune next (poate chiar azi).






 
 
         Sasuke avu nevoie de patru zile pentru a găsi o cocioabă pe dealuri. Nu avusese încredere că Temari îl pusese pe calea cea bună. Pădurea din Nord era prea departe de oraș, la o zi întreagă călare si presupunând cel mai probabil traversarea râului pentru a ajunge la ea. Chiar dacă era posibil a existe o barcă undeva pe cursul râului, se îndoia că un răufăcător precum Sakuto ar fi fost dispus să se expună atât de mult. Dar existau și alte zone împădurite are erau mai aproape de oraș, deci putea să îl caute pe individ acolo peste zi și să se întoarcă la hotel noaptea. Cele două păduri, dinspre sud-est si sud-vest, erau destul de întinse, acesta fiind motivul pentru care căutarea îi luase atât de mult.
         Apoi doi mineri din zonă pe lângă care trecuse menționaseră un perimetru revendicat ceva mai sus, pe un deal anume, acela fiind locul spre care își îndreaptase căutările în acea zi.
Însă începuse să se îndoiască de acea informație - până dădu peste două colibe din bușteni și o casa din cherestea, ascunse printre copaci, dincolo de care găsi, în cele din urmă, ceea ce era în mod evident o cocioabă în vârful dealului.
Fiind deja întuneric beznă, ar fi ratat-o si s-ar fi întors în oraș dacă nu ar fi surprins pentru o clipă scânteierea lunii pe acoperișul de tablă. 
         Apropiindu-se de cocioabă, vazu o lumină slabă răzbind prin crăpăturile dintre scândurile ce serveau drept pereți. Sa existe oare înăuntru o vatră sau o lampă? Nu putea să-și dea seama până nu mergea mai aproape, ceea ce și făcu.
         Cocioaba, făcută din lazi le lemn rupte, scânduri de diferite mărimi și resturi de lemn, abia dacă era suficient de mare cât să încapă în ea un pat mic ai eventual o masă ai un scaun. Cu siguranță nu avea să țină frigul la distanță odată ce  venea iarna, la cât de multe crăpături aveau pereții. Dar in lunile mai calde putea cel puțin să te ferească de ploaie. Și era, cu siguranță, o opțiune mai bună decât a dormi sub cerul liber.
         Era cât pe ce să nu observe peștera menționată de Temari, aflată la capătul unei cărări ușor în pantă, deoarece se afla în umbra copacilor, la circa zece metri de cocioabă.
Începu prin a o verifica pe aceea. Părea a nu fi mai mult de o gaură săpată în coasta mai abruptă a dealului. Înăuntru era întuneric beznă. Ar fi fost iritat să constat ca acolo dormea Sakuto. Nu-și putea imagina ce fusese în capul minerului despre care se spunea ca ar fi sapat-o.
         Scoase o cutie de chibrituri din buzunar si aprinse unul, plecându-și capul și intrând în peșteră. Nu era foarte adâncă, doar cât să încapă în ea un cal, peste noapte. Animalul întoarse capul și îl privi, dar nu scoase nici un sunet, așa că Sasuke se retrase din văgăună si se întoarse pe cărarea ce ducea la cocioabă.
         Ocoli construcția și găsi intrarea. Zona fusese curățată de copaci și tufișuri. Văzu rămășițele unui foc de tabără, o tigaie lăsată lângă cenușă și o blană de iepure. Pe pământ langa acestea se află o șa. Nu fu surprins. 
         Sasuke se apropie prudent de intrare. Dacă existase vreodată o ușă, aceasta dispăruse deja. Cocioaba abia da a era la fel de înaltă a el. Intrarea însă, nu. Fu nevoit să se aplece din nou pentru a vedea înăuntru.
         Lumina provenea de la un felinar aflat pe podea, dar era atât de slabă, încât ar fi putut fi la fel de bine stins. Chiar și așa, reuși să îl vadă pe Sakuto dormind pe podea.
