Mda, eu prea cred ca il cheama Deidara nu sunt o fana DeiSaku dar sunt unu mare pt SasuSaku . Baiatul misterios nu e chiar atat de dragut cum crede ea totul a fost doar ca el sa ..of, gata tac

foarte frumos capitolul Jojo-Chan e un pic cam scurtit dar merge sper ca data viitoare sa ai mai multa inspiratie

foarte frumoos capitolul...pacat ca e cam scurtut dar merge...sper sa pui capitolul repede

Off, de cand nu am mai trecut pe la ficul tau. Am fost plecata si acum am vazut ca ai pus continuarea.
Asa deci...

Descrierea - ei bine, se poate mult mai bine. Descrie mai mult personajele deoarece in acest capitol nu prea ai facut decat sa narezi. Intr-un timp chiar trebuia sa mai descrii si dupa aceea puteai continua mai departe. Incearca sa-ti imaginezi ca esti tu in pielea personajului. Sa scrii ce simti, ce vezi...sa dezvolti si mai mult ideea, sa fie mai bine.

Dialog - ma bucur ca nu ai avut mult, doar o replica acolo deci e bine.

Actiunea - mergi mai lent cu lucrurile si axeaza-te pe ce este cu adevarat important. Nu te grabi sa postezi intr-o zi capitolul daca nu se poate, deoarece nu asta e scopul ci sa fie reusit si pe cititor sa-l incante cand citeste.

Estetica - Ei bine am observat ca nu ai lasat mereu spatiu dupa virgula.

,, ... cu tente de rosu,iar in obraji era putin rosu. ''

Aici trebuia sa lasi spatiu << ,, ... cu tente de rosu, iar in obraji era putin rosu. ''

In plus ai avut repetitie. Acel ,, rosu '' trebuia sa-l inlocuiesti deoarece nu suna bine.

<< " Stai, dar numele? '' <<< Ei bine aici nu trebuie sa folosesti ghilimele deoarece sunt gandurile ei. Trebuia sa scrii in continuare.

Acest capitol a fost cam scurt, sper ca celalalt sa fie ceva mai lung si cu mai multa descriere.

Ai avut niste greseli:

,, urmatoare '' - urmatoarea

,, caci '' - ei bine nu am nimic in potriva insa sincer ar fii sunat mai bine sa fi inlocuit acest cuvant cu < deoarece > sau < pentru ca >

,, gbrabit '' - grabit

,, Hinana ' '- Hinata

,, soava '' - suava

Pai cam atat.

Spor la scris si la idei.

Pupici

Imi place la nebunie! Vreau next!

Se pare ca am ajuns li la cap. V, dar, cu greu. Eu totusi sper sa va placa.

~~~Capitolul V~~~

Imi amintesc cum era atunci cand aveam parintii langa mine si primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost atunci cand am fugit de acasa. Un mic zambet imi apare in coltul gurii insa simt cum sufletul se lupta pentru fericire.

