Flower in the dawn

Subiect: Flower in the dawn Vin 05 Aug 2016, 00:06

I. Floarea

O lumina puternica strabate cerul urmata de un bubuit prelung ce se pierde in noapte. Picaturile reci ale ploii imi strabat peleria neagra, udandu-mi mana si arma, aceasta stralucind puternic la un al doilea fulger mai puternic. Imi vad tinta trecand prin fata, pasind apasat, muscandu-mi buzele cu fiecare pas pe care il face, emotia napadindu-ma. Doi pasi peste...trei...Ma ridic incet, dorind sa pun capat acestei misiuni intr-un mod special. In incercarea de a imi ridica pistolul de jos, zaresc o floare singuratica, un trandafir. Culoarea sa intensa captandu-mi atentia, in acelasi timp distragand-o de la tinta mea. Odata ce imi recapat concentrarea, alerg printre cladiri, individul fiind inca foarte aproape. Incarc.Trag. Glontul strabate instant scurta distanta dintre teava si corpul lui, facandu-si intrarea intre cele doua cortine, inima si plamanii, lasand agonia sa patrunda de mana cu durerea.
Observ din directia opusa o alta arma tinuta de o mana cu manusi negre, lasand degetele ce mangaie instrumentul morlat la vedere. Printre urletele victimei, aud un oftat nervos, pistolul disparand.
Floarea, arma... gandul imi zboara catre o anumita persoana, cand un alt urlet, insa mai stins al barbatului ce zacea acum intr-o balta de sange ma trezeste din visare. Cu pasi inceti, ajung langa trupul lui, trecandu-mi degetele peste rana, apasand, dorind ca lichidul sau vital sa mi le acopere in intregime. Lacrimile incep sa ii siroiasca din ochii amortiti de sarutul mortii, buzele lui incercand sa implore indurarea zeilor cu ultima lui suflare. Cerul se oprise din plans, impresionat de crima facuta, sau doar dezgustat. Cu prilejul acesta, cu sangele de pe mana mea dreapta, incep sa pictez cu aratatorul nota do pe obrazul rece al individului, marcandu-l.
-Magnific!
O voce masculina strapunge tacerea odata cu piedica unei arme, gata sa traga. Simt cum obiectul metalic si rece imi atinge gatul, punand presiune, un fior strabatandu-mi tot corpul. Nu e datorat fricii sau tristetii ca acesta s-ar putea sa imi fie capatul, ci parca arde ceva in mine, un sentiment strain...Nerabdarea de a vedea cine ma ameninta? Curiozitatea ce vreau sa imi fie satisfacuta prin a stii cum a reusit sa ma surprinda cu garda jos? Niciuna nu ajunge la cee ace mintea si inima resimt in aceste momente, e un teren nou.
-Cum se presupune ca as putea lucra daca sunt intrerupt?
-Simplu, te adaptezi si improvizezi.
Simt cum caldura corpului sau imi inunda trupul rece si inca ud de la ploaie, arma sa urcand spre tampla mea dreapta, in timp ce mana sa stanga acoperita de o armura aurie imi tine barbia cat sa il privesc. Privirea mea se loveste de o masca de-o forma nemaintalnita cu detalii bine definite pe ea, insa lucrul care ma captiveaza atunci cand curiozitatea ma impinge sa il analizez mai bine, este ochiul sau sangeriu. Raman pironita, oprindu-mi respiratia cat sa nu fac nicio miscare care sa schimbe unghiul din care sunt hipnotizata de intensitatea privirii lui. Urlete. Asta inspira, ura, frumusete, nebunie, sete de sange, atat de expresiv, nu stiu pe ce sa ma concentrez, nu stiu c ear trebuii sa fac impotriva lui. Isi pleaca capul in partea stanga incercand sa ma rupa din ganduri, scotand din mine un oftat ce a sunat a schelalaitul unui caine careia i-a fost luat osul.
-Atat de interesanta este masca pe care o port, sau e doar sentimental fricii pe care ti-l inspir?
-Toata lumea poarta o masca, tuturor le e frica de moarte, insa niciunul nu e raspunsul la intrebarea ta. Esti...
Pleoapa ochiului ii coboara alene la auzul verbului a fi, sentimentele pe care le exprima scazand, facand loc plictiselii, parca dezamagirii. Dar acest lucru a durat putin, raspunsul meu cauzand un impact major, pupila sa dilatandu-se, setea lui de a inspira aerul notpii taindu-se, ramanand socat.
-Unic.
O durere puternica imi strabate stomacul, ametindu-ma pentru o fractiune de secunda, vazand rosu in fata ochiilor, lucru urmat de contactul cu asfaltul umed. Mana lui stanga ma prinde riguros de gat, tintuindu-ma in locul in care m-a adus, in timp ce dreapta sa ma ameninta si mai indarjit cu arma.
-Cine esti tu si cum te numest? tonul vocii lui era aspru dar nesigur, osciland, prelungind si accentuand ultimul cuvant al frazei.
-Ce rost ar avea? Din moment ce tu doresti ca aceasta sa imi fie ultima opera, prin ea imi va fi stiut numele in veci.
Slabita de la lovitura sa de mai devreme, imaginea incepe sa se incetoseze, privirea mea nemaireusind sa fie concentrata pe el, cazand incet intr-un somn din care nu cred ca ma voi mai trezii. Ultimele lucruri pe care reusesc sa le mai disting sunt degetele sale fine pe obrazul meu si vocea sa patrunzatoare.
-Are deoarece, vei fi frumoasa.