         Deci Temari chiar încercase să îl pună pe o pistă falsă. Iubirea tânără, în acest caz, își spuse el, era al naibii de iritantă.
         Se scurse aproape o oră de când Sasuke găsise cocioaba. Își lăsase calul la poalele dealului, pentru a nu scoate nici un sunet care sa poată fi auzit. Si avabdase foarte încet, având grijă să nu calce pe rămurele, acestea fiind motivul pentru care îi luase atât de mult. Însă, în momentul când pași în cocioabă, podeaua scârțâi, lucru inevitabil, din moment ce era făcută din resturi de lemn.
         Sakuto îl auzi, dar dormise pe burtă, astfel că, desi se întinse după pistol, tot ar fi trebuit să se întoarcă pentru a trage. Înainte să se întâmple asta, Sasuke spuse:
         - Spatele tău este o țintă ușoară, nu ca mi-aș rata vreodată țintele atunci când trag. Și nu încerca să faci ceea ce te gândeai sa încerci. Nu durează decât o secundă să mori, puștiule.
         Poate că băiatul ar fi făcut întocmai, dar nu suficient de repede. Era evident că încă lua în calcul și opțiuni care să nu includă închisoarea. Așa că Sasuke veni în față și calcă pe încheietura dreaptă a blondului, până când pistolul alunecă dintre degetele băiatului într-un torent de înjurături ce i se revărsă de pe buze.
         - Norocul tău ca nu îmi ies niciodată din fire, spuse Sasuke nepăsător, luând pistolul cu țeavă lungă și băgându-l la centură înainte de a se da înapoi. Dar pot să mă enervez când sunt obosit, așa ca poate ar fi mai bine să nu îmi pui răbdarea la încercare din nou - și tot nu-ți văd degetele în spatele capului.
         Sakuto începuse să-și scuture mâna pentru a se asigura că nu îi rupsese încheietura, dar acum se grăbi să îl asculte și își prinse mâinile la ceafă. Puștiul probabil continua să înjure, dar ceea ce ajungea la urechile lui Sasuke nu mai era decât un șir de bolboroseli, și chiar nu îi păsa.
Puștiul era complet îmbrăcat, exceptând haina, pe care o făcuse sul si o puse sub cap drept pernă.
         - Dormi pe o grămadă de frunze? Serios? Întrebă Sasuke cu un oarecare amuzament.
         - Ar fi trebuit să mă instalez ca în propria casă în cocioaba asta șubredă? Nu intenționam să stau mult de câteva zile.
         - Și totuși, ai stat mai mult. De ce nu ți-ai luat pur și simplu o cameră în oraș, ca să te poți bucura de un oarecare confort? Butte e un oraș îndeajuns de mare pentru a te putea ascunde în el.
         - Nu și când fața mea apare pe atât de multe afișe din locuri publice.
         - Deci tu ești Sakuto Haruno? Mersi ca ai lămurit asta atât de rapid.
         - Ei, fir-ar să fie! Nu erai sigur?
         - Eram destul de sigur, dar nu prea ai lumină aici, nu-i așa?
         Sasuke rezolvă situația lăsându-se pe vine pentru a vedea dacă putea să obțină mai multă lumină de la felinarul vechi. Reuși să facă lumjna puțin mai intensă.
         - Nu mai are prea mult combustibil, îl avertiză puștiul.
         - Vom supraviețui dacă se stinge. Poți să te ridici acum.
         Saku făcu întocmai și își șterse frunzele de pe partea din față a cămășii înainte de a-și îndoi gâtul pentru a-și încheia vesta de piele. În afară de vestă, purta exact aceleași haine pe care i le văzuse cu patru zile în urmă, inclusiv bandana albă. Doar că arăta ca si cum s-ar fi tăvălit în noroi între timp. Ei bine, plouase cu o zi în urmă, deci probabil băiatul alunecase. Noroiul era întărit pe unul din obrajii lui, întinzându-se pe una din mâneci si pe ambii genunchi. Avea puțin noroi chiar și în părul blond-roșcat, făcându-l să se strângă țepi din loc în loc.
