Sacrificiul

Deci, acesta este primul meu fic pe care-l scriu aici. ^^ Sper sa iasa bine, avand in vedere ca vreau sa abordez o idee originala. :)

Prolog

Claviatura pianului imi pronea sufletul, ce si asa era strans gramada din pricina fricii. Eram doar o fata, o fata naiva ce purta pribeagul dor al amintirilor. Eram fata ce se indragostise de un suflet ratacitor, ce nu-si gasea linistea nici viu. Atat de straniu era! Ah, ce mi-as dori sa pot apasa clapele pianului ce isi face veacul in sufrageria prafuita, sa pot canta un cantec pentru surzi pe care doar orbii il pot auzi. Mi-as dori sa stiu ce e acela un club, o petrecere, insa sunt zdrobita pana in maduva oaselor. Sunt sefa propriilor mele decizii, propriilor mele ganduri si totusi eu sunt cea care se sacrifica pentru altii, cea care le poarta povara... Tu, demonule, tu ce povara porti? Ma porti pe mine, imi porti sufletul si ma inchizi in Iadul cel nemarginit. Si ah! Ce mi-as dori sa ucid, sa omor cu sange rece persoanele ce traiesc doar pentru a face umbra Pamantului... Asadar, eu sunt fiinta ce te poate stapani, ce-ti poate umple sufletul de amaraciune si anxietate. Iti faci vise, vise care se transforma in iluzii pe care doar tu le mai crezi inca. Existi? Traiesti? Da? Atunci, demonstreaza-mi. Tine-mi piept si lupta-te cu mine cu inversunare. Arata-mi de ce am suferit ca sa te tin in viata, arata-mi ca sacrificiile mele nu au fost in zadar. Expune-mi aura ta cenusie, arata-mi cat de mandru est ca te-ai nascut un demon. Un demon deghizat in inger, ce-si arata adevaratul chip doar cand trebuie. Pot jura ca vrei sa tac, ca vrei sa ma faci sa tac pentru vecie... Dar cui ii pasa? Vei ramane singur, vei muri fara o singura lumanare iar mormantul tau va ramane gol, pustiit. Vei şade sub teiul vestejit, in plina iarna, iar locuinta ta de veci va ramane goala. De ce? Pentru ca nimeni nu viziteaza un demon.

Capitolul 1

Sakura's point of view

Stau pe scaunul subred, amintindu-mi clipele in care, imi uram cu desavarsire tatal. Il dispretuiam, ii faceam zile fripte si-l obligam sa-mi cumpere cele mai scumpe lucruri aflate la magazinul din coltul strazii, obiecte pe care le am si in ziua de azi. Il chinuiam, iar suferinta lui ma facea sa zambesc. Ii observam amaraciunea, simteam cum sentimentul patern disparea iar in locul lui ramanea doar ura. Nu am trait ura din sufletul sau, nu l-am cunoscut niciodata si nici nu doresc. Din nastere, am avut acea dorinta crunta de razbunare asupra sa, motivul fiind necunoscut chiar si mie. Mereu am vrut sa-l vad in fata mea, mort, stand in cosciugul ce-i va incalzi toate iernile de acum incolo. Si totusi, vazand acest peisaj oribil in fata ochilor am un sentiment groaznic de dor, de melancolie si suparare. Sacrificiul lui nu a fost in zadar, fiindca eu inca traiesc. De ce a facut asta? De ce s-a bagat intre gogomani doar ca sa ma apere? Nu i-am oferit decat necazuri si clipe de plans continuu, nu am fost fiica pe care si-a dorit-o. Ma simt vinovata, de parca eu l-am omorat. M-a aparat, m-a ocrotit chiar si in ultimul sau moment din viata. Ridurile ce-i brazdau chipul erau si mai accentuate, iar buzele sale stranse intr-o linie erau de un roz pur asemeni parului meu. Era mort, era un obiect neinsufletit. Mereu imi povestea despre razboaie, despre morti si despre demoni, ingeri si toate mitologiile, iar eu il ignoram complet. Ultimele sale cuvinte m-au induiosat, m-au facut sa simt ca aveam un tata care ma iubea. Pe langa acest sentiment, am vazut o scena macabra ce se dezvolta in fata ochilor mei. Tin minte cum i-au infipt cutitul in acel punct vital, imi amintesc cum sangele pica pe cimentul inghetat... si totul petrecandu-se in mai putin de douazeci si doua de secunde. Eram neputincioasa, ma simteam amortita iar trupul mi-era brazdat de picaturi de transpiratie. Si totusi, nu am plans.

