Miau miau !


1. Ideea- Ideea este foarte frumoasa si de asemenea originala.

2. titlul- Imi place titlul caci este expresiv si se potriveste de minune cu ideea fic-ului.

3. Descrierea- Ai descriere si inca cum. Pe acolo eu nu vad sentimente dar nu cred ca aveai ce sentimente sa adaugi. Sa vedem in capitolele urmatoare cum va fi. Astept

4. Dialogul- Nu ai avut dialog asa ca nu am ce comenta.

5. Actiunea- Actiunea nu mi se pare grabita decat atunci intre lupta cu mosul. Puteai sa o mai lungesti putin caci ai grabit pe final. Ai grija sa nu treci de la o idee la alta.

6. Estetica- Ei bine, aici nu am ce comenta. Estetica imi place desi mi-ar fi placut mai mult daca capitolul era putin mai lung. In rest aspectul imi place la fel si asezarea in pagina. Sunt ok.


7. Greseli de tastare, ortografie, gramatica :


" matiale " - ---> martiale <---

" inceptu " - ---> inceput <---

" prefacuse " - ---> nu se scria prefacu-se ? Daca ma insel, scuze, ora de vina:P:


Imi place ca tu nu ai multe greseli de tastare. Cateodata chiar deloc. Felicitari !
Astept next-ul. Spor la scris si la idei !
Pupici

vad, vad...........ce vede? dak ma pui sa astept mult innebunesc next

Hei Ani.
Fic-ul este unul cat se poate de reusit. Ador titlul, se potriveste cu continutul. Descrierea este foarte buna, dialogul deloc sec.
DEci n-am ce sa mai spun, ma omoara suspansul. Next-ul

vas vad vad...ce vaddd
hhaii Anii, ce-i cu susapnsul astaap foaiii de capu meuu, suspansul tau :))
deci un capitol rea super, haiiaaa, braavoo fatoo
deci imi place:x
astept nextu

Deci cine e protagonista?!?!?!? Vrei sa mor aici? Adu nextul repede!

Va multumesc pentru comm-uri. Am adus next-u. Sper sa va placa.

Capitolul 5: " Nenorocirile apar" part2

Insa cand intru in casa vad cum totul era ravasit, geamurile sparte, usile iesite din balamale, dulapurile , mesele , absolut tot era daramat in casa. Speriata merg spre camera tatalui meu. Cand intru raman masca , pur si simplu incremenita in fata usii cand imi vad tatal mort intr-un fotoliu inconjurat de garzile sale si acestea tot moarte. Ma apropii de el si ii verific pulsul, chiar era mort. Nu pot sa cred.
Persoana la care tin cel mai mult, singur om de pe pamant cauia i-a fost mila de mine si m-a luat sub acoperisul sau, singurul om care m-a inteles si m-a ajutat sa cresc murise. NU se poate intampla una ca asta spun eu in timp ce siroaiele de lacrimi imi invadeaza chipul.
Involuntar corpul incepe sa-mi tremure si cad pe podea. Ma apropii mai mult de tatal meu si ma asez cu capul in poala lui incepand sa plang si mai rau. In jurul meu era o balta imensa de sange luru care ma indurera si mai mult.
De ce nu am stat cu el, de ce nu si-a luat garzi mai bune? De ce? De ce tocmai el? De ce doamne, de ce? Numai pe el il mai aveam. De ce mi l-ai luat si pe el? Ce o sa ma fac acum fara protectia lui, fara iubirea lui, fara intelepciunea si inteligenta lui, fara ajutorul lui? Fara el nu mai am cum sa mai exist, nu mai sunt eu.
Ma intreb cine e cel ce a indraznit sa imi omoare tatal? Daca as sti m-as razbuna cat de crunt as putea. Am ramas acolo in camera pana seara tarziu cand alt gardian a venit si m-a luat de acolo chemand intariri care sa cerceteze casa. Nici nu stiu unde m-au dus. Eram asa distrusa si ochii imi erau inecati in lacrimi incat nu mai vedeam nimic. Tot ce stiu e ca am fost urcata intr-o masina neagra apoi am fost dusa intr-o locatie nestiuta de mine. Am fost trimisa intr-o camera, nu m-am obosit sa inspectez zona pentru ca m-am trantit in pat si am inceput iar sa plang. Vrand-nevrand am adormit spre dimineata si am dormit bine pana cand am fost trezita de un barbat.
-Hey, ar trebui sa te trezesti. Am gasit ceva ce cred ca te-ar interesa! Priveste! si imi intinde un plic.
Pe fata acelui plic era un "H" mare si rosu. Am deschis plicul nestiind de la cine ar putea fi si incep sa citesc urmatoarele randuri:

