Va rog nu ma omorati ca nu am mai pus next! Deci fara alte trancaneli degeaba, nextul!

Capitolul 6: Un eveniment nefericit

"Vreau sa o imbratisez dar ne intrerupe Sai care..."
... ma ia de mana si spune ca avem o misiune. Ayumi pleaca spunand ca ne vadem mai tarziu si ma lasa cu Sai. Mergem spre o strada laturalnica pustie si intunecoasa. Probabil trebuie sa ne luptam cu cineva sau mai stiu eu ce. Ajungem in locul cu pricina dar nu e nimeni. Observ ca brunetul se apropie de mine si ma prinde de maini imobilizandu-ma. Am stiut eu ca nu e bine sa am incredere in el! Incepe sa ma mangaie usor pe piept coborand tot mai jos. Cred ca stiu ce va urma. Numai un miracol m-ar putea salva.

~Intre timp la Ayumi~

Ayumi:
Nu pot sa cred ca fratele meu s-a indragostit de mine! Bine ca nu l-am pocnit ca la ce nervi aveam era cat pe ce. Si cu fata aceea cu parul roz cum ramane? Pare sa-l iubeasca.
-Sas'ke idiotule! tip in gura mare oamenii intorcand privirile catre mine. O observ si pe rozalie si intru in vorba cu ea. O intreb cum o cheama ea facand acelasi lucru. Mai povestim despre una alta, pana pana ajungem unde voiam eu: la Sasuke.
-Sakura, ce crezi despre Sasuke? Eu cred ca e super! E de treaba, matur dar si amuzant.
-Cum credeam, zise cu o urma de tristete.
-Am zis ceva ce te-a suparat Saku?
-Nu dar... Am observat ca esti indragostita de el dar speram sa ma insel... Pentru ca... eu... il... IL IUBESC MAI MULT DECAT ORICE PE LUME! striga ultima parte izbucnind in lacrimi. Adica plange asa din cauza mea si a lui Sasuke? Cred ca cei din clanul Uchiha sunt meniti sa-i faca pe cei dragi sa sufere. Imi indrept privirea spre pamant trag aer in piept si ii spun tot ce s-a intamplat, incepand desigur cu faptul ca eu si Sasuke suntem frati. Cand eu aveam cinci ani si Sasuke sapte Itachi m-a trimis intr-o calatorie in jurul lumii pentru a ma antrena in diferite conditii. Eu fiind foarte entuziasmata am plecat in acea seara. Cat timp am lipsit Itachi i-a ucis pe toti din clan cu exceptia lui Sasuke care a devenit un razbunator. Acum, cand m-am intors am aflat totul inclusiv de ce a facut Itachi asa ceva. Cand am aflat am incercat sa dau de Sasuke. Dar nu-i pot spune inca adevarul. Mi-e frica de reactia lui.
Dupa ce termin de povestit Sakura isi cere scuze simergem sa ne plimbam. Am un sentiment straniu cum ca Sasuke e in pericol. Trebuie sa fie doar imaginatia mea extrem de bogata. Ne plimbam prin tot orasul vazand cate schimbari s-au facut. Trecem pe langao strada laturalnica si auzim doua voci de baieti dintre care una era a lui Sasuke. Poi cum vine asta? Parca trebuia sa fie intr-o misiune. O rog pe Saku sa vedem ce se petrece si mai sa lesin cand ii vad pe fratele meu si pe Sai aproape dezbracati. Eu n-am lesinat insa Sakura e pe jos deja. Automat fata mea devine rosie datorita nervilor. Ma indrept spre Sai si ii fac cunostinta cu pumnul meu apoi o adun pe rozalie de jos. Sasuke imi multumeste de mii de ori dar eu ma rastesc la el:
-Ce fel de ninja esti daca nu te-ai putut proteja de la un viol?! Nici nu vreau sa stiu cum esti pe campul de lupta!
Isi cere scuze si promite ca nu se va mai repeta. Eu una nu am niciun strop de incredere. Dar in fine, om trai si om vedea.