         - Unde e cuțitul cu care ți-ai măcelărit părul?
         - Nu-l mai am.
         - Dacă mă obligi să te întreb din nou, va trebui să te dezbrac ca să-l găsesc, spuse Sasuke.
         Sakuto scoase cuțitul din cizmă și îl aruncă la picioarele lui înainte de a ridica privirea cu o expresie încruntată. Dar încruntarea dispăru, iar ochii lui verzi se făcură mari și rotunzi, însă nu de frică. Frica era ușor de recunoscut, dar la fel și surpriza - și exact aceasta era emoția apărută acum pe chipul puștiului.
         - N-am mai văzut un gentilom ca tine îmbrăcat ca un vânător de recompense, spuse Sakuto și coborî iar privirea.
         Brunetul bagă cuțitul în propria sa cizmă.
         - Nu sunt vânător de recompense.
         - Nici  om al legii îmbrăcat așa prețios n-am mai văzut până acum.
         - Nu sunt nici om al legii. Doar îi fac un serviciu unui prieten.
         - Și nu ți-ai putut alege alt moment să fii atât de al naibii de generos? Îi aruncă Saku?
         Sasuke se trezi râzând. Doamne, chiar era obosit dacă lăsase să îi scape așa ceva. În profesia lui, nu își putea permite să trădeze vreo emoție. Un zâmbet putea fi înșelător. Un hohot de râs putea să risipească teama când el nu o boia risipită. O expresie mânioasă putea determina pe cineva deja speriat să scoată pistolul. Iar Sakuto nu apruse temător încă, doar mânios. Pe de altă parte, Haruno era un puști, părea sa nu aibă maiult de nouăsprezece sau douăzeci de ani. Băieții atât de tineri puteau fi nerezonabil de îndrăzneți. Iar acesta de față se zgâria din nou la el, făcând ochi mari de surprindere, fin cauza acelui hohot de râs.
         Sasuke lovi cu piciorul în sulul de frânghie de pe podea, împingându-l spre Haruno.
         - Leagă-ți  capătul în jurul gleznelor. Dacă e prea larg legat, probabil n-o să-ți placă să îi strâng eu.
         O altă străfulgerare de mânie trecu peste chipul lui, făcându-l să strângă din buze, apoi băiatul începu, încet și cu atenție, să lege nodul. Sasuke era prea obosit pentru a insista. De îndată ce Haruno era legat fedeleș, avea să tragă un pui de somn.
         - De ce ai stat atât de aproape de Butte? Din cauza fetei?
         - Care fată? Întrebă Sakuto fără a ridica privirea?
         - Sunt mai multe în oraș pe care le vizitezi?
         Sakuto încercă să se ridice, dar nu reuși, acum că picioarele îi erau deja lagate.
         - Dacă o rănești pe Temari ...
         - Arăt eu ca un bărbat care ar răni o femeie?
         - Ba bine că nu!
         - Chiar dacă pot să aflu ceea ce vreau să știu fără să mă străduiesc prea tare?
         - Fiindcă arăți periculos? pufni Saku. Faptul că arăți așa nu prea îndemână mare lucru pe aici.
         Sasuke ridică din umeri.
         - N-am făcut decât să discut cu ea. Nu mi-a spus prea multe. De fapt, a încercat să mă inducă în eroare în privința locului în care te caut.
         - E o prietena bună - și știe că sunt nevinovat.
         - Ba nu știe așa ceva, ci pur și simplu crede ceea ce spui tu.
         - Dar sunt nevinovat.
         Sasuke nu auzi nici urmă de înverșunare în tonul băiatului, doar o notă de tristețe, care i se păru bizară. Dar apoi bănui că probabil așa reușise băiatul să o convingă pe Temari - și pe oricine altcineva l-ar fi putut recunoaște - ca era nevinovat. N-avea decât să interpreteze rolul atunci când apărea în fața juriaților.