" Sper ca ti-a placut cadoul meu printes-o. Asta a fost fost doar un mic advertisment sa iti vezi de treaba ta si sa sti ca nu mai mi-e frica de tine. Acum, daca nu mai esti protejata de dragul tau tata esti un NIMIC, absolut inutila. Te-am atins in punctul cel mai sensibil. Sper sa nu-ti iei zilele din cauza asta. Da stai ce tot zic! Sper sa mori odata! Macar de mi-ai usura munca si ti-ai lua singura zilele, oricum nu mai ai de ce sa traiesti. Nu mai ai pe cine sa aperi, nu mai ai un motiv pentru care sa lupti, ai devenit o persoana normala. Am castigat draga mea! Conflictul dintre clanuri a luat sfarsit! Am CASTIGAT! Moarte placuta superba mea razboinica!"

Lacrimile iar imi invadau chipul. Eram sigura ca e el. Nu pot sa cred. Ce om josnic. Sa decurga la asa ceva. Tocmai pe tatal meu sa-l omoare. De ce nu s-a limitat doar la mine, de ce si familia mea. Crede-ma Kung ca vei plati cu varf si indesat pentru asta. Vei plati! Iti jur ca ma voi razbuna!


sper ca va placut.

va rog sa ma iertati pentru eventualele greseli.

La 5 comm-uri pun next-ul:D

Veti afla cine e protagonista in urmatorul capitol

wow. gata il omor eu pe kung inaintea sakurei pt. ce i-a facut sper k sakura sa se razbune. next

Va multumesc pentru comm-uri.. Am venit cu next-ul. Sper sa va placa.