~~~~~~Flash Back~~~~~~
- Tata, cine sunt cei de la usa? intreaba o fetita cu parul roz ca florile ciresului, cu ochii verzi ca de smarald, tinand o foaie in mama.
- Nu te intereseaza! Si parca ti-am spus sa te duci in camera ta! Striga "tata" la mine cu o privire plina de ura.
Plec trista in camera mea pentru ca vroiam sa-i arat tatei un desen facut de mine. Inima mea plangea de tristete, sa nu mai spun de durerea ranilor care inca sangerau abundent. Ma lungesc in pat si imi pun perna pe fata, incepang sa urlu si sa plang. Nu stiu daca mai puteam indura mult tot ce imi faceau. Eu ii iubesc ca o proasta, doar sunt parintii mei, iar ei ma trateaz ca pe un caine. Mai rau chiar, catelul familiei primeste trei portii de mancare, este plimbat de doua ori pe zi, are voie sa se duca unde si cand vrea. Usa de la camera se deschide usor cu un scartait infiorator ce ma face sa tresar din pat, tinand in mana ursuletul meu maro si pufos pe nume Mormaila, incercand sa ma linistesc. Ii muscam urechiusele lui moi si pufoase de spaima, atunci cand am observat ca o silueta se apropia incet de mine. Ma dadeam tot mai in spate pana cand m-am lovit de perete, un zgomot puternic auzindu-se. Vad cum acea persoana isi zidica palma, asa ca inchid repede ochii asteptand contactul cu fata sau corpul meu. Stau asa timp de doua minute si spre uimirea mea, nimic. Deschid incet ochii si raman muta de uimire. In fata mea, pe podea se aflau cinci trandafiri si nimeni prin preajma. Ma aplec spre florile sprendite de pe podeaua subreda, dorinica se le admir frumusetea cand am zarit un micut biletel.
" Pentru un inger minunat, o floare care ii reprezinta culoarea trupului si sufletului sau."
"De la un alt inger"
Ridic unul din trandafiri si din neatentie unul din spini imi intra in deget lasand loc cateva picaturi rosii de sange sa cada pe surorile sale. Saracele flori sunt invaluite intr-un fel de aura multicolora. Din albul lor imaculat si pur incep usor, usor sa prinda diferite culori. Unul ia culoarea sangelui meu, un rosu mai deschis si acentuat, unul se pare ca incepe sa ia culoarea parului meu roz ca florile de cires, iar ultimele doua din cate am inteles eu iau culoarea sufletului meu, un mov inchis. Lacrimile de durere cadeau asupra unui trandafir mov si, spre surprinderea mea capatase culoarea albastra ca marea inspumata, pe timp de furtuna. Ma simteam confuza si totusi doream sa aflu mai multe despre ce reprezentau acele culori si, mai mult. Domeam sa aflu cine mi-a lasat acel "cadouas" asa ca scot din dulap o gentuta micuta multicolora. Rup coditele de la frumosii trandafiri si ii pun in gentuta. Imi mai pun si lantisorul primit de la matusa, cerceii primiti de la adevaratul meu tata sub forma sigiliului clanului sau, si inelusul cu un trandafir rosu sangeriu primit de la un batran misterios. M-am pieptanat parul meu moale , lung si catifelat si l-am prins jos intr-o coada. Deschid usor fereastra de la camera fara sa fac zgomot si pasesc usor inafara ei. Pun ambele picioare pe iarba verde cu tente de galben si incep sa o iau la fuga prin padure, sperand ca nu m-a vazut nimeni. Fug spre o destinatie pe care nici eu nu o cunosc, insa, imi las sufletul sa ma ghideze si sper ca voi gasi un indiciu cat de putin...
~~~~~~End Flash Back~~~~~~