         - Nevinovăția nu apare în afișele prin care ești dat în urmărire. Să înțeleg că dama de care te-ai îndrăgostit e singurul motiv pentru care ai stat pe aici atâta timp sau intenționai să mai jefuiești vreo bancă de prin zonă?
         - O luasem spre Canada , dar m-am răzgândit  când am auzit că acolo se vorbește mult franceză. Eu știu spaniola, dar nu și franceză. Poate ar trebui să merg în Mexic, mai degrabă.
         - De mers vei merge la pușcărie. Te-ai prins de asta, nu?
         - Nu-s prost, sclifositule, mârâi Sakuto.
         Ceea ce rămânea sub semnul întrebării. Pentru a încălca legea era nevoie de o doză de prostie - sau de disperare. Cel puțin în cazul bărbaților. Dar băieți ca acesta puteau să o facă pur și simplu pentru amuzament, fiindcă erau prea tineri și nesocotiți ca să se gândească la consecințe. Sakuto Haruno avea să afle în sfârșit acest lucru.
         - Ridică-te în genunchi!
         - De ce?
         Sasuke nu îi răspunse, doar așteptă. Haruno îi stârnise o oarecare curiozitate încă din clipa în care îl văzuse fugind pe geamul bordelului, atât de plin de existență și râsete. Un răufăcător fericit. Pe de altă parte, Sasuke își spuse că iubirea tânără putea explica o astfel de contradicție.
         În cele din urmă, băiatul se ridica în genunchi. Brunetul îngenunche în spatele lui pentru a testa nodul care fusese legat, apoi înfășura frânghia în jurul picioarelor lui Sakuto de câteva ori.
         - Mâinile acum.
         Câteva minute mai târziu, Sakuto era legat fedeleș, frânghia întinzându-se de la picioare la mâini, petrecută de câteva ori în jurul gâtului și legată în final tot peste picioare.
         - Ai idee cat de inconfortabilă este poziția aceasta? țipă Sakuto furios cand Sasuke îl împinse într-o parte pentru a putea să se întindă.
          - N-aș putea pretinde că știu. Dar eu nu încalc legea, nu mă las luat prin surprindere și al naibii să fiu dacă m-ai prinde țipând ca o fetiță. Așa că taci dracului, Haruno!
         - Nu mă duci să mă predai acum
         - Dimineață, răspunse Sasuke. Am dormit prea puțin în u ultimele patru zile, de când am început să-ți caut pielea ticăloasă.
         Sasuke lua puaca băiatului înainte de a ieși din cocioabă pentru a-și duce calul si a-l lega acolo peste noapte. Animalul avea sa îl avertozeze da a se apropia cineva, desi nu se aștepta să apară nimeni. Dacă Temari ar fi știut unde se ascundea Sakuto, ar fi venit de mult să îl avertizeze.
         Intrând din nou în cocioabă, Sasuke văzu că băiatul era exact unde îl lăsase, culcat pe burtă în patul de frunze, deși își ridicase picioarele cât de mult putuse pentru a mai slăbi strânsoarea frânghiei în jurul gâtului. Spera ca puștiul nu avea să se stranguleze înainte să adoarmă. Nu era în pericol de așa ceva dacă rămânea nemișcat, deci nu avea cum să slăbească legăturile. Se așeză si se sprijini atent cu spatele de perete, temându-se ca întreaga cocioabă ar putea să-i cadă în cap dacă se lăsa prea în forță. Dar adormi în câteva momente.

Nu ma asteptam sa postezi asa repede, dar ma bucur ca ai facut-o. 