Capitolul 6: "Misiunea" part1

Dimineata ma trezesc in patul meu. Oare cum am ajuns aici? Eram intr-o stare de-a dreptul deplorabila si aratam rau. Lacrimile nu intarzie sa apara pe chipul meu atunci cand imi aduc aminte de scrisoare si de tata. De ce mi se intampla mie tote astea? Presupun ca asa merit. Pentru ca sunt o fiinda ingrozitoare. Am usi multi oameni fara sa-mi pese. De aceasta suferinta au avut parte multi oameni care au plans dupa ce-i pecare i-am omorat. Cred ca acum totu se intoarce imotriva mea. Oare e timpul ca "fantoma" sa se predea? Sa dispara pentru totdeauna? Ce rost mai are sa traiesc daca nu mai are cine sa-mi dea ordine? De ce sa mai exist daca nu mai am pe cine proteja? Oh! Sute de intrebari fara raspun.
Ma dau jos din pat si ma indrept spre baie. Imi fac siesta si apoi ma imbrac ca un om normal si mai exact cu o rochie rosie , un bolero negru pe deasupra si in picioare niste balerini negrii. Imi iau si o poseta asortata, ii pun lesa lui Roy si pornim la o plimbare prin parc.
Aerul adia usor si ma relaxam in bataia lui. Ma asez pe o banca si ii dau drumul lui Roy. Acesta incepe sa se zbenguiasca de colo-colo prin iarba incat ma face sa rad. Ah! de cand nu am mai ras asa? Cred ca de mult timp. Defapt de cand eram mica nu cred ca am mai zambit sau ras. Oh! Viata asta. Ce bine mi-ar fi prins acum sa fie cineva langa mine si sa ma linisteasca. Dar nu are cine sa-mi spuna si mie" Nu mai plange" sau " O sa fiu cu tine". Nimeni! De ce? Pentru ca nu am prieteni! Nici macar unu! Toata viata nu am facut decat sa ma lupt si sa-i omor pe altii. O sa mor singura, fara cineva langa mine. Asta e sigur!
In scurt timp m-am plictisit de parc si am pornit la plimbare prin oras. Roy era la fel de bucuros si era plin de energie. Ce mi-as dori sa fiu si eu asa ca el. Fara griji! Sa aiba cine sa ma magaie cine sa stea cu mine. Of!
Sunt iontrerupta din gandurile mele de catre telefonul care suna. La celalalt capat era o voce de barbat care imi spune sa ma duc intr-un loc anume. Inchid telefonul si incep alerg pana acasa. Ma schimb in costumul meu si pornesc repede spre locul in care trebuia sa ma duc. Acel loc era o cladire veche. Unii credeau ca e parasita dar defapt era sediul in care lucram eu. Si toti cei din clan erau acolo! Intru in cladire si toti ma intampina cu fetele triste, spunandu-mi toti condoleante etc. Ah! Si tocmai cand uitasem. A trebuit sa-mi aduca ei aminte. Acum iar imi vine sa plang. Cu grue ma abtin si ma duc in biroul de sus. Nici nu apuc bine sa ma asez pe scun ca intra un mascarici in viteza de ma si sperie.
-Doamna! Aaa defapt domnisoara! Sau cum vreti.. Imi pare rau! Vai ce ma bucur! In sfarsit ca cunosc. Sunteti cea mai buna dintre toti. Toata lumea vorbeste de dumneavoastra! Aaa! Vai ce bucurie sa va vad fata in fata! A era sa uit! Sa ma prezint! Sunt Renji! Sunt cel mai mare fan al dumneavoastra! Imi .. imi..imi dati un autograf?!
-Renji? Calm baiete! Calm! Nu plec de aici! Hai stai pe scaun! Am o intrebare. Defapt doua: 1.Sunt cumva o baba si nu situ eu? Pentru ca tot imi spui doamna si dumneavoastra. Iar mie una nu-mi place. Am doar 19 ani draguta! Te rog frumos sa nu-mi mai zici asa. Imi spui pe nume! Si a doua intrebare: Sunt vre-un star rock, sau vre-o actrita celebra si nu stiu eu? Autograf? Domne iarta-ma! Cine a mai pomenit om a vrea un autograf de la un asasin. Renji sigur esti intreg la cap? Adica nu ai scapat de la spitalul de nebuni sau ceva de genu, nu?
-Nu! Nu ! CUm sa spuneti asa ceva! EU doar , doar va admir! Mai mult decat ar trebui! Imi pare foarte foarte rau! Nu va mai deranjez! Sunt un idiot! Am inteles mesajul!
-Nu , stai! Of of! Ce copil esti. Imediat dramatizezi totul! N-am zis sa pleci! Hai iti dau un "autograf" dar te-as ruga furmos sa nu incepi sa tipi pe aici" vai am primit un autograf..o da"! Sti sa nu faci asa!
-Inteles! O sa ma bucur doar in sinea mea! Va multumesc mult! O ce nume furmos aveti! Sakura! Imi place mult. Numele vi se potriveste! Sakura inseamna flori de cires. Si parul dumnea...tau, parul tau, are culoarea roz. Se potriveste! Nimeni n-ar crede ca cineva asa de splendid ar putea fi un asasin. Ah! Mai bine v-as lasa singura. Va multumesc inca o data!
Si a iesit val vartej din birou fara sa apuc sa-i mai spun ceva. Hm! Ce copil ciudat! In scurt timp a aparut in incapere un domn in varsta. Care se aseaza pe un scaun si incepe sa-mi spuna pe un ton asa de serios incat ma sperie ca trebuie sa pelc de aici. Poftim? Sa plec din Tokio? De ce? Si unde sa ma duc?


Cam atat. Next-ul o sa-l pun dupa ce primesc cateva comm-uri. Sper ca va placut.

mersiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii ca ai adus next. oare de ce sakura trebuie sa plece? abia astept nextul

ce faci u aici e legal?legea te lasa sa ucizi oameni nevinovati din cauza curiozitatii?dak da cer revolutie. nexttttttt plssss

itasaku99 ce-mi place ultimul tau comm
Eu nu ucid pe nimeni Nu, nu

Nu prea am avut timp sa pun next-ul si imi pare foarte rau Scoala asta
Eu incerc sa scriu next-ul dar pana sambata nu promit ca o sa-l pun..pentru ca..nici nu prea mai am voie la calculator
Dar in vacanta de iarna vin cu puteri noi gata de traba

Cine a inventat scoala, se stie ca va fi spanzurat de catre EU, n-a avut creier sau ocupatie cand a asamblat-o , credea ca noi copii nu avem lucruri mai bune de facut? Asa sa terminam cu geografia, incearca sa pui next repede repejor ca lesin pe aici, asta vrei? de ce nu ma iubesti? NexT draga mea NexT


Finetti te iubeste

ok hai k te inteleg. dar dak nici in vacanta de iarna nu pui next te omor. da nu ca sakura ci ca una din ,,ancheta militara" pe nume Ziva. abia astept sa pui continuarea.