O durere groaznica de cap ma trezeste din visarea mea. Dechid ochii cu lene si mai, mai sa lesin. Eram legata fedeles langa un copac. Incep sa ma zbat incercand sa ma dezleg fara a avea sucesc. Imi intorc privirea si o observ pe Hinata care inca dormea. Incep sa inspectez locul, sperand sa gasesc o explicatie logica. Jos il vad pe Sasuke plin de rani si de noroi cu ochii inchisi. Lacrimile incep sa mi se scurga pe fata ca si cad cineva ar fi dat drumul la un robinet. In suflet port o ura nedescrisa celui care mi-a atacat prietenii. Incep sa respir din ce in ce mai greu asa ca imi scutur capul cu ochii inchisi ca sa nu mai vad nimic. Incep sa cred ca este un genjutu dar m-am inselat. Sufletul meu se lupta cu ura si cu durerea in tot acest timp, iar eu doar ma ridic de jos victorioasa cum fac mereu. Reusesc sa ajung la un kunai si sa ma dezleg. Ma duc la Hinata, rup funiile care o tineau ca pe un ostatic si o asez langa Sasuke, apoi ma asez langa el si incep sa ii vindec ranile. Inima imi batea cu putere si simt cum nervii incep sa cada la pamant. Strang tare din dinti apoi imi musc buza inferioara. Picaturile de sange nu au incetat sa apara, ele se loveau cu repeziciune de pamant odata cu pitacurile de ploaie. Simt o palma calda pe umarul meu si imediat spaima, sentimentul de nesiguranta si chiar ura incep sa infloreasca in inima mea, fara sa le pot stapani cumva. Simteam cum ceva rau urma sa se intample si ca v-a fi ceva atat de mare ca v-a schimba viata multor persoane. Imi intorc capul si observ ca era chiar...

O sa aflati cand o sa aduc Nextul. Nu stiu exact cand o sa fie dar va asigur ca dupa 3 pt. ca o sa fiu plecata.

cine era. ohhhhhhhhhhhh suspansul asta ma omoara :><:

Buna am revenit, dar as vrea mai multe comentarii pentru a posta urmatorul capitol. Va rog . Macar, sper ca v-am lipsit sau ca v-a fost dor de mine.

Normal k neai lipsit, darcate commuri vrei k am obosit doar numarandule abia astept next

Buna JoJo-Chan astept nextul cu bratele deschise

nu ma tine in suspans
e foarte frumos ficul tau si interesant deci ai talent

Hey. buna.Am aterizat pe la ficul tau mai tarziu .Sorry.Nu se va mai repeta.
Off, ce rea sunt.Sa imi fie rusinica.inca o data Sorry.
Acum sa iti zic ceva
Iubesc ficul tau.
L-am citit si ieri dara mu itat sa iti dau com.sunt asa de uituca.
Ti-ai mai gasit inca un fan
te rog sa aduci continoarea mai repede .
Spor la scris si multa imaginatie
Apropo:
Iti ador ficul.

Era cine???
Off suspansul asta!!
Astept cu nerabdare nextul!
Te-am pupat !

Am adus capitolul. Sper sa va placa

Cap VI

Imi intorc capul si observ ca era chiar unul din "prietenii" tatei. Oare de ce nu ma mira, chiar ma asteptam la asta. Ma ridic de pe pamantul moale cu o oarecare teamain suflet, stiam ce urma sa se intample, dar oare eram pregatita. Lantul de la gatul meu incepe sa straluceasca din ce in ce mai tare facandu-mi corpul sa paralizeze de groaza. Nu-mi poate cere sa desfac sigiliul chiar acum. As fi cu un pas mai aporape de dezastru defapt, intreaga lume ar fi cu un pas mai aproape de final. Acesta incepe sa vada infundat, tavalindu-se pe firele de iarba abea incoltite si nu cred ca radea de mine. Fara ca acesta sa oberve ii iau pe Hinata si pe Sasuke si incep sa sar din copac in copac pana la cea mai apropiata pestera. Cunosteam bine padurea si nu exista ascunzatoare de care sa nu stiu, doar, am alergat si m-am ascuns in ea de cand sunt mica. Se pare ca jocul de-a v-ati ascunselea inca nu s-a incheiat. Un zgomot puternic ma trezeste din gandurile mele si ma face sa-mi tin garda sus, insa ma linistesc cand il vad pe Sasuke ca se trezeste. Defapt