Sasuke:
Multumesc Doamne ca ai trimis-o pe Ayumi la timp! Daca mai intarzia putin acum nici nu mai puteam sta pe fund. Si biata Sakura a lesinat in urma socului. Ei bine nu o invinuiesc! Insa ma tot gandesc unde si de ce a plecat Ayumi cand eram mici. Dar nu voi gasi raspunsul singur. Trebuie sa vorbesc cu ea chiar astazi. O ducem pe Sakura acasa si o invit pe sora mea la un suc. Stam asa o vreme pana ce deschid subiectul.



Ei bine atat pentru azi. Sper ca v-a placut si va rog sa ma scuzati ca nu am descriere dar in urmatorul capitol va asteapta plansete si multe sentimente. Va asigur!

De ce nu lasati comm? Nu va place? Daca e asa, spuneti-mi si il inchid.

Draga mea cum sa nu ne placa? Doar ca nu toti au timp sa ofere comentarii unii citesc in fuga si pleaca. Nu ar trebui sa-ti inchizi ficul doar ca nu ai primit un comentariu. Nu esti prima care trece prin asta totusi nu ar trebui sa te dai batuta. Ai muncit la el, ai 6 capitole. Urmareste ficurile incepatorilor, e vreunul care are din prima peste 15 comentarii? Nu, s-au facut cunoscuti au capatat experienta si deabia pe urma au avut comentarii si vizualizari cu galeata. Cred ca este primul fic, asta este inceputul drumului., cu ajutorul acestui fic vei ajunge intr-o buna zii o creatoare senzationala de ficuri. Nu uita, nu trebuie sa renunti niciodata.
Acum sa revenim la fic. Il citesc de cand a aparut dar nu am avut timp sa-ti scriu un comentariu . Saracul Sasuke, nici sa se protejeze nu se descurca. Daca m-ai putea anunta cand postezi urmatorul capitol ti-as fi recunoscatoare.

Deea, nu stiu ce mi-a venit. Dar nu voi inchide ficul doar din cauza asta. In plus, am prea multa imaginatie si trebuie sa fac ceva cu ea.

Capitolul 7: Adevarul

"Stam asa o vreme pana ce deschid subiectul."
O intreb de ce-a plecat inainte sa ramanem orfani. Spre mirarea mea, imi spune ca Itachi a trimis-o intr-o calatorie. Dar nu inteleg. Daca voia saomoare intregul clan, de ce ne-a lasat pe mine si pe Ayumi in viata? Probabil nu voi afla niciodata. Sora mea ma trezeste spunandu-mi ca are sa-mi marturiseasca ceva. Ma intreb ce poate fi?
-Sas'ke, Itachi... nu e vinovat de moartea clanului. Totul a fost pus la cale de Sandaime, cei doi consilieri si Danzo seful A.N.B.U. Radacina. Iar noi doi traim din bunatatea fratelui nostru. Clanul Uchiha planuia o lovitura de stat, iar Itachi a ales pacea in locul familiei sale. Dar pe noi n-a putut sa ne ucida. Pe mine m-a trimis departe si pe tine te-a facut un razbunator. Doar ca sa ne lase in viata.
Cand am auzit am crezut c-o sa lesin. Deci totul e din cauza lor? Simteam cum nervii mei stau sa explodeze. M-am ridicat de la masa si am inceput sa alerg. Picioarele mi se miscau singure. Nu mai ascultau nicio comanda. Alergam, dar nu stiam unde. Pur si simplu alergam. Tot ce voiam in momentul ala era un loc unde sa uit de toate. Im cele din urma m-am oprit la malul unui rau. Stateam sprijinit de un copac batran amintimdu-mi tot ce am facut cu fratii mei. Itachi era mereu prea ocupat insa Ayumi era mereu acolo sa ma inveseleasca cu nazbatiile ei. Ma mai bateam cu ea uneori dar eram uniti si ne iubeam toti trei nespus de mult.
Simt cum o lacrima fierbinte aluneca pe obrazul meu cazand pe pamant si disparand pe vecie. Acea lacrima e urmata de altele care-mi inunda fata facandu-ma sa ma ghemuiesc la radacinile copacului. N-am mai plans de cand mi-au murit parintii. Ce ciudat... La 16 ani sa plang in felul asta... A inceput sa ploua. Se pare ca cerul e la fel de trist ca mine.

