In primul rand,vreau sa salut pe toata lumea,nu sunt noua pe forum ci am mai activat pe aici acum cativa ani,am revenit insa acum cu acest cont si...am venit cu plotul noului meu fic,sper sa va placa si abia astept sa va citesc parerile.

Exista momente in care suntem obligati sa intelegem ca destinul nu poate fi schimbat,ca soarta ne este scrisa dar ca alegerile noastre o pot influenta,e un joc riscant iar cateodata umblam frenetic prin intuneric lovindu-ne de usi ce nu vor putea fi deschise vreodata si care cateodata este mai bine sa ramana ferecate.

Cateodata sunt momente in care simtim ca totul se naruie in jurul nostru,ca nu detinem controlul asupra propriei vieti,momente in care am da orice pentru intelegere sau pentru cateva clipe de pace launtrica,momente.Fie ca iubim sau am iubit am trait  momente de frenezie,de bucurie,pentru ca mai apoi sa ajungem in iadul acestor emotii,am suferit dar am avut curajul sa inaintam in asa fel incat sa nu lasam destinul sa ni se piarda intr-o cununa a durerii,sfaturile sunt precare atunci cand sunt oferite de cunoscuti in conditiile in care suntem pe deplin constienti de faptul ca ei sunt incapabili sa ne vada vina fie ea chiar si evidenta,intotdeauna ne vor garanta succesul desi poate in inima lor se vor indoi de el.

Vineri 13,noaptea se lasase de mult timp pe strazile jilave ale Londrei,ploaia de dupa-amiaza lasase frigul sa se strecoare in aer,usor apatic continua sa mearga inspre Gerrard Street,ultimele zile fusesera goale,isi promisese ca nu se va mai gandi la ea,pentru binele familiei pe care si-o intemeiase alaturi de Ino,trecuse atat de mult timp de cand uitase cum se simte dragostea incat nici macar nu isi mai putea da seama daca intr-adevar iubise vreodata.

Nu avusese cea mai usoara viata dar inca de la moartea parintilor isi promisese ca nu isi va face familia sa suporte consecintele unor fapte ce nu au in mod direct legatura cu ei,ca va face orice pentru a o proteja pe Maway de durerea unei pierderi,fie ea si semnificativa,unde au disparut aceste promisiune?Ii rasunau usor prin minte de fiecare data  cand  facea dragoste cu ea,femeia care il facuse sa simta din nou iubirea si care desi i-a oferit multe i-a furat totul,nopti nedormite din cauza alegerilor pe care era nevoit sa le adopte.Nu stiuse niciodata sa isi manifeste sentimentele dar acum nu era vorba despre sine,stia intr-adevar unde este fericirea dar ce avea sa faca?Nu era doar propria viata in joc,Maway avea nevoie sa creasca alaturi de familia ei.

-Ai venit in cele din urma…

Ii spuse deschizand larg usa de la intrarea in apartament,casa scarii iluminata usor il facea sa se simta mai putin murdar,ca si cand lipsa luminii ar fi acoperit faptele,ar fi sters toate greselile pe care le facuse si avea sa le mai faca,nu avea nevoie insa de lumina pentru a o privi,fiecare curbura a corpului ei ii era cunoscuta,fiecare fir de par roz ce ii amintea intotdeauna de caldura pe care ani la randul o resimtise in copilarie,in bratele mamei sub palcurile de cires din gradina,nu era vorba doar despre sex, ci mai mult,mult mai mult decat si-ar fi putut imagina ca va simti vreodata,erau doi calatori in lume ce si-au gasit caminul unul in bratele celuilalt dar mult prea tarziu,cel putin in ceea ce il privea pe el.

-Mi-am redeschis cartile in seara asta,cred ca ai suparat-o destul de tare cu plecarea aceasta.

Ii arunca o privire usor sceptica,de cum intrase observase cele 24 de carti de Tarot insirate pe masa,in fond,asa o si cunoscuse cand cauta rezolvarea problemelor prin intermediul zodiilor sau Tarotului,nu stia cum reusea insa intotdeauna sa ii ghiceasca trecutul dar si viitorul,cateodata o tachina spunandu-i ca totul nu este decat o simpla nascocire pentru a lua banii fraierilor,replica precedata intotdeauna cu:

"Ca tine"...

-Parca spuneai ca este cazul sa deschizi cartile pentru facultate,nu vietile altora.

Era un viciu pentru ea dar acum ceva se cutremurase inauntrul ei,cateva zile lipsite de el isi pusesera amprenta iar acum nu stia cum sa ii dea toate vestile,era usor naiva in modul ei de a se legana de pe un picior pe altul ca semn al situatiei stresante in care ajunsese sa fie pusa,cum putea sa ii spuna ca in cele din urma se hotarase sa renunte la facultate?El nu i-ar fi permis asta,ba chiar intotdeauna se comporta cu ea protector influentandu-i deciziile inspre binele ei,nu de putine ori a trebuit sa auda:
"Nu ma privi asa,ma port cu tine asa cum mi-as dori ca pe viitor sa fie tratata fiica mea de cineva",iar pe o parte intelegea dar pe de alta si-ar fi dorit mai multa libertate din partea lui,i se parea atat de nedrept ca isi construia fericirea pe dezamagirea altei femei,cateodata chiar era tentata sa renunte la el,sa ii ofere o sansa alaturi de propria familie,ii era imposibil,il lasase sa isi croiasca drum inspre sufletul ei iar acum ii era atat de greu sa il alunge stiind cat de multa nevoie aveau unul de celalalt.

-De fapt...

Stranuta,isi spuse in gand ca era adevarat,nu avea sa fie de acord cu alegerea ei iar de aici pana a o obliga sa urmeze cursurile unei facultati de prestigiu nu mai era mult,dar nu asta era calea ei,visa sa ajunga o mare artista iar pentru asta nu era nevoita sa se cocoseze pe banci,aea talentul alaturi de ea la fiecare pas.

-Cred ca voi mai astepta putin,nu ma simt inca pregatita pentru asta....