inima incepe sa zambeasca usor la vederea acelori ochii negrii ca abisul. Se ridica, defapt incearca sa se ridice in sezut, dar se pare ca nu-i prea iese, asa ca il ajut. Parea atat de vulnerabil iar acest gand ma face sa chicotesc usor uimindul pe domnul mare si tare. S-a mirat atat de mult de gestul meu prostesc insa nu a spus nimic. Era mai preocupat de faptul ca nu stia de ce se afla cu mine si cu Hinata in mijlocul padurii intr-o pestere si de ce sunt atatea urme de sange. La auzul ultimelor cuvinte inlemnesc si incep sa inspectez caverna cu un kunay in mana. Dupa ce confirm ca locul era sigur ma apropii de el si ii spun ca trebuie sa o ia pe Hinata si sa plece in sat cat de repede posibil. Nimeni si nimic nu trebuiau sa-mi vada parasind padurea si sa-mi promita ca orice ar auzi nu se v-a intoarce inapoi. Acesta se uita cu o fata de " mda..bine..ce spuneai?" si imi spune ca nici nu are de gand. Fara sa ezite o ia pe Hinata in spate si se face nevazut, lucru care ma inspaimanta deoarece, sa fii singur intr-un loc in care se petrec lucruri ciudate, ma cam sperie. Fiind noapte nu pot observa daca se apropie cineva si este deja prea intuneric pentru a monta niste capcane. Somnul vrea sa puna stapanire pe mine insa imi este prea frica si un fof pentru lumina, sa fim seriosi, nu ar face decat sa agraveze situatia. "Iubitii mei prieteni" ar observa focul si nu sunt in stare sa duc o lupta in acest moment. Ma ghemuiesc intr-un colt mai luminat de lumina lunii al pesterii sin incerc sa adorm. Incep sa frezonez cateva melodii si imi spun cuvinte incurajatoare cum ar fi " Gata Sakura fii barbat" ceea ce ma face sa chicotesc usor, semn ca nu mai sunt speriata. Imi fac planuri pentru ziua de maine, doar nu credeti ca o sa stau ascunsa aici pentru tot restul vietii mele. Trebuie sa ajung cumva in sat si sa-mi iau lucrurile. Abea atunci o sa ma pot face nevazuta. Incep sa ma intristez, o lacrima chiar scurzandu-se de pe chipul meu pe pamantul de piatra. Iar trebuie sa parasesc un sat, insa de data aceasta este altfel. Mi-am facut prieteni buni, acolo in sat sunt oameni pe care ma pot baza si oameni corora am promis ca le demonstrez ca sunt diferita de cei care au adus necazuri lumii. As vrea sa raman sa pot rade de nazbatiile lui Naruto, sa ma cert cu Ino, sa ma intrec cu Temari sa cant cu TenTen, sa mai povestesc cu Hinata. Sa mai pot sa ma indragostesc de cei care mici macar nu-i cunosc si sa sufar din cauza lor. Sa mai stau sub protectia batrumului cires de la malul lacului si sa plang din amintiri ce mi-au lasat rani adanci in suflet. Sa ma mai pot plimba pe strazile pline de oameni care nici nu ma mai baga in seama si nici nu se mai uita cu ura la mine. Sa ma mai pot certa cu Kiba de la un joc prostesc si apoi sa radem ca si la inceput si sa ma bazez pe Neji ca le duce pe fete in siguranta acasa. Toate acestea imi sunt luate din maini fara ca eu sa ma opun. Macar daca si-ar fi cerut scuze inainte sa plece. A plecat asa cum a si venit. Si cand te gandesti ca doar avrut sa scape de asazisul "noi". Ma crede o "fana infocata di disperata" de a lui care ar face orice iar cere la comanda. Mi se face rau numai cand ma gandesc. Nu dureaza mult pana starile de ameteala isi fac aparitia. Se pare ca "ei" incearca sa ma faca de rup sigiliul. Dar daca o sa fac asta ori o sa fiu absorbita de propria mea putere ori o sa imi pierd controlul si voi fi folosita ca o simpla arma. Ca un simplu Kunay daor ca mai taios si mai periculos.

