Poate ca era doar imaginatia,sau poate ca nu.Dar ce era cu adevarat sigur,era ca viata ei era distrusa pe veci.Asta credea ea.In timp ce inainta prin padure, se gandea doar la acel adevar dureros.A plecat din sat?Dar unde va merge mai departe?Ce o sa faca?Se opri pe loc,si se uita in spatele ei.ii venea sa se intoarca,si facu cativa pasi inainte.Se gandea ca totusi,a foat fericita,si nu multi au avut norocul ei.Dar,cand isi aminti acel adevar,o durea sufletul,si se intorsese inapoi pe calea ea,in necunoscut. Durerea ce o simtea ii sfasia inima.Se gandea la parintii ei adoptivi care au crescut-o.La durerea lor,le putea lasa macar un bilet de adio,si nu a facut-o.Regretul asta amarnic o facu sa se intorca din drumul ei in fuga.O ploaie scurta incepu. O mai elibera macar de stresul acela.Deja era foarte intunecat afara,dadu-i padurii un aer terifiant de periculos.