Scoala ne ocupa mai tot timpul. Te intelegem

Dabea astept sa mai apara Sasuke in peisaj
Sper sa pui Next-ul repede

TE

Hey hey...Am revenit in forta si bineinteles ca si cu next-ul. A dat domnu. Va multumesc pentru comm-uri si sper sa va placa si acest capitol. Va las sa-l "savurati" in timp ce eu ma pun pe scris alt capitol la alt fic

Capitolul 7: "Misiunea" part2

In scurt timp a aparut in incapere un domn in varsta. Care se aseaza pe un scaun si incepe sa-mi spuna pe un ton asa de serios incat ma sperie ca trebuie sa pelc de aici. Poftim? Sa plec din Tokio? De ce? Si unde sa ma duc?
-Sakura, crede-ma ca aici nu mai poti ramane, politita te urmareste! De cand tatal tau a fost omorat, domnul Kung a pus o recompensa uriasa pe capul tau! Cel care i te duce vie sau aproape moarta primeste o gramada de bani! Nu mai esti in siguranta aici! Chiar deloc! Asa ca trebuie sa pleci! Bine ca aveam un plan de rezerva in caz de vre-un lucru rau si se pare ca acel lucru rau a venit. Bun! Asculta-ma bine caci nu voi mai repeta! O sa pleci in New York la un baiat, acesta crede ca a vorbit cu tine pe net timp de 3 ani si o sa va intalniti sa va cunosteti fat n fata! El are o poza de a ta deci nu e o problema infatisarea insa stie ca lucrezi intr-o ceainarie in China. Nu stie ca esti din Tokio. Cam asta ar fi. Intr-o ora te rog sa fi gata si vei pleca imediat in New York. Acum du-te si te rog sa nu aud comentarii!
Si fara sa mai apuc sa scot un cuvant pe gura domnul m-a dat afara din cabinet si apoi am fost condusa afara. Eram pur si simplu incremenita. Cum sa plec? Sa-mi parasesc tara natala in care locuiesc de cand ma stiu, sa plec asa pur si simplu? Prietenii nu am asa ca nu ar fi o plecare dureroasa insa totusi sunt strans atrasa de acest loc cu trup si suflet. Macar daca ma lasa sa-l iau pe Roy e bine! Macar pe el sa-l mai iau cu mine!
Si cu un sentiment ciudat ce-mi incoltea sufletul fara sa stiu ce e, am pornit spre casa mea. In cateva minute mi-am facut bagajele si l-am pregatit si pe Roy. De acasa de la mine o "escorta" de toata frumusetea m-a condus pana la aeroport. Doamne! Parca eram vre-o vedeta internationala asa de multi roiau in jurul meu.
Cand am ajuns la eroport chiar inainte sa urc in avion unul dintre cei care ma conducea l-a luat pe Roy spunand ca a primit ordin sa-l aduca inapoi la sediu orice as spune eu. Bineinteles ca m-am impotrivitsi m-am rastit la ei sa mi- dea insa nu am reusit. Luata pe sus am fost urcata in avion in timp ce bietul Roy incerca sa alerge spre mine si latra parca spunandu-mi " nu pleca". Aceasta imagine a fost inca un spin in sufletul meu si am inceput sa plang asa de rau ca toti din avion se uitau la mine si ma intrebau daca ma simt bine. Macar pe el sa nu mi-l fi luat! Macar Roy sa mai fi ramas cu mine! Dar nu! Ei vor sa ma ucida si cel mai repede o fac indepartandu-ma de tot ce mi-e mai drag si iubesc cel mai mult. Am plans tot drumul aducandu-mi aminte cate am facut cu Ro. Parca ne stiam de-o cand lumea si pamantul. Chiar nu suportam ideea ca mi l-au luat. Dar ce mai era de facut? Eu eram in avion spre New York, iar Roy era acolo in Tokio. As fi fost in stare sa iau avionul sub asediu si sa-l intorc inapoi in Tokio darapoi tot nimic cu revolvam. Tot intr-un avion ajungeam dar si cu pasnici si tot fara Roy. Inecata in lacrimi asa cum eram am atipit putin gandindu-ma la anii mei de copilarie nu tocmai vericiti dar totusi frumosi.