Cam atat! Astept comentarii si.. Pe data viitoare .

Cat de .. nu am cuvine
Mi-a placut desii este cam trist.
M-ai facut mai curioasa cea ce este bine.
Chiar ai talent la ficuri.
imi place foarte mult si vreau next-ul cat mai repede.
Te pupacesc.

wow. sper k sakura sa scape cu bine.next

Wow Floriciko e superb astept nextul nu ma tine in suspens ca de ma ti

JoJo-Chan cand pui nextul? il astept cu nerabdare sport la scris
Cu sinceritate a ta Byby-Chan

Buna . V-am adus urmatorul capitol si sper sa va placa.

Cap. VII

Dimineata a intarziat sa apara asa ca, la ora trei dimineata, mi-am luat talpasita din acea pestera sinistra. Nu am putut dormi mai deloc. Acel loc imi dadea stari ciudate cand de bine cand de rau si aveam vaga presimtire ca ma urmareste cineva. Simteam ce ceva imi apas asufletul iar capul imi bubuia de durere. Acum, pasesc incet prin padurea melancolica. Pare putin scary insa melodia pe care o fredonez ma linisteste. In timp ce padurea rasuna de de glasul meu ceresc, dupa spusele Hinatei, lacrimile mele si ale cerului se unesc, crean o picatura de apa. In sufletul meu se inprastie toate sentimentele posibile. Nu stiu unde ma indrept, nu stiu ce se intampla si ce se va intampla cu mine. Nu am habar ce fel de oratanii voi intalni, cati prieteni imi voi face si cati ma vor mai trada. Cati din ei imi vor intelege durerea. Cand sufletul meu v-a urla de durere cine il va linisti?! Mii de amintiri imi trec prin fata ochilor ca si cand ar fi ultimul minut din viata mea. Colierul de la gatul meu lumineaza din ce in ce mai tare semn ca cineva se gandeste totusi la mine. Nu e chiar asa de rau, se poate si mai rau. Macar pe strada mea soarele apare mai rar isa sunt fericita ca apune de mai outine ori. De cand eram mica doream sa zbor ca un fluture pe campurile de flori fara sa am nevoie de cineva anume sa am insoteasca. Ma indragostesc prea usor de cei pe care abea ii intalnesc. Am avut atat de multi "iubiti" pana acum si se pare ca am fost tradata de toti. Am fost prea preocupata de chestiile de care nici nu trebuia sa le stiu. In loc sa-mi traiesc copilaria linistita am vrut sa fiu mare si sa am pe cine sa ma pot baza. Mereu am avut nevoie de cineva langa mine ca sa ma simt in largul meu. Poate ca inca nu sunt destul de matura, pentru ca, inca visez cu ochii deschisi ac voi ajunge o stea stralucitoare ca cele de pe cer pe care nimeni nu o poate atinge. Visez ca voi ajunge atat de sus incat nimic rau nu ma v-a putea izbi de pamantul rece si tare. Traiesc in lumea mea, ferita de rautatile celor din jur isa cund sunt chemata afara de catre cineva ma izbesc de realitatea dura si nemiloasa. Imi aduc aminte cum mama mi-a adus un drandafir rosu ca sangele iar apoi mi-a zambit cum nimic nu ar fi rau in lumea asta. A fost prima si uitima oara cand mi-a zambit. Mie atat de dor de ea deoarece m-a iubit mult si asta a ajutat-o sa sparga vraja pusa de tatal meu vitre. Ploaia se opreste, cerul devenind senin. S-a luminat iar eu nici nu mi-am dat seama. Dupa inca cateva minute de mers ajung in fata usi casei mele. Soarele stralucind incercand sa-mi ajunga la inima mea insa esueaza. Urc la etaj, intru in camera mea si incep sa imi fac bagaju. Cobor la parter si imi fac o baie bine meritata, ma aranjez apoi ma schimb intr-o fusta si un tricoas mai copilaresc. Dupa ce termin tot ce aveam de facut, imi scot caietul de cantece si un pix apo ma duc in locul meu preferat. Se