In capitolul asta avem ceva mai multa actiune, un Sasuke dur, dar aparent corect, cu simtul dreptatii. Nu cred ca aceasta trasatura i se va schimba pe parcursul naratiunii, dar cine stie ce surprize ne pregatesti? Imi place cum descrii impresiile personajelor, sentimentele lor. Oare Saku e chiar nevinovat si oare Sasuke o sa se convinga de asta? Oare o sa reuseasca sa scape? Sa-si piarda urma? 
Fierb aici, dar fierb cu drag, caci imi face o mare placere sa citesc povestea asta, asa ca astept cuminte urmatorul capitol. Spor!

         Îl trezi scârțâitul ușor al lemnului. Sasuke deschise ochii și îl văzu pe Sakuto furnizându-se în vârful picioarelor pe ușă, ducând în mână coburii, îmbrăcat în haină și cu pălăria pusă. Faptul că Sasuke uitase a verifice grămadă de frunze pe care răufăcătorul o folosise drept saltea demonstra cât de obosit fusese după ce își legase prizonierul. O grămadă de lucruri ar fi putut fi ascunse sub ea. Evident, și un alt cuțit.
         - Eu nu as face asta în locul tău, mârâi el.
         Băiatul însă o făcu, zbughind-o pe ușă. Sasuke înjură și porni în goană după el, aproape împiedicându-se de coburii care fuseseră aruncați chiar în fața ușii. Nu scoase pistolul, deși tinta se vedea clar în lumina lunii. Nu împușcase niciodată nu om pe la spate și nu intenționa sa înceapă atunci. Și avea impresia că Haruno era în acel moment prea disperat pentru a se opri la amenințarea unui pistol, chiar dacă trăgea spre el.
         Sakuto nu porni sper cal. Ar fi irosit prea mult timp întorcând calul în peștera strâmtă în care era ascuns. Alerga pur și simplu la vale, încercând să își recapete libertatea, țâșnind în zigzag printre copaci, probabil sperând că avea să dispară din raza vizuală a bărbatului, ca apoi să se poată întoarce și să-și ia calul. Poate că i-ar fi ieșit. Avea destui copaci în spatele cărora să se ascundă. Dar puștiul era scund, iar Sasuke avea picioare lungi.
         Înșfăca bine haina lunga de piele de căprioară care fâlfâia în spatele băiatului și smuci de ea. Mișcarea ar fi trebuit să îl oprească, însă Sakuto își scoase brațele din haină, lăsând-o în mâinile lui Sasuke și continuă să fugă. Sasuke îl aruncă deoparte și îl ajunse din nou din urmă. De data aceasta puse mâna pe vesta lui Haruno, dar al naibii puști repetă figura, scoțându-și brațele și din aceasta, astfel că brunetul rămase doar cu haina tare de piele - și cu sunetul hohotelor de râs ale puștiului alunecând până la el. Deci Haruno își plănuise mișcarea, descheind nasturii în timp ce fugea? Incredibil! Întreaga poveste începea să pară o farsă făcută pe seama lui Uchiha.
         Nu mai alergase niciodată în felul acesta după cineva încă din copilărie, când se juca cu Itachi. De când venise în vest, nu mai întâlnise niciodată o situație în care să fie nevoit să alerge după cineva. Iar pistolul lui ar fi putut să pună capăt acestei prostii, dar tot nu îi scoase. Însă nici nu avea de gând să cadă din nou în cursa lui Haruno, când puștiul probabil că deja își descheia și cămașa, pentru a-i dcapa și a treia oară.
         - Dă-te bătut, sclifositule! țipă Saku fără a privi înapoi. N-ai să mă prinzi!
         Sasuke se aruncă peste băiat și îl trânti la pământ. Probabil îl lasă pentru o clipă fără suflare, având în vedere diferența de greutate dintre ei. Puștiul era atât de nemișcat acum, încât își spuse că poate chiar își pierduse cunoștința. Sau punea la cale vreun alt vicleșug? Brunetul se săturase de jocuri copilărești.