- Domnisoara Haruno, trebuie sa platiti dumneavoastra inmormantarea decedatului vostru tata, imi spuse o batrana atintindu-ma cu privirea. Facea parte din azilul in care isi petrecuse tatal meu ultimii sai ani de supravietuire. Mereu imi venea sa vars cand o vedeam pe aceasta femeie. Ea ma privea cu ura pe care-l priveam eu pe tata, ceea ce-mi displacea teribil. Uneori, as fi vrut ca ea sa sfarseasca posedata de Astaroth, totusi, murind intr-un mod elegant si luxos.
- Inteleg, urmeaza sa predau banii. Stati linistita, nu vi-l las mult timp pe cap, continui eu pe un ton grav privind dantela ce impodobea cosciugul dintr-un lemn lacuit de culoare maronie. Speram sa nu fi observat ca eram plina de nervi, lucru care intr-un final nu s-a intamplat. Era un moment tensionat in familia Haruno care defapt nu a fost, nu este si nu va fi niciodata o familie. Eu purtam in spinare tot acest chin la care sunt obligata sa stau. Eram fiica lui legitima, cea care ii purta numele. Daca nu eu, atunci cine trebuia sa-l inmormanteze? Desi, sunt sigura ca acest eveniment va fi unul de istore, din pricina numarului de oameni ce se vor afla acolo. Presupun ca la disparitia tatalui meu de pe Pamant vor asista eu... si cu mine.

Pasesc tacticos prin multimea de batrani, avand grija sa nu daram pe cineva. Dupa, tot eu trebuia sa suport consecintele. Deschid usa, ajungand in fata azilului, mai exact in gradina acestuia. Era foarte frumos locul. Tufisurile de trandafiri in culori felurite erau tunse si aranjate, iar aleile care duceau la iesire erau maturate si cimentate. Dragut locul, nu puteam nega faptul ca decedatul Haruno iubea acest lăcaş. Pana si eu ajunsesem sa ador acest "hotel" al batranilor, si nu sunt aflata aici decat de cateva minute, maxim o jumatate de ora. Imi aud numele strigat din usa azilului, ceea ce mi-a lasat o pata de confuzie. Ma intorc, fiind gata sa ascult ce avea persoana respectiva de zis.

~~Dau edit mâine.~~

Cred că ce m-a atras cel mai mult este tilul şi faptul că ai folosit un font frumos. Cam ciudat ştiu, dar nici ce ai scris nu este mai prejos, nu, din contră ai un stil dezvoltat. Dar consider că ar trebui să mai lucrezi un pic la descriere şi la compoziţia timpului. Acţiunea mi se pare că se derulează normal, e oricum primul capitol, nu pot să mă pronunţ foarte tare, însă îţi spun că mi-ai captat atenţia cu tema aleasă. Sincer îţi spun că nu m-aş fi aşteptat la o asemenea Sakura, să îţi urască tatăl dintr-un motiv necunoscut şi pe deasupra să vrea să-i facă rău... E original. Bine după câte observ aici e vorba de o singură idee secundară, nu am cum să visez cum ai să continui, deci rămân în negură.
Îmi place prologul, foarte interesant, cu toate că aceleaşi sentimente crude le regăsesc şi la tine, încearcă să descrii altfel, pentru a da o altă aliură personajelor, fiindcă deja un astfel de caracter se mai găseşte şi în alte poveşti, totuşi sunt sigură că pe parcurs lucrurile au să iau o întorsătură diferită. Sunt foarte curioasă să văd şi să urmăresc evoluţia caracterelor şi a poveştii în sine. Voi încheia aici, fiindcă nu prea am multe de spus, voi lăsa pe capitolul următor detaliile pompoase. Succes în continuare şi să mă anunţi de next. *hug*

Sacrificiul Tumblr_nr4ln3gwuO1te87ixo1_400

W E D R O W N I N E T E R N A L D A R K N E S S

Subiect: Re: Sacrificiul Dum 08 Sept 2013, 11:00

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.

cruelty is a gift humanity has given itself