pare ca avem destule sentimente pentru o melodie. Pixul incepe sa "murdareasca" foaia alba, iar lacrimile se pare ca o purifica. Stiu, sunt prea sentimentala, acesta este unul din defectele mele. Uneori simt sa sunt pe un vapor clatinat de marea involburata. Simt cum vantul imi adie parul si imi avunge pana in maduva oaselor. Mirosul dulce, placut si imbietor de parfumul florilor de cires ma face sa ametesc. Imi inchid ochii si imi las sufletul sa ma ghideze spre fericire. Ma gandesc serios adca ciar trebuie sa plec sau doar trebuie sa ma fac ca nu s-a intampla nimic. nu vreau sa plec insa nici nu vreau sa-i pun pe ceilalti in pericol. Incep sa tremur involuntar cand mi-am amintit de starile din pestera. Ma duc acasa si incep sa rascolesc bagajul in cautarea unei lanterne apoi imi schimb hainele, doar nu voi explora pestera in fusta. Mananc putin, imi pring parul intr-un coculet micut deoarece nu as vrea sa mi-l agat in ceva anume sau sa il murdarsc. Imi iau ghiozdanelul in care se afla o lanterna, baterii de rezerva, o cruciulita sfintita pentru noroc, o sticluta cu apa in caz ca o sa mi se faca sete, 4 carti diferite si tot ce am nevoie pentru a afla a cui sunt urmele de sainge si toate celea. Una din carti este despre blesteme, una este despre criminalistica, una numai buna in caz ca trebuie sa descifrez ceva si una stiintifica in caz ca o sa am nevoie. Ies incet din curtea casei si ma indrept spre destinatie cand sunt apucata de mana si strasa brutal inapoi. Il aud pe Sasuke cum imi striga disperat numele apo corpul meu face un cintact inevitabil cu pamantul, mintea mea parca luminanduse. Imi amintesc de mataniile gasite la poarta casei si, speriata ma ridic de jos tremurand. Scot cartea de blesteme si chestii paranorlame din ghiozdan si il trag pe Sasuke dupa mine caci imi era cam frica. Poate ca sunt curajoasca in misiuni si in lupte insa sunt doar o pisica speriata cand vine vorba de asa ceva. Sasuke se uita ciudat la mine si imi spune ca el nu are acum timp pentru jocuri prostesti si reprosandu-mi ca nu sunt altceva decat o aiurita si ca sunt o fraiera. Inainte sa plece imi spune ca Hokage-sama i-a cerut sa-mi reaminteasca ca misiunea mea v-a incepe peste caeva luni, asa ca v-a trebui sa incep sa ma antrenez si ca v-a trebui sa inva cum sa-mi controlez emotiile. Il trag de mana pe Sasuke nevoasa insa ii spun cu calm unde este Hinata. El tresare usor, ma ia de mana si ma duce in casa, pe un scaun debucatarie, imi pune niste apa in pahar, se aseaza si el langa mine si imi spune ca ea nu vrea sa ma mai avada cat v-a trai. Sasuke isi intinde mana spre mine si...

Stiu ca nu prea este in tema cu ce am scris pana acum insa are legatura cu trecutul Sakurei deci....Cam atat pentru saptamana asta. A inceput scoala si trebuie sa ma pun pe invatat . Totusi, astept comentariile voastre. Pa-pa!

Si...?
Off. Suspansul asta ma enerveaza .
Tocmai acum te-ai oprit si tu? Cand devenea mai interesant?
Cand pui continoarea sa ma anunti te rog deoarece iti iubesc ficul.
Spor la scris incontinoare si sa ai mult imaginatie.

dar totusi scoala astept nextul asta a fost minunat

stai putin k pe mn m-ai pierdut. dc e asa de rece sasuke iar hinata dc s-a suparat pe sakura k nu inteleg next

Cap. VIII