         Pălăria cafenie a lui Sakuto se rostogolise la vale când căzuseră împreună la pământ. Sasuke se ridică de pe băiat, înclestându-și mâna în părul rozaliu și țepos, și îl ridică pe Saku în picioare. Puștiul se saltă fluturându-și pumnii. Sasuke îl împinse înapoi la pământ și, lăsându-se într-un genunchi, îl țintui acolo, căutând cuțitul pe care puștiul îl folosise pentru a-și tăia frânghiile. Băiatul i se opunea lovindu-l cu pumnii și genunchii. Pumnii nu ajungeau la fața lui Sasuke și aproape că nu îi simțea când îl izbeau în piept, dar genunchii ce îl împungeau în coaste deveneau enervanți. Apoi Saku își schimbă tactica și încerca doar să îndepărteze mana lui Sasuke de pe abdomenul lui, însă nici acest lucru nu îi ieși.
         - Aș fi putut să-ți tai beregata în timp ce doarmeai, dar nu am făcut-o! Mârâi Saku la el.
         - Ai două puncte de la mine, puștiule.
         - În schimbul vieții tale? Asta valorează o sută de puncte, după părerea mea!
         - Nu mă interesează.
         Cuțitul nu se afla la brâul băiatului, deci probabil era într-una din cizme. Sasuke își spuse că ar fi putut fie să îi dea una băiatului cât să îl facă să leșine, apoi să îl ducă înapoi la cocioabă pentru a căuta cuțitul, fie să riște să se aleagă cu o cizmă în fața dacă i le scotea pe loc. Având în vedere câte probleme îi făcuse Haruno, oftă pentru o lovitură care să îl lase lat o vreme, iar poziția îi permitea să îi dea una cu mâna liberă, în timp ce cu cealaltă încă îl țintuia pe Haruno la pământ.
         Însă Sakuto ghici traiectoria pumnului și, cu ultimele puteri, se strădui să îl evite, încercând să se întoarcă pe o parte și să își acopere capul cu ambele brațe. Odată cu mișcarea lui bruscă, palmă lui Sasuke alunecă în sus câțiva centimetri și dădu peste ceva moale.
         Ceea ce îl făcu să sară rapid în picioare.
         - Ce naiba...?
         Puștiul stătea în continuare ghemuit pe pământ - ca o fată. O, pe toți dracii, nu. Probabil Haruno avea prins pe piept un săculeț cu bani sau orice altceva care să explice ceea ce simțise. În nici un caz nu avea de a face cu o nenorocită de fată.
         - Ridică-te, mârâi Sasuke.
         Puștiul o făcu, arătându-i o privire circumspectă. Sasuke își încleștă degetele peste ceafa lui Saku și, ținându-l în fața lui atât de departe cât îi permitea brațul, urcară înapoi dealul. Nu strânse hainele aruncate când trecută pe lângă ele. Gândurile lui erau la limita unei furii turbate, ceea ce era foarte derutant, având în vedere ca nu mai fusese atât de mânios de ani buni.
Îl îmbrânci pe Saku în cocioabă înainte de a-i da drumul. Felinarul încă ardea iar ochii verzi ai lui Saku reflectau teamă acum. Drace, era și cazul.
         - Uite ce o să se întâmple acum, spuse Uchiha pe un ton jos. Ai să-ți dezbraci cămașa.
         - Asta s-o crezi tu!
         Saku se retrase din fata lui Sasuke până se opri în perete.
         - Dacă trebuie să o fac eu, rămâi fără nasturi la cămașa. Dacă e singura cămașa pe care o ai, cu atât mai rău. Nu mă interesezi tu, ci doar ceea ce se afla sub cămașa ta.
         - Și ce dacă am o pereche? Nu e nevoie să îi vezi odată ce deja i-ai pipăit!
         - Gata cu prefăcătoriiile din partea ta, puștiule, și cu presupuneril din partea mea. Arată-mi, altfel o să ma uit singur. Ai de ales.