Oh, God, de cat timp nu am mai scris, cu siguranta am involuat la capitolul descriere, dar sper ca nu e asa dezastruos capitolul.
!Nu detin personajul masculin.

Subiect: Re: Flower in the dawn Mar 04 Oct 2016, 23:17

II. Intriga

Razele soarelui incep subtil sa incerce sa risipeasca nori, insa timpul lor inca nu a venit. Picaturile de pe geam raman nemiscate in spatele gratiilor de metal. Las arma pe birou, ca mai apoi sa arunc in semineu inca o bucata de lemn ca sa intetesc caldura. Dupa ce duc pana la capat acest lucru, imi atintesc privirea spre fata ce zace inconstienta in patul meu, legeta la maini. As fi putut cu atata usurinta sa o ucid, transformand-o intr-o opera de arta, insa nu ar fi fost de ajuns. Ceva nu e ordinar la ea, replicile ei au fost surprinzatoare, la fel ca si calmul ei. Este o fiinta fascinanta, nu cred ca am mai vazut pe cineva sa fie uimit de artistul din spatele crimelor mirifice infaptuite. Reusind sa observ mai bine infatisarea ei, realizez ca nici corpul nu este de lepadat. Suvite din parul ei lung si roscat ii umbreau fata ei alba fara pic de machiaj, lucru destul de deranjant pentru mine, nefiind nimic dramatic in acest lucru. Totusi, buzele sale carnoase, sanii ei care par a fi o cupa generoasa si au o forma apetisanta alaturi de fundul ei rotund adauga ceva picant la infatisarea ei.
-Atat de interesant este corpul meu, sau sunt doar hormonii?
Sunt oprit brusc din ganduri cand dupa ce aud intrebarea pentru a lasa un suras scurt. Acum puteam sa vad lucrul de care a fost ea impresionata in urma cu cateva ore, ochii, cel drept era alb, iar cel stang auriu, fapt care m-a surprins.
-Pana si in conditia in care esti, tu ai chef de glume?
-De ce mi-ar fi frica de tine? Ai ales sa ma lasi in viata atunci,insa nu am garantie ca o vei face si de acum, sau dupa ce ma violezi.
Un raset de-al meu mai prelung umple camera, parca reusind sa o desinta pe musafira, insa nu pentru mult timp deoarece trebuia sa clarific motivul prezentei ei in acest loc.
-Am ales sa traiesti deoarece existenta ta este frumoasa. Recunosc, un artist ca mine este greu de impresionat de altcineva, insa pot spune ca ai reusit sa imi starnesti interesul. Acum ca ti-am dat un scop, as putea stii cine esti?
Privirea ei atenta se intrista brusc, ochii ei nemaifacand contact cu al meu, devenind ingandurati. Incep sa treaca secundele odata cu gafaitul ei subtil ce denota faptul ca pozitia in care state nu ii prea dadea prilejul de a lua suficient oxygen.
-Kira.
Dnou privirile noastre fac contact, a mea intrebatoare, a ei la fel cum era inainte sa primesc raspunsul insuficient. Acesta e doar prenumele, dar numele de familie? Imi zic in cand parca dorind sa ii transmit si ei acest lucru.
-Khada Jhin ma numesc, insa pentru toti sunt Demonul Auriu. Oamenii ma considera un psihopat insetat de sange care nu are altceva ce face in afara sa faca moartea oamenilor sa arate frumos, ei considerant viata un lucru minunat, ne dorind sa...
-Te inteleaga? Da, stiu ce vrei sa spui, din acest motiv eu am doar prenume. Parintii mei au fost ucisi, ei fiind asasini, iar eu am fost plasata la orfelinat. Acolo nu m-am inteles bine cu nimeni, eram o ciudata careia doar ii placea sa picteze sau sa scrie, nu ma interesa altceva. Par niste lucruri plictisitoare, insa problema pentru ceilalti era ce exprimam. Erau tablouri care ilustrau personae moarte, pe paturi pline de flori sau lacuri de sange la capatul carora erau fantome fara fete. Asta sau descriam metode in care un om ar putea fi ucis intr-un stil elegand, dar dureros. Desigur, imediat ce terminam directorul institutului le ardea ca nimeni sa nu le mai vada. Pe scurt, eram oaia neagra.
Un oftat prelung izbucneste din pieptul ei in timp ce privirea sa se pierde in peisajul din spatele ferestrei. Deschid cel mai apropiat sertar ca sa scot un briceag cu care ii dezleg mainile. Cu siguranta nu e o persoana de care as vrea sa scap. De data asta voi aduce o fiinta la perfeciune fara arma.