Sasuke isi intinde mana spre mine si ... si nimic, deoarece fara sa clipeasca se trezeste in fata usii. Ii spun doar ca am putina treaba si ca o sa vorbim mai tarziu. Inspir adanc si expir oftand, spunand ca poate e mai bine asa. M-am hotarat! Voi duce lupta asta la final caci m-am saturat de ea. Acum cat timp Hinata e suparata pe mine e momentul oportun sa-mi pregatesc si eu defensiva si voi fi sigura ca nu vor fi luati ostatici. Nu vreau sa-mi pun prietenii in pericol, mai ales acum cand m-au gasit acei criminali. Sunt mult mai hotarata sa cercetez acea pestera “stranie” asa ca, imi iau ruxacul si pornesc spre usa, insa nu reusesc sa ies din casa petru ca , un sunet puternic vinde din locul in care eram cu Sasuke acum cateva minute. Ma intrept spre sursa zgomotului si gasesc un pahar cu apa varsat, apa scurzanduse acum de pe mobilierul din lemn de cires pe parchetul proaspat curatat. Nu am nici un chef de curatatenie asa ca ma indrept spre padure. Deja se inserase iar maine dimineata trbuie sa fiu la locul de antrenament, asa ca nu am timp de zabovit.
In drum spre padure il vad pe Sasuke si se pare ca are un ruxac in spate si se intreapta spre iesirea din sat. Il mai privesc pret de cateva secunde si pornesc in drumul meu. Il voi intreba maine ce unde si cum, astazi nu prea mai am mult timp la dispozitie. O mana rece, parca de gheata, ma prinde de umar si cu o forta uimitoare ma impinge pe pamant. Ma ridic urgant si ma uit in jur insa nu vad pe nimeni. Ok asta a fost ciudat. Mai ciudat ca data trecuta insa acum se pare ca medalionul meu m-a protejat. Fluturasul acesta superb are o putere uluitoare si matusa spunea ca e mai mica ca a mea, dar asta ar fi imposibil puterea mea nici nu se compara cu a fluturasului.
Pasesc usor spre pestera, prin padurea intunecata. Deodata amintirile imi inunda creerul ca si cand as fi la un film 3D. Incep sa tremur ca varga in timp ce mii de firicele se preling pe trupul meu mai plapand ca un ghiocel. Nevoia de razbunare se instaleaza in inima mea asa ca zambesc cristalin deoarece nu putea fi decat surioara mea “draga”. Dupa numai doua minute am ajuns in fata pesterii, care, se pare ca era inconjurata de un fel de cap magnetic pe care era scris un “vers” ciudat. Rad putin dupa care incep sa ma prostesc, facad haz de necaz, sa “recit” cateva fraze “magice” “Doua minti putin lucide, Doua usi cam prea rigide, Trei cuvinte cam stupide, Uide campul se dechide! ”. Spre surprinderea mea sunt trasa in interior ca si cand acele propozitii ar fi functionat. Imi scot lanterna si incep sa caut ceva ciudat legat de pestera, asa ca ma indrept spre peretele care era patat de sange. Acolo se pare ca era o inscriptie veche legata de clanul meu. Am incercat sa o sterg dar nu am reusit, asa ca mi-am amintit ce scria pe poarta de la intrarea in proprietatea clanului Haruno : “…aceasta inscriptie din pestera blestemata I se v-a arata numai celui destinat sa aduca pacea sau razboiul asupra lumii….”. Ma pun sa descifrez codul si se pare ca imi iese. Binecuvanta fie scoala! Nu am timp sa ma bucur caci raman stupefiata de ceea ce vad. “Ai grija, veti pati ce am patit si eu acum o mie de ani!” Dupa nici cateva secunde scrisul incepe sa isi schimbe forma. Ma ridic de jos, imi stranga in graba lucrurile si incep sa alerg spre sat stupefiata de ceea ce am vazut.
Ajung acasa fara alte incidente, ma schimb in pijamale si ma pun in pat la somnic pana a doua zi.

Cam atat. Imi cer mii de scuze ca nu am putut posta mai devreme. Sper ca reusesc astazi sa pun si celalalt capitol. Va rog mult sa lasati comentarii sa vad cata lume imi citeste ficul ;;) si cam ce ar trebui sa mai corectez.