         Sasuke văzu o scânteiere în ochii verzi ce îl priveau cu un soi de mânie ucigașă. Poate că ar fi fost surprins de culoarea frumoasă dacă nu ar fi fost atât de furios și de frustrat el însuși. Daca Saku era fată,ce dracu' avea să facă în privința ei?
         Cămașa  fu descheiată foarte lent. Dacă privirea ei nu ar fi fost în continuare la fel de mânioasă, ar fi crezut că încearcă să îl ațâțe. Saku trase într-o parte o margine a cămășii negre, dezvăluind un sân. Nu era mare, dar era satisfăcător de rotund și incredibil de frumos în ochii lui, aceea ce îi atrase atenția că fusese un neghiob să se lipsească de compania unei alte femei centru atâta vreme. Saku își dezgoli și celălalt sân. Probabil se zgâise prea insistent la ea. Dacă la început nu încercase să îl seducă, acum o făcea. Ar fi trebuit să profite de ceea ce îi oferea, să îi arate ce se întâmpla când te jucai cu focul. Nu ca ea ar fi obținut ceea ce urmărea dintr-o astfel de manevră.
         Îi întoarse spatele.
         - Acoperă-te.
         Fără a ști dacă o făcuse sau nu, ea se năpusti pe spatele lui, izbindu-l cu ambii pumni înainte de a țipa:
         - Ești fericit acum, javră de om? Asta nu schimbă naibii nimic, știi prea bine!
         Dar chiar era așa? Se întrebă Sasuke. Poate că nu. Sakuto Haruno, femeie, era totuși răufăcătoare dată în urmărire pentru crimă și jefuirea unei bănci. 
         Pumnii ce se izbeau în spatele lui nu îl făcură să se clintească, dar, cum oricum bloca singura ieșire a cocioabei, nu se întoarse să o înfrunte. Avea să îi lase timp să își încheie cămașa și să-și ia si el răgazul de a uita ce se ascundea în spatele acelei cămăși. Când se întoarse în cele din urmă, Saku se plimba agitată dintr-un capăt în celălalt, străbătând modestul spațiu de vreo trei metri al cocioabei, izbind cu piciorul franghii taiate și în gramada de frunze, singurele două lucruri din acea parte a cocioabei în care putea să dea cu piciorul.
         Felinarul se afla in coltul din față, în dreapta lui Sasuke, iar sulul de frânghie în stânga lui, dar Saku nu se apropie de ele. Se ținea departe de el acum, atât de departe pe cât putea. Era bine ca își adusese un sul de frânghie. Avea să fie nevoit să folosească si restul acum.
         - Dă-ți jos cizmele, îi spuse el.
         Ea se opri și îi aruncă o nouă privire mânioasă înainte de a se trânti la podea, întinzându-se spre una din cizme.
         - Sigur! De ce nu? Nu pute deja suficient în cocioaba asta?
         Doua cuțite căzură la podea când își scoase prima cizmă. Un al treilea căzu odată cu cea de-a doua. Sasuke clătină din cap, nevenindu-i să creadă. Știa că unul dintre acele cuțite fusese ascuns sub frunze. Nu ar fi avut cum să ajungă să bage mâna in cizme cât fusese legată. Era evident că își luase mai multe măsuri de precauție, având la ea atâtea arme.
         Coborî privirea spre picioarele ei și văzu o pereche de șosete gri, ponosite și pline de găuri. Se întrebă dacă se descălța vreodată de bunăvoie. Și se întreba dacă se spala vreodată. Dar își spuse că probabil că da, din moment ce nu mirosea urât. Însă era evident că nu se mai spălase din ziua precedentă, când plouase.
         Fața ei mânjită de noroi era ca o mască - și nu una frumoasă. Știa oare acum arata? Avea măcar o oglindă?