~~Flash Back ~~:
- Inca o data! Mai tare! Hai ca o sa reusesti! Haide draga stiu ca poti! Strange pumnul cat poti tu de tare si loveste!
-Dar nu pot! Ma dor toate oasele! Nici pe picioare nu mai pot sa ma tin! Vreau o pauza , te rog tati, o mica pauza.
-Sakura! De cate ori sa ma repet? Cand suntem la antrenament nu mai sunt" tati" sunt ori inamicul tau ori domnule antrenor, e clar?!
Il priveam atenta si inghitind in sec nu am mai zis nimic. Am strans iar pumnul si am lovit cu putere dar am lovit asa tare ca mi-au trosnit degetele si atunci am inceput sa zbier in ciuda faptului ca " domnul antrenor" imi spunea sa tac caci adevaratii luptatori nu tipa de durere. Dar am doar 7 ani. Cum sa nu ma comport asa? Chiar daca ii spun recunoscatoare din toata inima ca m-a luat sub protectia lui nu pot sa fac prea multe. Sunt prea mica si neajutorata sau mai bine spus slaba. Ah! Cat uram cuvantul asta " slaba" Tare vreau sa devin o luptatoare buna ,asa ca toti din jurul meu, sau chiar sa-i intrec. Atunci n-o sa-mi mai spuna nimeni ca sunt slaba.
- Domnisoara Sakura...

End- Flsh Back:

-Domnisoara Sakura treziti-va va rog! Am ajuns in New York si trebuie sa coborati. Sa va ajut cu bagajele?
Buimacita asa cum eram din somn ma intind si apoi privesc pe geam minunatul oras caruia i se spunea New York. Imi iau bagajele si cobor din avion. Privelistea ce m-a intampinat mi s-a parut foarte familiara. Adica erau la fel de multe cladiri inalte pana la cer, la fel de multi oameni agitati care alergau de colo -colo, la fel ca in Tokio. Hmm! Se pare ca nu-i asa de diverit dar totusi ramane de vazut. Incep sa ma plimb pe coridoarele enorme din aeroport incercand sa-l gasesc pe brunetul cu care cica eram impreuna. Da ma rog mai ramane de vazut. Tot mergand asa si uitandu-ma in toate directiile, bineinteles fiind si neatenta pe unde calc, reusesc sa ma lovesc de o persoana. Acea persoana isi cere scuze de parca ea m-as fi lovit iar apoi ma ajuta sa ma ridic de jos. Cand mi-a intins mana ochii nostrii au facut contact. Ah! Ce ochi frumosi asvea, de un negru abisal. Ma puteam pierde in intunericul lor. Imediat simt cum mi e inmoaie picioarele, lucru care ma sperie si chiar inainte sa pic iar pe jos tot acest tanar ma prinde intrebandu-ma daca ma simt bine iar apoi uitandu-se la mine mai bine ma intreaba...



Suspans dragilor
Eu si suspansul Cum sa lipseasca el :))
Bun pai inainte sa inchei vreau sa-mi cer scuze pentru mica- marea- enorma intarziere Si sper ca v-a placut next-ul. uite ce ciudat:)) Tocmai cand incepe scoala eu ma pun pe scris next-uri la fic:)) Abea acum vine inspiratia, asta e :))
Bun asa si vreau sa-mi cer scuze si pentru greselile de tastare. Da m-am pus sa scriu next-ul la fiecare fic, toate deodata, am o tona de pagini deschise:)) si ca sa apuc sa pun la toate nu mai corectez..insa asta nu ramane asa..maine vin cu un edit si corectez. Sper ca ati inteles cate ceva din ce-am scris acolo :))
Asa! Aniska incheiat!

iei e super capitolul dar imi pare atat de rau de sakura. si fara roy si intrun oras strain si fara tata si urmarita de politie. doamne saraca de ea. mie asa de mila. dar mai bine nui spune ca dak afla cine stie cemi face ca iam amintit. sper ca baiatul ala sa fie cn cred eu ca e. abia astept next

Si cand aduci urmatorul capitol?
Ce spune? e acel brunet care trebuie sa stea, sper.
Ce pacat de Roy, sunt prea rai. Pana la urma bietul caine nu facea nimic rau si intre cei doi e o legatura mare. Pfoi
O Doamne, ce antrenamente dure, prea mult. Obosesti copilul.

Deci abia astept urmatorul capitol.
Bye