Subiect: Re: Flower in the dawn Mier 05 Oct 2016, 16:40

Este un fic destul de bun,descriere este,dialogul este unul simplu.Cu alte cuvinte,un fic excelent

P.s Incearca sa scrii cu Arial deoarece nu arata prea bine fontul din ultima parte

Subiect: Re: Flower in the dawn Dum 25 Dec 2016, 00:50

III. Canonul

Simt cum frangia ce imi tintuia mainile dispare rapid iar un parfum strain imi inunda narile, inducandu-mi inima in eroare. Ma sprijin in palma dreapta si ma uit la Jhin care statea in fata mea in picioare. Degetele lui metalice imi mangaie fata, dandu-mi o suvita la o parte incercand parca sa descopere ceva, dar nu dureaza mult si il vad cum isi indreapta atentia catre foc, lasandu-se pe vine.
-Iti irosesti frumusetea, ramai alaturi de mine, spuse el incet, sau esti libera sa pleci chiar acum.
Tonul vocii scazuse cand venise alternativa, ultimul cuvant abia reusind sa il aud. Nu are sens nimic, daca nu vrea sa ma ucida si vrea sa ma elibereze, atunci de ce m-a adus pana aici? Cu ce scop vrea ca eu sa raman si cu ce i-as fi de folos? A reusit sa ma atace fara ca eu macar sa-l fi simtit, m-a pus la pamant doar dintr-o lovitura, insa nu mi-a pus capat vietii. Toate aceste intrebari imi fac pulsul sa o ia razna iar sangele sa imi alerge prin vene.
Incerc sa ma ridic cat pot de repede din pat, insa o durere acuta imi strabate tot corpul, pornind de la stomac, ajungang pana in capul pieptului. Reusesc sa ma rezem de cadrul patului, numai ca privirea mea sa o intalneasca pe a lui, el fiind deja intr-o pozitie din care sa ajunga rapid la mine in caz ca m-as prabusi. Trag aer in piept si incep sa merg schiopatand catre iesire, doar ca sa prind cheia in mana dreapta, iar cu stanga sa ma rezem de usa, capul lasandu-l sa mi se rezeme de suprafata din lemn din fata mea. Trebuie sa ma intorc la baza, sa fac alte misiuni, sa...
-Raman.
Spun hotarata in timp ce rasucesc cheia spre stanga, incuiand lacatul. Imi intorc capul, dornica sa ii vad reactia. Acesta statea nemiscat, puteam sa ii aud doar respiratia care s-a accentuat de cand a aflat decizia mea.
-Atunci, spectacolul a inceput.
Cu pasi apasati, reuseste sa strabata distanta scurta dintre mine si el. Ajungand in fata mea, ma ridica in bratele sale puternice, tinandu-ma ca pe o mireasa, ducandu-ma inapoi in pat. Odata cum simt din nou asternutul rece, simt si cum mana sa fara armura imi ridica bluza neagra si inca uda de la ploaie pana sub piept. Ca un traznet, nelinistea incepe sa mi se instaleze in corp, insa usor-usor este indepartata tot de catre cel ce a provocat-o cand vad ca pregateste o bucata de fasa cu un fel de lichid pe el, punandu-mi-l pe stomac in locul care durea cel mai tare, apoi cu o bucata mai mare, acoperindu-mi suprafata ranita, incepand sa urce cu fasa catre piept, oprindu-se sub sani, taiand bandajul si facand un nod mic la spate incat sa nu ma deranjeze.