         Desluși cele două rotunjimi de sub cămașa ei, acum că știa să le caute. Vesta tare de piele pe care obișnuia să o poarte îndeplinirea rolul de corset, aplatizând și ascunzând ceea ce se afla sub ea. Dar tot îi venea greu să creadă că dincolo de acel exterior aspru și plin de noroi se afla o femeile. Își lasă privirea sa o cutreiere din cap pana în picioare. Cămașa neagră și larga era băgată în pantaloni negri tot largi, lăsându-i talia si soldurile nedefinite. Alesese hainele potrivite pentru a-și ascunde silueta feminina. Nu ar fi crezut niciodată că Sakuto Haruno era femeie dacă nu i-ar fi văzut sânii superbi.
         Lua cele trei cuțite și le aruncă afară înainte de a-i spune:
         - Poți să te încalți înapoi cu cizmele, dar rămâi unde ești.
         - Ai o inimă de aur, sclifositule, îi aruncă ea usturător.
         Sasuke lua una dintre bucățile de frânghie de pe podea, suficient de lungă pentru a-i lega mâine la spate. Nu se mai putea îndura sa o lege din nou fedeleș, dar știa că, dacă se mulțumea să îi lege mâinile, nu ar fi suficient pentru a o împiedica sa încerce din nou să fugă. Așa că lua restul de frânghie si o petrecu în jurul trunchiului și al brațelor ei centru a-i imobiliza brațele pe lângă corp. Apoi o trase până la peretele din spate și o așeză astfel încât să se poată sprijini de acesta.
         - Îmi retrag cuvintele, mârâi ea. Nu ai inimă deloc.
         - Taci, spuse el sec. Ori așa, ori te leg de un copac afară.
         - Prefer conacul dacă asta înseamnă să nu fiu nevoită să mă aflu în aceeași încăpere cu tine.
         - Nu ți-am dat de ales.
         Dădu să se așeze lângă ea pentru a putea termina imobilizarea ei cu frânghie, dar se răzgândi. Dacă își lega gleznele de ale ei, aveau să stea așezați unul lângă celălalt și, odată ce adormea, era posibil ca Saku să ajungă sa se sprijine de el și să lase o parte din noroiul uscat de pe ea pe jacheta lui.ieai să își ia plosca de apă. Mai întâi îi oferi o înghițitură, pe care o acceptă fără tragere de inimă, apoi îi dădu os b bandana albă de la gât și o uda bine. Saku încerca să evite bucata de material când se apropie de fața ei, dar neavând spațiu de manevră, căzu pe o parte. Sasuke o trase înapoi pentru a termina ceea ce începuse.
         - Să știi că o să am nevoie dlsa mi-o dai înapoi înainte să mă duci în arest. 
         El ridică bandana pentru a-i arată cât era de murdară.
         - Trebuie spălată mai întâi.
         - Nu mă interesează cum arată, insistă ea. Am nevoie de ea pentru un scop anume și nu pentru a-mi proteja fața în timpul furtunilor de nisip.
         - Îmi pot imagina.
         - Ba nu poți. O folosesc să acopăr faptul că nu am nodul la gât, așa că tine.
         - Da, am priceput deja asta. Iar modul acela se numește mărul lui Adam.
         - De parcă îmi pasă cum se numește? Doar pune-mi banana înapoi în jurul gatului.
         - Poți face asta dimineața, după ce se usucă.
          Atârnă bucata de material în cuiul din perete. Când se întoarse să se așeze lângă ea, se opri. Se străduise din răsputeri sa nu se uite la ceea ce curățase, dar acum i-ar fi fost greu să o ignore. Nu se mustră singur ca nu observase mai repede. Întâlnise prea mulți băiețandrii cu pielea fină, ajunși târziu la maturitate, ca fața ei de fetiță sa îi trezească suspiciuni, chiar și dacă nu ar fi fost atât de murdară. Ei bine, poate că nu era chiar așa. Acum, ca noroiul si mizeria fuseseră curățate, Sakuto Haruno era puțin cam prea frumoasă.