Sakura:
Stau pe malul raului, cand incepe sa ploua. Vreau sa merg acasa insa vad pe cineva ghemuit cu capul pe genunchi langa un copac. Ma apropii si incep sa-l recunosc. E Sasuke! Alerg catre el si ii ridic capul. Ochii lui sunt inundati de lacrimi. Il iau in brate si spre surprinderea mea imi raspunde la imbratisare. Isi afunda capun in pieptul meu si ma strange cu putere de parca ar vrea sa nu mai plec vreodata de langa el. Sasuke... Oare ce s-a intamplat cu tine?

Naruto:
A inceput o ploaie grozava. Se pare ca nu voi putea sa ma antrenez azi. Ei bine, cred ca o sa mananc niste ramen. Ma pregatesc sa deschid frigiderul, dar aud o bataie in usa. E fata de la spital. Ce cauta aici? O intreb cine e si aflu ca e sora lui Sas'ke. La asta nu ma asteptam. Ma intreaba daca fratele ei e cu mine si ma roaga s-o ajut sa-l caute. Dar totusi ce s-a intamplat cu el? Ma rog, voi afla dupa ce-l gasim. Ploaia nu s-a oprit inca. Nu va fi usor. Mai bine o chem pe Hinata. Imi trimit o clona s-o aduca si restul sa-l caute pe Sas'ke. Eu si Ayumi stam si asteptam cu sufletul la gura.
Dupa cateva minute iata ca vine Hinata. Face cunostinta cu Ayumi si trecem la treaba. Se uita prin jur cu byakuganul si ne spune ca l-a gasit. Si s-a oprit si ploaia. Alergam toti trei in directia respectiva si il vedem cu Sakura. Si sunt imbratisati. Am pierdut eu ceva? Ce s-o fi intamplat cu el? Sper ca nu e ceva grav. Ayumi imi spune sai- lasam in pace si ma cheama sa-mi explice totul.
Dupa ce termina, raman c-o falca-n cer si una-n pamant. Nu ma mir ca Sas'ke e asa. O rog pe Ayumi sa mergem la ei, dar nu-i mai gasim langa copac.



Cam atat. Sper sa va placa. Astept comm-uri! Sau macar unul. Zbye!

Hi!! Scumpa, scumpa, scumpa mea!!! Doamne, stii cat te iubesc ca mi-ai spus despre acest fic??? Nici nu ai idee!! Imi place, place, place muuuult de tot!!
Acum.. O sa-ti dau si cateva sfaturi, critici sau cum vrei tu sa le spui.
Ar trebui sa descrii mai mult sentimentele personajelor. Sa introduci cititorul in acea lume pe care o creezi. Sa-l faci sa planga o data cu personajele sau sa rada odata cu ele. Sper ca ai inteles.. Nu mai insist. In principiu iti trebuie muuulta descriere si sa nu mai grabesti actiunea, care pot sa spun ca e destul de originala. De fapt ficul e original.. Felicitari pentru asta. Si inca ceva care imi place e ca Naruto o place pe Hinata!! Vai!!!! Cu asta m-ai cucerit!!! Iubesc cuplul NaruHina..
Revenind.. Exprimarea a fost clara, dialogul bine pus. Ma rog, nici nu acord atat importanta dialogului. Greseli de tastare am vazut cam doua sau trei in toate capitolele, daca nu ma insel. Aspectul nu e chiar cel mai reusit.. Ai putea sa schimbi cate ceva, dar asta sta la latitudinea ta.
Pai cam asta ar fi.. Nu sunt eu critic dar sper ca te vor ajuta aceste sfaturi. Te-am huguit si pupacit dulce!!! ByE!!

sincer e fain dar cam sec.nu prea atragi cititorii cu mare lucru iar actiunea ceva cam grabita.nu stiu parerea mea.orcum e interesant si hai repede cu next.sper doar sa faci povestea ceva mai interesanta.succes in continuare orcum.

atat de frumos
imi pare rau pentru ca nu am gasit m-ai repede acest fic
foarte frumos
sper ca vi repede cu next-ul
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Buna! Multumesc ca m-ai anuntat si iarta-ma ca am intarziat atat.. Imi pare nespus de rau. Unde au disparut? Apropo.. ai spus ca in fic.. la inceput ca au 13 ani si acum Sasuke are 16? In fine, sper sa duci next-ul cat poti de repede.