Apoi, cu o bucata de vata, incepe sa imi stearga o dura de sange din buza mea superioara ce incepuse deja sa se usuce, trecand deja ceva timp de cand lovitura sa a provocat asta. Pentru a duce la capat acest lucru, mana sa imi tinea barbia ridicata, fata sa fiind la aceeasi inaltime cu a mea, dandu-mi prilej sa ma uit mai atent la masca sa. Judecand dupa detaliile ei, a depus mult efort cat sa ajunga intr-un final sa arate atat de frumoasa.
-Am sa incerc sa gasesc ceva cu care sa te imbraci peste noapte, hainele tale sunt prea ude si nu am de gand sa faci pneumonie deoarece nu as avea cum sa te tratez. In aceasta cabana nu exista alt pat, deci va trebui sa il impartim.
Zicand asta, il vad cum se ridica in picioare si isi da jos mantia, dandu-mi-o mie spre folosinta. O iau nesigura in maini, mateasea fina parca mangaiandu-mi pielea. Jhin se intoarce cu spatele la mine, lasandu-ma sa ma schimb. Reusesc sa imi dau jos bluza, pantalonii si sutienul, ramanand doar in lenjerie intima, dupa incerc sa imi pun mantia sa ca o rochie de noapte de la sani in jos.
In acest timp, il urmaresc cum isi da armura lui aurie jos, impreuna cu bluza sa, lasand la inveala un corp destul de lucrat, de la picioare pana la maini, pe pieptul sau avand o cicatrice. Si le aseaza pe toate pe spatarul scaunului de la biroul sau si vine catre pat ca sa le ia si pe ale mele, facandu-ma sa imi indrept privirea in alta parte cat sa nu dau impresia ca ma holbam la el, insa nu pare ca il deranjeaza acest lucru, cum nici sutienul meu nu a facut-o. Imbracamintea mea a fost pusa langa a lui, insa ocupand si biroul ca sa se usuce mai bine. Focul deja incepe sa se stina, iar Jhin se apropie. Incerc sa ma feresc de o eventuala atingere si ii fac loc, spatele meu fiind catre el, iar fata catre perete, patul fiind lipit de acesta, insa fara rost. Se vedea ca mobilierul nu era facut decat pentru o singura persoana, la fel si patura si perna, asa ca simt cum spatele sau cald se atinge de al meu, facandu-mi pielea de gaina.
Imi cer scuze pentru conditii, insa sper ca nu te deranjeaza chiar atat de mult. Voi vedea maine ce pot face ca sa iti fac sederea mai... placuta.
-Nu ma incomodeaza atat de mult, tinand cont ca m-ai fi putut lasa sa dorm pe podea.
Un suras scurt se auzi din partea lui, fapt care m-a facut sa realizez ca el inca poarta masca.
-Ai de gand sa dormi cu masca?
-As putea sa mi-o dau jos, insa sub ea mai este alta si inca nu a sosit timpul ca sa imi dezvalui identitatea.
-Nedrept, spun eu afundandu-mi capul in plapuma.
-Odihneste-te, Kira. Toate la timpul lor...