Chapter 10

Sakura Haruno


Fara sa ma mai gadesc pornesc cu pasi mari pe strazile acestui oras , care ,de altfel , imi pare destul de familiar . Vreau sa plec cat mai departe de locul acela , de oamenii aceia. Cred ca ceilalti nici macar nu au observat ca am plecat . Pareau mult prea absorbiti de tabloul absolut dezgustator care se afla in fata lor. Sau poate eu sunt singura care crede asta , dar si ei pareau socati cand au dat cu privirea de acea imagine obscura.
Dintr-o data un vant rece imi ciufuleste parul lung si roz , iar frigul invaluieste atmosfera , transformand-o intr-una demna de filmele cu vampiri. Si gandidu-ma la ce se intampla de obicei cu fata dupa aceasta scena un fior ma strapunge pana in maduva oaselor . Imediat imi strang talia cu mainile incrucisate vrand sa alung senzatia aceea care imi face stomacul ghem. Inchid ochii si ii strang cu putere , apoi ma indrept rapid spre prima banca pe care o vad , pentru ca se pare ca picioarele nu au intentia de a ma mai tine prea mult. In secunda doi ma arunc pe banca din lemn masiv de culoarea frunzelor toamna. Imi las capul pe spate si privesc in sus la cerul senin, plin de stele si la luna plina ce arata ca un candelabru stralucitor pe cerul intunecat.
Singurul lucru la care ma pot gandi in acest moment este Konoha. Imi lipseste atat de mult acel sat, oamenii de acolo. La naiba ! Acum putin timp nici nu mi-ar fi putut trece prin minte ca voi ajunge sa dorm sub acelasi acoperis cu cei din Akatsuki. Imi ridic incet capul de pe spatarul bancii si il las usor in fata , cateva suvite alunecandu-mi pe chip. Imi sprijin barbia delicata in palme ,iar coatele la randul lor sunt sprijinite de genunchi.
Nu este nimeni pe strada . Doar eu si noaptea .Iar singurul sunet care se aude este croncanitul unor ciori care probabil ca stau prin copacii din apropiere.
Nu am ceas ,dar cred ca am plecat de ceva vreme. Ma intreb daca a iesit cineva sa ma caute. Dar cei din sat oare ma cauta ? sau macar m-au cautat ? Sunt sigura ca ei stiu unde ma aflu , sau cel putin cu cine sunt. Adica Hinata a fost de fata cand Itachi a aparut de nicaieri si apoi am disparut amandoi. Stai o secunda ! Eu am incercat sa fug atunci si Hinata stie asta , doar a incercat sa ma opreasca. Iar Itachi a aparut din senin si m-a luat cu el. Ce ar crede orice om normal daca ar fi martor la asta ? Bingo! Ar crede ca totul a fost planificat. La naiba ! Imi pun o man ape ambii genunchi si ma sprijin in ea lasandu-mi corpul in fata , iar cu cealalta mana imi lovesc usor fruntea .

- Sakura ! Imi aud numele strigat si tresar lasand toate problemele ce pot suporta asteptare pe mai tarziu .
- Sunt aici . raspund eu destul de tare incat sunt sigura ca m-am facut auzita.
Se aud zgomote de pasi , iar in cateva secunde din umbra prinde contur o silueta intalta si bine-facuta.